Page 78 - 1897-12

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 283—1897.

mânii au trimes îndată nâptea de Suntem noi aici numai o societate înverşunate lupte interne. Deel 4i vinte. Din vorbirile şi din tote lu­
ua
şi-au adus un învăţător, apoi au scris de 6menî fără drepturi şi datorii ? în care guvernul a păşit cum am crările sale respiră pietate şi iubire,
Consistoriului din Gherla asupra pri­ Suntem numai nisce umpluturi pen­ 4is şi în numărul nostru trecut — care mai înainte era necunoscută,
mejdiei în care li-se află şcola. în­ tru naţia ungurâscă cea singur „al- cu proiectul seu de lege asupra re- îmbrăţişând omenirea Suferitâre, a-
văţătorul li-a şi venit şi l’au intro­ cătuitâre de stat", orî ce suntem ? gulării afacerilor vamale şi finan­ trage, pătrunde şi încântă, încât cei
dus în funcţiune după tâte regulele. — Au mers atât de departe îngâm­ ciare, luptele aceste au mers cres­ ce-1 aucţiau cjiceau • „încă n’a vorbit
Consistorul a întărit alegerea lui. faţii noştri asupritori, încât ne de­ când şi au ajuns acolo, încât ame­ om ca acesta".
Der duşmanii şcdlei românesc! totuşi clară desfiinţaţi naţionalicesce, uitân- ninţă cu o turburare generală a ra­ La porunca lui: „Mergeţi şi lă­
nu s’au astâmpărat. Inspectorul şco- du-şl măriile lor, că esistenţa unui porturilor. Ac}î nâpte la 6ra 12 a ţiţi lumina evangeliei în tâtă lumea",
lastic a făcut arătare la ministrul, că popor nu se pote stinge şi nimici espirat terminul pănă când proiec­ vrednicii şi neobosiţii Apostoli ai
învăţătorul dela şcdla română n’are prin ordine ministeriale şi prin za- tul acesta trebuia se fiă votat şi de­ Mântuitorului încep să vorbâscă, şi
diplomă, şi ministrul în urma acesta pisurl fişpănescl şi solgăbirăescî. Pot venit lege. Dâr nici pomenire. Kos- viersul lor răsună pănă în cele mai
a dat aspră poruncă, ca dascălul ro­ ei se ne declare de o miie de ori suthiştii au combătut proiectul şi au depărtate părţi ale pământului. Ei
mân să fiă depărtat din comună, er ca neesistenţl naţionalicesce; pot se prelungit desbaterea asupra lui pănă aruncă săgeţile înfocate ale cuvân­
copiii se Hă siliţi a merge ta şcola ungu- ne dispute orl-ce drept şi îndreptă­ în momentul din urmă. Alergat’a tului asupra naţiunilor, şi lanţurile
resca. Preotul fâeându-şi datoria a ţire de a fi şi esista ca nemuri cu Banffy pe la Viena, cu gândul de a înfiorătâre ale nesciinţei cad de pe
raportat starea lucrului ârăşi la Con- limbă, obiceiuri şi aspiraţiunî naţio­ primi vre-o împuternicire în o di- umerii popârolor. Ei au aflat naţiu­
sistoriu, de unde în 12 Decemvre a nale deosebite, şi pot se ne oprâscă recţiă anume, — înse pe cum s’a nile aşternute în pulbere dinaintea
primit răspunsul, că învăţătorul să de a ne aduna, ca se ne spunem ne- ve(ţut din declaraţiile ce le-a făcut icânelor idolescî; însă orî pe unde
între în şcdlă, şi copiii români să cer­ nazurile: nu vor pute înse a face, se mai în urmă în dietă, nu s’a prea se arată trimişii lui Isus, cu ei apare
ceteze şi mai departe şcdla româ- nu mai fim ceea-ce suntem şi ce reîntors cu sacul plin de bunătăţi, şi lumina evangelica, şi dinaintea
nescă. Peste cinci dile însă âtă, că vrem se fim, âr încercările lor cu înainte de-a merge la Viena, era pe acesteia dispare cultul idolesc de pe
să pomenesc Românii cu doi pan- acâstă ţîntă rămân o pagină nâgră aci se se împace cu kossuthiştii, în teatrul lumei şi idolii cad în ruine;
duri in sat, cari punându se în faţa în istoria vâcului nostru, o pată ru- urmă înse aceştia vecţend din înseşi âr pe altarele lor se ridică Crucea,
şcdlei româneşci, trimeteau pe copii la şinosă în cartea omenirii. vorbele lui, că ministrul-preşedinte care pănă atunci era instrumentul
şcdla de stat şi le opriau se între în a * nu umblă cu gânduri bune, i-au în­ morţii celei mai ruşinâse şi semnul
lor. A doua cţi merse în Feleac în­ tors spatele şi s’au legat din nou, batjocurei celei mai de jos, acuma
suşi coconul fisolgăbirău şi chiămând Vestea prigonirilor şi nedreptă­ că vor lupta contra guvernului pănă însă este simbolul înălţarei spiritului
pe preotul român la casa comunală ţilor, ce ni-se fac, a trecut departe, la infinit. Nu se pâte scii, că ce va şi al curagiului.
