Page 30 - 1898-02
P. 30
Nr. 29—1898. GAZETA TRANSLVANIEI. Pagina 6,
oul cel dintâiu, acolo va oua tot Imprăsciarea gunoiului. esundarea. Fiind-că rădăcinile lui sunt Lut de oStuit. Cu tâte că pentru
mereu, dâr luăm fiă-care ou, îndată scurte şi lăţite aprâpe de suprafaţa legarea oltoilor cea mai bună este
Economii cei marî, când e vorba
ce l’a ouat, şi ouele le păstrăm în- pământului, aşa că nu străbat adânc cera de oltoit, totuşi câte-odată ne
de gunoiu şi de împrăsciarea lui,
tr’un loc destul de cald. De putem în pământ ca alte soiuri de trifoiu, duce lipsa să folosim lut. E bine
sunt de două păreri. Unii 4i®> ®ă
amâna clocirea pănă în jumătatea gunoiul vitelor scos din grajd tre de aceea el nu priesce pe locurile deci a-1 sci pregăti. Lutul de oltoit
lui Mărţişor, atunci puii vor ave ver- sbieite, uscate, uşâre, arinâse; cu se pregătesce aşa: luăm 3 părţi de
bue aşe4at frumos în gropa de gu
deţă, ceea ce le este fârte priin- atâta însă priesce mai bine în locu lut cleios, 1 parte balegă de vită şi
noiu, unde dospesce şi se putre4esce
ciăsă. rile umede, jilave, fiă chiar morăş- 1 parte paie tăiate mărunt şi punem
şi de unde apoi, în stare putredă,
Când prinde gâscă a cloci, îşi tinose. Dâcă-i sămănat curat, el dă pe ele apă şi le frământăm bine cu
se duce pe loc, unde se împrăscie
ciupesce penele şi zace dusă pe cuib, pe un hectar 30—50 măjî metrice mâna pănă s’a format o massâ ca
numai decât şi se bagă 3ub brazdă.
cu deplin. Când vedem der, că de nutreţ; dăcă-i semănat în3ă ames un fel de chit. Cu acest chit ungem
Tot aceştia 4i®> ®ă de nu n ® mai
stă cu tot de-adinsul se clocescă, tecat cu alte ierburi, atunci ne da tăieturile pomilor şi legăm oltoii, ca
încape gunoiul în grâpă şi suntem
atunci îi punem oue, după cât e de 80—100 măjî metrice de nutreţ bun şi cum i-am lega cu căra.
siliţi a-1 duce pe loc, atunci să-l aşe-
mare, 4®c® pănă ’n ciucî-spre-4ece. şi scump. « *
4ăm în giăme^î marî ca mormântul
In timpul clocirei ’i se pune de-a Trifoiul bastard e fârte răb-
şi acolo îl lasă să se dospescă şi E bine se grăpăm primăvera fena-
îndemână oves, orî orz muiat în apă duriu şi chiar după 3 ani se pâte
nu-1 împrăscie pănă 3unt în stare ţeie? E fârte bine şi etă de ce: 1)
şi de beut ’i se pune apă cu năsip erăşi semăna pe acelaşi pământ. La
a-1 băga numai decât sub brazdă. Pământul, sgăriat prin colţii grapii,
de rîu. Puii prind a eşi după 26—30 sămănare avem ee luăm în conside lasă să străbată la rădăcina ierbii
Alţi economişti susţin chiar con
de 4il©- De nu ies puişorii de-odată, rare bunătatea locului; cu cât e mai bine aerul şi lumina. Prin aceea
trarul ; ei adecă 4* » ®ă gunoiul din
c
atunci pe cei ce ies îi punem la un locul mai bun, — cu atât cere mai
grajd numai de cât trebue pus pe se încăl4esce pământul mai curând
loc călduţ în lână orî pene, şi-i lă puţină semânţă. De regulă întră pe
car şi dus pe loc, âr acolo trebue şi face ca să se desvâlte ierba mai
săm acolo pănă s’au sbicit, apoi îi un hectar 12—18 chilograme, aşa-
împrăsciat cât numai se pâte de iute, repede, deci avem o cositură mai
punem la gâscă. dâră 7—10 chilograme pe unjugăr.
