Page 79 - 1897-12
P. 79

Nr. 283—1897.                                                  GAZETA TRANSILVANIEI                                                                                  Pagina 8


           Crucei, aşa, cum se frânge furia mării  date  dela  Dumnecjeu,  se  caute  cu  pe  la  proprietarul  Wargios  oa  din  graţiă             să  fiă  pacs  între  cele  d6uă  naţiuni  ale
           de  stâncă.  In  cruce  trebue  se  credem,  ochî  de  compătimire  spre  săracii  şi  să-i  dea  2—3  fi.  sâ-şl  cumpere  o  oăoiulă    Boemiei.  Reuniunea  de  rugăciuni  e  pe  de­
            pentru-că  nic!  o  putere  omenesca  lipsiţii  acestei  lumî,  şi  din  îmbel-  ori  pălărie...  Agendele  ofioiâse  uu  şi-le          plin  liberă,  membru  p6te  fi  orl-oine,  care
           n’a  putut,  nu  p6te  şi  nu  va  putâ  şugarea  lor  să  întindă  şi  săracilor  p6te  împlini,  dâr  la  alegeri  de  deputaţi         se  lâgă,  că  în  fiă-care  cji  se  va  ruga  pentru
            arăta  resultate  cum  a  arătat  şi  arată  câte-o  bucată  de  pâne  spre  alinarea  dietall,  de-ar  fi  gerul  pănă  la  30  grade,   pacea  patriei,  cjicend  afară  de  „Tatăl  nos­
           încă  credinţa  cea  aprinsă  de  pe  fomei,  o  bucată  de  lemn  spre  des-  se duoe şi nu-i pasă de nimio.                             tru   şi  „Născăt6rea“  şi  următârea  rugă­
                                                                                                                                                        11
            muntele Calvariei.                            morţirea  membrelor  celor  îngheţate              Ca  âmenii  stfpânirei  e  prieten,  âr  ca   ciune:   „Domnul   păcii,   inimei   Tale   ne
                 O  cruce!  Tu  ai  învins  dela  uu  şi  câte-o  haină  spre  acoperirea  go-  eâ-şî  apere  interesele  bisericei,  şcâlei  şi  a   rugăm,  dâ-ne  nouă  pacea  Ta!  Prea  curată
            capet  al  lumei  pănă  la  celalalt;  tu  lătăţei  lor;  căcî  ierna  este  grea,  dâr  poporului  încredinţat  oonducerei  sale,  fe-   Yergură  Mariă,  regina  păcii,  r6gă-te  pentru
            ai  strălucit  odiniâră  sus  pe  fruntea  mâna Domnului este şi mai grea.                 resoe D  â m  n  e !                          noi  fiiului  Tău  !  Sfinte  losîfe,  îndurăte  spre
            vulturilor  roman!,  senatul  şi  poporul          Numai  astfel,  ajutând  pe  cei              Oe  gâud  pot  avâ  străinii  despre  noi,   noi  !   —  Afară  de  acâsta,  fiă-care  membru
                                                                                                                                                          u
            roman  au  mers  în  urma  ta;  în  tine  lipsiţi  şi  năcăjiţi,  va  pute  fi  mărita  cari  nu  ne  prioepem  a  ne  apăra  drepturile   să  se  silâscă  a  nutri  pacea  |cu  de-apropele
                                                                             a
            numai  şi  sub  scutul  credinţei  tale  şi  strălucita  cji    Nascerei  Domnului  nostre,  oi  ne  dăm  legaţi  de  bună  voe  în      său, atât în fapte, cât şi în vorbă"
            înfloresc  artele  şi  sciinţele;  în  tine  nostru  Isus  Christos,  o  cji  de  bu-  manile  l o r ?   Posibil  oă  statul  uiol  nn  ar  fi
            numai  şi  sub  sceptrul  teu  va  pute  curiă şi feiicire adevărată pentru noi.           zi-dit  şeâlă,  dâoă  nu  afli  at  ta  sprijin  din   Crăciun  nenorocit.  Din  Timişâra  se
            fi fericit şi neamul românesc.                                  Prof. Or. Elefterescu.     partea  comunei.  Un  loorn  ne  mai  pomenit:   sorie:  Oa  la  toţi  creştinii,  aşa  şi  în  casa
                 Piua nascerei Mântuitorului nos­                                                      chiar  în  morminţii  gr.  or.  români  i-a  dat  un   ampioiatului  de  postă  Nioolau  Cotta  de