îi spuse, că la cas de nu se va su­ departe peste graniţele ţării nostre mai urma de aci încolo. Fapt înse e, Mântuitorul lumei s’a născut
pune îl va pîrî ca agitator, er învăţă­ şi au aflat viu echou la aceia, cari că nicî-odată dela dualism încâce într’o peşteră săracă; o esle a fost
torului îi cjise, că decă în timp de doresc binele şi înaintarea popdrelor Ungaria nu s’a aflat într’o stare atât cel dintâiu leagăn al său! Era năs­
24 dre nu-i va arăta, că ce caută şi şi compătimesc cu cei asupriţi. Ni­ de critică, ca tocmai acum. Nu nu­ cut, dâr lumea nu scia încă nimica
cu ce se ocupă în Feleac, îl va es­ mic mai firesc ca printre inimile ge- mai că proiectul acesta de lege nu despre acesta mare întâmplare. Toţi
corta cu gendarmii. In urma acestei nerosa, ce simt cu noi în necazuri ’i s’a votat guvernului, der cu greu âmenii aşteptau încă şi sperau; dâr
barbare proceduri şcdla românescă din şi dureri, cele dintâiu se fie ale fra­ se pote crede, că ’i-se va vota bud­ bunul Dumne4eu împlinise promi­
Feleacul-săsesc stă închisă, înse ca o vie ţilor noştri din România liberă. A- getul pe anul 1898, de vreme ce siunea sa. S’a născut, s’a arătat
dovadă de nelegiuirile şi prigonirile ceşti fraţi de sânge şi de limbă ai oposiţia maghiară îl va ataca acum lumei împăratul universului, căruia
nemildse la care suntem espuşî noi noştri au dat espresiune mâhnirei şi şi cu mai- multă înverşunare şi ne­ astă4î popârele cele mai înţelepte
Românii. Duşmanilor însă nu le va nemulţămirii lor pentru nedreptăţile cruţare. i-se închină după mii de ani; îna­
aiuta Dumnefleu, nu pote să le ajute! ce ni-se fac, adunendu-se într’un aşa intea lui plâcă genunchii împăraţi tu­
4is meeting de protestare ce s’a ţinut turor părţilor lamei, şi numele Lui
* Venirea Mântuitorului
Dumineca trecută în BucureSCÎ. Acest răsună în tâtă lumea. Fiiul lui Dum-
Sortea, de care avem parte noi meeting a fost convocat de Comite­ Isus Christos. ne4au s’a născut, şi o esle a fost
Românii sub acest regim, care nu tul Ligei culturale şi de Comitetul cel dintâiu leagăn al său ! Dumne4eu
se teme nici de dmeni nici de Dum- naţional al studenţilor. El s’a ţinut — F i n e . — a voit prin acâsta să-şi arate măre­
necjeu, o împărtăşesc şi alte nemuri în sala Hugo din capitala română. fsus a fost plăcut, deschis, blând ţia sa, ridicând la înălţimea aceea,
din acdstă ţâră, cari nu-s din poro- Mai mulţi oratori au luat cuvântul şi binefăcător. El neîncetat cjicea ce în ochii muritorilor se pare umilit.
