Page 54 - 1897-12

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 277—1897.

Intr’una din şedinţele trecute du-şî glasul în apărarea bisericei şi ţămit pentru dragostea dovedită. De tr o -Ungaria, câtă vreme fraţii noştri nu
ale dietei ministrul-preşedinte Banffy, a poporului său credincios, a <4is, că aic! s’au dus cu toţii la biserica ca­ vor fi lăsaţi în linişte de asupritorii lor ,
u
a luat cuvântul şi a ţinut o lungă acest proiect de lege restrînge şi tedrală gr. or. unde s’a săvârşit Do- 4ise un distins membru al Senatului
vorbire, în care a apus, că guvernul mai mult dreptul de folosinţă a lim- xologia pentru Majestatea Sa mo- român în şedinţa dela 5 Dec. v.
şi majoritatea lui nu vor cu nici un bei, drept garantat prin legea des­ narchul. — Oprirea adunării dela Arad
preţ se-şî strice prieteşugul cu cei pre naţionalităţi, adusă chiar de dovedesce încă odată mai mult, că Banffy — cel din urmă ministru
din Viena, dinpotrivă vor ca legă­ dieta ungurâscă la 1868. Spune apoi, noi Românii de sub oblăduirea un­ constituţional. Strîmtorea în oare se află
turile cu Austria se le strîngă şi mai că nefiind decât fârte puţin! mem­ gurescă suntem puşi afară din lege ministrul-preşedinte Bauffy şi despre oare
tare. A declarat apoi ministrul, că bri ai camerei de faţă, ar trebui să şi suntem aruncaţi în braţele celui oetitorii noştri primeso informaţiuni la alt
dâcă oposiţia nu se va linişti, atunci se amâne desbaterea asupra proiec­ mai ticălos absolutism constituţional. loo al numărului nostru de ut^î — a făcut
va folosi alte mijlâce, pe cari de-o tului, mai vârtos, că acest proiect a * oa bietul om şă-şl piărdă de tot oapul. Din
camdată nu le numesce. Proiectul făcut o fârte rea impresie şi nemulţămire Dâr stăpânirea ungurescă nu haini în care a afuns nu soia cum să iese,
adecă îi dă dreptul, ca se-l intro­ în sinul naţionalităţilor. Episcopii Me- numai, că ne opresce să ne adunăm, oi îşi ia acum refugiu la ameninţări. Foile
ducă pe cale de ordinaţiunî ministeriale, ţianu şi Popea s’au alăturat la cele ci ar voi să ne oprescă a şi gândi, unguresol, oe le-am primit a<}l spun, oă br.
fără a mai avâ nevoiă de voturile spuse de Metropolitul. Camera însă a scrie şi a făptui fapte, car! nu Banffy ar fi cjis în clubul partidei guver­
dietei. n’a dat ascultare acestei cereri în­ sunt pe placul şovinismului maghiar. namentale: „ 'Eu sunt cel din urmă ministru
Acâstă declaraţiă a lui Banffy dreptăţite, şi a procedat la desba- 11
Ce s’a întâmplat adecă? Studenţii constituţional . Ou vorbele acestea vrâ Banffy
a înverşunat şi mai tare pe kossu- tere. In fine ea a respins proiectul să sparie pe kossuthiştl, d'oâ&du-le ou alte
thiştî. cu modificările făcute de camera de­ universitari români, şerbi şi slovaci ouvinte: nu mă mai combateţi, şi primiţi-mi
De alaltăieri încâce se răspân­ putaţilor, şi l’a primit aşa pe cum dela universitatea din Budapeşta au proieotul, că de nu vine şi la noi absolutis­
voit să compună un fel de memo­
desc fel şi fel de faime prin gaze­ a fost în original. Adecă: bisericele rand, pe care să-l înainteze rectoru­ mul, ca în Austria. Eu voih abcjica, după
tele unguresc!. Unele spun, că se va să nu fiă silite a folosi în actele şi lui universităţii, drept răspuns la o mine va veni un guvern interparlamentar,
disolva dieta, altele susţin, că br. corespondenţa lor numai nume es-
scrisore a acestuia adresată junimii acesta va publioa provisoriul prin ordina-
Banffy îşi va da dimisia, fiind-că ar clusiv maghiare, ci să se observe
universitare nemaghiare din Peşta, ţiunl, dieta va disolva-o şi va faoe pactul
fi ajuns în conflict şi cu ai sei şi cu usul de pănă acum. In cărţile de cu Austria fără de dietă.