            tru,  în  al  căreia  ajun  ne  aflăm  acum,                                               jugâr de pământ spre folosire învăţătorului de   aiol,  în  cjina  Crăciunului  apusean  lumini­
            fiă-ne  dec!  pentru  tote  timpurile  una    Uneltiri contra unei sc61e românesc!         stat,  ou  tâte  oă  Ungurii  îşi  an  morminţii   ţele  de  pe  „Pomul  Crăciunului"  îşi  răspân­
            din  cjdele  cele  mai  sânţite  ale  vieţei                                               lor. Prea multă înfrăţire !                   deau  lumina  lor  sărbătorâsoă.  Pe  sub  pom
            nbstre,  în  care  se  admirăm  îndu­                           Sinersig, Decernvre 1897.                                 Un Român.      se  juoa  o  oopiliţă  de  trei  ani,  De-odată
                                                               St'iQ.  D  le  Redaotor!  In  comuna  nos-                                            însă,  oând  în  casă  nu  se  afla  nimeni,  a  oă-
            rarea  lui  Dumnecjeu  şi  se  mărim  cu
            veseliă  şi  recunoscinţă  nemărginita        tră  Sinersig  se  află  un  proprietar  ou  nu­                                           cjut  o  luminiţă  pe  copilă  şi  i-a  aprins  hai­
                                                          mele  I.  Wargios,  oare  e  şi  deputat  dietal                                           nele.  Pănă  a  sosit  ajutorul,  copila  era  deja
            lui binefacere.
                                                         în  parte»  guvernului.  Aoeeta  are  un  feoior
                  Mântuitorul  lumei  ni-a  arătat,                                                                                                  în  fLoărj.  Sărmana  oopiliţă  a  murit  între
                                                         ou  acelaşi  nume,  oare  este  numit  de  oâtră                         — 20 Decemvre v.
            că  ini  mele  ndstre  trebue  se  fiă  în-                                                                                              chinurile  oele  mai  mari.  —  Altă  nenoro­
                                                         guvern oa oeroetfetor de şcâle.                     Comitatul  Maramureş  pentru  episcopul  cire  s’*  întâmplat  îu  casa  un  i  biet  oismar
            totdeuna  plecate  spre  a  ajuta  în
            lipse  pe  aprâpele  nostru.  Ierna  este          Yisitând  el  şi  şoola  ndstră  confesio­  Pavel.  In  adunarea  dela  30  Decemvre  n.  din  Sânt-Nioolaul  mare.  Femeia  văruise  fru­
                                                         nală,  a  chiămat pe  mai mulţi omeni de-ai săi
            grea  si  îşî  întinde  velul  seu  de  amor-                                              a  comitatului  Maramureş,  după  oum  aflăm  mos  oa  de  strbâtorl.  Ca  sâ  te  usce  bine
                                                         la  o  şedinţă,  unde  a  fost  de  faţă  notarul
            ţâlă  pretutindenea,  gerul  este  aspru                                                   din  foile  unguresol,  s’a  hotărît  a  se  trimite  văruiala,  a  băgat  într’o  ţavă  dela  cuptor
                                                         şi  judele  oomunal,  un  Ungur.  Aoi  prin  apn-
            şi  îngheţător,  er  omul  sărman,  bol­                1S                                 o  felioitare  Prea  Sânţiei  Sale  părintelui  oărbunl  oa  să  îneâlcjbsoă,  apoi  s’au  ouloat
                                                                                                                                                                                 u
            nav  şi  nenorocit  sufere  de  muşcă­       oâturi  a  4   hnre  Wargios  junior,  oă  mai   Mihail  Ravel  dela  Oradea-mure  ou  ooftsiu-  ou  toţii.  Diminâţa,  în  (j* &  de  Cră;iun,
