Page 105 - 1898-03
P. 105
REDACŢIUNEA, „gazeta^ iese hfijcare }i.
Administraţinnea şi Tipografia. Abonamente pentru Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fl M pe se luni
6 f I., pe -trei lunî 3 f I.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă 2 fi. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România si străinătate:
nu se re trimet. Pe un an 40 franci, pe şâse
I N S E R A T E se primoso la AD- lunî 20 fr., pe trei lunî 10 fr.
MINISTRAŢIUNE în Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franoi.
următorolo Birouri de anunoiuri: Se prenumeră la tote ofi-
In Viona: M. Dukos Nachf. ciele poştale din întru şi din
Max. Augonfeld & Emerioh Lesner. afară şi la d-nii coleotorl.
Holnrloh Sohalek. Rudolf Mosso. Abonamentul pentru Braşov
A. Oppollks Nnchf. Anton Oppolik.
In Budapesta: A . V . Goldber- Admvu'xtraţiimea, Piaţa mare,
gor, Ekstoln Bornat. In Ham- Târgul Inului Nr. 80, etagiu
burg; Warolyi & Llebmann. I.: Pe un an 10 fi., pe şese
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se lunî 5 fi-, pe trei luni 2 fi 50 cr.
riiî, garmond pe o colină 6 or. Cu dusul în casă: Pe un an
si 30 or. timbru pentru o pu cLe XXzzzzizzecă, 1 .3 ) 12 fi., pe 6 luni 6 fb, pe trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. —Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. sin 15 bani. — Atftt abo
namentele cftt şi insorţiunile
RECLAME pe pagina a 3-a o sunt a se plăti înainte.
seria 10 or. său 30 bani.
Nr. 70— Anul XI'L. Braşov, Duminecă 29 Martie (10 Aprilie) 1898.
Poporelor cuvenita libertate. ce l declara prin lege, că este numai ne vom pute numi nicî-odată popor cinci corăbii nouă de răsboiu, cinci
suferit, că numai naţiunile aşa nu liber, şi că pănă ce nu vom ave încrucişătorî, opt vase de torpile şi
Cincî-c}eeî de primăveri au tre mite recepte an să se bucure de tbte garanţa, că naţionalitatea nostră va 60 de torpilore. Suma de 55 mili-
cut peste munţii şi plaiurile nbstre drepturile în Transilvania? fi scutită în tbte împrejurările de one, ce vor costa aceste nouă vase
de când, după o nopte îndelungată Se întrebau cu drept cuvânt, că ]§< omia altora, vom rămâne un neam do răsboiu, se va împărţi pe 10 anî.
de servitute, a răsunat glasul liber ore Românul, ca să se împărtăşescă aservit şi silit a face robote unei Se va încărca deci budgetul comun
tăţii dintr’un colţ al ţerei păoă la şi el de drepturile, de cari se bu culturi străine. cu câte 5—6 rnilibne anual. Va se
celălalt. curau celelalte popbre, să mai fia Mai mult, de cum eram odiui- 4ică ârăşî nouă sarcini pe capul po
O berbere mare cuprinse şi pe po silit şi în viitor, ca se trâcă la altă oră, suntem ispitiţi astăc}! noi Ro porului. Nu este an, ca se nn se
porul român în ajunul Paseilor auu- naţiune şi astfel se înceteze de-a mânii de cătră adversarii noştri, de-a urce dările pentru înarmare, cu tote
lui 1848. Simţia fiă-care, că se pre- mai trăi ca Român? renunţa la ideia, la dorinţa şi la că starea economică a popbrelor nu
gătesce o nouă epocă şi omenii lu Organul nostru scria pe atunci, trebuinţa, ce o simţim puternic în nuaibi că nu se îmbunătăţesce, dâr
minaţi ai naţiunei nbstre, bătrâni şi că Românilor nu Je e numai de li inimile nbstre, de a trăi ca Români din 4i în 4i devine tot mai grea.
tineri, erau frământaţi numai de gân bertatea fiBică, de scăparea de sub cu drepturile naţionale pe acest pă Statele se întrec unele pe altele în
dul, ce trebue se facă şi cum trebue robotele domnesc!, ci setea lor este mânt strămoşesc. înarmări şi totuşi nu se vorbesce,
se lucreze Românii, ca înţelegând mai vîrtos spirituală, ca se fiă re Zadarnice vor remâuâ însă tbte decât de scopurile pacinice, ce le-ar
spiritul timpului, să nu rămână în cunoscuţi şi ei ca naţiune cu egale încercările şi ispitirile, cari ţintesc urmări guvernele lor.
