Page 34 - 1898-01

Pasrina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 15.—1898

va să clică în decurs de 57 ani, s’a urcat cosciugul să fiă aici espus şi de aici con­ a şcolei şi a neamului său. Nicolae T. pe Tâmpa pote fi mândru de aceste mi­
numai cu 25°/ , pe când al Ungariei în decurs dus la mormânt. Ciurcu a fost născut în 23 Iulie 1808 în nunate achisiţii „patriotice .
44
0
numai de 50 de anî s’a urcat cu unspre­ Cosciugul era aşeclat în mijlocul sălii Scheiul Braşovului. El s’a aplicat de cu
zece mii patru sute şi opt-dcă şi trei procente. între flori, ce-1 încungiurau de tote părţile, vreme comerciului şi a întreprins mai în- Turbarea maghiarisarii numelor. „Ma-
44
44
Aceste cifre nu mai au lipsă de comentar, er la piciorele mortului erau depuse nume­ tâiu un negoţ în România. După aceea s’a gyarorszâg scrie cu „patrioticâscă mul­
u
căci ele vorbesc mai elocuent, decât cu­ rose cununi de flori de cea mai mare aşedat aici în Braşov la anul 1844. A fost ţumire, că conducerea „Egyetemikor -ului
vintele. frumseţă şi variaţiune, între cari am vă­ dela început membru al comitetului gre- a provocat pe universitarii cu nume ne­
maghiare, să-şi maghiariseze numele. Ape­
dut o cunună cu pantlică tricoloră dela miului român de comerciu levantin şi în
tinerimea română din Viena. Er alta dela decurs de 50 de ani a servit intereselor lul a avut resultat îmbucurător, dice foia
Din Macedonia. „Neue Fr. Presse" ungurescă. Mai mulţi universitari şî-au în-
Dumitru Popovicî (cântăreţul) şi dela fa­ bisericesc! şi şcolare ale Românilor din
primesce din Oonstantinopol următorea te­ naintat rugările la ministeriul de interne,
milia B. G-. Popovits din Viena. Apoi dela Braşov ca membru al representanţilor bi­
legramă: „O consecinţă a instalărei celor în care cer să li-se concedă maghiarisarea
membri familiei alte mai multe cununi. sericesc!. Peste 20 de ani a purtat fără
trei noi metropoliţl bulgari în Macedonia numelor. Asemenea au făcut şi veterinarii
1
Punctual la 2 / ore p. m. se adunase nici o recompensă şi cu cea mai mare
este, că mulţi membri ai celorlalte naţio­ 2 dela Abatoriul-public. Ministrul de interne,
numărosul public în sala cea mare, prin conscienţiositate greul post de cassar al
nalităţi creştine, cu deosebire cuţo-vlabi, spune „M.-g.", a luat măsuri, ca rugările
coridore şi înaintea clădirei gimnasiului. Eforiei şcolelor române gr. or. din loc.
trec de bună voie la biserica bulgară. Acâstă acestea să se resolve repede, afară de or­
Aici se aflau înşiraţi şi elevii gimnasiului, La anul 1894 s’a retras, fiind deja în
soire — ce e drept încă neconfirmată — a dinea obicinuită.
ai şcolelor reale şi comerciale, în frunte etate de 86 de anî, ca să facă, cum dicea,
provocat o mare depresiune în cercurile
cu stegul gimnasiului şi cu corpul profe­ loc altor puteri mai tinere. Răposatul -a Cellista Leontina Gârtner, fiica reposa-
patriarhatului grec şi ale diplomaţiei ro­
soral. Preoţii oficianţi protopopii Baiulescu fost părtaş la tote mişcările naţionale şi tului inginer Gârtner din Braşov, seceră în
mâne. Politica română în Macedonia, care
şi Voina, preotul Dr. V. Saftu şi diaconul n’a lipsit nici dintre aceia, cari au luat America de Nord adevărate triumfuri.
aspiră de 30 de ani la un succes, suferă
44
I. Prişcu, săvârşiră rugăciunile îndatinate, parte la marea adunare naţională de pe „Toronto Globe , diar american, ce apare
negreşit o însemnată înfrângere prin tre­ 44
după cari cosciugul fu dus şi aşeclat pe „Câmpul Libertăţii în anul 1848. Şcolele în Toronto vorbesce cu mari elogiurî pen­
cerea deschisă a multor macedo-românl la
carul funebru, tras de patru cai şi împo­ prin participarea lor la înmormântare îi tru artista în cello Leontina Gârtner asu­
biserica bulgară — decă acestă scire se va
dobit cu numărosele cununi de flori, de­ aduc ultimul tribut al recunoscinţei. pra concertului ce l’a dat ea în numitul
adeveri."
