Page 14 - 1898-03

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 49—1889.

Şi d-v6stră prin acest soi de administraţia, fine clise, că decă în urma acestei declara- chiar acel sprijin moral, pe care România gerile, a convocat numai decât (în 3 Oct.)
11
creaţi un precedent condamnabil . ţiunl sincere Senatul persistă a-i respinge îl da pănă astăcjl acelor pretinse suferinţe o conferenţă şcolară, în care s’a ales o
Vorbind de o scrisore, prin care un dimisia, d-sa este la ordinele lui. al acelor nesupuşi, acel sprijin astădl îl deputaţiune de 5 inşi, sub conducerea preo­
prefect a ameninţat pe un deputat, N. | D-1 Schina elice, că Grădişteanu face regretă şi retrage. Şi pentru confirmarea tului, pentru de-a merge la Consistoriul din
Fleva este întrerupt de ministrul Plxere- pe senatori judecători între politica sa şi celor dise de dânşii şi pentru a pune pe­
kyde, care strigă „Minciună!” Acest cuvânt a actualului guvern. Acesta este o schim­ Gherla să ceră învăţător. In 5 Octomvre
dă nascere unei scene forte sgomotose. Se bare de atitudini. Propune deci să se sus­ cetea pe restălmăcirea lor, Ungurii nu s’au deputăţia s’a şi presentat la Gherla, dâr
cex'e ministrului să-şî retracteze cuvântul pende şedinţa şi senatorii să se consulteze dat în lături, profitând şi de nepriceperea de aici ’i-s’a răspuns, că suntem săraci de
neparlamentar. Se produce un tumult mare, asupra acestei demisiunl. celor ai noştri de a surprinde însăşi buna învăţători din mai multe cause, se va pu­
care numai într’un târziu se domolesce. Şedinţa s’a suspendat, la redeschidere credinţă a M. S. Regelui nostru şi de a blica însă din nou concurs, er pănă atunci
După ce ministrul Pberekyde declară, însă, Senatul nefiind complet, a rămas ca estorca o decoraţiune în favorea acelui fai­ se propună preotul.
că cuvântul „Minciună” n’a fost îndreptat Senatul să decidă definitiv asupra demi- mos procuror din procesul Memorandului.
la adresa deputatului din cestiune, interpe- siunei în viitorea şedinţă. In 10 Octomvre s’a convocat din nou
latorul continuându-şl vorbirea dice, că d-1 Şi aici cu durere dic, domnii mei, poporul, căruia deputaţiunea i-a raportat
Sturdza când cu crisa produsă în cestiunea Interpelarea d-lui Costescu Comâneanu. decă noi am fi avut cel puţin a miia parte despre succesul umblărei sale la Gherla.
metropolitană, cu lacrimi în ochi a recurs Am comunicat pe scurt cuprinsul in­ din patriotismul şi din şovinismul maghiar, La rugarea poporului, preotul s’a învoit să
la d-1 Aurelian, rugându-1 se primescă a terpelării desvoltateîn Senat de d-1 Costescu- apoi de mult din acest 'parlament ar fi eşit ia asupră-şl sarcina de-a propune pănă se
lua frânele statului, d-1 Aurelian a salvat legea de desfiinţarea acelei decoraţiunl, j va căpăta un învăţător, eventual chiar şi
atunci onorea partidului. Acum d-1 Sturdza Comăneanu în afacerea visitei oficerilor
se năpustesce contra d-lui Aurelian, ceea români la Braşov. AstăclI lăsăm să urmeze care pentru ruşinea nostră străluceşte pe anul întreg.
ce face să-şî aibă loc proverbul: „Pe cine după notele stenografice partea cea mai pieptul acelui detractor al nemului nostru După multe alergări din partea preo­
nu-1 laşi să moră, nu te lasă să trăescl”. esenţială din acestă interpelare. întreg. * tului şi a curatorilor pe la Gherla, Mintiu,
D. Fleva mai vorbesce şi despre alte După ce a afirmat, că un schimb de „Etă, domnii mei, cum au documen­ Diug, Poenî etc., în fine la 5 Decemvre
procedeurl ale guvernului actual, ce le de­ politeţă între oficerii din garnisona Ploeştl tat şi cum au speculat Ungurii consecin­ anul trecut căpătă pe d-1 Nicolae Feld-
clara greşite şi rele şi esclamă apoi: „Ce ţele presenţei la Budapesta a Regelui nos­ rihan din Şieu-Cristur, care adevărat, că
să (fi® despre d-1 prim-ministru ? D-sa e şi cei din garnisona Braşov numai atunci tru, şi drept urmare practică, campania şi nu avea diplomă, der avea praxă de 9 ani
sintesa acestor apucături reacţionare”. (La ar avea raţiunea sa de a fi, când raportu­
orele 6 sera se cere prelungirea discuţiei rile, înfrăţirea ambelor naţiuni ar fi com­ mai crudă în contra fraţilor noştri, tenta­ ca învăţător şi atestate forte bune despre
din partea majorităţii, care nu vrea să în­ plecte şi perfecte pe tote căile şi în tote tivă de desnaţionalisare şi mai sălbatică purtarea sa. Poporul din Nuşfalău îl alege
cuviinţeze cererea d-lui Fleva de a se direcţiunile, continuă astfel: pănă a hotărî desbotezerea munţilor, văi­ deci ca învăţător, er Consistoriul din Gherla
amâna discuţia pe Luni, căci a vorbit 4 lor, rîurilor, oraşelor, satelor şi chiar nu­ încă l’a aprobat. Cu ocasiunea alegerei însă,
ore şi este obosit. Se voteză şi majoritatea „In diua când am anunţat acestă in­ mele copiilor din faşe.
