Page 4 - 1898-02
P. 4

Pagina 4.                                                              GAZETA TRANSILVANIEI.                                                                  Nr. 24—1898


                     „ L o c u   i   n o r o c “ .        urmâză  locurile  cu  mai  puţin  noroc,  merii  s’ar  face  ;  der  de  sunt  dealurile  poporului  s’a  înmulţit  forte,  er  pământu­
                                                          car!  decă  ni-se  îmbie  se  le  cumpă­      stâncăse,  atunci  numai  cu  multă  şi  rile  din  cari  îşi  scote  poporul  hrana  de
                                  ii.                     ram,  le  putem  cumpăra  cu  mult  mai  grea  muncă  le-am  pută  face  să  ne  tote  fiilele  nu  s’au  înmulţit;  drept  aceea
                                                          ieftine. Astfel de locuri sunt:               producă  ceva,  ca  nuci,  cireşi  ş.  a.,  trebue  să  aflăm  mijloce  de  câştig  popo­
                  Am  arătat  în  numeral  de  Du­
                                                                1)  Acele,  în  cari  putem  semeoa  de bucate însă nici vorbă.                       rului.
            mineca  trecută,  că  au  dreptate  cei       numai  un  soiu  de  bucate,  de  esem-            Din  cele  înşirate  pănă  aci  vedem,        In  acest  comitat  ca  atarl  mijloce  ne
             ce  fiic,  că  locu-i  noroc.  Der  ore  tot   plu  numai  cucuruz,  cum  sunt  pă­        că  de  buna  semă  locul  e  noroc,  nu­     stau  înainte  prăsirea  vitelor,  stupăritul  şi
             locu-i noroc?                                mânturile  arinăse,  orî  pe  cari  putem  mai  cât  nu  tot  locul  e  pe-o  tormă         pomăritul.  La  mijlocul  acesta  din  urmă,
                  La  acesta  întrebate  vom  răs­                                                                                                    adecă  la  pomărit,  trag  acum  atenţiunea
                                                          face  numaLfen,  cum  sunt  locurile  de  norocos.  De  multe-orî  însă  locul
            punde  :  da,  tot  locu-i  noroc,  numai                                                                                                 domnilor  docenţi  din  Vicariat.  Am  făcut’o
                                                          prea  jilave.  Că  bun  este  cucuruzul,  e  ca  şi  omul,  care-l  are.  Că  vedem
            cât  un  loc  e  mai  mult  plin  de  no­     nu-i  vorbă,  der  totuşi  mai  bun  este  locuri  bune  rodind  puţin  la  omul            acesta  de  ani  de  fiile  dând  celor  mai  ze­
            roc,  er  alt  loc  e  mai  puţin  plin  de   grâul  şi  mai  scump  şi  —  de  vom  sta  harnic,  care-i  în  stare  să  le  lucreze     loşi  docenţi  întru  promovarea  oltuitnlui  şi
            noroc,  deci,  cine  are  pe  ce  cumpăra     a  socoti,  mai  multă  muncă  cete  cu­      la timp şi cum să cuvine.                     premii.  Scopul  mi-a  fost  şi  este,  ca  să  se
            loc,  trebue  se  scie  de  bună  semă,       curuzul.  Apoi  fânul  încă  bun  este,            Deci:  nu  vă  daţi  locul,  că  vă      dea poporului un nou mijloc de câştig.