dicate memoriei răposatului. Acesta este în puţine cuvinte cuprin­ oraş înaintea unui public de 5000 de per-
„Coresp. Polit." primesce din Salonic sul cuvântului rostit de părintele Voina.
următorea scire, care ar pute fi liniştitore, Conductul porni în ordinea cea mai Terminâudu-se prohodul, conductul a sone. Etă ce scrie între altele numita foie: Cea
frumosă pe strada Prundului la biserica mai lăudată dintre artişti, a fost cellista
decă esperienţa de pănă acum nu ar face mers în aceeaşi ordine la cimiteriul din
pe omeni atât de sceptici: „Omenii de în­ S-lui Nicolae. înainte mergea tinerimea Groverî, unde rămăşiţele pămentescl ale Leontina Gârtner. Mică de statură, drăgă­
credere ai Românilor macedoneni au pri­ şcolară, după care urmară preoţii îmbră­ neuitatului Nestor al neguţătorilor noştri laşă şi simpatică în purtarea sa, ea a cu­
mit asigurarea, că guvernul român va între­ caţi în sfite de doliu, apoi venia carul fu­ a fost depuse în mormânt spre veclnicul cerit deja la prima apariţiune favorea pu­
nebru. După cosciug mergeau membrii nu- blicului , când a început însă să cânte, ea
buinţa tote mijlocele să dobendâscă dela
mărosei familii a răposatului, între cari no­ răpaus. a câştigat şi inimele. Arare ori am vădut
Sultanul un berat pentru un episcop român
in Macedonia. Românilor macedoneni li-s’a tăm pe fiii săi, d-nii Ion Ciurcu şi Nicolae public, care să fi fost atât de fermecat,
dat sfatul să se porte liniştit şi să nu se Ciurcu cu soţia din Bucurescî, Dr. Sterie cum a fost publicul nostru sub influinţa
Ciurcu medic în Viena; apoi nepoţii săi: SCIRILE BILEI. accentelor răpitore, ce le scotea cello ar­
abată dela lealitatea, ce au dovedit’o faţă 5
14
cu Sultanul . d-1 Alexandru Ciurcu, directorul cliarului — 20 Ianuarie v. tistei. Arcuşul ei magic scotea din instru­
„Timpul din Bucurescî şi familiile T. ment tonuri de jale aprope omenescl. Au­
44
Ciurcu, Dima, Florian, Steriu, Scolariu şi Principele Ferdinand al României, mem­ ditorul asculta cu atâta atenţiune, încât ai
înmormântarea lui Nicolae T. Orghidan. După aceea urmară membrii bru al Senatului român, a trimis Preşedin­ fi audit şi o muscă sbârnăind. Când a în­
Eforiei şcolare, cari introduceau şirul lung telui Senatului următorea scrisore autografă, cetat artista, un moment era tăcere, după
Ciurcu. al bărbaţilor; după aceştia mergeau da­ datată Nizza 13 Ian. st. n. 1898, care a fost aceea isbucniră aplausele furtunose în ma­
S’a dus şi cel din urmă dintre acei mele, cari în număr mare au luat parte cetită în şedinţa de Vineri sera a Senatu­ rele auditoriu, cari nu încetară păiîă ce
bravi, acei nobili şi generoşi Români, cari la înmormântare. lui: „Nu pot se las să trecă anul vechili domnişora Gârtner nu răspunse prin ese-
înainte cu (aprope cincl-clecî de ani, cu Convoiul ajungând la porta bisericei fără să-mî aduc aminte de nenumăratele cutarea altei piese. Producţiunea fermecă-
munca şi jertfele lor şi cu însufleţirea cea S-lui Nicolae, cosciugul a fost luat de pe dovedi de iubire, ce am primit din partea tore a d-şorei Gârtner încă mult timp va
colegilor mei în anul trecut, şi nu vă pot fi păstrată în memoria celor din Toronto.
sfântă pentru binele şi înaintarea nemului car de cătră impiegaţii institutului de
spune cât de mişcat am fost de salutările Aşa ceva se aude rar şi nu se uită nici­
au înfiinţat aici în Braşov, în mijlocul po- pompe funebre şi dus în biserică, sub bal­
ce mi-aţl trimis aicea în răspunsul la Me- odată.