admite prelungirea discuţiei. Se nasce o terpelare, circula svonul în oraş, că un nou unul din omenii elicei a declarat, că „m
u
discuţie înfocată, în urma căreia se sus­ proiect de visită a fost hotărît, şi că în „Acestă monedă bătut’au ei din* pre­ face arătare, că dascălul n’are diplomă .
pendă şedinţa pe vre-o 10 minute). senţa Regelui nostru la Budapesta, şi temă, Destul, că în 6 Februarie a. c. so-
diua de 28 ale curentei, oficerii noştri vor
La redeschidere d-1 V. Lascar, vice­ lua parte la un banchet, la un carusel şi der mare temă îmi este, că vor bate aceeaşi sesce un ordin dela solgăbirăul, er în 17
preşedinte al Camerei urcându-se la tribună monedă, şi mai negră încă, din presenţa Fehr. alt ordin dela inspectorul ung. de
declară, că deorece regulamentul e călcat în fine la un bal pe care le vor da la oficerilor noştri la desfătările lor din Bra­ scole, prin care se face cunoscut, că scola
în piciore, (deorece prelungirea discuţiei Braşov oficerii din acea garnisonă.
s’a votat după 6 ore sera) atât d-sa, cât şi „Sper, că acest svon va rămâne în şov”. română din Nuşfaleu este închisă din partea
celalalt vice-preşedinte al Camerei, d-l Şendrea, ministrului de culte şi instrucţiune publică
stare de svon, şi nu se va traduce prin
dimisionezâ din birou. închiderea scolei române din pe calea comisiunei administrative din Dej,
un fapt împlinit şi acesta, cel puţin, pen­
Se dă cuvântul erăşî d-lui Fleva. în­ tru respectul ce-1 datorim acelor nume­ Nuşfaleu. din musă, că învăţătorul n’are diplomă. Cu
trebă, ce rost are prelungirea acestei şe­ mare greu scola a mai putut sta încă des­
dinţe şi pentru cât se prelungesce. roşi m’artirl ai tirâniei şi ai nedreptăţei — S.-Dobâca, Martie 1898. chisă pănă în 25 Febr. st. n. a acestui an.
D. Sturdza declară, că nu fuge de maghiare. On. Iiedacţiune! Numărul scolelor con­ Atunci însă şi dela Consistoriul din Gherla
discuţiă şi că e gata a răspunde ori când „Cei mai indiferenţi îmi vor dice: fesionale române s’a mai împuţinat cu una.
d-lui Fleva, ori cât ar vorbi şi orl-ce ar pote simplu act de politeţă, simplu schimb a sosit o scrisoi'e, în care se dice, că după
spune. de bune raporturi, de br\nă vecinătate. In 25 Februarie n. a fost închisă scâla ro­ ce înveţătorul n’are diplomă şi scola nu co­
După o replică a d-lui Fleva primul „Sed in cauda venenunC. Da, domnii mei, mână gr. cat. din comuna■ Nuşfaleu, în co­ respunde legilor, copiii pot cerceta scâla de
ministru consimte apoi ca discuţia să se mitatul S.-Dobâca şi de-atuncl copiii ro­ stat. In xxrma acesta Vineri, în 25 Febr. n.
amâne. Se ridică şedinţa şi se anunţă cea act de politeţă şi de curtenie cătră cel mâni cercetâză scola ungurescă de stat. c. s’a închis definitiv scola română şi copiii
viitore pe Marţi. mai resjiectat suveran, făcut-a şi Regele Pe scurt, istoricul închiderei acestei scole cerceteză scola de stat.
