Page 29 - 1898-03

îsfcfiiaH, isnuisntluM, „Smta" iese în l-care ai
ti tiisffnă» A&onamfinie pentru Aastio-lteana:
ŢSmw. si&ţa sisse Kt. 30, Pe nn an 12 fl.. pe şeae ioni
6 fl.. pe trei luni 3 fl.
3emnozt a«faM5e«rt* a a so
#ESa<!ae. — M*ttnsat!p«j as ea N-rii ăe DumlnooĂ 2 tt. pe an.
iiatomat. Pentrî lomânia si străinătaw
(«SERATE so şrltaosr- Ir fttfisi* Pe un an 40 frnnol, po şăso
:s*î!'aţlune Jn braşov tji la cz- luni 20 fr., pe trei ioni 10 fr.
itt^Wiole Blroiirl (A «BuSdfar’I: N-rii de Duminecă 8 fronol.
ia Vietia: M. Ikikta, «A
flckalck, f.xdolf Xcsse, i. Qffkitkt Se prenumără la toto ofioiele
iSaoiilolgai; .iwtoa Opptiik, J. poştale din întru ai din alură
i>3*ntdcr, In Endapeatu: A. 7. si la dd. aoieatoci.
Ifoldbtrfsre, Stkium iltiaaţi tn ii^aamsatul psntn Btasoi
Bacnresoi: A jante. Hau as, Sufl« administraţiunea, piaţa mare,
jQTF.aio do Sanmunio; ta Kam- tflrgul Inului Nr. 30 etagiu
toi; Karoitp ci iMbrr'cmn. I.: pe un an 10 fl., pe şise
Preţul iREsrţlKnllei-; o sariă luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr.
yermon.d p«i s eoJiŞnă 6 oî. şi Cu dusul în casă: Pe un an
SOos. tirausu pontară o pnbli- (S^f-ULrrLer <5.e ZDTjLaacii.2 2 .eceL IO) 12 fl., pe 8 luni 8 11., pe trei luni
Oftre. Pubiioăîi mai dase dopS 3 fl. Un esemplar 5 or. v. a.
Wvrda ;i învoială. său 15 bani. Atftt abonamen­
Eeoi*im© pe pagina a 3-* o tele o&t şi inserţiunile sunt
Solia 10 as. »eu 80 bani. a se plăti înainte.
Nr. 53—Anul LXÎ. Braşov, Duminecă 8 (20) Martie 1898.

O datoria faţă cu tinerii Apariţiunea acăsta este cu atât dela meserii, cari cresc în oraşe mului destrăbălat, încă s’au petre­
mai îngrijităre, cu cât seim prea străine şi prin familii nu numai de cut astfel de fapte ale vitejiei ji-
meseriaşi.
bine, că pofta de maghiarisare chiar altă lege, ci şi de altă limbă, şi cari dano-maghiare. Un mare numer de fe-
Putem constata cu mulţămire, şi în cele mai de jos straturi ale po- 'vtând sub influinţa nisuinţelor păti­ restri s'au spart şi acolo la casele acelor
că poporul nostru a început a se fa- poraţiunei unguresc! devine pe (ji ce maşe de maghiarisare, mai sunt şi locuitori, cari n'au iluminat, ba s’au în­
miliarisa din ce în ce mai mult cu merge tot mai mare. Urmările le duşmane naţionalităţii lor româ­ tâmplat chiar şi bătăi şi încăerâri pe
meseriile, a început a pătrunde tot vedem cu ochii. Băieţii români cres­ nesc!. strade. Tote acestea pentru îndum-
mai mult adevărul, că meseria-i plug cuţi la meserii prin oraşele ungu­ Dorim să vedem dovedindu-se neejeirea lui Kossuth şi a honvecji*
de aur. resc! se pierd aprăpe cu totul prin­ mai mult interes în direcţiunea lor, cari în ani-i revoluţiei sângerăse
De sigur, că la acăsta au con­ tre Unguri, er firmele măestrilor de arătată, căci se tractăză de o în­ au stat să stingă de pe faţa pămân­
tribuit mult şi împrejurările peste meseriaşi români în acele oraşe se trebare destul de mare. Ce folos, tului totă suflarea de om, care n’a
măsură grele şi strîmtorate, în cari văd tot mai rar ; multe din cele ce că-i vorbim c^ilnic poporului des­ avut deosebita norocire să-şî tragă
trăesce ac}! poporul agricol dela noi. au esistat mai înainte, astăc}! sunt pre însemnătatea meseriilor şi stă­ obîrşia din viţa arpadiană,
Aceste împrejurări, vrând nevrend pierdute pentru noi. ruim a-şî trimite copii! la meserii, *
îl constrîng şi pe ţăranul român de Faţă cu astfel de împrejurări nu dăcă vom continua de a-i lăsa pradă In beţia şovinismului lor însă
a-şî îndrepta privirile şi asupra altor ne este iertat să fim nepăsători. Ro­ în ghiarele celor ce vor să-i în- demonstranţii jidano-maghiari nu