ca să nu îngheţe neîmprăsciat, ca timpurie. 2) Muşchiul şi buruienele
Puii îi lăsăm în cuib sub gâscă Sămânţa cea măruntă trebue numai
astfel ploile şi 2ăpada, ce va urma pier, căci nu le place de colţii cei
2—3 4ile, pănă adecă s’au sbicitbine, în uşor acoperită cu pământ, mai bine
să ducă sucul gunoiului de-a drep ascuţiţi ai grapei. 3) Prin grăpare
care timp nu li-se dă de mâncare. ’i decă o apăsam numai cu tăvăli-
tul în pământ. se împrăştie moşinâiele sobolilor şi
In 4iua a patra îi luăm din cuib şi cul, fără de a-o grăpa.
Omenii noştri sciu altcum, ei fac fânaţul mai neted şi deci mai
le dăm de mâncare mie4 de pâne Cultivând trifoiul bastard pentru
duc gunoiu când numai pot şi cât lesnicios la cosire. Pământul acesta
negră orî oue fierte bine şi meste seminţă, să fim cu băgare de semă,
pot, şi îl împrăscie când le dă mâna, din moşinâie, pe unde ajunge de se
cate cu puţine tărîţe de grâu şi pâne că seminţa lui se scutură uşor, de
şi au băgat de semă, că ori cum împrăştie cu grapa, e ca o gunoire
cu apă. Mai tâi’4iu li se dă un fel aceea trebue cosit pe râuâ, uscat
au făcut, gunoiul nu i-au înşelat. uşâră, căci el e îngrăşat de ploi şi
de mâncare făcută din ur4icî fierte pe prepeleţi şi cărat erăşi pe rouă.
m:
Din partea nâstră 4i®® Gu- de degerătura de preste iârnă. Mai
amestecate cu tărîţe de grâu, orî de Cu mult se îmblătesce mai uşor de
noiul ver4e prâspăt se pâte duce pe bună încă decât grăparea de primă
orz. cât trifoiul roşu. Pentru săminţă însă
fânaţe şi pe locurile pământose, der vera, e grăparea de tom Dă, dâr decă
Bobocii îi ţinem opt pănă ’n lăsăm trifoiul ce l avem pe loc mai
pe locurile arinâse nu, ci numai gu aceea n’am putut’o face să-o facem
4ece 4'!® îutr’un grajd cald orî în- sbicit, că-i mai bogat în seminţe. măcar acum primăvara. Ba e lâîte
noiu putred, asemenea pentru vii şi
tr’o odaiă caldă; de cumva în acest De voim a face seminţă din prima folositor, decă putem grăpa fâua-
pometurî încă-i mai bun gunoiul pu
timp s’a făcut călduţ p’afară, îi du cositură, atunci păşunăm trifoiul bas
tred, funinginea şi cenuşa. Orî-cum ţele şi tâmna şi primăvera.
cem cu gâscele cele bătrâne în gră tard primăvâra pănătâi’4iu; de voim
l’am duce îusă, să ne însemnăm una:
dina cu verdeţă, unde prind a „ci- însă a produce sămânţă din a doua
mai bine se ducem cât mai des gu
găli“ colţurî de ierbă, er când sunt cositură, atunci cositură primă o POSTA BEDAOŢIUNEI.
noiu pe loc şi să-l împrăsciem sub
cam de 2 septemânî îi putem lăsa facem pănă nu începe trifoiul a în D-lui I. Ii. Vucova. Poesia nu se pote pu
ţire, 4ecât odată prea mult şi apoi blica. Ea nici nu e poesiă poporală,
şi la apă. Trebue se băgăm înse de flori, ca sămânţa cositurei a doua să
mai mulţi aaî de-a rândul se-1 lă
seină, ca dimineţa se nu-i lăsăm la ajungă la câcere deplină. Sămânţa
săm negunoit. Pământul e ca un
păşune înainte de ce s’a luat rouă, e câptă, când bumbii (bulbucii) sunt Oa.le'jad.a.r'a.l septemânei.
animal, căruia trebue se-i dăm hrană
âr sera se vină dela păşune pănă nu bruneţi, doi ani de 4de îşi păstrâză
tot mereu, decă voim să fiă pururea FEBRUAR. are 28 (file. FAUR.
se pune rouă, că aceea nu le face trifoiul bastard puterea de încolţire,
în bună putere, nu odată se-1 îndo-
bine. ea e mică, eliptică şi ascuţită de
păm şi apoi să-l lăsăm se flămân- Pilele Călenă. Ini. y.
