Page 78 - 1898-02

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 4J—1889.

versarii noştri, adî la putere, se stră* nedeslegată şi amorţită. Ele încă nu Românii bucovineni şi deputaţii ior. Clubul român parlamentar din Viena
duesc mai mult de a ne pune pie- s’au unit asupra viitorului guverna­ s’a afirmat hotârît şi franc. Clubul va pâzi
In numărul de Dumineca tre­
decî în desvoltarea nbstră naţională; tor al Cretei. Rusia se face, ca şi cu credinţa interesele românesc!. Mai mult
cută am amintit, că tînerul deputat
cu cât se împulpă ei mai mult de-a când n’ar mai sprijini candidatura încă. Va interveni cu inimă. El a părăsit
al Românilor bucovineni în camera
nimici tote legăturile naţionale din­ prinţului grecesc Greorge, dâr pe vechiul şi răul obiceiu bucovinean a as­
din Yiena, d-1 Dr. George Popovicî,
tre noi şi de a desfiinţa naţionalitatea sub mână lucreză tot pentru el. E cunde românismul sub o manta 6reşi-care.
a ţinut adunări de popor în Câmpu­
ndstra prin lovirea chiar a libertăţii bătător la ochi, că Serbia deodată El s’a pus deschis pe o bază curat naţio­
lung, Dorna şi Rădăuţi. In aceste
legale cetăţenesc! şi individuale: cu se vede îndemnată a declara Turciei, nală. D-1 Popovicî promite, că acestă basă
adunări harnicul deputat a făcut ale­
atât mai mult noi Românii trebue că n’are nimic contra candidaturei va râmând neabătută. Era datoria clubului
gătorilor săi o dare de sâmă asupra
se ne încordăm puterile spre a duce prinţului George. a frânge în fine reserverele şi şovăirea
* lucrărilor clubului parlamentar ro­
lupta mai departe cu focul nestră­ Der în o luptă nu numai conducătorul
mutatei convingeri şi al simţului Cu deosebire în ce privesse Ma­ mân din „Reichsrath", din care re­ trebue să fiă decis a lupta pănă la ultima
adenc înrădăcinat în inimile nostre, cedonia, este mare fierbere. încor­ iese, că stăruinţele deputaţilor bu­ picătură de sânge. Poporul român în Bu­
şi c’o energia crescândă, în a ne darea între Bulgari, şi AlbanesT e covineni, cari au constituit acel club covina trebue să arete, că*nu e o clasă
apăra, păstra şi recâştiga ceea ce aşa de mare, încât e întemeiată te­ pe basă naţională, n’au rămas far’ de heloţl, ci un neam băştinaş, cari îşî are
avem mai scump, ca cetăţeni şi ca merea de-o ciocnire sângerâsă. Turcii de resultate. vrednicia în drepturile sale. Noi nu trăim
Români! vedend cum’stau trebile trimit multă Eta-le: Le vor deschide classe pa­ aicî din mila nimărui. De aceea în ale
armată în Macedonia, precum şi la ralele române la gimnasiul inferior de nostre trebue să procedăm cu curajul, cu
Revista politică. graniţa bulgară, şi se crede, că co­ stat din Cernăuţi; se va înfiinţa în cu­ tăria omului ce scie, că are putere înrădă­
mandant va fi numit Edhen-paşa, rând la Cernăuţi o direcţiă a căilor cinată în ţâră, şi drepturî vechi. Să arun­
In cealaltă jumătate a monar- care a condus armata turcâscă în ferate, ceea ce va contribui la eman­ căm în noianul uitărei urîciosa ch l&:
C8
chiei, în Austria, situaţia politică este contra Grecilor. In astfel de îm­ ciparea Bucovinei de sub epitropia capul plecat sabia nu-1 taie. Sabia atîrnă
încă mereu încurcată. La 15 1. c. prejurări, mulţi se tem, că în primă­ Galiţiei. S’au pus în vedere şi alte ameninţător, numai asupra făcătorilor de rele.