Corâna. şcâlă însă şi în t6te celelalte afaceri în care scrisâre rectorul le deduse
lecţiun! de „patriotism" şi le 4ic6a,
Că ce este adevărat şi ce nu de caracter mai mult său mai pu­ Ministrul Wlassics şi scolele po­
din tote aceste, nu putem sci. Cre­ ţin public oficios, să se scrie numele că decă au vre-o plângere să se în­ porale. „Buăaposii Hirlap aduce soirea,
u
drepte cătră el, că le va face drep­
dem însă, că aceste scirî se reduc comunelor şi localităţilor numai în
tate. Tinerii românî, sârb! şi slovac! oă ministrul unguresc de culte şi instruc­
numai la un joc de fantasiă. De altă limba maghiară. ţiune publică a pregătit un nou regula­
parte însă nu se pâte trage la îu- erau gata cu memorandul şi erau ment pentru a face din scolele poporale scale
hotărîţî să-l predea rectorului. Dâr ce
doială, că Banffy şi cu soţii lui dela * se ve4î? In 18 1. c. şâse dintre ti­ de stat. Pănă oam una alta, ministrul va
guvern trăesc într’o stare de crisă Am dis, că sunt nesfîrşite pri­ nerii celor trei naţionalităţi au fost aplioa acest regulament fără de împuter­
ascunsă, din care nu vor pută scăpa, gonirile şi nedreptăţile, ce ni-se fac
chiămaţ! înaintea rectorului, care le nicirea dietei, căci „i-s’au trimis în timpul
decât luându-şî refugiu la mijlâcele nouă Românilor. Pe alaltăieri Joi din urmă rugărl dela singuratice oomune,
cele mai estreme. 26 Decemvre n., a fost convocată la ceti un ordin ministerial, prin care cari cer scâle de stat". Ministrul a luat mă­
Luptele dintre Ungur! promit a Arad o adunare de Românî, cu scopul li-se opresce înaintarea şi publicarea me­
morandului. Rectorul li-a mai spus, suri, să se înfiinţeze scdle de stat nouă în
fi şi mai înverşunate după sărbăto­ — cum se elicea în convocare — de
rile Crăciunului apusan. a esprima lealitate cătră tron şi a că dâcă totuşî ei ar avâ cutezanţa ţinuturile locuite de naţionalităţi, mai ales
printre Ruteni şi în ţinuturile Marmaţiei.
accentua patriotismul sincer; de-a să-l publice, atunci vor fi daţi afară Ou aoest dar de anul nou vră să „ferioâsoă"
dela universitate. — Etă o formă de
accentua posiţia poporului român faţă cel mai sălbatec despotism. guvernul pe bieţii Ruteni.
Revistă politică. cu situaţiunea internă îngrijitore şi
faţă cu evenimentele, ce se petrec *
Săptămâna acesta a fost bogată peste hoţarăle ţării; de a chibzui Şi când tâte aceste se petrec ArcMdncele Francisc Ferdinand
în întâmplări politice de însemnă- mijlâcele potrivite pentru a promova cu noi şi despre noi, bine-i cade despre Maghiarei. Foile unguresol pu­
tate. E trist însă, că pe răvaşul bunăstarea şi înflorirea patriei, şi, în inimii Românului asuprit şi huiduit blică ou mare alaiti o deolaraţiă, oe ar fi
crestat cu nesfârşite nedreptăţirî şi fine, de a protesta contra proiectului de duşman!, când pe amarul ce-i făout’o erchiducele Francisc Ferdinand, pra-
prigoniri, ce ni-se fac nouă Româ­ de maghiarisare a numelor comune­ silit să-l înghită, se varsă şi câte-un sumtivul moştenitor de tron, înaintea unei
nilor de sub stăpânirea ungurescă, lor. Cu tâte că convocarea acâsta picur de dulce mângâiere. Dulce dalegpţiunî, despre Maghiari, O delegaţiuoe
ni-se impune durerâsa datoriă de a în­ s’a făcut în chip neobicînuit pănă mângâiere este pentru noi glasul, ce a Reuniunei Maghiarilor din Viena s’a dus
semna ârăş! altele nouă: acum, totuşi primarul orăşenesc din s’a ridicat 4H©!© acestea în înaltele la arohiducele, ca să-l roge a primi patro­
In camera magnaţilor din Peşta, Arad a oprit adunarea în mod vol­ corpuri legiuitore ale fraţilor noştri natul Reuniunei. Francisc Ferdinand a pri­
mit ca bunăvoinţă delegaţia ungurăsoă, oă-
în care se adună la sfat boierii cei nic. Câţ!-va dintre convocator! au din regatul liber al României. Omeni
reia i-ar fi adresat următdrele ouvinte:
mar! unguresc!, s’a pertractat pro­ înaintat recurs la ministru contra de greutate politică au atins atât în
„Cu bucurioă satisfac cererei D-văstră.
