Page 15 - 1898-02
P. 15
Nr. 26—1898. GAZETA TRANSINILVAEI Pagina 8
{care a condamnat pe Dreyfus) un act se credământ. Colonelul Picquart a fost si mult şi care a fost în dosarul de acte se telui Iuliu Szapâry, şi a hotărît s®
cret. Apărătorul insistă şi-i cere generalu lit sd mărturisăscă, că fără autorisaţia şi crete? Ce fel de’ act, a fost acela? alegă din sînul său o comisie de 9»
lui Mercier cuvântul său de soldat. fără mandatul şefilor săi, o făcut perchi- Picquart: L’am vădut numai atunci care să compună elaboratul privitor
Generalul Mercier răspunde: „Deore- siţiă la Walsin Esterhâzy. Aceste sunt când mi l’a arătat Pellieux. Bucuros aşi la autonomiă şi să-l presenteze co-
ee îmî cereţi cuvântul meu de soldat, vi-l nemai aucţite uneltiri, şi eu mărturisesc, că spune, ce fel de act a fost, nu pot vorbi misiunei.
■dau spuindu-vă, că Dreyfus este un trădător, n’am fost de loc surprins, când tribunalul însă despre el înainte de ce ministrul de
Budapesta, 15 Febr. Guvernul a
u
care a fost condamnat în mod drept şi legal . militar a achitat pe Esterhâzy. Mai adaug, răsboiu m'ar libera de jurămentul oficios.
trimis pe şeful poliţiei de stat Sel-
{Aplause). că sunt mândru de-a fi contribuit la achi * lev ca comisar guvernial în comi
Senatorul Trarieux, fost ministru de tarea lui Esterhâzy şi mărturisesc, că în
Sâmbătă în 12 Februarie, s’a conti tatul Sabolciu. La toţi conducătorii
justiţiă pe timpul condamnării lui Dreyfus armata francesă nu sunt doi trădători, ci nu
nuat ascultarea lui Picquart. El declara, că socialiştilor s’au făcut perchisiţii do
declară, că împărtăşesce părerea senatoru mai unul. (Vii aplause).
Zola a acusat tribunalul militar numai miciliare. Li-s’au confiscat toţi banii
lui Scheurer-Kestner, şi că în deosebi din Martorul Tlievenct, fost ministru de
pentru-că a adus o sentinţă pe basa de şi tote scrisorile.
consideraţia scrisorii de pe borderou, este justiţiă, cjiee, că e convins, că Zola a pro
docomente necomplete, însă acesta nu eschiie
•convins de nevinovăţia lui Dreyfus. cedat cu bună credinţă şi se felicită de
ca judecata să şi-o fi făcut în cea mai bună
,
* achitarea majorului Esterhâzy, care dove Lâ4eir a4M râ.
consciinţă. Din consideraţiunl faţă cu res-
In audienţa de Joi, 10 Februarie n. desce, că în armata francesă nu sunt tră judicata, generalul Pellieux a credut, că esa- Foia Pedagogică, ce apare la l-a şi
senatorul Trarieux îşi continuă depunerea dători. minarea borderoului prin ! specialişti nu 16 a fiăcărei luni in Sibiiu sub redigiarea
şi declară, că pe când era ministru nu avea Martorii Dupuy fost ministru-preşe- pote fi luată în cercul anchetei. Tot aşa d-lui Dr. D. P. Barcianu, Nr. 2 (an. II)
de a-se ocupa de afacerea Dreyfus. Dânsul dinte şi Salles advocat, nu pot depune ni crede a fi procedat şi majorul Ravary, ju are următorul cuprins: Treptele formale
justifică gurtarea lui Scheurer-Kestner, care mic, fiind-că preşedintele le interclice a decând pe basă de documente necomplete. ale învăţământului, II. Sintesa, de Dr. P.
a iniţiat mişcarea pentru revisiunea pro vorbi în afacerea Dreyfus. Apărătorii pro Urmeză confrontarea martorilor. Şpan, (urmare). Modele de lecţiunl: Ghio
cesului Dreyfus, precum şi purtarea rudei testeză şi fac conclusiunl. Tribunalul le ceii, de Dr. D. P. Barcian (urmare). Din
condam natului Mathieu Dreyfus. răspinge. literatura şcolară, de Dr. D. P. Barcianu.
* S t i p e n d i u .