poraţiei românesc!, şcolele centrale, cari fac dachinul, ce-1 purtau epitropii bisericei.
cea mai mare mândriă a nostră. Aici s’a săvârşit de cătră preoţii amintiţi sagiul Tronului. Acestă nouă dovadă de 114,000 fl. dispăruţi. Etă ce scrie dia-
iubire a găsit un adânc răsunet în inima
Nicolae T. Ciurcu este ultimul dintre prohodul, în decursul căruia a cântat co­ rul „Alkotmany dela 30 Ianuarie despre
u
acei neguţători de fericită memoriă, cari rul studenţilor condus de profesorul de mea. Adî, când începe un nou an, vă tri­ cele 114,000 fl. dispăruţi la Cluşiu: „Abia
mit odată cu mulţumirile cele mai sincere,
au subscris actul fundării gimnasiului ro­ musică T. Popovicî. a trecut declararea de nevinovat a lui Ca-
mân din loc. După cetirea evangeliei, d-1 proto­ urările cele mai căldurose. Să fie anul 1898 rol Pulszky abia guvernul-Banffy a luat
fericit şi roditor. Dumnedeu să ajute lucră­
Afluenţa cea mare a publicului român pop Voina s’a urcat pe amvon şi a rostit solidaritate cu faimosul fişpan Szalavszky,
rilor vostre, şi să oerotescă scumpa nos­
braşovean din tote straturile societăţii nos- un frumos cuvânt funebru, arătând cu ci- şi deja cercurile competente încep să fiă
tră ţâră. — Ferdinand, Principe al Ro­
tre la înmormântarea de erl după amecll a taţiunî din S. Scriptură, ce fericită a fost preocupate erăşl de un scandal nu puţin
mâniei .
44
dovedit cum nu se pote mai elocuent re- vieţa răposatului, care a lăsat după sine mai mic. E vorba de-o păgubire în mare
cunoscinţa, precum şi stima şi simpatia numai fapte bune, vrednice de iubirea şi Maghiarisărî de nume la poşta din măsură a averii statului, şi în acest scandal
lui faţă cu acest ultim rapresentant al bă­ recunoscinţa obştei românesc!, ceea ce o Braşov. Foia oficiosâ ungurescă a publicat este tras un nume, care stă aprope de cele
trânilor fundatori şi susţiitorî ai gimnasiului dovedesce şi marea afluenţă a publicului cailele acestea şese caşuri de maghiarisărî mai înalte cercuri guvernamentale. Buday
nostru. adunat în giurul acestui cosciug, cum rar de nume între impiegaţii dela poşta şi te­ Zsigmond, şef al grupului silvanal la Curtea
44
Corpul răposatului, care precum seim s’a vădut în oraşul nostru. Arăta, cât de legraful din loc. „Sdravenii patrioţi — de compturl şi consilier în ministeriul de
a fost transportat dela Viena la Braşov, era mult era venerat şi iubit Nicolae T. Ciurcu cum îi numesce codiţa guvernamentală din agricultură, a observat nu tocmai de mult,
hermetic închis în două cosciuge, unul de de cătră toţi cari îl cunosceau pentru bu- | loc — sunt următorii : G. Merents şl-a ma- că la direcţiunea silvanală din Cluşiu, în
metal şi altul de lemn. Ca semn de deo­ nătatea şi veselia inimei sale şi cât de ghiarisat numele în Merenyi; I. Reszt în fruntea căreia stă directorul silvanal br.
sebită pietate şi cinste faţă cu acest vred­ mult preţuia în mijlocul societăţei nostre ILunyadi; Petru Medieşan în Megyesi; A. Artur Feilitssch (cunoscut şi din procesul
nic bărbat, Eforia şcolelor a oferit familiei caracterul lui nobil şi simţul lui de jert­ Simon în Simonfi; S. Smerek în Sebestyen; Memorandului, la care a figurat ca jurat
lui sala cea mare a gimnasiului pentru ca fire pentru binele şi prosperarea bisericei, M. Wagner în Kerelces. — Arpad-bacsi de — Red.) este o mare greşală în socotele.