diţa asiaticului Arpad. Printre aceste şi au arătat cum politica de maghia- cătră Apostolii săi „Iubiţi-vă unul Nazarineanul a triumfat, împă­
nâmurî se află şi Sârbii. O sâmă de risare ne dă pe ce merge lovituri pre altul", şi între torturele celor răţia lui a venit. Armata creştină,
fruntaşi de-ai lor au convocat o adu­ tot mai mari şi cu câtă nedreptate ce îl răstigneau striga: „ Părinte preoţii cu crucea în frunte au fost
nare serbescă la Yârşet (Banat), cu şi necruţare suntem trataţi noi Ro­ iârtă-le lor, că un sciu ce fac". credincioşi chiămărei lor şi visul,
scop de-aşi ridica glasul împotriva mânii de dincoce de Carpaţî din Ah! dâcă morala cea mai cu­ ce a făcut pe Constantin cel Mare
proiectului de maghiarisarea numelor de partea celor ce stau la cârma aces­ rată şi inima cea mai blândă, decă învingător, arătându-i-se pe cer crucea
comune şi localităţi. Adunarea acesta tei ţări. Meetingul a primit cu una­ o viâţă petrecută în combaterea gre- cu cuvintele: „In acest semn vei în­
avea să se ţină ieri, însă autorităţile nimitate şi cu mare însufleţire un şelei, în uşurarea şi îndulcirea ama­ vinge", n’a fost înşelăciune.
unguresc! au oprit’o, tot aşa cum au proiect de resoluţiune prin care ce­ rului omenesc, sunt însuşiri de ale A venit Isus, crucea lui este
oprit adunările Românilor şi tot pe tăţenii capitalei Bucurescî îşi espri- divinităţei, atunci cine se nu se în­ înfiptă peste tot locul, ea strălucesee
acelaşi motiv ticălos, că în ţâra acâsta ma indignarea lor profundă împo­ chine înălţimei Dumne4eescî a lui pe piepturile împăraţilor, pe tur­
fiind recunoscută prin lege numai o triva loviturilor ce ni-se dau’ şi în­ Rus? Cine să nu adâre divinitatea nurile bisericilor şi pretutindenea.
singură „naţiune politică", âr noi crederea în lupta nâstră, a celor asu­ Mântuitorului ? Tăria sufletului stră- Christos s’a născut, religiunea lui a
Românii, Sârbii, Slovacii etc., fiind priţi. După meeting s’a făcut o mare lucesce şi între torturele pironirei, prins rădăcini adânci, şi de s’ar
numai o parte din acâsta „naţiune manifestaţiă pe strade. — Un astfel şi cel din urmă al său suspin este scula în contra ei glasul lumei în­
politică" şi nici decum naţiuni, cari de meeting s’a ţinut şi în Iaşi, ca­ suspinul îndurărei. tregi , toţi filosofii cei falşi, ea
formâză un corp deosebit — nu avem pitala de odiniâră a Moldovei. fttă icona cea mai fermecătâre va sta în etern neclătită, pentru-că
voie să ne adunăm. Ii stă omului de mărime şi demnitate cerâscă ! aşa a 4is Mântuitorul şi cuvântul
mintea în loc, când aude astfel de * Intre toţi legiuitorii şi mora­ Domnului rămâne în etern. Puterea
năzdrăvănii. Adecă noi Românii, Sâr­ Săptămâna acesta a fost şi pen­ liştii este singurul, care a învăţat armatelor şi tâtă furia spiritului
bii, Saşii, Slovacii etc. ce suntem ? tru Unguri o săptămână de mari şi mai mult prin fapte, decât prin cu- omenesc a că4ut în praf dinaintea

present, când ciobanul Ylad părăsise ceau să apară înaintea lumei ca oile în stuful bălţilor de pe lângă Cum gândi, aşa şi făcu!