Vine la rând majorul Forzinetti, fostul InformaţiunI. Felurimi, Abonamentul: 1 an
director al închisorii militare, unul din cei Audienţa de Vineri, 11 Februarie n. se 3 fi., y an 1 fi. 50. Pentru Româania pe
Dela „Asoeiaţiunea pentru literatura 2
ce cred în nevinovăţia lui Dreyfus. Deore- începu cu continuarea depunerii generalu an 10 lei.
română şi cultura poporului român e de *
u
ce peşedintele nu permite ca să depună lui Pellieux, care între altele îşi esprimâ
conferit, începând cu anul şcolar 1897—1898,
-despre Dreyfus, apărarea renunţă la ascul părerea de rău, că pertractarea în afacerea Memorii (lin 1848-49 de regretatul
un stipendiu de 20 fi. din fundaţiunea „Ba-
tarea lui. Esterhâzy, n’a fost cu totul publică, cu tote Vasilie Moldovan. fost prefect al Legiunei
u
şota . La acest stipendiu pot concura acei
Medicul tribunalului Dr. Soquet spune, astea tribunalul militar a fost independent, III în 1848 — 49. Istorisirile cuprinse în
tineri gimnasiall români, cari s’au născut
că a fost la domna Boulancy, care s’a de dovadă că a fost refusat ca întrâga per acesta carte sunt de cel mai mare interes
în Munţii-apusenI sâu în fostul district al
clarat bolnavă şi elice, că ea i-a confirmat tractare să fiă secretă. A mai fost intero istoric şi naţional, sunt scrise într’o limbă
Năsăudului.
autenticitatea scrisorilor publicate a le lui gat din non generalul Gonse; apoi archi- uşoră şi plăcută. Preţul 50 cr. (cu posta
Cererile, provedute cu: 1) atestat de
Esterhâzy, în care acesta insultă armata varul dela ministeriul de răsboiu şi majo 65 cr.)
botez, 2) testimoniu şcolar de pe semestrul
francesă. Medicul spune, că numita domnă rul Lauth.
I al anului şcolar 1897—98 şi 3) atestat
nu se pote presenta şi deci să se trimită Gribelin depune, că colonelul Picquart D I V E R S E .
de paupertate, să se înainteze comitetului
trei esperţl la dânsa. Tribunalul refusă ce a cerut dela dânsul într’o di să mergă la
central în Sibiiu (Strada Morii Nr. 8) pănă
rerea apărării de-a trimite medici esperţl postă şi să câră ca să se timbreze o scri- Cât per are omul pe cap? Cine ar fi
la 1 Martie n. c.
la ea. sore cu o dată mai vechiă. crezut, că se va afla un om, care să nu
Cererile întrate după termin nu se
Colonelul Patty du Clam refusă de-a Vine la rând depunerea cololonelului mere şi perii capului? Şi acesta s’a aflat.
vor considera.
răspunde în privinţa afacerii Dreyfus, tot Picquart care şi-a fost dat atâta silinţă să El este un Frances învăţat, care dice,
Din şedinţa comitetului central al
aşa şi asupra relaţiunilor sale cu familia dovedâscă vinovăţia lui Esterhâzy. Spune, că pe capul unui om acoperit deplin cu
„Asociaţiunii pentru literatura română şi
de Comminges, ciicend, că aceste sunt afa că în Maiu 1896 i-au cădut în mâni frag păr, pe un loc de un policar cuadrat se
cultura poporului român“, ţinută în Sibiiu
ceri private. Labori protestâză în contra mentele unei carte telegrafice, în cari era pot număra 1066 fire. Trebue să se soco-
la 3 Februarie 1898.
•invocării secretului privat; după ce s’a vorba despre Esterhâzy. Conţinutul acestei tescă şi aceea, că părul blond este mai fin
Dr. 11. Puşcariu m. p., Dr. Beu m. p.,
invocat secretul de stat. carte părea a indica, că Esterhâzy a avut şi mai des. Învăţatul Frances dice, că pe
vicepreşed. secret. II.
