Page 58 - 1898-02
P. 58

Pagina 2.                                                              GAZETA TRANSILVANIEI                                                                    Nr. 36—1889


              sub  acusaţiune  pentru  acea  ordinaţiune  ne-  dinaţiunea  ministrului  de  interne,  ca  o  mă­  Lege  pentru  adunările  de  popor.   de  o  extremă  gravitate.  Etă  amănuntele:
              drâptă  a  lui.  Prin  astfel  de  ordinaţiunl  în­  sură  durabilă,  nu  o  pote  primi.  N’are  nimic  Ministrul  unguresc  de  interne  Perczel,  răs-   Acum  câteva  dile,  un  gendarm  ungur,  care
              cetă,  în  Ungaria  orl-ce  stare  legală.  (Mare  în  contra  de-a  se  lua  mesurl  energice,  dâr  pun4ând  în  şedinţa  dela  26  Febr.  a  came­
                                                                                                                                                       mergea  pe  linia  de  frontieră  la  punctul
              mişcare.   Strigări:   Absolutism!)   Să   spună  dâcă  se  întâmplă  acâsta,  atunci  cu  consim­  rei  la  o  interpelare,  ce  i-a  fost  adresată   Câmpul  Terovăţului,  a  întilnit  un  copil  de
              guvernul,  că  ore  acum,  când  din  inciden­  ţământul  camerei  are  să  se  statorâscă  or­  de  deputatul  „partidei  poporale *  Molnar,   14  ani,  anume  Petre  Foamete,  din  Vîrcio-
                                                                                                                                          1
              tul  aniversărei  de  50  de  ani  a  timpurilor  dinea  de  drept,  pe  basa  căreia  se  iau  mă­  clise,  că  guvernul  se  ocupă  cu  lucrarea  unui   rova,  şi  l’a  luat  la  bătae,  sub  pretext  că-1
              dela  1848  va  trebui  să  mergem  în  cimiter  surile...  Ministrul  de  interne  lâgă  dreptul  proiect  de  lege  pentru  regularea  adunări­
                                                                                                                                                       găsise  pe  linie.  Un  ţăran,  Mihai  Preşneanu,
              la  mormântul  martirilor,  ce  să  le  spunem  de  întrunire  de  permisiune.  Acâsta  stă  în  lor  de  popor,  dâr  timpul  de  faţă,  când  se
                                                                                                                                                       care  se  găsea  pe  teritoriul  român,  văcjend
              acestora?  Să  le  spunem,  că  legile,  pe  cari  oposiţiă  cu  ordinea  de  drept  esistentă.  In  cere  luarea  unor  măsuri  escepţionale,  nu-1
                                                                                                                                                       că  gendarmul  ungur  nu  lăsă  din  mâni  pe
              le-au  câştigat  cu  sângele  şi  viâţa  lor,  noi  acest  cas  mai  bine  se  se  declare,  că  nu  esistă  află  potrivit,  ca  dieta  să  se  ocupe  cu  acest
                                                                                                                                                       bietul  copil,  intervine,  rugându-1  să  nu-1
              nu  suntem  în  stare  nici  măcar  să  le  apă­  drept  de  întrunire.  Dreptul  legat  de  permi­  proiect.  Promise  că  va  presenta  camerei   mai  bată.  Ungurul  înfuriat  de  acâstă  in­
              răm  şi  ţinem  în  vigore.  Guvernul  vrâ,  ca  siune  nu  este  drept.  (Aprobări  sgomotose.)  acel  proiect  numai  atunci,  când  administraţia
                                                                                                                                                       tervenţia,  fără  a  da  vre-un  răspuns  trage
              lângă  cei  13  martiri  să  punem  legea  pressei  In  Gestiunea  dreptului  de  întrunire  esistă  va fii organisată Intrigă şi pe tote terenele.