            turile  lipsei  şi  se  sbuciumă  în  cul­    bine  ar  fi  pentru  popor  şi  oopii  lor,  oât  şi   nea  amversărei  de  25  de  ani  dela  ocuparea  toţi  oinol  membrii  familiei  au  fost  aflaţi
                                                          pentru  învăţătorii,  dâcă  ar  fi  îuvoiţl  sâ
            cuşul perirei.                                                                             scaunului  episoopesc  din  Gherla.  —  Se  scie,  leşinaţi;  o  fetă  şi  un  oopii  au  şi  murit  î n  r ă
                                                         schimbe caracterul şcolei nâstre confesionale şi
                 Vântul  iernei  vîjie  cumplit  şi                                                    că  Prea  Sânţia  Sa  a  fost  mai  înainte  vioar  în  aoea  cj'*  Părinţii  şi  un  copil  sunt  greu
            fiă-care  şuer  al  lui  este  un  fior  de   copii  sâ  trâoă  la  şcâla  de  stat,  oe  asistă   al  Maramureşului,  de  aoi  a  mers  episcop  bolnavi.  La  nenorociri  de  aoestea  sunt  ade­
                                                         în  oornuuâ,  şi  unde  nu  vor  fi  aşa  îngreu­
            mârte  pentru  cel  ce  nu  vede  în                                                       în Gherla şi apoi ia Oradea-mare.             seori  espuşl  şi  ţărani  de-ai  noştri,  cari  au
                                                         naţi  cu  darea  cultului  şi  a  înstruoţiuuei,  oa
            vatra  sa  scânteind  nic!  măcar  fla­                                                          Serbarea  Samuil  Vulcan  la  Beiuş.  Ti­  răul  şi  perioulosul  obioeiu,  de-a  astupa
            căra  unui  tăciune.  Decă  însă  lumina     acum.                                                                                       peste  nopte  urlâiele  dela  ouptor,  oa  să  nu
                                                               Vecjl  bine,  fiind-oă  erau  omeni  tot  de   nerimea  studiâsă  dela  gimnasiul  din  Beiuş
            căldurei  este  stinsă  şi  departe  de                                                    a  serbat  şi  anul  aoesta,  în  cjiua  de  25  De-   intre  frigul  în  oasă.  In  Joo  de  frig  însă
            densul,  în  sufletul  său  tot  mai  lo-    aoeeaşi  pânză,  socotâla  s’a  fâout  uşor.  S’a                                           intră  în  casă  aerul  înăduşitor  (aooidul  oar-
                                                         luat  protocol,  s’a  trimis  ministrului  şi  oe   oemvre  n.,  aniversarea  morţii  episoopului
            cuesce,  tot  mai  arde  rămăşiţă  din                                                                                                   b^nic)  dela  robă,  oare  în  oaşul  cel  mai  bun
                                                         sâ  vecjl?  Ne  pomenim,  că  d-1  ministru,  pe   de  ferioitâ  aducere  aminte  Samuil  Vulcan,
            flacăra  speranţei,  pe  care  Dumne­                                                                                                    face  pe  toţi  cei  ce  do-m  în  oasă  să  se
                                                         basa  arătărilor  făcute  din  partea  primăriei,   fundatorul  aoelui  gimnasiu.  După  serviciul
            zeu  i-a  aprins’o  în  inima  sa  de-odată                                                divin  s’a  ţinut  O  şedinţă  publioâ,  îu  oare,   deştepte  d  mirâţa  zăpăciţi  de  cap,  dâr
            cu  vieţa.  Este  o  putere  nemărginită,    declară,  prin  d-1  inspeotor  reg.  şoolar  din                                           p6te  fârte  uşor  şi  aă-i  îneoe  şi  omâre  ou
            este  un  Dumnecjeu,  care  în  mijlocul     Timişora,  că  şcola  nostră  coufesională  are   după  oum  spune  „Ifamilia"  din  Oradea   totul, oum ne dovedesoe şi caşul de mai sus.