Când prind puii a-şî face penele colâre verde galbină pănă-n verde Călend. Gregor,
4âseă.
cele bune, de regulă ei slăbesc, din care negrie. De pe un hectar putem ave Dum. 8 S. Teodor şi Str- 20 Eleuter
X.
causă atunci trebue se le dăm di- 150 păn’ la 300 de chilograme. Cul Luni 9 Sf. Mart. Nicefor. 21 Eleonora
mineţa şi sera nutrement mai hră tivarea şi gunoirea este ca la trifoiul U -rţl 10 Sf. ,vî. Haralamb 22 Şerb. Petru
Trifoiul bastard. Mer. 11 8. Ieremon Vlas. 23 Serenus
nitor, ca oves, orî papă făcută din roşu.
Joi 12 Sf. P. Melet. arch. 24 Romana
făinurî opărite cu apă, ca se prindă Trifoiul bastard seu şvedic Vin. 13 Cuv. P. Martiniau 26 Mathias ap.
putere, că atunci mai lesne îşi fac (Trifolium Jiybriăum) ţine 3—5 ani şi P0V E Ţ~R Sâin. 14 Guv. Păr. Axent 26 Victor
penele cele bune. De aci încolo pot amestecat cu alte ierburi perenale
âmbla tot cu gâscele cele bătrâne, ţine şi mai mult. E deci minunat Crenguţele de cireşi nobilî, cu
Terpuî iio nmătorl din Stembrust).
dăr să-i ferim de rouă serii şi a di pentru cine vre se aibă pe acelaşi cari voim a oltoi, trebue luate în
St a r p a r î m ă f c o r i l p r a fos? 1 15
mineţii, precum şi de tempestăţî mari. loc mai mulţi ani după olaltă pă Februarie, căci ei în Mărţişor por
Febr. 16.976 capete, !a !6 Febr au
Dimineţa şi sera, ve4î bine, trebue şune orî fânaţ. El înfloresce mai nesc, şi atunci oltuirea va fi nesi
ornat 304 oaoere şi ru eşifc 180 capete r£.
se le dăm ceva hrană şi acasă. Fă târ4iu decât trifoiul roşu şi dă pe gură. Pănă la oltuire se ţin cren ~'*aând in 17 Febr. an număr de 17,136
când aşa, tâmna putem vinde tot vară două cosaştini bune. guţele în pivniţe, în năsip. Mai bune e&pete.
puiul cu câte un florin, astfel că Trifoiului bastard îi priesce mai sunt crenguţele luate de pe cireşi 8e notâzA na arfa: niisjiu’âscă v e c h e
dela 3 gâsce cu câte 15 pui, după bine în pământul umed, humos şi tineri şi anume cele ce sunt în faţa f i r e a dela —.— or. până la —.— cv.
mari A u i x g r u r â s o ă tineră g r e a de"’
muncă de o vâră şi după puţină în alte locuri umede, cu un sol, mai sârelui; ve4î bine, cireşii de pe cari
—.66 er., x>ănă ta 66 — er.. de mijloc* o<4a
cheltuâlă, pâte să apuce omul cel să puţin adânc, unde altor soiuri de tri- le luăm, trebue să fi rodit măcar — 56 er oănă *a 66— er, a ş 6 r & dela
rac la văcuţă cu lapte. i. p. r. foiu nu le prea priesc. El supârtă şi odată. 54 — or. pănă la 55 — er
Şi cu inima simţi De-a-1 avă de Arcbiereu In a istoriei carte. du-1 Kaliman, când se auclia vr’un sgomot
Acea influinţă mare, Dat nouă de Dumnedeu, Mulţi ani, mulţi ani să trăescă de cotropitori ori când se dădea svon, că
Ce frumosa arfcă-o are Lucruri mari se săvirşiră Mulţi ani turma-şl păstorâscă!
vin niscai-va păgâni.
Asupra spiritului Biserici, şcoli se ’noiră, Beiuş, 26 Ianuarie 1898.