                                                                                                                                                       cu  puşca  în  nenorocitul  ţăran.  Glonţul,
              ca  al  14-lea  martir.  Asta  o  putem  face,  dâr  numai  o  ordinaţiune,  care  s’a  dat  în  1878   Molnar  s’a  declarat  nemulţămit  cu  răs­  perforându-i  chimirul  cu  care  era  încins,
              să  nu  uite  ministrul,  că  nu-i  nimic  mai  gro-  şi  în  care  se  dice,  că  numai  astfel  de  adu­  punsul  ministrului.  „Dâcă  pănă  acum**,  dise   s’a  înfipt  în  corp.  Aflându-se  despre  acâstă
             •zav,  ca  legea  înmormântată  de  viiă,  căci  nări  sunt  a  se  opri,  al  căror  scop  e  îndrep-  el,  „când  încă  nu  aveau  la  mână  nici  un
                                                                                                                                                       oribilă  crimă,  sub-prefectul  s’a  transportat
              dâcă  se  înmormentâză  de  viiă  sub  co-  dat  în  contra  legilor.  Dâcă  guvernul  ar  instrument,  autorităţile  ne-au  şicanat  în-
                                                                                                                                                       la  faţa  locului,  unde  a  găsit  pe  Preşneanu
              perişul  ordinaţiunilor,  ea  se  întorce  şi  cu  cere  pe  un  timp  anumit  suspendarea  drep­  totdâuna  când  am  voit  să  ţinem  adunări   aprope  fără  viaţă.  Transportându-1  la  spi­
              faţa  muribundă  şoptesce  cuvântul:  revo-  tului,  la  asta  şi  vorbitorul  ar  consimţi,  dâr  de  popor,  îmi  închipuesc  ce  au  să  facă
                                                                                                                                                       talul  judeţean,  victima  gendarmului  ungur
              luţiă! (Vii aprobări în stânga estremă.)     să  nu  vrâ  guvernul  a  perpetua  o  stare  de  acum,  când  pot  să  se  provâce  la  ordina­  a încetat din viaţă după câte-va ore.
                   Ministrul  de  justiţie  Erdely  dice,  că   lucruri,  care  se  contrariâză  cu  ordinea  de  ţiunea  ministrului.  De  bună  sâmă  nu  vom   piua  de  li  Aprilie  ca  „serbătore  na­
              ordinaţiunile  din  vorbă  se  baseză  pe  dis-   drept...  In  Anglia,  dâcă  e  perieul,  se  sus-  putâ  face  altceva,  decât  să  apelăm  mereu   1
                                                                                                   1
              posiţiunile  legei  din  1848.  După  §.  30  al   pinde  pe-un  timp  anumit  Jiabeas  corpus' -ul,  dela  solgăbirău  la  vice-şpan,  dela  vice-şpan   ţională *.  Ministrul-preşedinte  Banffy  a  pre-
                                                                                                                                                       sentat  alaltăeri,  în  2  Febr.,  pe  biuroul  ca­
              articulului  de  lege  XVIII  din  1848,  când   dâr  guvernului  engles  nicl-odată  nu  i-a  la  ministru  şi  sfîrşitul  va  fi,  că  adunarea
                                                                                                                                                       merei  un  proiect  de  lege,  prin  care  se  de­
              se  începe  împărţirea  esemplarelor  tipărite   trăsnit  prin  minte  a  interpreta  în  cuvintele  va  trebui  să  se  amâne  ad  calendas  graecas:   clară  ca  „sărbâtore  naţională *  rjiua  de  11
                                                                                                                                                                                    1
                                                                         u
              trebue  să  se  trimită  esemplarul  obligator   „liabeas  corpus   şi  dreptul  de  a  face  per-  cu  alte  cuvinte  nu  vom  mai  putâ  ţinâ  adu­
                                                                                                                                                       Aprilie,  ch)  î n   care   Ferdinand  V  a  sanc­
              respectivei  autorităţi,  care  este  procuratura.   chisiţii  domiciliare  şi  de-a  confisca...  D-i  nări.  Acâsta  o  sciu  bine,  căci  guvernul  şi   ţionat  legile  dela  1848.  Camera  a  întâm­
                                                                                                                                             1
              După  §.  11  al  ordinaţiunei,  esemplarele  obli-   ministru  a  voit  să  ne  facă  să  înţelegem,  partida  sa  uresc  „partida  poporală *  mult   pinat proiectul cu „âljen"-uri.
              gatore  ale  diarelor  periodice,  orl-că  acestea   că  dela  1848  legea  de  pressă  nu  s’a  esecu-  mai tare, decât pe socialişti.