            că  6re  care  loc  e  mai  cu  noroc,  şi    care-i  bun,  der  pe  el  îl  putem  în­     daţi  norocul  şi  apoi  norocul  dat              Şi  cumcă  pomele  sunt  un  isvor  forte
            pe  acela  se-şî  dea  banii.  Că  precum     locui cu lucernă şi trifoiu.                  odată,  cu  greu  mai  puteţi  pune           mare  de  câştig,  s’a  adeverit  în  anii  aceştia
            nu  toţi  omenii  sunt  de-o  potrivă  de           Deci  locul  cel  mai  cu  noroc  mâna pe el!                                         trecuţi.  In  anul  1895  din  Maramureş  s’au
            buni  şi  de  rei,  precum  nu  tote  vi­     este  acela,  care  producă  tot  soiul              însemnaţi - vă c|isa poetului          vândut  pome  în  valore  aprope  de  400,000
            tele  —  chiar  de  sunt  de  acelaşi  soiu                                                                                               florenî;  îu  tomna  anului  trecut  în  valore
                                                          de  bucate  şi  ierburi,  prin  urmare  Coşbuc:
            —  nu  sunt  de-o  potrivă  de  bune  şi      astfel  de  locuri,  de  le  avem,  se  nu                                                  de  250,000  fl.  şi  din  sumele  acelea  con­
            de  cu  preţ,  aşa-i  şi  locul.  Pentru      le  vindem  odată  cu  capul,  er  de  nu           „Pământul ăsta-i bun şi sfânt,          siderabile  o  parte  mărişoră  a  dobândit’o
             dmenii  noştri  acele  locuri  sunt  mai                                                        El ni-i şi leagăn şi mormânt,            poporul nostru.
                                                          le  avem  şi  ni-se  dă  modru  de-a  le           Ou-al nostru sânge-i îngrăşat,
            cu  noroc,  cari  sunt  mai  bune,  mai       cumpăra,  se  le  cumpărăm  fără  frică                                     1                    Der  cu  o  sîrguinţă  bună  şi  cu  înmul­
            aprope  de  sat,  la  cari  putem  merge      de pagubă.                                         Cu a nâstre lacrimi e udat! *            ţirea  pomilor  ar  pute  fiă-care  comună  a
            în  t6tă  vremea,  cari  nu  le  strică             2)   Locuri  mai  puţin  cu  noroc           Apoi,  că  ce  sărte  ajung  cei  nostră  să  dobândescă  la  an  una—două  mii
            apele  cele  curgetdre  şi  pe  cari  nu      sunt  cele  ce  sunt  depărtate  de  sat,     ce-şî  pradă  locul,  nu  trebue  să  spu­    florenî  şi  ar  ave  pome  destule  şi  pentru
            stă  baltă  nici  apa  ploilor,  ce  ar  cade                                               nem  ;  întrebaţi  numai  pe  (jderii  deia  lipsele casnice.
                                                          căci,  nu  le  putem  gunoi  aşa  uşor  ca
            prea multă.                                   cele ce sunt aprăpe.                          restauraţiunile  căilor  ferate,  cari  n’au       Insă  pe  popor  trebue  să-l  conducă,
                  Se  vedem  acum,  cari  locuri  sunt         3)    Cele,  ce  sunt  în  apropiarea    nici  sărbători,  cum  de  nu  lucreză  ei  trebue  să-l  îndemne  şi  să-l  înveţe  cineva
            mai bune?                                     apelor  curgatore,  peste  cari  inundă       la  câmp  pământul,  de  âmblă  pururea  la  pomărit  şi  la  oltuit.  La  acâsta  îu  locul
                  Acele,  cari  produc  bine  orî-ce                                                    cu  acele  greutăţi  mari  în  spate:  de-i  întâiii eşte chiămat docenţele.