munţii dimpreună cu alţi ciobani şi cioban bun. Când a ajuns la o etate Dunăre, cari erau itâte îngheţate. In vara anului 1803 se răspân­
veniseră la sat, ca să joee la „sin- matură de vre-o 30 de ani, venise Aici a iernat el pănă primăvara târ- dise vestea, că o câtă de bandiţi sub
tilie". Numai acum ’i-se dase şi lui şi el acasă ca să se însâre, căci se să­ cţiu. Desgheţându-se însă Dunărea şi comanda lui Vlad hoţul prădâză fără
ocasiune, ca se-şî mai vadă pe mama turase şi de atâta ciobănit. Cu oile, Ylad, neprevăflând pericolul ce-1 milă târlele Mocanilor prin munţi şi
şi rudeniile, ce le părăsise de atâta ce şi-le agonisise din ciobănie şi cu ameninţă prin topirea cea repede a prin câmpii, şi apoi vai de stăpânii
timp. Şi câtă bucuriă şi plăcere nu cele ce le-a mai căpătat de zestre zăpeflei celei grâse, se pomenesce aceia, pe cari îi afla pe la târle,
va fi simţit Ylad în inima şi sufle­ după nevastă-sa, şî-a întemeiat şi într’o bună diminâţă împresurat de căci nu numai le golia stâna de
tul seu, când ’i-s’a oferit lui ocasiu- el târlişora lui. Ylad credea, cădâcă tâte părţile de valurile apei, de unde dulceţuri, dâr îi bătea pănă-i făcea
nea de-a se desfăta la mirosul cel pănă acum i-a umblat tot bine, nici abia viâţa şî-a mai putut’o scăpa, măr.
tare al busiocului, ce i-1 oferiau fe­ pe viitor n’are să-l părăsâscă no­ oile însă ’i-s’au dus tâte pe Dunăre. O spaimă mare intrase în ini-
tele ca să-l vîre în brâu sub şirurile rocul. Bietul Vlad a rămas acum nu­ mele bieţilor âmenî, încât sărmanii
curelelor ţintuite , ce-i înfăşurau Dâr norocul e schimbăcios în mai cu băţul In mână ; averea ’i-se nu mai cutezau să mai dea nici pe
trupul. lume. Yeni ierna anului 1802, o spălase cu totul. Se cugeta serma- la târle de frică, ca să nu cadă în
Mulţi voinici împodobeau „sin- iârnă dintre cele mai grele cu ger, nul om cjiua şi nâptea, că de ce să mâDile lui Ylad hoţul, cum îi fliceau
tilia" în anul 1769. Dintre toţi însă cu vifor şi cu zăpadă multă. Ylad se apuce, ca să mai pâtă trăi. Să ei. Când lipsa împingea totuşi pe
unul atrăgea mai mult ochiul pri­ nu se căpuise de nutreţ. Când a se ia ârăşi de ciobănit nu-i venea la omeni să trâcă munţii la afacerile
vitorilor. Şi acesta era Ylad feciorul văcjut, că nu e glumă cu iârna, a socotâlă; ca să vină acasă la nevastă lor, atunci se însoţiau câte 10—15
lui Mircioiu din Satulung. Trupul lui cutreerat România întrâga după cu mâna golă încă nu-i venia, chiar inşi la drum, inarmându-se cu pusei,
înal şi svelt, precum şi faţa lui ru­ vre-o şiră de fân ori de paie, dâr şi de ruşine, Jca să nu-i flică lumea cu pistâie şi cu iatagane. Şi cu tâte
menă făceau ca fetele să-şi arunce unde se mai afle, când era tot vân­ c’a/rămas o serăciă. Ce se socoti, preparaţiunile lor nu arare-ori s’a
ochii pe sub sprîncene, atrăgându le dut. S’a rugat el de mulţi târlaşî, ce nu, destul că Ylad se hotărî să întâmplat, ca âmenii se fiă despo­
horă împrejurul său. cari erau mai bine căpuiţî, însă tâte se facă un haiduc, care să-şi res- iaţi de tot ce aveau la ei şi bătuţi
Ylad era un cioban, care pe încercările i-au fost zadarnice, căci bune în contra tuturor avuţilor, cari la os, ba unii erau şi legaţi de câ-
lângă că era stradvăn şi frumos, fiă-care se îngrijea dţ> pielea lui. în timpul de nevoi n’au voit să-l te-un copac. Mulţi bogotani au tre­
mai avea şi alte însuşiri, carî-1 fă­ Ylad în urma urmelor,, şî-a aşecjat ajute. buit să sufere torturile crâncene ale