iectul de lege despre maghiarisarea ordinului de oprire, cerând retrage­ Senat cât şi în camera deputaţilor
Aoăsta îmi oferă ooasiă de-a resfira t6te bănu­
numelor de comune şi localităţi, des­ rea lui; ministrul însă a răspuns cu cestiunea naţională şi în legătură cu
pre care seim, că a făcut atâta sânge „nem lehet şi „nem engedem“. Astfel acesta suferinţele, ce le îndurăm şi ielile, oe esistă faţă ou afine în oeea oa
u
privesoe sentimentele mele faţă de Maghiari.
rău, mâhnire şi nemulţămire între ministrul a consfinţit însuşi volnica nedreptăţile, ce ni-se fac din partea
neamurile nemaghiar9 ale acestor măsură a primarului şi ordinul de contrarilor noştri maghiari. S’au au- Sunt ferioit şi norooos de-a face aodsta,
n
ţări. La şedinţa camerei, în care s’a oprire s’a esecutat. Românii adunaţi 4it acolo vocî 4i°© d, că prieteşug deoreoe totdâuna. eu am fost cu recunoscinţă
desbătut acest proiect de lege bar­ la Arad în număr de 600—700 între Ungaria şi România nu pote fi, pentru naţiunea maghiară. Oaraoterul ma­
ghiar are mai multe trăsături, OBrI pe mine
bar, au luat parte şi I. P. S. Metro- s’au dus în corpore la episcopia ro­ câta vreme noi Românii de dincâce
mă umplu de admiraţiune şi pentru oarl eu
polit Miron Romanul dela Sibiiu îm­ mână, unde prin graiul părintelui de Carpaţî suntem duşmăniţi de Unguri
preună cu P. P. S. S. episcop! loan Y. Lucaciu au mulţămit episcopului şi în prigonirea, ce ne fac aceştia, mă însufleţesc, ca şi unchiul meu, regele Fran­
u
Meţianu dela Arad şi Nicolae Popea Meţianu, pentru-că s’a întrepus în ca­ nu ne dau voiă nicî măcar să ne cisc losif întâiu . Soirea acăeta a fost pu­
u
dela Caransebeş. Dintre archierii ro­ mera magnaţilor contra proiectului plângem şi să protestăm. „Poporul blicată în „Times din Londra după oare
o reproduc foile unguresol, cântând imnuri
mân! uniţi n'a fost nici unul de faţă. de lege despre maghiarisarea nume­ român nu pote fi amic şi aliat al celor
Metropolitul Miron Romanul, ridicân- lor de comune. Episcopul li-a mul- doi mări suverani din Germania şi Aus• : de laudă tînărului arohiduoe.

Fetiţa tremura de frig, fiind societate de comedianţi şi, precum Samson vedea, că nu o pote dâr drăgălaşe, a rugat îndată pe
aprope îngheţată. Era golă, hainele am înţeles dela cârciumar, în săp­ scâte la cale cu nevasta lui, care Samson se-i dea lui fetiţa, căcî având
de pe ea erau numai sdrenţe, în tămâna acesta a murit mama fetiţei nu se putea împăca cu aceea, că şi el o copiliţă, dorea, ca [acâsta se
mână ţinea o legătură asemenea acesteia, care încă făcea parte din Samson n’a voit să cumpere jucării înveţe măcar cât de puţin nemţesce
sdrenţâsă. trupa lor, şi au înmormântat’o în pentru copii! săi din causa sărăciei, dela fetiţa orfană. Proprietarul pro­
— Der tu ce voesci ? — îî c|ice oraşul vecin. Societatea comedian­ şi totuşî mai vre să ocrotesoă pe o mise, că o va cresce dânsul, ca şi
nevasta plină de uimire — de unde ţilor, neavând cu ce plăti cârciu- străină. Mult timp a trebuit să trâcă pe fetiţa sa.