                                                          apa,  orî  că  le  chiar  rupe.  Astfel  de
            soiu  de  bucate;  acelea,  cari  produc                                                    veţi  întreba  veţi  afla,  că  cei  mai           Drept-aceea  acum,  când  stăm  la  pra­
                                                          locuri  se  nu  prea  cumpărăm,  că  de
            bine şi cucuruz şi grâu şi trifoiu.                                                         mulţi  au  ajuns  la  aceea  sărte,  fiind­   gul  primăverei,  mă  adresez  cătră  D-vdstră
                                                          multe-orî,  când  am  gândi  că  vom
                  Acele  şi  sunt  locuri  scumpe,  cu    ave  folosul  cel  mai  mare  de  pe  ele,    că   şi-au   vândut    pământul.     Acum  domnilor  docenţi  din  vicariat,  şi  vă  rog
            deosebire,  decă  mai  au  şi  drumuri        atunci  inundeză  apele  şi  ne  nimi­        lucră  din  greu,  mult  mai  din  greu,  să  îndemnaţi  poporul  la  răsădirea  şi  la
            bune  şi  decă  nu  sunt  în  calea  ape­                                                   decât  plugarii,  der  trebue  să  lucre  oltuirea  pomilor,  şi  să  staţi  în  ajutorul
                                                          cesc  tătă  reedita,  ba  ne  mai  rup  şi
            lor.  Că,  decă  locul  produce  bine  ori­                                                 şi  totuşi  nu  li  s’ajung  două  cu  două,  poporului  oltuind  în  grădinile  lui  pomii  şi
                                                          din loc.
            ce  soiu  de  bucate,  atunci  putem               Sunt  însă  şi  locuri  bune  în         că doră dreptă-i cânteca lor:                 învăţându-i a tracta cu pomii.
            schimba  bucăţele  în  el  şi  nu  slă-       apropiarea  apelor,  pe  cari  esuodân-            Cine lucră la „voşut“*)                       Afară  de  şcolă,  acesta  este  binele  cel
            besce  aşa  tare.  Punem  într’un  an                                                            Nu mai dă bani împrumut;                 mai  mare,  ce-1  puteţi  face  cu  poporul  şi
                                                          du-le  apele,  le  tocmesc  în  loc  se  le
            cucuruz;  decă  am  luat  cucuruzul  —                                                           Totă fiiua la cubic,                     sunt  convins,  D-vostră  din  totă  inima  voiţi
                                                          strice.  Astfel  sunt  aşa  numitele  res-
            punem  grâu,  în  holdă  semenăm  tri­        tocî.  Ele  însă  produc  bine  numai              Clea sera nu-i nimic!                    binel  e  poporului.  D-vostră  sciţi,  că  doi  inşi
            foiu,  care  ne  dă  nutreţ  bun  şi  mult,   cucuruz şi nutreţ pentru cai.                                          I.  P. Iteteganul.   dintre  D-vostră  pentru  sirguinţa  în  oltuit
            doi  ani  dup’olaltă;  când  spargem               4)    Locuri  puţin  norocăse  sunt                                                    şi  pomărit  au  dobândit  în  anii  abia  trecuţi
            trif’oiştea  erăşi  putem  pune  grâu,  că                                                                                                premii  de  stat  de  câte  100  florenî,  apoi
                                                          şi  acelea,  ce  ţin  primăverile  apa
            locul  s’a  odihnit,  cât  a  stat  sub  tri­                                                                                            Magnificul  domn  Petru  Mihâlyi,  ablegat
                                                          pănă  târcfiu.  Acele  sunt  şi  locuri        învăţătorii români din Maramureş
            foiu,  şi  numai  după  ce  am  luat          reci  tot-odată  şi  crî-cât  gunoiu  am                                                    dietal,  Vă  dă  în  fiă-care  an  premiu  de  10
            grâul,    de   rămâne      miriştea    gdlă,   duce,  să  spălăceşte  curând.  Prin  ca-                  şi pomâritnl.                  fl.,  er  eu  un  premiu  de  câte  5  fl.  Şi  astfel
            atunci  o  gunoim,  pentru  de  a  ave        nalisărî  se  pot  însă  şi  acestea  face                                                  pe  lângă  binele,  ce-1  făceţl  poporului,  când
            loc  pentru  cucuruz  pe  anul  viitor.                                                          D  i  vicar  al  Maramureşului  a  unii, când alţii sunteţi împărtăşiţi cu premii.
                                                          mai  rodităre  şi  deci  mai  norocăse.
