Page 55 - 1897-12

Nr. 277—1897. GAZETA TBÂ.NSILYANIEI Pagina S

Jtegele Belgiei ofensat şi ame­ puţin decât aceia, cari au vieţuit în tit de păcat, şi chiar patriarchii încă în comitet număroşl publicişti francesl din
ninţat, Din Bruxella se anunţă, că în şe­ credinţă după sosirea darului. au avut slăbiciunile lor. Numai sin­ cei mai distinşi.
dinţa dela 21 1. o. a camerei, cu ooasia Ideia despre un Mântuitor n’a gur Christos stă nepătat ca lumina Scolă asediată. Din Praga se sorie, oă
desbaterei asupra listei oi vile a regelui, de­ esistat numai în cărţile testamentu­ sârelui. Intr’ânsul ni-se presintă icona în nâptea de 22 Deoemvre o câtă de vr’o
putatul socialist Domblon a aţaoat şi vătă­ lui vechiu. Platon în scrierile lui cea mai perfectă a frumseţei, care 20 omeni a pleoat în Versovic, oa să de­
mat în mod ne mai aucjit pe capul încoro­ adese-orî vine asupra ideii despre un şi-a ales cerul de locuinţa sa. Sânt vasteze şi ruiueze soâla reuniunei germane
nat. Domblon a numit familia regală si pa regenerator al omenirei şi observă, şi |curat, ca altarul Domnului, plin de-acolo. Oând ajunseră în apropiereasoâlei,
oea a contelui de Flaudra, o bandă de tâl­ că fără lumina, care o va aduce de iubire dumneZedscă şi omenâscă zăriră un poliţist, şi unul dintre ei (ţi":
hari. La finea vorbirei, Domblon a deolarat, acesta, înzadar ar fi tote învăţătu­ şi înălţat sus peste tâtă mărirea Să ne reîntâroem! Ceilalţi însă răspunseră:
că dâcă socialiştii vor ajunge la putere, cel rile filosofiei. El c^ioe: „Noi trebue să daşertă a lumei; astfel înaintâză el Vom sfirşi-o noi ou ăsta! înainte! Inoepură
dintâiă lucru al lor va fi isgonirea familiei aşteptăm în linişte venirea unuia, care să pe calea suferinţelor cătră opul mân­ apoi să bombardeze ou pietri ferestrile
regale şi confiscarea averilor ei. ne înveţe datoriele cătră Dumnezeu şi că- tuirei nâstre. soâlei. Poliţistul soâse sabia şi ataca pe
trâ dmenî. Şi de ar veni acela acuma, (Va urma)
turburători, rănind pe unul dintre ei. Poli­
aşî fi gata a-i urma poruncile, şi eu cred, Prof. Or. Elofterescu. ţistul voi să-i şi aresteze, tovarăşii însă se
Venirea Mântuitorului că niar face mai bun. 0, de-ar veni le­ opuseră, bătură pe poliţist pănă la sânge,
giuitorul dumnecţeesc, şi de-ar scrie le­
Isus Christos. i-au smuls sabia din mână şi i-au sfîrtioat
gea sa cu litere de foc pe marmură şi S C U F I I L E O l L E f e * pălăria. Poliţistul atunol soâse un revolver
6
Numai câte-va Z^ » şi Sânta aramă, că prin aceea dâră s'ar stinge şi trase ou el asupra turburătorilor, rănind
nâstră biserică serbeză memoria unui patimele şi prejudiţiile din inima ome- — 13 (25j Decemvre pe unul la oap. Turburătorii au luat vio-
eveniment mare, mai mare decât nescă!“ (Alcibiade şi Republica. Car­ Poporal român în Bucovina, după cum tima ou ei şi au dispărut.
