Page 41 - 1897-12
P. 41
MasiisM, AfiMniinti, lese în l-care ii.
Şl fiBOCFali A&onaiente pentru Aistro-Dngarla:
Sfe&şav, pSsvţ» «ars S's, gîî. Pe un an 12 £L., pe şese iaxil
6 fl. f pe troi luni 3 fl*
Sselaios/ aefos'jr.iw.:® as go
gsfeaesa. — Maawi/iiEfrift as a* N-rii de Dumlneoă 2 fi. pe an.
■saWîJiw Pentru România si străinătate;
Ifaati-îAVr. g« prunenits I» t\ i< v \ -
Pe un an 40 frenol, pe ş6ae
Rluţrutinneîn Bsaţov ţi- fe -JS* luni 20 fr., pe trei iuni 10 fr.
saâi6ielo Birouri do aisuselur!:
în Yiana: .if. Dutot, Maurti/i N-rii de Dumineoă 8 franol.
Sthalck, Sudai/ Mosc, i. OpptWtt Se prenumără la tdte olioieie
Kaohi'olfror; inia» (hpsUk, J. poştale din intru şi din atarâ
.D-.\rmsbcr, in Budapesta : A. 7. şi la dd. eoieotori.
Soldbergsrs, Xr-ksUin jlemat; în H ilunameml pentru Brasor
Bucuresoi: AQcncc. Ravats, Sooi administraţiunea, piaţa mare,
auisale de jttonmaiu.o; în târgul Inului Nr. 30 etagiu
borj,; Karoi',i> <& Liabmann, I.: pe un an 10 fl., pe şâse
Prsţul Intsrtlunllur: o suria luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
sarsnond pe 9 ocidnă 8 or. şi Cu dusul în casă: Pe un au
80cr. timbira pontro o pnlfli- 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni
sale. Publicări mai dase după 3 fl. Un esemplar 5 or. v. a.
lurifc şi învoială. sân 15 bani. Atât abonamen
Booiame pe pagina a 3-a o tele cât şi inserţiunile sunt
seria 10 os, aeu 30 bani. a se plăti înainte.
Ir. 273. Braşov, Mercur! 10 (22) Decemvre 1897.
Germanii şi maghiarisarea. Aceste enunciaţiuni, acompa Sistarea diarului „Dreptatea“. puterile, ridicol rămâne la urmă, când nu
niate de simpatiile tuturor Germani isbutesce a duoe la îndeplinire lucrarea de
1
Sub acest titlu „Dreptatea * din Timişora
Ca şi când ar voi se ştergă de- lor pentru fraţii lor, sunt, pe lângă scrie în numărul seu de Luni, cu privire la ho- oare s’a apucat. Insă în oaşul present nu
sastrudsa impresiune, ce a fost fă- vocile amintite ale pressei, un semn tărîrea luată de adunarea fundatorilor săi, urmă este aşa. Nu noi avem să ne oonsiderăm
cut’o cunoscutul toast al împăratului caracteristic al întărcerei, ce se pre- torul remarcabil articol: între oei „blamaţi sâu „ridicoli", fiind-oă
11
Germaniei cu ocasiunea visitei sale gătesce în opinia publică din Ger înglodat până la osiă în nămolul în- luorarea nbstră a fost solidă, sedată, se-
în Budapesta, pressa germană inde mania faţă cu sdrtea Germanilor din tunereonlui, al rătăoirei şi al şovinismului ribsă, nobilă şi eminent patriotioă; oi aceia
pendentă, nu numai, der şi unii de Austro-Ungaria şi îndeosebi faţă cu guvernamental, oum era acum patru auî s’a blamat şi ridicoli s’au făout, cari ne-
putaţi din parlamentul central au cestiunea naţionalităţilor în Ungaria. carul fericirei, al bunei înţelegeri şi al fră avend prioepere, simţ şi zel pentru astfel
adus în discusiune asuprirea şi pri Acum vine „Schulverein“-ul ger ţietăţii reoerute între popbrele oonlocuitbrs de lucrare — nu numai oă nu au venit să
gonirile, la cari este espus în Un man din Berlin să facă o enuncia- din Ungaria, o frumosă ounună de bărbaţi împingă şi ei la oar, oi tocmai din oontră
garia elementul german. ţiune de simpatiă anume în favorea diafcinşl ai neamului româueso, tineri şi tot mereu gropi i-au săpat în cale; şl în-
In 15 a lunei curente şi-a ridi causei naţionalităţilor din Ungaria bătrâni, orecjend să sporâscă organele na tunereo lăţiau asupra drumului nostru!