se va convoca dieta împărătâscă în vara acesta erăşî se va au4i bu- îmbunătăţiri în ce privesce cultura Noi umblăm calea dreptăţei. Pănă
Viena, der dela lucrările ei nu se buind tunul în Peninsula-balcanică. naţională şi uşurarea sorţii fraţilor duhul dătător de viaţă, curajul civic, nu
aştâptă nimic îmbucurător, mai ales, * noştri din Bucovina. va arde în inima fiă-cărui alegător român,
că neînţelegerile între German! şi Mare nemulţămire a fost causat, Peste tot, Românii bucovineni pănă acest simţ bărbătesc nu-i va străluci
Ceh! au luat în timpul din urmă pe cum seim. în România, că Sulta­ se simt ad! mai încurajaţi în lupta din ochi şi *apte, noi nu putem spera bi­
proporţiunî şi mai mari. Un înver­ nul a trăgănat aşa de mult ratifi­ lor pentru dreptul strămoşesc. ruinţe mari şi frumose. Clubul român îşi
şunat conflict a isbucnit în săptă­ carea convenţiei comerciale româno- Ungurii ce vor dico 6re la tâte va face datoria, der şi alegătorii să ’şl-o
mâna trecută în dieta din Praga, turcescî. S’a 4is, că guvernul român astea? Ei. cari ni-au confiscat drep­ facă. Să lupte fiă-care voinicesce la locul
conflict provocat din prilejul desba- a adresat chiar un ultimat guver­ tul de întrunire şi au introdus un unde e pus. Să nu cedeze nici un pas. Să
terei adresei boeme. Germanii opo- nului turoesc. Acesta se desminte sistem de cel mai ordinar spionagiu, lupte pentru dreptul de a trăi, ca Român
siţionalî în frunte cu Wolf, au pro­ însă acum, după ce în cele din urmă încât nicî în sînul familiei nu mai şi nu altcum, pentru dreptul de a bene­
vocat scene turburătâre şi la urmă s’a făcut totuşi ratificarea (formali­ poţî fi sigur de spioni şi denun- ficia de avantagele culturale ca Român şi
r
au declarat, ca nu mai iau parte la tăţile de primire şi subsemnare) nu­ cianţî, ba contra d' ar0 l° introduc nu altcum.
desbaterile dietei. Tot atunci locţii­ mitei convenţiunî comerciale. acum şi censura: ore aceştî Unguri Românii plătesc birul din sudorea
torul Boemiei Coudehove a declarat, In săptămâna acâsta s’a încheiat trufaşi mai cuteza-vor de-a se lăuda cu feţei lor. E greu câştigat banul, ce trebue
că guvernul-Gautsch nu se învoesce desbaterea proiectului de lege asupra libertăţile unguresc! şi a striga con­ să-l d9e. Der banul e bun şi bine primit.
cu acea parte din adresa dietei învăţământului secundar şi superior, care tra Austriei, că e reacţionară? Decă e aşa, suntem în drept să cerem, că
boeme, unde se vorbesce de dreptul de un şir lung de an! a fost pregă­ Der să ne întârcem la fraţii bu­ şi instituţiunile, ce se creează, să fiă bune
public al Boemiei şi de încoronarea tit de guvernele ce s’au succedat, covineni. Adunările, ce le ţinu d-1 şi folositore nouă: să fiă românescl. Ro­
împăratului ca rege al regatului fără însă de-a ajunge la o definitivă Dr. G. Popovicî printre ei, sunt o mânismul instituţiunilor publice în părţile
boem. Din pricina acestei declara- resolvare şi primire. adevărata şcâlă naţională pentru ţă­ românescl ale ţărei e un postulat urgent.