nostru. Pentru o înaltă deferenţă cătră este următorul: Durerea se va potenţa în inima ori­
înaintata vîrstă a M. S. împăratul Franeisc
Din Senatul român. In 6 Iulie 1897 senatul şcolar şi po­ cărui Român, decă voiă spune, că închi­
Iosif, Regele nostru n’a cerut a îi întorce porul au ales ca învăţător pentru scola ro­ derea scolei din Nuşfaleu este a-se atribui
D emisiunile vice - preşedinţilor Senatului. visita la Viena, ci a întors’o acolo unde,
mână din Nuşfaleu pe d-1 loan Coacifi din intrigelor unor clicaşl din sînul poporului,
Cu o di mai înainte şi-au dat dimi- la acea epocă, în acel moment, se afla Uişua, care absolvase preparandia la Gherla, cari şi ei la rândul lor s’au lăsat să fiă
siunea şi vice-preşedinţii Senatului Petre împăratul, adecă la Budapesta. asigurându-i un salar de 300 fl. la an. Ou instrumente în mânile altora, cai’I de mult
Grădişteanu şi V. A. TJrechiă în urma unor „Care a fost însă răstălmăcirea pe care
cuvinte rostite de un senator din majori­ ocasiunea alegerei însă, o clică de 4 —5 lucreză la nimicirea scolei prin pax’alisarea
tate, care a dis, că biroul este incapabil Ungurii au dat’o acelui act de curtenire omeni din sat, cari par a fi fost anume acţiunei preotului. încă în primăvara tre­
să conducă desbaterile. Dimisia d-lor însă şi ne deferenţă a Regelui nostru ? puşi să intrigheze şi lucreze la nimicirea cută a declarat unul din ei [într’o adunare
a fost respinsă de Senat. „Totă maghiarimea, cu tote organele scolei nostre, începură să atace pe preo­ de popor, ţinută în casele parochiale, că va
Cel dintâiă, d-1 F. Grădişteanu,' şi-a ei constitutiva, cu totă pressa ei a strigat: tul local loan Botean cu vorbe tari, de­ închide scola, fiind-că nu era învăţător.
reînoit dimisiunea în şedinţa Senatului dela România, prin presenţa Regelui său la Bu­ clarând, că ei nu vor da învăţătorului de­ Incheiă dând poporului diix Nuşfalău
28 Februarie st. v., declarând, că motivul
ei nu este cestiune de supărare personală, dapesta, dovedesce câte de nefundate sunt cât numai jumătate plata, adecă 6 cupe sfatul binevoitor, să lase vrajba, să nu
ci cestiune pur politică. aşa pretinsele revendicări ale Românilor grăunţe după fum (în Nuşfalău nu sunt aţîţe în contra preoţilor şi învăţătorilor-,
Partidul liberal, dise d-sa, nu pote din Ardeal, şi le desaprâbă şi le desavueză. mai multe, ca 95—100 fumuri seu familii). cari numai binele lor îl voesc, căci va fi
sta la guvern astfel cum este de visat. Nu România, prin presenţa Regelui seu la Bu­ Pote aceste atacuri l’au supărat pe învă­ vai şi amar. Numai decă în pace şi înţe­
împărtăşesce purtarea guvernului în cestiu­ dapesta, învedereză cât de interneiate sunt ţătorul ales, căci acesta a renunţat de-a legere frăţescă vor pune toţi umăr la
nea naţională şi dice, că purtarea guvernu­ drepturile nâstre înprescritibile de a se veni în Nuşfaleu, stabilindu-se în comuna umăr, ridicându-şî scolă după lege şi adu-
lui în acestă cestiune „este înjosirea nâ-
mului românesc”. In ce privesce politica supune şi a servi acea populaţiune rebelă Oic din Sălagiu. cându-şl învăţător diplomat, vor pute veni
internă, asemenea în mai multe privinţe şi refractară. România în fine, prin presenţa Scaunul şcolar, vărlând în 1 Octom- ârăşl la rând, făcându-se vrednici de cin­
nu împărtăşesce părerile guvernului. In Regelui său la Budapesta dovedesce, că vre, că învăţătorul nu vine să încâpă prele­ stea şi iubirea Românilor-. X.