cat vocea sa în „Reichstag“-ul ger şi în special a Saşilor din Tran ţionale şi prin asta să mai procure încă un Asta nu e a nostră, oi a lor ruşine esto.
man deputatul naţional liberal Hasse silvania. luptaoiu, s’au grupat pe lângă o idee dintre De altă parte noi numai ne-am retras, dâr
în apărarea Germanilor din Austro- T6te acestea dovedesc, că în cele mai salutare patriotice-naţionale; pe nu am abcjis, nu am depus arma.
Ungaria. mânia celor ce s’au petrecut cu vi- lângă ideia oapaoitării reoiprooe întru ajun Noi trăgeam ou limbile scâse în jugul
Cu câte-va dile mai înainte de sita dela Budapesta, esistă în Ger gerea scopului sublim de egală îndreptăţire patriotismului luminat, mulţi alţ’i dintre ai
putatul Hodenberg criticase toastul mania un curent, ce devine din cţi politică a naţionalităţii române, au înte noştri împingeau oarul dindărăt spre
din Budapesta al împăratului Ger în 4i mai puternic şi care se în meiat încă şi aceste foi. Cu nobil zel, cu direcţia „în sus", şi încât ne privesoe ale
maniei şi (ţisese, că cailei© din Buda dreptă botărît în contra politicei de o însufleţire înălţătore de inimă, ou o ab- nbstre puteri nu au mălăcsit, oarul nu a
pesta părtă în mare parte vina, că magbiarisare a guvernanţilor noştri. negaţiane esemplară au lucrat, jertfit şi su stat în loo, dâr onorata stăpânire politică
Germanilor din Ungaria li-s’a amărît Este der prin însu-şî faptul, de care ferit numiţii bărbaţi şi organele lor spre în loo de a pune şi ea, oât de oât, umărul
vieţa aşa de mult. (Secretarul de stat vorbim, contestată afirmarea lui ajungerea scopului măreţ, însă durere, fără la leuoă, credea că este luoru mai oomod
al oticiului de esterne Biilow, răs- Beksics, că acum nici o înrîurire resultat. ea să se pună încă şi ea pe oar, oa nu
puncjend acestuia, vorbi de principiul dinafară nn va mai pune beţe în Povara carului: causa naţională era numai să potenţeze greumântul, oi înoâ să
de neamestec şi de reciprocitate. r6te unităţii naţiunei maghiare. Cu sonmpă şi importantă, âră direoţia lui era: mai şi întineze povara nbstră de mare preţ.
Făcend alusiune la acest răs alte cuvinte, că nici o putere dina tot în sus, la deal. Drumul, oe-i drept, era Peste asta ou minte rafinată şi prin apu-
puns, deputatul sus amintit Hasse a fară nu va pune piedecă maghiari- cam bătut şi desohis, dâr vânturile rele, ce oăturl mişeleştl s’a trimis, tot de sus, în
ce
cjis: decă aşa este, cum c}î d-1 sărei cu forţa, ce se practică ia băteau din tbte părţile, adesea ohiar şi de sînul neamului nostru dcsbinarea, ou tdte
Biilow, atunci pe basa acelui prin noi, spre ruşinea veacului în care peste CarpaţI, ploile grele şi neîntrerupte durerosele ei loviri; invidia, ou tote scâr-
cipiu de reciprocitate trebue să res trăim. au muiat şi spart drumul de tot, şi peste bbsele ei însuşiri; clevetirea, oea mai pre-
pingem un amestec şi din altă parte, S’a prea răsfăţat, s’a prea în aoestea, timpul s’a întuneoat de tot; s’a dfieotă fiioă a răutăţei, şi tooe astea serbau
— şi un amestec este, când un şef gâmfat şovinismul maghiar, şi aşa făcut formală băznă în biata monarehiă formale orgii în sinul neamului nostru, şi
de secţiune în biuroul reg. ung. al prea îndrăsneţ şi obraznic, âr starea austro-UDgară. Nici vorbă, niol o liourire de la spatele trăgătorilor la jug.