                                                                                                       mare,  s’au  adus  omagiu  umbrei  răposatului,
            miseriilor privegheză şi înprijeşte.         se  fiă  închisă  şi  prefăcută  în  şcolă  co­  s’au  deolamat  şi  s’a  cântat,  făcând  tote  o   Teatru  german.  Mâne,  Duminecă,  la
                 Ierna  este  grea,  der  unde-i  mă­    munală.                                                                                     3  6re  p,  m.  se  va  da  pentru  a  3  a  oră  in­
            car  o  bucată  de  pane,  care  să  stem-         Laudă  şi  reounosoinţă  Yen.  Consia-   impresiuue bună asupra publicului.
                                                                                                                                                     teresanta  dramă  „Martin  Luther“  cu  preţuri
           pere  fomea  copilaşilor  văduvei,  ce        toriu  diecesan  din  Caransebeş,  oare  în        Reuniune  de  rugăciuni  în  interesul   fârte  reduse.  Sâra  la  7V   bre  operetta
            stau  goi  şi  flămencji  uitându-se  la     două  ronduri  a  trimis  oomislunl,  pentru  în­  păcii  dintre  popârele  Austriei.  Ou  ocasiunea   „ Glocken von Corneville .  2
                                                                                                                                                                           u
            mama  lor.  Vai!  sărmana  mamă  nu          dreptarea  râului  şi  astfel  ne-a  soos  dm   sărbătorilor  Crăciunului  la  apuseni,  în  bi-
           pote  să-i  aliue  nici  măcar  cu  un        învălmăşâiă,  promiţeadu-ne  ajutorul  şi  sou-   sericele  catolice  din  Praga  (Boemia)  s’a
           cuvânt  de  mângâiere,  ci  îşî  ascunde      tul  binevoitor  părintesc  de  a  ne  edifica   împărţit  între,  credincioşi  un  fel  de  apel         O    rugare.
           de  ei  pănă  şi  faţa,  pe  care  se  în­    şoâiă  oonform  recerinţelor  timpului  mo­   tipărit,  în  care,  cu  aprobarea  cardinalului
           gheţă lacrămile ochilor săi storşî.           dern.                                         din  Praga,  contele  Schonborn,  se  reco­        Rugăm  pe  toţi  P.  T.  D-ni,  cari  au
                 Ierna  este  grea,  casa  celui  lip­        Am  sâ  acoentuez,  oă  dâoă  era  con-   mandă  credincioşilor,  ca  să  se  roge  lui   primit  liste  de  colectare  pentru  noua  bise­
           sit  este  îmbrăcată  în  frig  şi  urne-  duoâtorul  poporului  nostru,  d-1  paroah  Ni-   Dumnecjeu  pentru  pacea  între  naţiuni.  Ape­  rică  gr.  or.  dela  noi,  să  binevoescă  a  ne
           zelă.  In  locul  covărelor  şi  a  căldurei  colae  Crâoiun,  om  la  looul  său,  nu  s’ar  fi   lul  cjice:  „Deja  de  mult  naţiunile  patriei   trimite  listele  dimpreună  cu  resultatul  ob­
           molatece  din  casa  celor  bogaţi,  la  aflat  mof  o  putere,  cure  să  ne  oalce  şi  sâ   ndstre  sunt  duşmane  între  sine  şi  urmările   ţinut.