            Acăstă  rotaţiune  o  putem  face  sigur      Ba  din  astfel  de  locuri  de  multe-orî    adresat  învăţătoriloi  români  din  vi­           Este  constatat,  cum-că  Maramureşul  e
            în  locurile  bune.  Deci  pe  astfel  de     putem  face  fânaţe  bune,  vec|î  bine       cariatul Maramureşului următorea cir­        un  ţinut  bun  pentru  pomărit.  Avem  soiuri
            locuri  să  nu  ne  scumpim  a  da  bani      pe lângă multă muncă şi răbdare.              culară  în  causa  pomăritului,  pe  care     de  meri,  perl  şi  pruni,  cari  la  noi  rodesc
            cât  de  mulţi,  când  sunt  de  vencjare,                                                  o   recomandăm       atenţiunei    tuturor  în  abundanţă.  Porte  mult  atârnă  dela-  do­
                                                               5)  Şi  mai  puţin  norocăse  sunt
            că  cu  astfel  de  locuri  nu  vom  pă­                                                    învăţătorilor noştri.                         cenţi,  ca  poporul  nostru  să  se  folosescă  de
                                                          dealurile,  pe  cari  nu  putem  duce
            gubi, fiind locuri cu noroc.                                                                                                             acest mijlog de câştic.
                                                          gunoi.  Acelea  le  putem  gunoi  nu­              Stimate   Domnule   Docente!   Docenţii       Nu  este  ocol,  nu  grădină,  în  care  să
                  Dăcă  locul,  ce  ni-se  îmbie  spre
                                                          mai  stăuriudu-le  ou  oile.  Der  şi         sunt  luminătorii  poporului  şi,  ca  atarl,  au   nu  încapă  câţiva  pomi  sâu  oltoanî;  der
            cumpărare,  e  aprăpe  de  sat,  încă  e      acelea  produc  grâu  bun  şi  greu,          datorinţa  sântă  de-a  promova  cultura  şi   apoi  colinele  cele  multe  pustii,  cari  nu
            loc  cu  noroc,  chiar  de  ni-s’ar  păre
                                                          dăcă  le  putem  lucra  omenesce,  nu­        bunăstarea  poporulni  atât  în  şcolă,  cât  şi   aduc  nici  un  folos,  cât  de  recomandate  sunt
            slab;  că  fiind  aprăpe  de  sat,  îl  pu­
                                                          mai  de  nu  sunt  din  semă  afară  iele,  afară de şcolă.                                pentru a-le âmplea cu pomi!
            tem  lesne  gunoi,  apoi  gunoiul  face       sterile,  şi  de  este  stratul  de  asupra        Sunt  convins,  ba am  şi esperiat,  cum-că   Vă  rog  deră  nu  îutrelăsaţl  nici  o  oca-
            bun şi din locul cel mai rău.                 destul  de  gros.  Că  de  sunt  dealurile  docenţii  din  vicariatul  Maramureşului  îşi   siune  de-a  îndemna  pe  popor  la  pomărit.
                  Şi  de  nu-i  locul  chiar  aprăpe      pietrăse,  atunci  pentru  bucate  nu  le  împlinesc  cu  scumpătate  datorinţele  lor  în   Legile,  guvernul  ţărei  şi  comitatul  au  dis­
            de  sat,  păte  fi  la  loc  cu  noroc,  nu­  putem  folosi.  încă  de  sunt  dealurile     şcolă  şi  har  Domnului,  pe  an  ce  merge  se   pus  înfiinţarea  gradinelor  de  pomărit  şi
            mai  de  sunt  pană  la  el  drumuri          cu  pietriş,  le  putem  preface  în  po-  înmultesce  numărul  acelora,  cari  sciu  scrie   peste  scurt  timp  în  tote  comunele  vom
             bune,  pe  cari  să  putem  căra  gunoiu  meturî, că nucii, cireşii, vişinii şi prunii  şi ceti.