îmî aduc! acâstă flendurosă? marului, a fugit şi a lăsat pe acâstă pănă i-a succes a-şî împăca soţia. Samson datoria recunoscinţă a-
— Nu mă întreba. Ia-o iute şi o nenorocită cârciumarului, care însă Chiar şi copii! se retrăgeau de cătră cestei familii pentru multe binefaceri,
pune lângă foc să se încălcţăscă şi-i n’a voit s’o ţină. Tocmai treceam fetiţa flendurosă, mai vârtos fiindcă ce le-a avut dela ea. Nu putea dec!
dă ceva să mănânce, că vec}! cum pe stradă, când afurisitul de Jidan nicî nu se puteau înţelege cu ea, se nu-i împlinâscă voia. Proprietarul
tremură de frig şi de făme! a aruncat’o afară din casă. Am aflat’o căci nu scia biata să vorbescă nicî luă copila orfană la sine, âr pe Sam­
Copila a fost pusă lângă foc, la uşă căflută jos, trămurând de frig un cuvânt românesce. Dascălul Sam­ son îl cinsti cu 50 fl.
’i s’a dat de mâncare, ochii ei sclii şi plângând. Am întrebat’o cine e ? son cu darul lui de Crăciun a făcut De aci înainte mica orfană s’a
piau de bucuriă şi fericire. Din pri­ şi de unde e? Ea a bîlbăit câteva va să 4ică, în loc de bucuriă, numai ridicat de asupra necazului. Pururea
virile ei când spre Samson, când cuvinte în limba nemţâscă, der n’am supărare pentru întrâgâ familia lui. era îmbrăcată bine, nu mai era fe­
spre nevasta lui, când spre micii putut înţelege nimic. Mi-a venit în Se mângâia bietul om cu liniştea tiţa cea sdrenţâsă şi despreţuitâ de
sa
copii, car! steteau uimiţi şi se părea minte (j^ S-tei Scripturi, că „cel consciinţei sale. Toţî lăudau bună­ toţi ci era „domnişdra de Neamţ".
că întrebă, decă acesta e micul Isus? ce primesce pe unul ca şi acesta, pe tatea dascălului Samson, care deşi Când orfana fetiţă a întrat în
— din privirile ei, efle, puteai ceti mine me primesce“ şi că „unii nesciind sărac şi încărcat de copii, totuşî a casa proprietarului, era de vre-o şepte
a
adânca ei mulţămire. pe ângerz, i-a primit în lăcaşul lor . făcut loc în căsuţa şi la masa lui am. Din an în an ea a crescut, s’a
— Ei, 4i © î fine nevasta cătră M’am hotărît deci, ca pe acâstă or­ acestei fetiţe orfane şi părăsite de cultivat şi desvoltat, şi din an în
n
8
Samson, te rog să-mî spui, pentru fană părăsită de toţî s’o aduc la noi toţî. an a devenit tot mai frumâsă, tot
ce mi-ai adus beleua acesta pe cap? Nu drept ânger de Crăciun. Nu fi su­ Se afla însă în acea comună un mai plăcută. Dascălul Samson încă
ţi-au fost de-ajuns şâpte copii ai tei? părată pentru asta, că acolo, unde proprietar mare, G. B., care îndem­ primea din an în an darul de Cră­
— Dragă, aştâptă să-ţî spun. Erî mâncăm noi 9 inşî, va pute mânca nat de soţia sa a mers acasă la ciun îndatinat de 50 fl., pe lângă
K
nâpte a durmit aicî la cârciumă o şi al 4ecelea ! Samson şi v§4end fetiţa cea mică, alte multe şi frumâse daruri. Orfana