dărătul altor popbre şi se asigure şi drepturi, alături cu celelalte naţiuni la îngenunchiarea nostră naţională. *
poporului român un viitor vrednic ale Transilvaniei. Nici se voim, nu mai putem se renun In prâjma sărbătorilor Bascilor
de el şi de multele şi grelele lupte, Bine au înţeles Românii la 1848 ţăm la vieţa naţională într’un timp gregoriane, dieta ungurâscă diriPeşta
ce le-a purtat vâcurl întregi pentru ceea ce era hotărîtor pentru sortea ca cel de astădî, care prin progre şî-a închis şedinţele şi deputaţii şî-au
a-şî apăra moştenirea strămoşâscă. lor viitore. Bine au înţeles, că liber
e
sele lui apropiă omenirea dela un luat o vacanţă de câte-va 4iî - Este
Românii din întreg Ardealul, dâr tatea numai atunci pbte ave preţ
pol al pământului pănă la celalalt inse în Budapeşfca o altă dietă mai
şi cei din Bănat şi părţile ungurene pentru poporul român, când ea nu
şi o face părtaşe de libertatea şi mică, aşa numita adunare reguicoiară
so sfătuiau, ce să facă, ce atitudine va însemna numai scăparea lui din cultura veacului.
să ia în faţa. marilor evenimente şi cătuşele fisice, ci şi liberarea de ori a dascălilor ungurî dela şcolele civile
şi medii din întrega ţâră. Dezbate
cu însufleţire se discuta în conferen- ce aservire a spiritului său, dându-
rile acestei adunări au ţinut vr’o
ţeie, ce le ţineau pretutindeni, asupra i-se putinţa de a-şî des volta în cea Revista politică. cinci 4il de arândul. Nu putea însă
0
eiiuaţiunei poporului.Sedesbăteaşi se mai deplină libertate lacultăţile sale trece nici acesta adunare maghiară
hotăra în frâţâ3oâ înţslegere. spirituale pe temeiul limbei, al da- Seim, că după cum cere legea fără ca acum tocmai, când turbarea
Cel mai interesant şi important tmelor şi obiceiurilor sale străvechi, pactului dualist dela 1867, în tot maghiarisării şi a ajuns culmea, se
lucru a fost însă, că în tbte aceste cu un cuvânt, având nu numai li anul trebue se se întrunescă delega- nu atingă ebrda cea atât de plăcută
consfătuiri nu era vorba atâta de bertatea inviduală, ci şi libertatea ţiunile, cea ungară şi cea austriacă,
şovinismului desmeţat. Un membru
eliberarea poporului din lobăgiă, cât naţională, ca popor deosebit, cum pentru-ca să resolveze tbte afacerile al adunării a propus şi adunarea a
mai mult de asigurarea dreptului său este. comune şi se voteze cheltuielile co primit, ca toţi acei dascăli din ţâră,
de-a trăi ca naţiune egal îndreptă Cincî-fiecl de ani de lupte ne mune pentru armată, marină etc. cari pbrtă nume nemaghiare, se şi-le
ţită cu celelalte naţiuni conlocui- curmate pentru limbă, naţionalitate De astă dată delegaţiunile au fost
maghiariseze „îu amintirea anului
t6re. şi pentru progresul în cultură ni-au couchiemate pe 4i de 9 Maiu st. n.
ua
44
1848 . E destul se spunem atât, pen-
Principiul naţional şi ideia na dovedit cu prisos, că aşa este, aşa şi 4>lele aceste a fost mare sfat co
tru-ca ori cine se vâdă şi se înţe-
ţională era dâr, care frământa mai trebue să fiă şi numai aşa pbte fi, mun al miniştrilor în Viena, la care legă chiâmarea ce şf* *o dau dascălii
mult spiritele bărbaţilor noştri în pe câtă vreme Românii nu se vor au luat parte şi ministrul-preşedmte
ungurî în mijlocul „naţiunei şi a
44
acele 4^ memorabile. Ei credeau, învoi, ca se fiă desfiinţaţi ca popor Ranffy cu miuigf.rul de finanţe un
e
societăţii. Maghiar is ar ea este pentru
că şi aşa cesul iobăgiei sâu al ro- şi altuiţî în naţiunea maghiară. guresc Lukâcs. Acest sfat s’a ocu ei afli cea mai de căpetenia pro
botelor domnesc! a bătut şi deci Astâcjî, reprivmd peste eveni pat cu statorirea budgetului comun.
blemă, maghiarisarea e idolul la
grija lor de căpetenia era întreba mentele acestei jumătăţi de veac, Cu acest prilegiu s’a cerut de cătră
care se închină şi tot maghiarisarea
rea: ce se se întâmple cu acest po vedem întărit şi dovedit în totă stră guvernul comun şi de cătră admi este care le dă lor îndreptăţirea de
por, după ce se va fi făcut şi el păr lucirea lui adevărul recunoscut de nistraţia marinei austro-ungare un
a-se mândri ca luminători şi propo
taş de libertatea individuală? Să dăi- înaintaşii noştii dela 1848, că fără credit estra-ordinar de 55 milione
văduitori ai „culturii . Vai şi amar
41
nuescă bre şi în viitor pentru el limbă şi naţionalitate, fără deplina pentru mărirea şi îmbunătăţirea flo
însă de cultura propagată în astfel
acea stare ruşinosă şi umilită, ce ’i libertate a desvoltărei acestora, noi tei de răsboiu. După planul admira-
de chip
s’a creat în veacurile barbare, starea, Românii dintre Tisa şi Carpaţî nu lului baron de Spaun vor fi a se clădi *
FOILETONUL „GAZ. TRANS. tt Cornelius Scipio*). T> a v ir e. rare şi cu un fel de zîmbet batjocu
Gornelius Scipio ducea în fie-ce Davire (cet. Davir), fiiul unui ţă rilor pe buze. Dâră colonelul făcu
4i pe orbul său tată de mână pe ran din Francia, se ridică prin cre îndată raport regelui Ludovic XIV,
Din ioraia în exemple stradele Romei. Toţi cetăţenii îl nu- dinţa şi vitejia sa pănă la rangul de chemă imediat pe căpitan la Curte:
miau pentru acâstâ faptă frumbsă, căpitan. Odată îl visitâ tatăl său toc „Mă bucur, 4ise regele, că văd îna
de loan l*opea.