                                                                                                                                                     ave  atarl  grădini.  Puneţi-vă  D-vostră,  d-lor
            în tătă una vreme.                            s’ar  face,  de  le-am  face  grăpele  destul      Insă timpurile sunt grele, numărul      docenţi,  în  fruntea  poporului  şi  cu  aju­
                  Aceste  înşirate  până  aci  sunt  de  largi  şi  afunde  şi  apoi  le-am  umplă                                                   torul  lui  lucraţi  acele  grădini  şi  învăţaţi
            locuri mai cu mult noroc. Acum                ou  pământ  bun,  ba  în  acel  c.as  şi          ,*) „voşut“ cale ferată.                 poporul la pomărit şi la oltuit.




            ochii.  Pustnicul  mulţămi  lui  Dumnefieu,  năra  Domniţă  cu  totă  suita  ei.  Pe  când  cătră  Negrilă.  Se  jura  în  legea  lui  Tătarul  rile  reci  să-şi  îndulcescă  sentimentele,  dâr
            că  a  mai  putut  săvîrşi  încă  o  faptă  bună,  toţi  petreceau  şi  se  veseliau,  aşteptând  pe  şi  făgădui  lui  Negrilă,  că-1  va  pune  în  mare  ea  păstra  şi  acolo  inima  de  româncă,  cre­
            scăpând  un  creştin  din  gura  morţii;  apoi  mirâsă,  ea  era  dusă  la  convoiul  tătăresc,  la  cinste  la  curtea  sa,  er  pe  fiul  acestuia  scă­  dinţa  în  Dumnefieu  şi  în  religia  creştină,
            se  supuse  stăruinţelor  lui  Kabman  şi  pleca  cetatea  Romidava,  şi  pusă  în  mare  cinste.  pat  cu  vieţâ  îl  puse  în  rândul  ostaşilor  deşi  tînără  şi  neînvăţată  cu  lipsurile  şi
            la  Maramureş  spre  a  însciinţa  pe  Dragoş  Aici  un  slujitor  român,  cu  numele  Negrilă,  aleşi.  Pe  lângă  aceste  Haroboe  avea  ne-  greutăţile.  Haroboe,  fermecat  de  chipul
            şi Bogdan despre cele întâmplate.             îl  tălmăcia  pe  românesce  vrerile  lui  fîa-  voe  de  Negrilă,  ca  cel  ce  cunoscea  tote  Brandei,  deşi  plin  de  mânie  pentru  îndă­
                  Bătrânul  sihastru,  nepăsător  la  pri­  roboe.                                      tainele cetăţii şi locurile de prin prejur.  rătnicia  ei,  totuşi  îi  trimise  în  închisdre  o
            mejdiile  ce-1  puteau  aştepta,  nici  la  oste-   N’am  spus  însă,  cum  Românul  Negrilă     Să  ne  reîutorcem  la  Branda,  pe  care  coronă şi mai multe podobe.
            nela  unei  aşa  de  îndelungate  călătorii,  îşi   a  ajuns  în  mare  cinste  la  Tătarul  Ha-  am  lăsat-o  dusă  de  Tătarii  în  cetatea  Ro­  Tnehisorea  Brandei  era  într’un  turn
            puse  nădejdea  în  Dumnezeu,  desagii  pe    roboe.                                       midava,  şi  să  vedem  ce  făcea  şi  cum  pe­  al  cetăţii  şi  pe  malul  Şiretului.  Era  o  (fi
            spate  şi  toiagul  în  mână  ;  purcese  apoi     întâmplarea  a  făcut  acesta,  er  nici  trecea ea.                                  posomorită;  norii  se  purtau  de  vânt  încdce
            prin  păduri  şi  colnice,  cunoscute  numai   decum  dragostea,  căci  nicl-odată  nu  s’a  iu­                                         şi  încolo.  Sorele  acu  se  asoundea  după
            cerbilor  şi  vânătorilor,  ferindu-se  de  orî-ce   bit Românul cu Tătarul. Etă cum:                                                    nori,  acum  se  iţia  puţin  ;  câte-va  din  ale
                                                                                                             Testamentul Brandei şi f uga ei
            întâlnire  străină;  nu-şl  perdea  drumul,  băcl   In  vremea  mai  veche,  când  cetatea                                               lui  rafie  slabe  se  furişau  din  când  în  când
                                                                                                                      din închis6re.