                                                                                                                                   1
              se  împart  prin  postă,  ori  prin  expreşî,  în   tat  şi  că  numai  acela  este  sensul  corect  al   Majoritatea  „liberală *  a  luat  în  fine   împăratul Wilselm nu vine în Ungaria.
              timpul  când  începe  împărţirea  au  să  se   legei,  pe  care-1  dă  el.  Ori  cum  ar  inter­  la cunoscinţă răspunsul ministrului.   Am  fost  adus  soirea  după  foile  unguresc!,
              predea  la  postă,  pe  lângă  reversal  de  pri­  preta  ministrul  legea  şi  ordinaţiunea,  to­                                       că  împăratul  Wilhelm  al  Germaniei  din
              mire.  Va  să  dică  dispune  a  se  face  acelaşi   tuşi  cu  ordinaţiunea  sa  el  a  introdus  censura                                incidentul  jubileului  de  100  de  ani  a  regi­
              lucru,  care  e  prevăzut  în  articulul  de  lege   preventivă.  (Aprobări  sgomotose).  Se  provocă                 5                  mentului  de  husari  Nr.  7,  staţionat  în  Ora­
              XVIII din 1848.                              la  declaraţiunea  lui  Darâny,  după  care  gu­                        — 16 (25) Februarie  dea  mare,  care  portă  numele  lui,  va  lua  şi
                                                           vernul  a  luat  măsuri,  cu  foile  agitatore
                   După  §.  22  al  aceleeaşl  legi,  judele                                                  Proces  pentru  Marşul  LigeL  Vineri   parte  în  personă  la  serbarea  jubilară  a  re­
                                                           să  fiă  confiscate  înainte  de-a  se  împărţi.                                            gimentului.  S’a  mai  fost  c^is,  că  împăratul
              instructor,  după  înaintarea  acusaţiunei,  pote                                          s’a  pertractat  înaintea  tribunalului  din  Arad
                                                           Se  pote,  că  în  anumite  vremuri  trebue  să
              imediat  să  confisce  tipăi’iturile,  dâcă  află                                          procesul  intentat  învăţătorilor  Costin  şi  Ile-   Wilhelm  va  fi  ospele  monarchului  nostru
                                                           se  ia  măsuri  escepţionale,  dâr  dâcă  se  face
              de  lipsă,  âr  despre  acâstă  procedere  are  să                                         reţiu  din  Moroda,  împreună  cu  alţi  vre-o   la  marile  manevre  din  anul  acesta.  Acum
                                                           acâsta,  să  se  facă  pe  faţă,  âr  nu  interpre­
              se  ia  proces  verbal.  Ordinaţiunea  dice:                                               7  tineri  ţărani  din  acea  comună,  acusaţî   foile  unguresc!,  cu  părere  de  rău  relatâză,
                                                           tând  fals  sensul  şi  spiritul  legei  dela  1848,
              „Dâcă  la  oficiul  postai  din  localitate  esistă                                        că  la  PascI  în  1895  au  cântat  înaintea  bi-   că  împăratul  Wilhelm  nu  va  veni  la  vară
                                                           care  prin  cuvinte  săpate  în  pâtră  şi  metal
              serviciu  organisat,  acusatorul  public  în  afa­                                         sericei  Marşul  Ligei.  S'a  adeverit  însă,  că   în Ungaria.
                                                           dispune,  ca  fiă-cine  să-şi  potă  propaga  li­
              ceri  de  pressă  în  cas  de  lipsă  să  se  facă                                         n’au  cântat,  decât  două  versuri  (m’ain  suit   Poesiile lui Bolintineanu în unguresce.
                                                           ber cugetele sale.
              imediat  o  revisiă  a  esemplarului  obligator                                            la  munte’n  zori,  să  prind  fulgerul  din  nori),   Frumosele  poesii  ale  poetului  nostru  român
              din  foile  periodice  în  timpul  când  începe                                            după  care  plăiaşul  satului  i-a  oprit  de-a   Demetriu  Bolintineanu,  au  fost  traduse  şi
              distribuirea  lor  şi  dâcă  ar  observa  în  ele   Atentat   contra:   regelui   Greciei.  mai  cânta.  Oonstatându-se  acâsta,  procuro­  pe unguresce de Nagy Karoly.