Colonelul Henry este întrebat de apă legături cu omeni suspecţi. Şefii mei m’au capul unui om blond s’ar afla 143,000 fire
rător asupra unui dosar secret. El spune, autorisat să fac cercetări asupra relaţiilor de păr, er pe al unui brunet 105,000 fire
că acest dosar putea fi deschis numai în acestui om. Mi-am câştigat scrisorea aces NECROLOG. Alexandrina Suciu, năs de păr. Mai puţin păr au personele de tot
presenţa ministrului sâu de acesta însu-şl. tui ofiţer şi asămănându-o cu anumite do cută baronesă Pop ca soţie, cu fiica Stella, blondine. Acestea au numai 29,200 fire de
14
Cum-că l’ar fi deschis colonelul Picquart, cumente, mi-s’a întărit suspiţiunea. Ceea-ce Petre Suciu, şef de secţiune al căilor ferate ro păr. Că dintre aceste trei „soiuri de omeni,
nu scie să spună. In fine declară, că Pic m’a surprins şi mai mult, era, că scrisorea mâne, ca frate, sfâşiaţi de durere anunţă trece cari încărunţesc şi cari devin mai în grabă
quart a fost şeful său de serviciu şi că el acesta semăna cu renumitul borderou, des rea din viaţă, după lungi şi grele suferinţe, cheli, învăţatul Frances nu spune nimic,
se află direct sub ordinele generalului pre care s’a vorbit stâta. Am făcut facsi a adoratului soţ, tată şi frate ceea ce ar fi de interes a-se sci.
•Gonse. milurl şi le-am arătat omenilor specialişti
A u r e l S u c i u , 0 socotelă greşită. S’a întâmplat, că
Urmâză cinci martori foşti judecători lui Bertillon şi Paty du Clam. Bertillon a advocat, în Polonia rusescă a fost pedepsit neguţă
ai tribunalului militar. Preşedintele nu per dis, că scrisorea sâmenă cu aceea din bor
întâmplată în 2/14 Februarie c. în torul Solomon pentru colportagiu. Pedepsa
mite să depună în afacerea lui Dreyfus şi derou. Am făcut observarea, că scrisorea
al 45-lea an al etăţii şi al nouălea an al ’i-s’a dictat cu următorele trei alternative:
astfel se retrag. acesta s’a făcut după procesul-Dreyfus, şi
fericitei sale căsătorii. seu să plătâscă o amendă de 50 fi., seu să
Majorul Eavary, fost jude instructor el mi-a răspuns: da, Jidanii vor face tot
Rămăşiţele pământesc! se vor aşeda sufere 50 de bâte, seu să mănânce două
în afacerea Esterhâzy şi raportor al tribu posibilul, să pună mâna pe ea; er Paty du
la cele eterne din locuinţa decedatului philograme de câpă roşiă. Jupânul Solo
nalului militar, declară, că tote instrucţiile Clam mi-a dis: acesta e scrisorea lui Dreyfus.
(strada Archiducelui losif Nr. 1) MercurI mon îşi face socotelă astfel: 50 fi. e prea
judiţiare militare sunt făcute cu consciinţă Sciu — (fi se ma -i departe Picquart —
în 4 (16) Februarie la 3 6re d. a. mult, mai bine sufer 25 de bâte; der nici
cinstită. că un ofiţer de rang mai înalt, decorat, pe bâtele nu sunt bune, căci ustură al naibu,
Arad, 2 (14) Februariu 1898.
Generalul Pellieux, comandantul pie care nu vrâu să-l numesc, a tradat ore-carl mai bine mănânc două chilograme de cepă
ţei Paris declară, că nu se ascunde în do documente unei puteri străine. Nu vrâu să Fiă-i ţărîna uşora şi memoria bine roşiă. Se hotăresce deci pentru cepă. Mă
mai descoper alte secrete. cuvântată !
sul secretului profesional. A sosit timpul, nâncă el ce mănâncă, der după ce înghiţi
dice el, de a spune adevărul întreg, ca Martorul istorisesce apoi amănunte cam un chilogram, văclu că nu mai merge.
totă lumea să-l cunâscă. Mathieu Dreyfus cu privire la permutarea lui în Tunis, unde SCIRÎ ULTIME. „Onorat tribunal , dise Jidanul, „nu mai
14
a venit în cabinetul meu, dâr n’a putut să tote scrisorile, ce erau adresate, se des Caşovia, 15 Februarie. In comi pot mânca, mai bucuros vrâu să sufer bâ
motiveze cu nimic acusaţiunile sale în eon- făceau mai întâiu şi apoi i-se înmânau. tatul Zemplin anarehia socialistă a tele!“ ’l-s’a dat deci voiă să sufere bâtele.