Şi a tot internului. Internate se zidiră Pe când stătea la umbra fagului gân
Arţile nobilitâză Din al lui dar, e lui milă. dind la nepotă-sa Branda, la nenorocirea
Inima o eultiveză Ş’astă şcolă cu internat ce i-a venit pes*-e cap, aude un tropot
Din omul rău face bun, Din a marelui bărbat Povestea lui Bogdan Dragoş Vodă
Din bun face şi mai bun. Dărnicie s’a zidit, de cai.
S’a ’nclestrat, s’a ’mpodobit, şi a Bourului. — Er vr’o bandă de tâlhari vin se ne
Baba: Tare doresc ca să văd Adl sunt două-decl şi cinci
ii. calce, mamă Rcbecă, dise el şi se sui la adă
Al Vlădicului portret, D’anI trecuţi iute d’atuncl
Nu l’am vădut în personă, De când marele bărbat Fagul făcător de minuni. post în scorbura copacului. Nu trecu mult
Măcar să văd în iconă Ca vlădic fu instalat. pi şi nopte umblau Tătarii cete, cete, şi etă trei âinenî poposesc la uşa sărăcă
Pe bărbatul mult iubit In acâstă diuă rară ciosului bordeiii. Erau Humă, bărbatul Re
Şi de noi de toţi slăvit. Diuă mare iubilară tot în gona cailor pe cărări ne umblate şi becăi, G-ramen, feciorul lui Negrilă şi Brauda
Ca semn de recunoscinţă pe poteci necălcate de picior omenesc, ca nepâta lui Kaliman.
Lucia: Babă mai aştâptă-un pic Cu profundă reverinţă şă găsâscă pe Branda; văi, delurl, coline
Pân’ la timpul potrivit Chipul să i-1 desvălim şi rîpl n’au rămas necercetate; în acest Când acesta din scorbură aucli glasul
Când chipul s’a desvăli Să arătăm, că iubim timp, Humă cu Branda şi G-ramen tot prin nepotei sale, nu mai soia unde se află.
Şi cu ochii-1 poţi privi. Pe bărbatul luminat Iute se dădu jos şi mai mult într’un picior,
căi dosnice mergând, au ajuns la cătunul
Prin ăst chip representat... căci celalalt îl durea încă şi era legat cu
Lucreţia: Vremea de divinaţiune unde locuia Rebeca, la care era Kaliman
Punctul de culminaţiune (Se desvălue chipul). spre îngrijire; în acest cătun trăiau vr’o oblojele, se apropiă de Branda. Nu se pote
Al acestei sărbători Priviţi fata lui cea blândă, câţl-va moşnegi şi vr’o trei babe ; tînăr său scrie cu condeiul bucuria ce cu toţii au
A sosit, ascultători. Cu privirea lui te ’ncântă. tinere nu se aflau pe aici, toţi fugise de simţit, vădendu-se.
Cum să ’ncep, ce să vorbesc E părintele iubit
Despre marele bărbat De-ai săi credincioşi slăvit, urgia tătărescă. Rebeca se îndeletnicea cu Kaliman şi Branda mulţămiră lui Gra-
Mihaiu Pavel luminat? Care plin de ÎDgrijire mici trebuşâre pe lângă bordeiul său şi cu men pentru bunătatea, inimei lui. Obosita
Să-l asemănez o’un sore Pentru-a nostră fericire, facerea de coşuri pentru prins pesce din fată istorisi bătrânei, ca şi mamei sale, în
La-acui binefăcătore Ca un părinte ’ndurat apa Moldova. Un fag găunos (scorburos) scurt, firul întâmplărilor şi nenorocirilor ei;
Calităţi, căldură, rad'’/ Zidi acest internat. se afla dinaintea bordeiului Rebecăi, la biata bătrână o săruta de mai multe ori şi
T6te cresc, tote vigâză? Vîrtuţile-i creştineşti,
Sub bunul nost’ Episcop, Ca şi stelele cerescl umbra căruia se odihnia pe pajiştea verde o îngriji ca pe fiica sa. Nu se mei sătura
Pe care avem norUc Rămâne-vor neuitate şi în scorbura căruia se ascundea suferin- uitându-se la dânsa; i-se părea câ-i trece