              semnele  vre-unui  fapt  punibil,  să  facă  ime­  Din  Atena  se  telegrafâză:  Duminecă  în  rul  însuşi  s’a  simţit  păcălit  şi  pe  ţărani  i-a
                                                                                                                                                            Lipsă  de-un  abvocat  român  se  simte
              diat  arătarea  criminală.  Şi  acâsta,  cu  deo-,  26  n.  c.  s’a  încercat  un  atentat  asupra  vieţii  scos  de  sub  acusaţiune.  Pertractarea  s’a
                                                                                                                                                       în  părţile  Huedinului,  unde  prin  mortea
              sebire  confiscarea  esemplarelor  s’o  facă  în  regelui  George  al  Greciei.  Lucrul  s’a  petre­  ţinut  deci  numai  cu  învăţătorii  Gostin  şi
                                                                                                                                                       răposatului  Marincaş,  Românii  au  rămas
              timpul,  când  e  posibil  de-a  se  confisca  nu  cut  astfel:  Domnitorul  Grecilor  pe  la  5  ore  Hereţ,  pe  cari  i-a  aperat  d-1  advocat
                                                                                                                                                       fără  nici  un  advocat  din  sînul  lor  în  acel
              numai  partea  cea  mai  mare  a  esemplarelor  după  amâdl  s’a  reîntors  din  Faberon  în  JDr.  Ştefan  Pop.  D-sa  a  arătat,  că  aici  a
              încă  neîmpărţite,  ci  şi  cele  predate  la  postă,   oraş  cu  trăsura,  în  care  se  afla  şi  fiica  sa,  fost  vorba  de  opera  murdară  a  unei  răs-   ţinut.   Domiciliat   în   Huedin,   advocatul
             întâmple  se  confiscarea  la  posta  din  locali­  principesa  Maria.  Doi  omeni,  cari  erau  as­  bunărl,  înscenată  de  notarul  de-acolo  Lele   român  ar  avâ  să  ocupe  şi  postul  de  fisc
              tate,  ori  în  decursul  transportărei  cu  ajuto­  cunşi  In  şanţ  lângă  drum,  au  puşcat  mai  Istvan,  care  pre  Gostin  nu-1  vedea  cu  ochi   la  institutul  de  credit  şi  economii  „Vlă-
                                                                                                                                                            11
                                         1
              rul telefonului şi telegrafului *...         de  multe-orl  asupra  trăsurii  regelui.  Prima  buni,  fiind-că  la  alegere  Costin  lucrase   deasa .
                   Ministrul  crede,  că  între  ordinaţiune   puşcătură  n’a  nimerit,  a  doua  a  vulnerat  contra  lui.  A  profitat  deci  de  ocasiune  şi   „Reuniunea  de  consum  asociare  în
             şi  lege  nu  este  nici  o  contrarietate.  Dâcă   pe  un  călăreţ  la  braţ.  Atunci  vizitiul  a  dat  a  acusat  pe  învăţători,  că  „au  primejduit   Blaşiă"  şi-a  ţinut  Duminecă  în  20  Februa­
              cineva  crede,  că  ordinaţiunile  din  vorbă   biciu  cailor,  cari  au  dus  trăsura  în  galop.  statul  maghiar",  figurând  ca  martori  el,   rie  n.  c.  a  Yl-a  adunare  generală.  „Unirea *
                                                                                                                                                                                                 1
             nu  sunt  altceva,  decât  o  censură,  atunci   Atentatorii  au  mai  puşcat  după  ea  de  două  notarul  împreună  cu  -nenorocitul  preot   raportâză  despre  acâsta  următorele  :  Reu­
              censura  se  cuprinde  în  însa-şl  legea  din  1848.   ori,  dâr  n’au  nimerit  nimic.  Regele  şi  prin­  Moise  Ghergaz.  Ambii  însă  au  rămas  bla­  niunea  de  consum  din  Blaşih  este  prima
             Nu  acusaţî  deci  ordinaţiunea,  ci  pretindeţl   cipesa  au  rămas  neatinşi  de  glonţele  aten­  maţi,  nefiind  în  stare  să  probeze  nimic,   societate  de  felul  acesta.  La  început  era