<tra majorului Esterhâzy. Tot aşa s’a întâm Mai târcliu a fost chiemat ia Paris ca mar isbucnit în mare mesură. O adevă A suferit el vre-o 12, dâr când fu la a
plat şi cu Scheurer-Kestner, care a decla tor înaintea generalului Pellieux. Aici a rată revoluţiă s’a deslănţuit în t6te două-spre-decea, tipa odată puternic şi sări
mat, că n’are în posesiunea sa vre-un do fost tratat dur. Der totuşi a spus lucruri părţile comitatului. La Kiraly-Hel- de pe bancă drept în sus. „Nu mai pot su
sar personal, şi a cerut, ca ancheta să se agravătore pentru Eszterhâzy. Declara apoi, mecz a plecat o companiă de sol feri, onorat tribunal! M'am socotit să plă
■facă cu sinceritate. Am chiămat apoi la Că el nicl-odată n’a voit să falsifice scri daţi, căci s'a răspândit faima, că sol- tesc cei 50 fl. ., dise în urmă Jidanul şi
u
mine pe colonelul Picquart şi tot-odatâ sori cu ajutorul marcelor poştale, nici n’a găbirăul Vidovich din Prebenyik, a plăti banii. Astfel socotâla „înţeleptului"
am invitat în cabinetul meu şi pe advoca făcut facsimilurl. La perchisiţia, ce a fă- fost omorît de revoltanţî. Curând eşi tocmai de-a ’ndosele, căci în loc de-a
tul Leblois. Acesta mi-a arătat nisce scri- cut’o lui Eszterhâzy, s’a mărginit a trimitq după acesta au mai fost trimise alte scăpa cu amenda, a mâncat şi cepa, a su
•sorl şi facsimilurl, şi mi-a declarat, că do la locuinţa acestuia pe un agent, care i-a două compănii de soldaţi. ferit şi bâtele şi a plătit şi banii.
sarul care dovedesce tradarea lui Ester- adus o cartă poştală fără .nici o impor
terhazy, se află la ministeriul de răsboiu. tanţă. Agentul a constatat, că în locuinţa Zombor, 15 Februarie. Socialis Rîsul ca medicină. Cardinalul Saldiani,
mul s’a pus în mişcare şi în comita în urma unei inflamaţiunl la gât, era aprope
Leblois a adaugat, că cunosce pe Picquart lui Eszterhâzv au fost arse mai multe scri
din copilărie şi că a fost bine informat. sori într’o sobă. tul B aed-B o drog. să moră. Servitorii din casă, cari credeau,
Nimic nu e mai serios, ca o afacere de spio- Picquart răspundând apoi la întrebă Ungvar, 15 Februarie. Din comu că a sosit ultima oră pentru stăpânul lor,
nele comitatului Ung sosesc sciri în- începură să-l jăfuâscă. Atunci o maimuţă,
nagiu, şi Picquart nu s’a sfiit a-o comunica rile apărătorului Labori, dise, că dân
grijitbre. Poporul începe a ataca pe ce se afla în odaiă, luâ pălăria cardina
unui străin. Acâsta e nedemn. sul a spus şefului său Eszterhâzy pote fi
preoţi, a-i scuipa şi huidui. Locui lului, şi-o puse pe cap şi începu să gonâscă
Pellieux făcu apoi istoricul anchetei bănuit ca vinovat în afacerea borderoului;
torii înverşunaţi ameninţă cu lăpă- pe hoţi. împrejurarea acâsta făcu pe mu
de a doua condusă de el şi declara, că ni ca el (Picquart) a fost jertfa unor uneltiri,
darea de biserică. Acesta s’a întâm ribundul cardinal să isbucnâscă în rîs, aşa
mic nu este mai puţin doveditor, decât cari aveau de scop a nu scote la ivâlă
plat în localitatea Ubrezs. că cutrămurându-i-se întreg corpul, umflă
•facsimilurile publicate de (jiare, cari purtau culpabilitatea lui Eszterhâzy, că Eszter
tura din gât, care era causatâ de-o rană,
caracterul fraudei. Martorul amintesce de hâzy a luat parte la aceste uneltiri, a avut Budapesta, 15 Februarie. Comi-
• carta poştală trimisă lui Esterhâzy, care a şi complici chiar dintre omenii din minis siunea Congresului catolic, ce constă, i-se sparse şi la câteva edile în urmă car
putut să-l aducă în bănuiala, că stă în re teriul de răsboifi, cari fără îndoială scieau precum seim, din 27 membri şi e dinalul se vindecă.
daţii dubiose c’un agent din străinătate. despre tote acestea. însărcinat a pregăti materialul pen
•'Carta acesta, care era ruptă şi n’avea nici Labori: Când ai aflat despre esistenţa tru Congres, s’a întrunit în 15 Febr. Proprietar: 16r. Aaarel Mureşiaisaa,
marcă poştală, nu poţe pretinde a i-se da actului secret, de care s’a vorbit aşa de st. n. prima ora sub preşedinţa con Reiactor responsabil: €Sa’eg®ria» Maior.
1