            rîurile,  ce  cu  a  lor  ape  limpezi  udă  şesu-  Romidava  se  afla  sub  puterea  Românilor,                                         printre  norii  ce  se  plimbau  în  faţă  şi  stră­
            rile  ţării,  îi  serviau  de  călăuză.  Sihastrul  Negrilă  era  unul  din  consilierii  cetăţii;  la   Frumosa  princesă  era  amărîtă;  bă­  bateau,  par’  că  cu  de-asila,  pănă  dinaintea
            Coma  trecu  coma  munţilor  prin  neguri  în­  iureşul  seu  asaltul  cetăţii  de  cătră  Tătari,  trânul  Negrilă  îi  făcea  fel  de  fel  de  jură­  micii  ferestrii  a  închisorii  Brandei.  In  în-
            văluite  şi  se  coborî  spre  ţâra  Maramure­  Negrilă  se  lupta  din  răsputeri;  trei  din  fiii  minte  din  partea  stăpânului  său,  dâr  ea  nu  cbisore  o  mică  găzorniţă  licăria  dintv’un
            şului.                                        lui  periră  măcelăriţi  de  securea  tatară,  al  voia  să  asculte;  nu-i  trebuia  nici  odoră,  ungher,  un  pic  de  lumină  mohorîtă.  Branda
                  Aici  la  curtea  domnescă  a  lui  Dra­  patrulea  era  să  fiă  lovit  de  săgetă,  decă  nici  plocone,  nici  mărirea  ce  i  se  făgăduia,  sta  pe-  o  laviţă  de  scânduri,  cu  capul  ple­
            goş  se  făceau  pregătiri  peste  pregătiri  pen­  el,  tatăl,  nu  l-ar  fi  apărat  cu  al  său  scut;  nici mâncare, nici viâţa chiar.  cat  între  mâni,  îngândurată  şi  plină  de
            tru  primirea  frumosei  mirese;  din  di  în  fii  însă  când  puse  scutul  în  faţa  fiului  său,  ca   Stătea  posomorită  şi  gânditore;  la  amar  şi  de  venin;  nu  mai  plângea,  ei  un
            se  aştepta  sosirea  ei;  curtenii  şi  ostaşii  să  nu-1  lovâscă  lancea,  acoperi  şi  pe  Ha-  orî-ce  întrebare,  la  orî-ce  făgăduinţă  răs­  zîmbet  fără  de  veste  se  furişa  pe  buzele
            toţi  erau  veseli,  că  le  vine  o  domniţă  tî-  roboe,  Haroboe,  tocmai  când  o  săgeată  pundea  nu;  ea  rămase  neînvinsă  la  orî-ce  ei;  o  seântoe  de  veselie  îi  veni  ca  la  co­
            nără  şi  frumosă.  Un  strălucit  alaifl.  se  du­  otrăvită  fusese  îndreptată  asupră-i.  Tătarul,  propunere;  pentru  aoeea  fu  dusă  în  închi-  piii  cei  mici  prin  somn  ;  faţa-i  galbenă  de
            sese la hotarele ţării ca să primâscă pe tî-  prin  întâmplare,  fu  scăpat  dela  morte  de  sore  ca  acolo  în  singurătate  şi  între  zidu­  năcas se însenina p'-’.ţin, căci deşi trupul
   1   2   3   4   5   6   7   8   9