           el  toţi  păreţii  sunt  acoperiţi  de-o  ajungă  trâba  aşa  departe.  Insă  densul  ou    rele  ale  acestei  duşmănii  s’au  vădut;  în     Pentru  contribuirile  incurse  am  dat
           pânză  albă  cu  fulg!  de  zăpadă,  care  siâbioiunilv)  pătimaşe,  oe-1  stăpâueso,  se   viitor  ele  ne  ameninţă  şi  cu  mai  mare  pe-   pănă  acum  în  estras  mulţămită  şi  dare  de
           face  să  se  simtă  şi  mai  mult  as­       f.toe obială şi oerşitor duşmcnilor noştri.   rieul.  Ura  e  atât  de  mare,  încât  mijldce   sâmă  numai  în  „Revista  Orăştiei"  ,  însă
           primea  frigului.  In  jurul  casei  celui         E  trist  şi  deiositor  pentru  uu  preot  omenescl  nu  mai  pot  ajuta.  Să  ne  îndrep­  după  sosirea  tuturor  listelor  se  va  însemna
           lipsit  totul  este  înfăşurat  în  sărăciă,  când  ou  sesiunea  parochialâ  de  30  jugâro  tăm  deci  câtră  inima  iubităre  a  Domni­  în mod cuvenit fiesce-oare contribuent.
           care  stă  să  îngheţe  pănă  şi  suflarea  pământ  bun  şi  ou  venitele  anuale,  oe  torului  păcii  şi  sâ  ne  unim.  Să  ne  rugăm       Apelând  la  marinimositatea  prea  iubi­
           celor ce trăesc în ea.                        ajung  la  250—300  fL,  afară  de  aoeea  mai  cu  încredere,  aducendu-ne  aminte  de  cu­  ţilor  noştri  credincioşi:  „precum  întru  tâte
                 Bogaţii  şi  măreţii  pământului,  primesoe  dela  erar  prin  Ven.  Consistor  în  vintele  Domnului:  „Cereţi  şi  vi-se  va  da  prisosiţi  cu  credinţa  şi  cuvântai....  şi  cu
            car!  sunt  îndestuliţî  în  bunătăţile      tot  anul  câte  100—150,  totuşi  se  mai  duce vouă".  Să  ne  unim  deci  în  rugăciuni,  ca  dragostea vâstră cătră noi, aşa şi întru




           lui  Vlad,  care  le  ţinea  drumul  prin  munţii  lui.  Pe  acest  Radu  Moroianu  Se  întâmpla,  ca  Vlad  într’astfel  de  mite,  că-i  va  ierta,  decă  şi  dânsul
           văgăuni  şi  cu  deosebire  pe  culmea  îl  vedea  omul  mai  tot  călare  pe  cal,  intervale  se  se  mai  abată  şi  pe  se  va  lega  cu  jurământ,  că  de  acjî
           munţilor,  der  mai  cu  semă  pe  po­        din  care  causă  ceilalţi  Mocan!  îl  şi  acasă,  scii  ca  omul  pe  la  lăcaşul  lui.  înainte  va  fi  om  pacînic  şi  de  ome­
           teca  ce  trece  din  Babarunca  pe  pla­     porecliseră  cu  numele  de  „C..  de  Şi  apoi  cine  se  fi  cutezat  se-1  arate  nia.  Intr’acestea  ei  se  retrag  de  lângă
           iul  muntelui  Zănoga,  şi  care  duce  fer“.  Drumul  lui  Moroianu  după-ce  „provisorului“  din  Satulung,  căcî  ni­                 Vlad  într’o  odaiă  laterală,  unde  se
           pe  sub  colţii  cei  înalţ!  şi  stâncoşî  s’a  descoperit  mai  târcjiu  încă  purta  menea nu îndrăsnia.                              închid  cu  cheia.  Vlad  simte  la  cât
                                                                                           u
           ai  Zăndgei  Bratocii,  unde  aprope  de  numele  de  „Drumul  lui  Fer .  Pe  o                 Acest  „provisor"  era  un  sena­       bate  cesul  şi  când  se  ese  afară,  vede
           şipoţel  se  află  uu  colţ  prăbuşit  de  parte  din  acest  drum  (seu  potecă)  tor  al  cetăţii  Braşov  cu  rolul  de  că  tinda  şi  curtea  sunt  pline  de
           vecurî,  care  se  numesce  şi  astăcj!  statul  nostru  a  construit  şoseua,  ce  mare  judecător  peste  comunele  Să-  soldaţi.