ţiunî Cehii sunt forte amărîţî în con­ — Tot în săptămâna acesta sta­ rani. In vorbirile d-sale, pline de po­ Altcum populaţiunea română e amar strem-
tra guvernului şi se c|ice, că ei vor tul român a suferit o însemnată pa­ veţe înţelepte şi însufleţite naţio­ bătâţită. Fiind diregătoriile pentru popor
ieşi din majoritatea guvernamentală gubă prin naufragiul şi cufundarea va­ nale, se află părţi, cari se potrivesc şi nu invers, trebue fiă-care, ce mănâncă
şi vor trece în oposiţiă. porului „Meteor“, care în serviciul ma­ de minune şi cu justările dela noi mai pâne din banii românesc!, să scie limba
La acesta contribue şi noua or­ ritim român făcea cursele dela Cons­ ales în ce privesce cestiunea limbei. română, fiă el căpitan seu profesor, per­
donanţă de limbă a guvernului, ce era tanţa şi Constantinopol îndărăt, ţi­ Lăsăm să urmeze aicî după „Patria“ ceptor seu scriitor comunal. Copiilor noştri,
se se publice adî, şi cu care Cehii nând corespondenţa cu Ostende ex­ din Cernăuţi un estras din: ce vreau să între în şcoli mai înalte, li-se
nu sunt mulţămiţî. Eoile cehice pres. Acest vas e pierdut, el a cos­ Discursul dela Rădăuţi al deputatu­ cere cunoscinţa limbei germane. Copilul
atacă aspru guvernul şi organul par­ tat pe stat aprope un milion de lei \ lui Dr. Popovicî. german păşesce liber înainte; al nostru
tidei Cehilor-tinerî „Narodnie Listy" şi, ce-i mai trist şi chiar de neînţe­ Un poet vestit a numit Bucovina o are a învinge mai ântâiu greutăţi enorme.
4ice, că pacienţa Cehilor s’a sfîrşit, les, n’a fost nicî măcar asigurat. S’a veselă grădină. Adî acel dulce poet al Cum să nu fiă întrecut de cel dintâiu? Ger­
ei au isprăvit’o cu guvernul, care ordonat o anchetă spre a cerceta nostru n’ar mai pută spune acest cuvent. manul pote domina în ţâră în t6te. Limba
nu va mai avâ un singur deputat căuşele, care au făcut ca vaporul Noi iubim cu înfocare acestă breazdă de lui e ceea oficială şi oficiosă. Românul cu
ceh în majoritatea sa. se se piardă lovindu-se de o stâncă pământ, pe care ne-am născut şi sub care limba sa trebue să rămâe mut şi neajutat
* în drumul său spre Constanţa. dorm strămoşii. Der pentru noi, Bucovina în ţâra acesta, pe care strămoşii au ţinut’o
Cu cât se apropie mai tare pri­ $ adî nu e nicî grădină, nicî veselă. E câmp cu sabia şi au sfinţit’o cu sânge şi sufe-
măvara, cu atât mai mult se în­ Duminecă în 26 Februarie n. împustiit de mohor, pe care trăim nemul- rinţl. Un Român verde din Arbore seu
curcă lucrurile în Orient. Cu tote-că s’a făcut un atentat asupra vieţii re ţămiţî. Decă mai înfloreşte umbrosul pom Horodnic de s’ar muta în China, mai că
pacea greco-turcâscă s’a încheiat, ni­ gelui George al Greciei, pe câud dom­ al dreptăţei, el e închis ou garduri înalte, tot atât de mult folos ar avă de limba sa
mic nu e încă sigur şi definitiv. nitorul grecesc se reîntorcea cu tră­ âr noi din arşiţă privim cu ochii însetaţi acolo, cum îl are aici. Să ne mirăm că nu
Turcii nicî nu se gândesc să pără- sura din Faberon cu fiică-sa. Doi la el. Am aşteptat prea mult inactivi şi putem progresa, decă tote întocmirile cul­
sâscă Tesalia, şi o tot amână cu un individ! au descărcat puscile asupra contemplativi. Au venit alţii mai îndrăs- turale, cari funcţionâză în ţeră, nu ne sunt
1
pretext său altul. Acum di°> că se regelui; cea dintâiu puşcătură n’a neţî şi au mâncat prasnicul. Noi am stat accesibile din causa limbei.
vor duce de-acolo numai după re­ nimerit, a doua însă a rănit pe un ca nisee cerşitorî, unde aveam dreptul a Ia un pesee din apă şi pune 1 pe un
gizarea afacerilor Cretei, dâr puterile călăreţ la braţ. Regele a scăpat no­ întră dârji ca nisce stăpâni. Trebue să strat mândru şi dulce de flori. Ce folos va
nu vor se scie de aşa ceva. Le rocos. Făptuitorii au fost prinşî şi schimbăm acest fel al nostru, devenit pro­ avă el? Aşa şi nouă, ce ne ajută institu*
place însă să ţină cestiunea Cretei arestaţi. Ei şi-au mărturisit fapta. verbial. începuturi sunt deja. ţiunile şi propăşirile, ce să fac, decă nu

că şi la vacî scie multe farmece şi — Voiu da, răspundea Chifor, el ortac cu cel necurat, cum n’a fi ligi cât de sdravine şi în faină vr’o
descântece. de bună seină vom da, numai, vedî cunoscut în larga lume? 6 6ue.