— Ce aţi hotărît erl? Pănă unde du-şî în grabă de faţa, care-i ardea şi în­ Voluntarii înse merg, merg într’una. Prin­ neseă nu se pote vede în apropiere.... la
vom merge în primul marş ? întreba cepea să i-se pârlescă. Ţinutul cel traver­ tre rânduri ici şi colo conversaţia decurge drepta o pădure de stejar, străbătută de-o
Bacalin. sau era forte pitoresc, coline verdî, păduri despre diferite obiecte. încep aprope cu vălcea, drumul de ţâră sclipesce tocmai la
— Numai... trei-decl de verste ! răs­ de stejar, câmpuri întinse, pe cari se vede toţii să simţă oboselă, piciorele pare, că marginea pădurei, şi se ascunde unde-va
punse Rapin învârtindu-şî ţigara între dinţi. fânul strîns în căpiţe. In calea lor dădeau li sunt din lemn, stomacul le corăe grozav. între dâlurî... De ce n’ar poposi ei aici, în
Ori suind, ori fugind, dâr pănă deseră tre- şi de câte-un sat, care mărturisea de bu­ Ei, în curând se va sfîrşi şi asta, numai pădure?... Apa e aprope, arborii sunt atât
bue să facem 37 de verste. La început, aşa năstarea locuitorilor. Aici copiii le eşiau câte-va verste mai sunt de traversat. De­ de pompoşî şi de crenguroşî, erba atât de
gândesc, nu-i greu a-le face, astădl nu vom voluntarilor în cale, postându-se la mar­ odată însă tac cu toţii, ca la un semn dat... prospătă, atât de mole, ca Dunărea. Ho-
simţi dâlurile, dâr ce va fi mâne... nu sciu. ginea drumului, în posiţiă de spectatori. Din rândurile din urmă răsuna un cântec. tăx’îx’ă deci să înopteze în acestă pădure....
De altmintrelea atârnă mult şi dela dispo- Puţini bărbaţi se puteau vede ; femeile şi Un tenor curat şi destul de mlădios întonâză: Rândui'ile s’au împrăsoiat, omenii se
siţia sufletâscă. Vedî, cum mergem noi cu fetele însă eşiau grămadă după copii în In jos peste Yo-o... mestecară unii printre alţii, îşi căutau loc
toţii împreună! Intr’adevăr, nici odată în îmbrăcămintea lor dură, pestriţă, cu feţe Câte-va voci prind cuvântul şi într’un acomodat, printre arbori, unde să potă
vieţa mea n’am mers pe jos atât de uşor brune frumose, cari reaminteau tipul fe­ moment aprope întregă câta cântă: aţîţa foc şi să-şi ffi’bă cina. OâţI-va diixtre
şi liber.... Decă însă vom începe a simţi meilor rusnece.
In jos peste Volga, ei sunt ocupaţi la carăle cu bagaje, cari
oboselă... vom cânta... noi seim aici cân­ Ele nu manifestau vre-o insufleţire Pe câmpia lată. sunt pline ou victualii şi cu modestele ba­
tece admirabile. deosebită şi une-orl aduceau vase cu apă Acest cântec eşit din sute de voci se gaje ale voluntarilor. Au desprins caii şi
Mergeau pe drumul de ţâră în direc- îmbiind pe voluntari se bea. Unele dintre împrăscie şi dispare în aerul de seră. Câm­ i-au legat pe loc. Crengile adunate pentru
ţiă oblă, ridicând nori de praf în care se ele le puneau întrebări: unde mergeţi? piile sârbesc! răsună de vechile cântece foc începură să pârăe şi peste câte-va mi­
învăliau. Ghetele li-se albiseră de mult, unde sunt acum Turcii? Yorbiau câte-ceva rusesc!. Şi, fără de voiă, fiă care se gân- nute erau în flăcări, alungând semi-întu-
vestmintele li erau sure. De pe feţe le că­ şi despre bărbaţii şi fraţii lor, der ai noş­ desce la patria lui, la ai săi, şi din tonu­ nex’ecul şi concurând cu lumina lunei.
deau sudori amestecate cu praf. Praful le tri, cu mici deosebiri, forte puţin le înţe­ rile jalnice şi vesele se revarsă un dulce Intrâga societate se duse pentru a
împlu urechile, gurile, nasurile. Etă, Ba­ legeau şi cu greu puteau să răspundă la sentiment! esamina valea: n’ar putâ ore să se scalde
calin începe deja să-şi ştergă faţa mai în­ întrebările lor. Studiând şi esaminând, Ba­ In fine comandantul trupei declara, în ea? Se pote, se pote! pe alocurea e
ua
tâii! cu batista; der în curând se convinge, calin s’a convins, că de fapt poporul s’a- că drumul fixat pentru cji d® astăcjl e destul de adâncă, fundul îi este tare, nisi­
că nu folosesce nimic, cel mult batista i-se rată destul de indiferent faţă cu răsboiul, făcut, pot să tăbărască pentru a mânca şi pos, apa curată. Curând după aceea se
udă. „Ei,... dor nu voifi orbi? Voiă afla pe care nu-1 ia aşa, cum susţin mulţi. durmi. Der unde să se aşecle ? O seră căl- autjea sgomoţul şi rîsetele celor ce se
unde-va vre-o vâlcea.... voiţi alerga la ea Der etă, arborii aruncă umbre lungi, durosă şi rourată descinse pe pământ, luna scăldau...
şi mă voiu spăla” — îşi gândi el uitân- căldura a scărlut şi respiraţia e mai uşoră. plină lumixxâză drumul, nici o locuinţă ome- (Va urma.)