t6te câte s’au ivit în istoria omenirei. tea 2). se scie, a ajuns în timpul din urmă să fiă
Ideia acesta esistă încă mai mult Conferenţe publice în Cernăuţi. Comi­
Cine va cugeta serios la efec­ său mai puţin şi în cărţile altor scrii­ tot mai mult copleşit, stors şi împilat de tetul sooietăţii filarmonioe „Armonia“ din
tele minunate, ce le avem cu veni­ tori profani, pe cari nu este locul liftele străine. Una din căuşele de căpete­ Cernăuţi a hotărît să arangeze în decursul
rea fiiului ceresc pe pământ, cine va a-i mai aminti aci. Destul că răsă­ nia ale acestei nenorooirl a poporului ro­ aoescei ierni câte două conveniri sociale în
lua bine aminte la înoirea lumei, ce ritul şi apusul aştepta venirea Mân­ mân bucovinean este de bună sâmă şi lipsa fiă-oare lună. La aoâstă hotărîre s’a alătu­
a urmat după acest fenomen nease­ tuitorului, doria sosirea aceluia, ce de carte a lui. Abia în timpul din urmă au rat şi „Clubul tinerimei române“, luorând
mănat, acela nu pâte nega adevărul. început şi fruntaşii români din Bucovina să
era destinat să fericâscă omenirea astfel împreună, Unele dintre conveniri vor
Căci cine a proclamat libertatea, ega­ şi să o îndrepte pe calea mântuirei. desfâşure o lucrare mai seriosă pentru lu­ fi ou dans, altele însă fără dans. Cestea
litatea şi frăţietatea, aceste principii Căci cu adevărat, rătăciţi am fi fost minarea poporului, distingându-se mai ales din urmă vor consta din conferenţe publice,
mari, cari prin secuii au aflat resu- pe oceanul lumei fără tine, o Isuse, prin înfiinţarea unui frumos număr de ca­ de felul, cum sunt şi conferenţele arangiate
net viu în inimele poporului? Cine lumină neînsărată! Pierduţi am fi binete de lectură la sate. De vre-o 6 ani la Braşov. Prima convenire socială (fără
a aprins făclia iubirei în piepturile fost fără mântuirea Ta, o, Dumne­ apare la Cernăuţi şi gazeta „Deşteptarea*, dans) a fost Joia treouă, la care d-1 Dr. V.
omenilor, să alerge în deşerturile cele zeule ! Că cine ar fi făcut destul o foiă naţională anume întocmită pentru Branisce, direotorul cjiarului naţional buco­
vaste şi să scuture de pe grumazul dreptăţii celui Preaînalt? Cine ar fi poporul român din Bucovina, scrisă într’o vinean „Patria“ a ţinut prima oonferenţă
barbarilor jugul întunecimei spiri­ turnat balsamul vindecător pe ra- limbă forte plăcută şi uşor de priceput, din literatura naţională. — Acest luoru
tuale? Cine a statorit legea eternă, nale răniţilor? Cine ni-ar fi deschis aducând poporului poveţe şi învăţături de frumos ar pută să fiă imitat şi la sate, decă
ca să urmăm neîncetat virtuţei şi să porţile împărăţiei cerului, decă nu nepreţuit folos. Durere însă, poporul nos­ âmenii noştri ou oarte ar fi cevaşl mai har­
fugim neîncetat de viţiu, fără de care Tu, numai Tu, Isuse Fiiule adevărat tru din Bucovina încă nu soie să preţu- nici şi mai zeloşi. Ce binefaoere ar fi pen­
fundamentul staturilor se clatină? al lui Dumnezeu! âscă folosul cel mare, ce-1 pote trage din tru ţăranii ucştri, dâoă din când în când,
Ore nu Fiiul lui DumneZeu şi Mân­ Pe când întrâga omenire învâcă cetirea unor bune cărţi şi gazete româ- in câte-o sâră de peste iârnă, ar merge în
tuitorul nostru ? 6re nu acela, care îndurarea cerului, pe atunci vedem, nescl. „Deşteptarea" spune, că din lipsa mijlooul lor oâte-un domn profesor, aâvo-
suferind pe cruce pentru mântuirea că ese din mijlocul unei naţiuni umi­ de sprijin e în primejdiă nici să nu mai oat, ori medio din oraşul mai apropiat, oare
nâstră, ni-a dat esemplul cel mai lite, din sînul unui popor nebăgat potă eşi dela anul nou încolo. Aceeaşi fdiă în înţelegere ou preotul şi învăţătorul din