             revisuirea  legei...  Guvernul  urmâză  şi  faţă   tatorilor.  Soirea  despre  atentat  a  produs  aşa  că  tribunalul  a  fost  nevoit  să  achite   primită  cu  neîncredere,  adî  însă,  mulţămită
             de  socialişti  aceeaşi  politică,  pe  care  o  ur-   mare  sensaţiă  în  întreg  oraşul.  Atentatorii  pe acusaţî.                     bărbaţilor,  cari  s’au  grupat  în  jurul  ei,  s’a
              meză   faţă   cu   agitatorii   naţionalităţilor;   au  scăpat  cu  fuga.  Regele  a  declarat,  că  |   Un  fapt  grav.  Cetim  în  foile  din  Bu-   întărit  şi  a  prins  rădăcini,  aşa  că  deja  e
             acâsta s’a şi făcut.                          el i-ar putâ uşor recunosce.                                                               în  stare  a  dicta,  cum  să  fie  preţurile  măr­
                                                                                                         curescl:  Prefectura  judeţului  Mehedinţi  a
                   Conte Albert Apponyi declară, că or­                                                  comunicat ministrului de interne, un fapt    furilor  în  Blaş.  Circulaţiunea  anului  1897  a
                                                                                                                                                      fost  de  fl.  446,119'52,  cu  A.  102,976'55  mai
                                                                                                                                                      marc  ca  în  1896.  Venitul  curat  după  şter­
                                                                                                                                                      gerea  preten-iunilor  dubii  şi  după  amor-
                                                                                                                                            11
             aprope  întru  tote.  Teoria  deci  se  impune  voluntas,  numai  cât  adî  la  noi  lipsesce  şi  Traduce-vom  „Ooena  Trimalchionis   a  lui
                                                                                                                                                      tisarea  unei  sume  însemnate  de  mobilar
             de  sine,  şi  mai  ales  pentru  noi  Românii  voinţa,  ba  chiar  şi  consciinţa  unui  principiu  Petronius  Arbiter,  vom  căuta  un  graih  aco­
                                                                                                                                                      este  de  fl.  2017'73,  âr  fondul  din  reservă
             unde  traducerile,  cea  mai  mare  parte  s’au  atât  de  înalt,  cum  e  al  bătrânilor  noştri  de  modat pentru fiă-care p<=rsonă precum o face
                                                                                                                                                      se  ridică  deja  la  frumosa  sumă  de  flor.
             făcut cum a dat Dumnecleu.                    acum  200—300  de  ani.  Traducătorii  noştri  acâsta  însu-şî  autorul.  O  vorbire  a  lui  Ci­
                                                                                                                                                      3456.12.
                   Intre  multele  piedeci,  ce-i  stau  în  ca­  de  acjl,  deşi  inconsciu,  urmâză  vederilor  cero  o  vom  traduce  într’o  limbă  de  model
             lea traducătorului româu, e precum am amin­   strimte  ale  lui  popa  Ioan  dela  Vinţ,  care  românâscă,  aşa  precum  o  representă  Cos-   Expiosia  din  Băicoiîl.  Prefectul  din
             tit  şi  lipsa  unei  limbi  literare  unitare  ro­  deşi  constată  şi  el,  că  „Rumânii  nu  grăim  tache  Negruzzi  sâu  Odobescu.  Un  bun  mo­  Ploeştl, a ielegrafat ministrului român de in­
                                                                             11
             mânesc!,  cu  tote  că  realisarea  unei  astfel   toţi  într’un  chip ,  totuşi  „cuvintele  le-a  del  de  grăiţi  filosofic  avem  în  scrierile  lui   terne  următorele  amănunte  asupra  explo-