           cheia  hoţilor.  Aici,  în  crepătura  aces­  duce  ac}!  pe  la  pasul  Şanţ  pănă  la  cele,  avându-şî  reşedinţa  în  mierul              Vlad nu-ş! perde prezenţa, stinge
           tui  colţ,  într’o  întindere  cam  de  5—6  graniţa  României,  unde  se  împreună  din  Satulung.  Odată  îi  succese  pro­            iute  luminarea  şi  venind  în  uşa  în­
           metri  sta  Vlad  ascuns  cu  voinicii,  cu şoseua dela vama Bratocea.                     topopului  de  aci,  Radu  Verzea,  moşul  cepe  se  slobâdă  ţepen  la  puşcăturî
           de  unde  se  repecjiau  ca  fierăle  tur­         Ţipetele  şi  vaierile  lumei  asu­     soţiei  mele  se  înduplece  pe  Vlad  a  între  soldaţii,  ce  erau  la  lumină.
           bate  asupra  prăcjii,  ce  le  venia  în  pra  lui  Vlad  hoţul  ajunseră  atât  în  merge  împreună  cu  densul  într’o  Soldaţii,  de  frica  lui  Vlad,  es  cu
           mână.  Câte  grozăvenii  ni-ar  putâ  urechile  autorităţilor  politice  din  Ar­          seră  pănă  la  provisoriul  acasă,  spu-  toţii  în  curte.  Pănă  ce  soldaţii  plă­
           istorisi  aceşti  coiţî  de  stâncă,  dâcă  deal,  cât  şi  a  celor  din  România,  nendu-i,  că  densul  va  mijloci  se-1  nuiesc  un  asalt  asupra  lui  Vlad,  care
           ar sci să vorbâscă!                           din  care  causă  Vlad  era  pus  în  ur­    ierte  de  tâte  fărădelegile  săvârşite.  era  în  casă,  pănă  atuncea  el  îşi  în­
                Intre  fruntaşii  din  'Săcele  se  mărire.  Dâr  cum  era  se  pună  mâna  VJad  s’a  încrecjut  în  protopopul  şi  carcă  ârăş!  armele  şi  când  soldaţii
           afla  şi  Radu  Moroianu,  de  alt-cum  pe  el,  când  Vlad  avea  atâţia  prie­           l’a  însoţit.  Ajunşi  aici,  protopopul,  dau  năvală  la  uşă,  ca  s’o  strice,  Vlad
           om  tînăr  pe  acele  vremuri,  der  fărte  teni,  car!  îl  vesteau  mai  înainte  pe  care  avuse  înţeles  cu  provisoriul,  a  sare  pe  terestră  în  curte,  de  unde
           ager  la  minte,  pe  care  Vlad,  cu  totă  unde  are  se  mârgă  potera,  ceea  ce  început  a  ruga  pe  provisor  să  ierte  le  mai  trimite  câte-va  glânţe,  ca
           şiretenia  lui  n’a  putut  pune  nici­      făcea  pe  Vlad,  ca  el  în  acel  timp  pe  Vlad,  că  se  va  îndrepta  pe  vii­         se-i  aducă  în  mai  mare  zăpăcelă;
           odată  mâna.  El  îşî  căutase  alt  drum,  se  prădeze  prin  alte  părţi.  Apoi  vi-  tor  şi  se-ş!  retragă  ordinul  de  ur­        apoi  se  face  nevecjut  prin  întunere-
           prin  pădure,  pe  care  nu-1  cunoscea  clenul  de  Vlad  mai  făcea  şi  câte-o  mărire.                                               cul nopţii.
                                                                                                                                                                          0
           nimenea  afară  de  doi  6men!  ai  lui,  întrerupere,  ca  astfel  se  crâdă  lu­              Proviso/iul  să  preface,  că  pri-           La  câte-va  (ŢI   după  acestă  ca­
           carî-1 însoţiau în călătoriă pănă la         mea, c’ar fi pierit de vr’un glonţ.           mesce  cu  bucuriă  pei  Vlad  şi-i  pro­    tastrofă se pomenesce protopopul




                                                                                                                                                 i
   74   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84