sublim de jertfă şi abnegaţiune? Şi în sâma un învăţător mare, un mo­ cjice,- că din „Istoria lumii*, o carte atât sat în sat să-i adune la oâte-o oonferenţă
este 6re ceva mai frumos şi mai ralist fără asemănare, la a cărui în­ de bună şi bine scrisă pentru popor, des­ liberă de taxă, ce s’ar pute ţinâ de esemplu
dumnecjeesc, decât a lăsa interesele văţătură sântă şi eternă spiritul ome­ pre care şi noi am scris mai de multe-orî, în şcâlă, dâad poporalul poveţe şi învăţă­
proprii, pentru a înainta binele şi nesc de nâuă-spre-Zece secuii şi mai nu s’au putut vinde pănâ acum în Buco­ turi în anumite oestiunl din soiinţele isto­
fericirea întregei omeniri?! bine n’a adus nimic. El singur este vina decât 2 esemplare, pe când la noi în
Ardeal ea a aflat o căldurosă primire în rice, fisioe, higienioe, juridice etc. Când âre
N’a fost lipsită omenirea de fruc­ fără părechiă, chiar şi când am uni se vor avânta âmenii noştri ou învăţătură
popor. Dâcă aşa stă treba, n’avem să ne
tul darului nici înaintea întrupărei într’o singură persână spiritul şi tote mirăm de loc, că pe poporul român din ia asemenea fapte de adevărat entusiasm
Cuvântului. Că dâcă mergem cu virtuţile, câte le admirăm în bărbaţii Bucovina îl copleşeso străinii de tote păr­ naţional?
căutările mai departe, aflăm, că cre­ cei mai escelenţi şi mai înţelepţi ai ţile. Vorba ceea: cine n'are carte, n'are parte.
dinţa în Isus Christos a fost credinţa vechimei. Creştini omorîţi în Creta. Din Canea
Poporul nostru din Bucovina, decă vrâ să de pe insula Creta se vestesoe, oă o bandă
tuturor vecurilor. Misterul întrupă­ Ceea ce contribue mai mult la
ajungă Zile bune, să nu fugă de lumină. de mohamedanl au uois din răsbunare pe
rei nicî-odată şi nici în vechimea admiraţiunea nâstră, este împrejura­
Cărţile şi gazetele bune românescl sunt 14 creştini la Armiro. Creştinii duoeau vic-
cea mai depărtată n’a rămas fără rea, că pe acest învăţător îl aflăm
pentru el lumina, care-i arată căile fericirei tualii din Malevio şi la Armiro an fost sur­
efect. Aceea ce au predicat Apostolii, perfect într’o etate, în care filosofii şi înaintărei. Să le aboneze deci şi să le
au (jis’o cu mult mai înainte şi pro­ cei vechi abia îşi începură cariera lor. ceteseă, căci altfel va ajunge şi mai rău prinşi de Turcii, oarl i-au uois şi le-au dus
feţii, şi opul mântuirei nu s’a întâr- Lumina, care s’a ivit în ieslea transportul în Candia turoâsoă.
ca acum.
cjiat nicî-odată, de-6rece Isus tot- Vitleimului, se desvâltă de sine în- Petrecere înLipova. Damele române din
deuna a fost obiectul credinţei. Mis­ tr’un mod admirabil, fără studii şi Un nou comitet în Paris în serviciul Lipova vor arangia în 7 (19) Ianuarie 1898
terul cel sublim al iubirei dumne- educaţiune, care se câştigă în şcâlă. causei naţionalităţilor. In dilele trepute s’a 0 petreoere ou dans în favorul copiilor să­
(feesci este de o natură atât de ac­ Intre toţi învăţătorii şi toţi legiui­ constituit în Paris un comitet de tineri raci dela soâlele române da-acolo. Intrarea:
tivă, încât toţi aceia, cari prin cre­ torii este singurul fără scăderi. Ini­ universitari ai naţionalităţilor aliate, cu 1 fi., de familie (3 membri) 2 fi. Oferte şi
dinţă au ţinut tare la promisiunea micii cei mai furioşi n’au cutezat să scopul de-a promova pe cale publioistică suprasolvirl merinimâse se primeso cu mul-
dată din început, au câştigat ca res- atace sânta persână a lui Isus. Nici causa popârelor nemaghiare din Ungaria, şi ţămită la adresa d-nei Elena V. Hamsea, în
plată mântuirea sufletului, nu mai un filosof al vechimei n’a fost scu­ peste tot interesele Orientului. S’au îneoris (Lippa) şi se vor aohita pe cale cjiaristioă.