ministrului-preşedinte (Beksics) a scris sufletescă, ce a creat’o acesta îngâm speranţă, oa să înainteze carul; pe când A arunoa bâbe pe părete este un lu
în „Peşti Hirlap“ următdrea mon- fare şi resfăţare estremă este, care de altă parte povara preţiosă trebuia pusă oru fără folos; a înţoţona ureohia rîmăto-
struositate: „împăratul german a pă se esprimă în cuvintele: „Astăcjî pu la soutâiă, ca să rămână uefeştelită, după rului ou diamante, este un lucru oel puţin
răsit tot ce e german în partea de tem face tot ce voim“. Beţia acăsta putinţă scutită şi păstrată pentru alte ridicol; âr a da desmerdatului o palmă
ost dela rîul Laita; nici o înrîurinţă de trufiă în realitate însă nu este, timpuri. in momentele oâad el stă să-şi iasă din
dinafară nu va împedeca unitatea decât începutul sfîrşitului. Tote îşi „Ne-am blamat" — vor Zio® toţi oei piele, — asta folosesoe adesea, căci adesea
naţiunei maghiare; astăcţi putem face au culmea lor în lume şi de aci în dela putere şi toţi aceia, cari in inima lor deschide ochii celui lovit de palmă.
tot ce voim“. Sp6r, adause deputatul colo merg la vale. Aşa se va în seriositate nu au, niol concept despre ade O palmă li-s’a dat celor sburdaţl, des-
Hasse, că cancelarul imperiului nu tâmpla şi cu şovinismul maghiar. văratul patriotism, nici pricepere olară pen merdaţi şi orbiţi, oarl se mai puneau şi ei
va lăsa se fia îndoelă despre aceea, Steua lui a început se dea îndărăt tru oestiuuea politioă de cea mai mare în oarul greu înoărcat; O palmă bună şi
că nimeni în lume nu are dreptul din momentul, când puternicul po importanţă a ţerii, peste oare stăpâni sunt sănătbsă, fiă-le de bine! Poftâsoă de aoi
de-a interpreta vorbirea unui împă tentat german a omorît aşa cjicend fără oonsimţămentul general, adeoă a tu încolo a-se da jos din oarul nostru, a-se
rat german aşa, că ea ar intenţiona cu omenia şi cu laudele pe purtă turor poporelor oonloeuitore. Ei o pot Z* înjuga ei înşi-şl la oar şi scâtă’l ei din
06
de-a sacrifica peirei naţionale mi- torii lui. asta, dâr nu fără mustrare de eonsoiinţă. glod, dâcă în stare sunt, ori oufunde-se şi
libne de Germani, fiă acesta chiar Căci adevărat este, oă oel oe se apuoâ ei ou oar ou tot. Pelegrineze ei pe întune-
şi într’un stat amic. de lucruri aşa de grele, cari îi pestreo reo, dâe ei înşi-şl pept ou vâuturile grele
(FOILETONUL „GAZ. TE ANS." — Ei!.. Nu mă eunosol? Sunt Ma- copilul nostru priu orailîeurile şi fumatul şi geme ou vooe slabă, ce abia se aude.
ria del Fognetti. lui vecinie. Mama lui se silesoe a-1 linişti prin mani
—- Dâr nu soiţi să-l desvăţaţi? festarea oelei mai mari iubiri, şi în tot mo
— Aşa, aşa! Aoum te cunosc de pe
S t r i g 6 i a. glas. D-ta eşti Maria? Iartă-mi, deoâ mai — Vai, vai, dragă Pelagia! mentul aruncă priviri sălbatioe spre cele
Cele două femei se opriră în mijlooul două cărări de vis-â-vis.