isvbre de câştig, despre cari crede, mânii fruntaşi de pe la oraşe, mai ghiţă ? s’au mărginit a-şî face socotela pe
că i-ar pută asigura fiilor săi o esis- ales însă protopopii, preoţii şi învă­ Dăcă e vorba să avem şi noi o acestă cale puţin măgulitore pentru
tenţă mai suportabilă decât cea dela ţătorii au datorinţa sfântă de a pre­ clasă independentă de meseriaş!, «purtătorii culturei în Orient“ nu­
cornele plugului. Urmarea este, că veni acest rău şi de-a îngriji ca acei atunuî trebue să purtăm şi interesul mai cu aceia dintre ei, cari n’au
numărul elevilor meseriaşi eşiţî din tineri elev! dela meserii să nu ră­ cuvenit faţă de crescerea în spirit voit să ilumineze. S’au atins şi de
sinul poporului nostru ţăran cresce mână nesupraveghiaţî. sănătos şi românesc a tinerilor noş­ casele şi institutele românesc!. In
din an în an şi nu numai la noi în In fiă-care oraş, Românii frun­ tri, chiămaţ! de-a forma acăsta clasă. Arad, de pildă, furia bunică a îndrep­
Braşov, ci aprbne în t6te oraşele taş! ar trebui să caute ocasiunea tat un atac sălbatec asupra institu­
aflătore printre Rgmânî găsim mul­ de-a susţină contactul naţional cu telor de cultură românesc!. In pre-
ţime de copii de ţăran pe la me­ pătura meseriaşilor noştri şi mai ales, Hevista politică. sâra cjilei de 15 Martie, o câtă de
serii. în ce privesce pe elevii meseriaşi, vitejî kossuthişt! au bombardat feres-

Ar fi deci firesc, ca şi din par­ ar trebui să caute a-i întruni măcar In lungul şi latul Ţării ungu­ trile Seminariului şi Alumneului româ­
tea fruntaşilor români, mai ales a odată în săptămână şi a-i povăţui în resc!, în Ardeal şi în Bănat, Un­ nesc între cuvinte de hulă şi de
celor de pe la oraşe, să vedem ma- sens bun şi românesc. Cu deosebire gurii au serbat cu mare sgomot ani­ ocară împotriva Românilor, precum
nifestându-se un interes mai viu pen­ preoţii au datorinţa de-a îngriji, ca versarea cjilei de 15 Martie 1848, când şi ale altor Români, cari nu şi-au
tru sortea acestor tineri, despre cari tinerii să cerceteze biserica în fiă-care s’a proclamat în Peşta libertatea şi iluminat casele. l£tă, în ast-fel de
s’a constatat de atâtea-orî, că sunt sărbătbre şi Duminecă, er ărele de egalitatea ungurescă şi s’au formu­ chip au vrut să arate cum pricep
în gradul suprem ameninţaţi de a catechisaţia să se ţină regulat şi lat 12 puncte, car! cuprindeau aşa ei „libertatea, egalitatea şi frăţieta-
se desnaţionalisa. cu toţă conscieuţiositatea. numitele cereri ale naţiunei ma­ tea“, trei principii măreţe, cu a că­
Acest interes însă, o spunem cu Esemplul, ce l’a dat în privinţa ghiare. Serbările acestea s’au făcut ror podobă se laudă la tot pasul şi
părere de rău, nu se arată cum tre acăsta episcopul romano-catolic Maj- prin discursuri şi declamaţiuu! şi prin în totă clipa. Şi de ce, rogu-vă, să
bue mai nicăirî din partea fruntaşi­ latb din Alba-Iulia ar pută să ser- manifestaţii pe strade, car! însă în n’o facă? Bine sciu ei, că acest soiu
lor rcraânî. îngrijirea pentru sortea văscă ca învăţătură şi preoţimei cele mai multe oraşe au degenerat de vandalisme, barbarii şi mişelii
acestor numâroşî elevi români me­ năstre. Acel episcop s’a angajat în demonstraţii ordinare şi în spar­ sunt de cele mai multe-or! trecute
seriaşi, în loc să crăscă pas dă pas de-a catechisa însu-şî pe elevii me­ gerea tereştrilor dela casele şi insti­ cu vederea, când ele se săvârşesc
cu sporirea numărului lor, ea pare seriaşi de confesiunea sa. O face de tutele, cari n’au iluminat şi n’au mai ales . contra urgisiţilor de Ro­
că mai mult scade. sigur pentru-câ s’a convins, că ti­ fost împodobite cu stegur! unguresc!. mân! ?