             de  limbi  cade  în  bună  parte  tocmai  în  sar­  pus  după  obiceiul,  cum  grăiesc  pe  aceale  Conta.  Iată  dâr  altă  greutate,  cu  care  are  să   siei  din  Baicoiă:  La  intrarea  în  comuna
             cina  traducerilor.  Bine  ar  fi  dâcă  traducă­  locuri“ (Sicriul de aur. Sas-Sebeş 1683 pref.)  lupte  traducătorul  român,  afară  de  stilul   Baicoih  se  află  două  puţuri  de  petrol  de
             torii  noştri  ar  urma  principiul  bătrânilor    Alt  moment,  de  care  va  ţine  cont   naţional  şi  individual  al  originalului,  trebue   o  adâncime  de  peste  400  de  membri.  De
             noştri.  Etă  ce  cjic  traducătorii  Noului  Tes­  traducătorul  român,  va  fi  şi  firea  genului  să  mai  ţină  cont  şi  de  stilul  genului  literar   câte-va  chL  aceste  două  puţuri  dădeau  o
             tament  de  Belgrad  1648:  „Acâsta  încă  vă  literal,  din  sfera  căruia  traduce.  Fiă-care  al  operei  ce  o  traduce.  Şi  aşa  ceva  e  greu   cantitate  enormă  de  păcură.  Luni  dimineţa
             rugăm  să  luaţi  aminte,  că  Rumânii  nu  gră­  gen  literar  îşi  are  limbagiul,  stilul  său  pro­  la  noi,  căci  deşi  am  putâ  scote  cumva  câte­  un  lucrător  trecând  pe  lângă  puţuri  şi
             iesc  în  tote  părţile  într’un  chip,  încă  nici  priu.  Limbagiul  filosofic  îl  crează  la  Ro­  va  specimine  de  diferite  stiluri,  stil  pe  de­  aprindend  o  ţigare  a  aruncat  din  nebă­
             într’o  ţâră  toţi  într’un  chip,  pentru  aceea  mani  Cicero,  aşa  precum  la  Greci  l’a  creat  plin  închegat  şi  classic  pentru  fiă-care  gen   gare  de  sâmă  chibritul  arrlend  lângă  un
             cu  nevoe  pote  să  scrie  cine-va,  să  înţelâgă  Plato.  Vom  traduce  deci  pe  Cicero  într’o  literar n’avem încă.                 puţ.  In  acel  moment  însă  raze  bogate  de
             toţi".  „Bine  seim,  că  cuvintele  trebuesc  să  limbă  unitară  românâscă,  dâr  altul  va  fi   Aceste  câte-va  criterii  stabilite  aici  păcură  se  asvîrle  în  sus  şi  se  face  o  ex-
             fiă  ca  banii,  că  banii  aceia  sunt  buni,  cari  limbagiul  românesc  al  unei  vorbiri  de  ale  în  fuga  condeiului,  sunt  de  natură  să  ser-  plosie  teribilă  şi  imediat  vr’o  patru  case
             âmblă  în  tote  ţările;  aşa  şi  cuvintele  ace­  sale,  şi  altul  limbagiul  unei  opere  filoso­  vâscă  de  un  bun  îndreptar  şi  acelor,  cari  din  vecinătate  iau  foc.  Vr’o  9  persone  au
             lea  sunt  bune,  carele  le  înţeleg  toţi.  Noi  de-  fice.  La  traducerea  lui  Homer,  în  conso­  vor  traduce  din  vr’o  literatură  modernă,  fost  grav  rănite,  dintre  cari  trei  au  încetat
             rept  aceaea  ne-am  silit  de  în  cât  am  putut,  nanţă  cu  caracterul  poporan  al  celor  două  căci  acele  particularităţi  artistice  (stil  in­  din  viâţă  a  doua  di.  Cum  însă  puţurile
             să  isvodim  aşa,  cum  se  înţelâgă  toţi,  ârâ  să  epopei,  vom  alege  o  limbă  poporană  româ­  dividual,  stil  generic  literar  etc.),  ce  le-am  continuau  să  ardă,  prefectul  a  chemat  ime­
             nu  vor  înţeleage  toţi,  nu-i  de  vina  nostră,  nâscă,  şi  acesta  şi  e  meritul  traducerei  lui  accentuat  la  literaturile  classice,  le  au  tote  diat  în  ajutor  pe  pomperii  din  PloştI  cari
             ce-i  de  vina  celuia  ce-au  răsfirat  Rumânii  Caragiani.  Espunerea  curge  aici  într’o  limbă  literaturile  moderne,  odată  ce  sunt  pro­  abia  Mercur!  sâra  au  isbutit  să  stingă  fo­
             într’alte  ţări,  de  şi-au  mestecat  cuvintele  identică  cu  aceea,  în  care  unchâşul  sfătos  ducte artistice.                     cul,  care  ameninţa  satul  întreg.  Pagubele
             cu  alte  limbi,  de  nu  grăesc  toţi  într’un  povestesce  păţaniile  lui  Hercules.  (Poveş­                             ^Ya urma).   companiei  olandese,  care  exploatâză  pu­
             chip". Ut desint vires, tamen est laudanda   tile unchiaşului sfătos. Ispirescu Bucurescî).                                              ţurile,  se  urcă  la  vr’o  150,000  lei.  Puţurile
   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63