băţul orbului. Dela băţ primiră toţi mai când era o paradă mare, la intea mea pe un bărbat vrednic al
MOTTO : Feciorii cei buni adaug uimaşii lui, nepoţi şi strănepoţi, nu 4iua regelui. Davire preseutâ pe ta ţerei mele. De astă4î încolo leafa
şi cresc numele părinţi mele de onore băţ, care în limba Ro tăl seu colonelului regimentului. Ofi* D-tale va fi de 4000 de franci, ca
lor şi-l fac fără de morte.
manilor se numia Scipio. cerii ceilalţi se uitau la ţăran cu mi- se poţi ajuta mai bine pe părinţii
Nicolae Costin.
Agatocles*). manierile sale plăcute iubirea şi încrederea cilia în contra Cartaginenilor; Pubhus Cor- cărei victorii fu numit de senatui Romei
Când Agatocles, fiiul unui olar, comandantului Damas. Luând apoi în că nelius Scipio, nepotul lui Cneius C. Scipio şi Scipio Asiaticus. A murit în anul 183 îna
ajunse rege în Siracusa, el nu se sătoria pe văduva acestuia şi câştigându-şî consul împreună cu Tiberius Sempronius inte de Christ; Publius Cornelius Scipio Ae-
ruşinâ de tatăl seu şi de starea sa de prin acăsta vacjă, influenţă şi avere mare, Longus, în anul 218 înainte de Cbr. ffl bă milianus, cu conumele Africanus Minor,
jos. Pentru-ca se nu-şî uite nicî-o ajunse comandant şi în anul 317 regele tut de Hanibal la rîul Ticinus; Publius Cor născ. 185 înainte de Chr., fiiul adoptiv al
dată de nemul său de olar, din care Siracusei. Ca rege se lupta cu strălucit nelius Scipio Africanus scăpa viâţa tatălui lui Publius Cornelius Scipion In 147 s’a dus
se trăgea, porunci se se pună pe succes în contra Cartaginenilor, pe cari ’i său la Ticinus în vîrstă de 17 ani (a 218); se în Africa ca oonsul şi comandant şi a cuce
masa sa regală, pe lângă vasele de alungă din Sicilia. El a domnit 28 de ani. A luptă (216) la Canae contra Cartaginenilor, rit Cartaginea în a. 146 ; mai e vrednic de
aur şi de argint, tot-dâuna şi vase murit în anul 289 înainte de Christos în bătu şi nimici armata Cartaginenilor con amintire încă un Scipion şi anume: Pu-
de lut. Astfel istorisesce istoricul vîrstă de 72 de ani. dusă de Hasdrubal, de Sifax şi mai pe urmă bluis Scipio Nasica Serapio, consul în a.
Diodor Siculicus (1, 19.) *) Scipio este numele unei ramure de Hanibal (203 şi 202 înainte de Chr.) Se 138, unul dintre capii aristocraţilor Ro
a familiei romane Cornelia; eră Cornelius natul Romei îl onoră cu conumele de Afri mani, autorul catastrofei contra lui Tibe
*) S’a născut în anul 361 înainte de Soipio a fost întemeietorul acestei familiei canus şi şi să făcu un triumf strălucit în rius G-rachus în capitolui, prin ceea ce îşi
Christos în Terme, în insula Sicilia, şi a strălucite, din care au eşit unii dintre cei onorea lui, cum rar s’a vădut în Roma; atrase ura înfricoşată a poporului într’un
fost fiiul olarului Karkinos. El învăţa me mai vrednici şi cei mai străluciţi bărbaţi Lucius Cornelius Scipio, care s’a luptat în ast fel de grad, încât senatul, oa sâ’i scape
seria tatălui său, se făcu apoi soldat şi-şi ai Romei, şi anume: Cneius Cornelius Scipio, Asia în contra regelui Antioch, pe care l’a de răsbunarea poporului, ’l trimise în Asia,
câştigă prin vioiciunea spiritului şi prin care se luptă ca consul în a 254 a. Chr. în Si bătut cu desăvîrşire la Magnesia, în urma unde muri în a. 133 înainte de Chr.