— Apoi ea-i! tu, fără cheltuială nu se pote. La — Der la Acsina, ce did deră — N6 vedî aşa, d* Cristea, că
30
— Se mergeţi deră la ea, d 19e Acsina Teglarului trebue se dăm, se-i făgădaim? omenia omeniă aşteptă.
Păscălăul, şi se faceţî ce-ţî face ce foc i-om da, să ne câştige ierba — Mai 8ciu eu? Vom întreba Bordeiul Acsinii era colo ’ntre
de-un fir cât de mic de ierba fie fierului, că fără aceea nicî phiar şi de Cristea. arini lângă mdră, între alte bordeie
rului, apoi haideţî cu el la mine. Păscălăul nu se legă. Colea pe înserate abătu Cristea ţigănesc!. Când se apropiară 6menii
Dâr suflet de om să nu scie de — D’apoi ce i-om da! Că trei pe la Chifor şi puse lucrurile la cale noştri în aretîd acela, cânii ţiganilor
marafeturile nâstre, că atuncî tot zloţi, ce-i avusesem, i-ai dus cu tine să mârgă tustrei pană la Acsina Te­ prinseră a lătra, dâr se ogoiră în­
lucrul ni-e înzadar. şi văd, că n’ai adus nicî un ban legarului să se tocmescă cu ea să dată ce Cristea le fiuerâ una şi
Cât aţinut drumul îndărăt pană din ei! le aducă iârba fierului. Când dau se prinse a vorbi cu ei, — semn, că
la Chifor acasă, el nu se putea des­ — Cum oiu aduce, că încă nicî plece, stă Cristea o leacă pe loc şi pe Cristea şi cânii dela bordeele ţi­
tul mira de înţelepciunea Păscălăului. nu-’i s’a prea impărut, că i-am dat începe: Bine, dragii mei, noi mer­ ganilor îl cunoscea.
Numai da din cap şi începea: numai atâta. Nicî n’a pus mâna pe gem, der aşa cu mâna golă înzadar Acsina era singură ’n bordeiu,
— Mă Criste, me; tu multe ei, a tras puiucul mesei şi i-a împins ne batem piciârele. Acsina-i muiere sta pup lângă foc cu pipa-’n dinţi
scii, dâr par’ că Păscălăul te întrece! acolo. Nicî un pahar de vinars n’a săracă s’ar cădea să-i ducem ceva şi străjuia se fierbă apa în ceaon.
— E lesne să mă întrâcă, îi di C0a adus din ei să ne omenescă. Spunea, cât de cât. Când vedu pe 6menii noştri întrând
Cristea, că are spirituş! că aşteptă pe o domnă mare se-i D’apoi ore ce să-i ducem? în­ la ea, îşî luă pipa din gură şi palma
Dâcă ajunseră acasă, spuse Chi­ spună ursita. Am şi întâlnit pe drum trebă Irina. o făcu punte de-asupra ochilor se
for şi Irinei lui din fir în păr ceea cum veneam, o căruţă de cele dom­ — Decă nu mai mult, batăr o pdtă vedea mai bine cu cine are de
ce audise dela Păscălăul şi ea încă nesc! cu o domnă în ea. Mi-a spus legăturiţă de făină, că orî-cum, e lucru. Er când zări legătura în mâna
se crucea şi se minuna de atot- Cristea, că o cunâsce, că-i din ţâra ruşine să mergem la sfat cu mâna Irinei, faţa ’i se însenină şi puse
sciinţa aceluia. Murgului, pe aceea o aştâptă Păs­ gâlă. nisce vrescurî pe foc, ca se fiă zare;
— Apoi, der tot o să dam de călăul ? Şi căută Irina o stergură şi apoi îi pofti se şedă.
comâră, cât de târdiu, di se ea - — Ba bine că nu! Doră dâcă-i puse în ea făină ca de două mămă­ — Nu mult vom şedea, lele