altor corpui’î luminose; şi considerând, că care din causa firei lor delicate, estra-ordi- şi l’a făcut să vadă întrînsa, şi mai ales în sprimejdie şi cu care nu e bine să te
aceste mişcări numai comunicate creerului nare, în contradicere cu firea şi modul de viaţa frumosă şi liniştită a arborilor şi a prind! tovarăş.
prin nervul acustic al urechii devin sunete, viaţă al altora, anevoiă o pot afla în so­ florilor, o oglindă, un simbol al vieţii ome­ Eu cred — pănă la găsirea vre-unei
şi undulaţiunile eterului numai comunicate cietatea omenescă. nescl, pe cea mai înaltă treptă a desvol- alte explicări — că dicătorea e de origine
prin nervul optic al ochiului devin lumină „De aci vine — dice Shelley, — că tării ei. Şi acestă ideie l’a condus la înte­ antică şi-şi are începutul în vechile obi­
44
şi colori, şi dau naştere admirabilei feerii noi în starea părăsită, încunjuraţî de omeni, meierea grădinilor de copii, pentru educa- ceiuri juridice ale poporeloi\ Aruncarea
a lumei din afară cu miile ei de forme şi cari nu simpatiseză cu noi, iubim florile- ţiunea copiilor în sînul naturei, în armoniă bardei jocă un rol important în procedura
de colori, ne putem esplica în mod aprope verdeţa, apa, cerul, eloquenţa vântului şi cu legile ei. limitării moşiilor. Tntr’alt loc am arătat
mecanic influenţa poesiei asupra nostră. melodia undelor, cu un farmec asemenea Trăesce conform naturei! era princi­ obiceiul vechiu — păstrat de altfel mai
Impresiunea orî-cărei frumuseţe, orî-ce aceluia, cu care ascultăm glasul unei iubite, piul moralei stoice încă din anticitate, bine până prin dilele nostre, — că strămoşii noştri
44
plăcere estetică este o vibraţiune armonică, al cărei cântec răsună numai pentru noi . înţeles, conform naturei din afară şi mai când limitau hotarăle satelor ori ale mo­
asemenea armoniei musicale, care pătrun­ Şi nu numai armonia şi blândeţea maies- ales naturei morale a omului, pentru că şiilor, luau cu ei copii, pe cari îi bateau
zând în sufletul nostru causeză acea linişte tosă a naturei ne încântă; găsim o plăcere legile morale sunt complementul şi desă­ pe locul unde se puneau pietre de hotar,
senină, acele sentimente nobile si sublime, tainică chiar în turburările şi cataclismele vârşirea legilor naturei, precum arta este ca să ţină minte viaţa întregă locul bă-
seu acele emoţiunl generose, cari storc la- ei. Una din cele mai mari plăceri ale lui complementul şi desăvârşirea naturei în tăiei şi prin asta hotarăle.
crămî de bucuriă seu de durere, cari înalţă Schiller era, ca pe timpul furtunei, când formele lucrurilor. Insă cât de puţini trăesc Der pentru limitarea însăşi, era alt
simţul şi valorea vieţii şi apropiă pe om fulgerii brăzdau norii întunecos! şi când conform acestui principiu! obiceiu: mărimea unei proprietăţi atârna
de idealul său. Când suntem turburaţi de tunetele şi vântul sguduiau atmosfera, să de puterea fisică a proprietarului. Dela un
vrfe-o nemulţămire, seu când vre-o durere se preumble cu luntrea pe valurile turbu­ (Ya urma.! anumit punct, omul arunca o piatră, o
ne apasă inima, şi putem ieşi singuri în rate ale Elbei. Renumitul pedagog Frobel măciucă, der mai ales o bardă, şi cât pu­
o grădină, pe câmp, ori într’o pădure, gă­ considera viaţa omului şi a naturei, a ini­ tea s’arunce de departe, atâta pământ era
sim în sînul naturei mângâierea şi alina­ mei şi a florilor, ca neseparabile din mo­ al lui. Dela acest punct arunca alt om, şi
p i c e t o r T e s p l i c a t e .
rea, cari forte rar ne o pot da omenii. mentul când a cunoscut, că ele sunt su­ aşa mai departe. Astfel se regula proprie­
Pentru aceea iubesc atât de mult natura puse unor legi identice. Traiul său în mij­ Asvîrle cu barda’n lună. tatea. Acest obiceiu mai esistă la poporele
mai ales artiştii şi poeţii. Ei portă în suflet locul naturei l’a convins tot mai mult des­ Se dice despre omul cu fire iute, omul slave — şi ca reminiscenţă şi la noi —
o sete arcjhtore de iubire şi simpatie, pe pre adânca intimitate între natură şi om cu capul a mână, care se duce orbiş spre căci unele nemuri slave d. e. Bulgarii,