încă nu şi-a uitat de binefăcătorul neguţători bogaţi din Berlin, din a proprietarului G. B,, cu care s’a şi
seu. Intrega ei fericire avea dor să-o căror casă a fugit fără voia părin­ cununat. C o l i n d e . i
mulţămâscă în primul loc dască­ ţilor, fiind înşelată de un teatralist. Şi cine era ore mai fericit acuma, Coborît’a ooborît
lului Sam8on. In fiă-care seră de D-1 G. B., părintele crescător decât dascălul Samson? Maria l’a Diminâţa lui Orăoiun
Crăciun eachiăma pe dascălul Sam- al Măriei, aflând despre acâsta a şi ales la cununia de naş al seu el a îngerul Domnului sânt,
son cu familia sa la castel şi flă­ scris numai decât la Berlin, căutând întrat de aci înainte în societatea La păstori a săluit,
cărui dintre copiii iui îi făcea câte-un se afle vre-o veste despre bunicii âmenilor celor mai fruntaşi, cari Păstorii l’au întrebat:
dar frumos de Crăciun. Măriei. După două săptămâni a şi toţi îl stimau şi onorau. Maria cu Oe veste bună ni-aducl?
Şi dascălul Samson mai avu căpătat răspuns, că bunicii Măriei mirele ei au întemeiat şi o frumâsă — Eu veste bună vâ-aduo
odată bucuria de-a face un dar de au murit înainte cu doi anî şi că ei fundaţiune pentru salarisarea das­ Că feoiârei Maria,
Crăciun tinerei orfane, care acum au lăsat prin testament, că în cas, călului Samson şi a urmaşilor săi Să nască i-a vint’ vremea
nu mai era mică. El găsise adecă decă fata lor pierdută seu vre-un în dăscăliă. Şi umblă din oasă ’n oasă
într’un unghiu al casei sale legătura fiiu al acesteia s’ar reîntârce la vatra „O, binecuvântate Crăciun! „O, Şi nime ’n lume n’o lasă.
cea sdrenţâsă, ce o ţinea copila în părintescă, să primescă din avere binecuvântate Isuse!“ Tu mi-ai tri­ Dusu-s’a la Moş Crâoiun,
\ mână când a fost adusă de Samson trei-Zecî de mii de fiorini. mis ângerul ajutător în haine sdren- C’autţise eă-i prea bun,
acasă la el. Fiind-că în legătură Cartea de cununiă a nefericitei ţ6se, în chip de cerşitor, ca pe mine Dâr nici el nu o-a primit
erau nisce hârtii, Samson se gândi sale mame o avea Maria la sine, şi familia mea să mă fericâscă!" es- Şi mai departe-a pornit.
odată s’o dea fetei drept aducere din oraşul vecin a scos şi cartea de clama Samson întotdeuna în sâra Dâr oând fu mai cătră sâră
aminte de sera de Crăciun de odi- mârte a mamei sale şi apoi a plecat de Crăciun, er nevestei sale mereu Intr’o iesle s’aşetţară
niâră. Şi a fost de mare preţ acest la Berlin, ca să primescă moşte­ îi aducea aminte de cuvintele S-tei In iesluţa boilor
dar de Crăciun pentru tinera fată, nirea lăsată de bunicii săi. Scripturi: „Unii nesciind pe ângeri i-au Din turişul oilor.
căci în legătura cea sdrenţâsă s’a Fetiţa cea sdrenţâsă de odi- primit în locuinţele lor.“ Când pruncul sânt se năsoea
aflat mai întâiu, o carte de botez, niâră a devenit acum o domnişâră De multe-orî înjstraiţa golă a Boii toţi se odihnea
din care s’a putut constata, că pe bogată, frumâsă şi bine crescută. cerşitorului stă ascunsă binecuvân­ Şi oăldură îi făcea.
ea o chiamă Maria şi că e născută Peţitorii se îmbulzeau de tâte părţile, tarea lui DumneZeu! Dâoă pruncul s’a năsout
în Berlin. Din alte hârtii a putut der fericitul, care a dobândit inima (După R. T. K.) I. E. L, Grajdul tot oă s’a umplut
afla, că mama ei a fost fiica unor ei, a fost advocatul P., un nepot al De stele, oe luminau