— Schiţă din viaţa poporului toscan. — înainte nu te-am cunosout. Sunt orbâ deja
dramului şi începură a flecări cu mare foc Bărbaţii posomoriţi şi tăouţl din ju-
După Fuccini. de jumătate, ş’apoi cârpa oe mi-am pus’o în ploia oe oădea tot mai tare. Intr’aceea ru-i spionâză de-ssemenea împrejurimea ou
aşa pe oap împotriva ploii, mă împiedeoă
Era frig. Văzduhul cernea o ploiă Oeohetto folosi sourta pausă, se furişă de priviri prevestitâre de primejdia.
şi mai mult în vedere. De nu mă sgrăesoe
dâsă şi fină. De pe orengile veştejite ale sub ploarifi şi înoepu să facă zăgazuri de Durerea adâncă şi amestecul oaraote-
eine-va, nici nu-1 observ. Merg în Cappan-
arborilor plantaţi pe marginea drumului, la noroifi dinaintea văloelelor de apă, oe cur ristio al sălbătăciei nemilâse, deştâptă în
n&coe la sărmana Veronioa, îi e bolnav co
fiâ-oare isbucnire a vântului cădeau piourl geau pe ogăşiiie drumului. fiorare pe feţele lor.
pilul, se elice oă trage de mârte. Din causa
0
groşi de spă şi fruntj galbene în noroiul Maria grăbi oătră oasă, mai întâiu Ce patimă neinfrânată olocote bre în
vremii rele, bărbaţii şi femeile nâstre nu
drumului. însă făcu imputări blânde bătrânei pentru sufletele acestor bmenl ?
outâzâ a-se mişoa de aoasă. Eu însă mi-sm
O femeiă bătrână trecută peste 70'de outezata ei încercare. Ceru apoi binecu De-o vreme înoboe, micul oopil, oare
pus de gând, să ajung aoolo. Mă tem însă,
ani şi nn băeţel da 9 ani, bunica şi nepo vântarea cerului asupra ei pentru fapta mai înainte era frumos şi vesel, oa un bo
că'col vor pieri puterile. N’ai aucjit nunio
tul, mergeau încet înainte. Strîns unul acâsta atât de oreştinâscă şi.-şî continuă boc de trandafir, începu să regreseze vă-
Mario? Mie mi-s’a povestit, oă aoel copile
lâDgă altui se apărau contra plâiei sub uni drumul ou paşi reppcji. Oeohetto tremurând, cjând ou oohii. Au chiămat doftorul aşa nu
vrăjit de svrigâie...
cul ploar verde oe-1 aveau, în timp ce se oa un puişor, se ascunse ârâşl sub ploarifi, mai din obioeifi; dâr după trei, patru vi-
— Aşa se (fie®? însă...
împiedecau prin tote bălţile — oăol bă- bătrâna se răcjirrâ c’o mână de umărul co site, când medioul a văc}ut, oă e luat drept
— Sfinte Dumnezeule! Câte nenoro
trâua vedea forte rău, âr băiatul îşi făcea pilului, şi plecară mai departe. nebun, fiind-oă îi prescrie fier şi vorbesoe
ciri mai sunt şi pe lumea asta! Vai, vai! *
h-.z din aşa oeva. despre mare, a gândit să-şi mântuâscă oa-
Crede-ml Mario, oă abia mai pot! Dâr
— Pe un astfel de timp rău umbli In ooridoru! acoperit al unei oase din lul, şi n’a mai venit.
acum, că am plecat, voifi vede, oă sosi-voifi
pe-afară, maică Pelagia? Cappannaooe, o grupă de săteni înounjură Iutr’aoeea oopilalui i-se făcu din Zi
acolo? Dâr la voi aoasă sunt bineoutoţ'i?
m
— Mi-ar plâoe să ajung ou ajutorul pe-o tînără femeiă, care ţine pe genunohii în Zi tot &i râu. Ghiămară în ajutor tbte
lui Dumnezeu, în Oappannaoce; mă tem însă, — Mulţămesc, binişor! De ai soi însă, ei un copil slab şi palid oa mortea. femeile din împrejurime, dâr n’a folosit ni
că nu voifi ajunge. Der ome mă agrâesoe? dragă Pelagia, câte gânduri ne face nouă Sărmana creatură se sbate în ohinurl mic. Au chiămat preotul, acesta l’a bine-