Nici dintr’o parte n’aucjim să se nerii băieţi crescuţi sub influenţa Chiar şi în oraşul lor cel mai de *
facă ceva serios pentru a pune pe unor familii de altă confesiune, ori frunte, în capitala Budapesta, s’au Prin sgomotul acestor sărbăr!
aceşti tineri la adăpostul uneltirilor chiar fără confesiune, se înstreinăză întâmplat cu acest prilej adevărate cu demonstraţii şi cu spargeri de
de desnaţionalisare. Dintre puţinele de biserica lor şi se perd. turburări. Cete de sute de âmen! au ferestri, străbate, ca un ţipet plin
Reuniuni române de meseriaş! chiă- Decă un episcop maghiar părtă cutrierat stradele şi au spart cu pie- de amărăciune şi indignare, vo­
mate a veni în ajutorul lor, sunt de grife astfel de nisce tineri cres­ trii ferestrele caselor, cari nu ar­ cea oposanţilor unguri din dietă
chiar unele, d. e. cea dela Cluşiu, cuţi tot între Maghiari, apoi cu atât borară stindarde tricolore. Dâr nu asupra tristelor stărî ce domnesc în
despre cari de mult timp n'am au- mai vârtos noi Românii trebue să fim numai în capitala ţării unguresc!, ci Ungaria. Dieta desbate tocmai acum
<jit să fi dat vr’un semn de viăţă. îngrijaţî de sortea tinerilornoştri elev! şi în Cluşiu, acest cuib al şovinis­ budgetul (legea despre cheltuelile şi

FOILETONUL „GAZ. TRANSA mai amar însă plângea, mai adânc suspina Bogdan, ideia de vr’o nouă primejdie. Lasă lui Bogdan, bine-cuventându-i. Pustnica
şi nu putea să moră când îşi amintea, că pe murindul Gramen, în paza unui cetaş Nona, păzitârea zînei Dochia, rămăsese în
jertfele ce a făcut şi chinurile ce a înfrânt al său, să şl dea obştescul sfîrşit, âr el cu acâstă pesceră, âr Bogdan cu iubita sa mi-
Povestea lui Bogdan Dra^oş Vodă el şi tatăl său, nu vor da rodă. Plângea cu călugărul Coma şi cu ceilalţi tovarăşi se râsă Branda şi cu neadormitul pustnic
si a Bourului*)- hohot, că Domna Românilor va căde în duce iute spre pescera Dochiei, să-şi gă- Coma, se depărtară pe potecă spre locul
(F i ii e).‘ mâna duşmanului, fără să scie el că Bog­ sâscă Domniţa, dâr nu găsi nimic. unde puţin mai înainte văduse pe nenoro­
dan venise, că Tătarii fusese bătuţi şi Trist gânditor, sfărâmat de obosâlă citul Gramen, trăgând de morte. Găsi. aci
V.
alungaţi, că Haroboe fusese omorît. şi de năcaz, şecju binişor jos în pesceră pe păzitorul, ce-1 lăsase, însă Gramen era mort;
Găsirea Brandei. Trăgea de morte, lungit în poteca ce muşchiul răcoros dela piciorele Dochiei. faţa lui nu era posomorită, ci veselă, căci
Pierise amândoi Tătarii, pierise şi ducea spre pescera Dochiei, gura i-se în­ Rupt de obosâlă, adormi o clipă. Fel de Dumnedeu păstrase o scântee de viâţă în
bătrânul şi credinciosul Humă; rămăsese cleştase, limba i-se legase, însă cunoscinţa fel de visuri îi frământau creierul, unele mai trupul său mai mort şi nu-i luase încă min­
însă sărmanul Gramen cu otrăvită săgâtă tot nu şi-o pierduse, când âtă şi Bogdan, măreţe decât altele. tea când sosi Bogdan cu sihastrul şi cu
în crucea spatelor. Se -chinuia să şi-o 'scotă ce răsbătuse codrii în fuga mare căutân- Pe când mintea lui se plimba prin ceilalţi în căutarea Brandei. Muri ridând
dâr nu putea, ajutor n’avea dela cine să du-şî mirâsa răpită, sosi cu cetaşii săi şi lumi străine, âr trupul i-se odihnea în casa şi vesel că nu i-a fost munca înzadar, căci
câră; îşi mlădie mâna., apucă săgeta, însă, cu sihastrul Coma. Dădu peste Gramen, fetei strălucitului Decebal, sihastrul Coma Dumnedeu i-a ajutat să vadă pe Bogdan,
vai! o trase strîmb şi o rupse; nu mai era pe eare îl cunoscu îndată, după spusele lui cerceta prin împrejurimi şi dete de Branda Domnul Românilor şi stârpitorul litfelor
chip de scăpare cu viâţă. Tinereţea şi vir­ Negrilă, că acesta trebuia să fiâ unul din în chilia de piatră a pustnicei Nona. O străine.
tutea îi ajuta să mai dăinuiască cu viâţă tovarăşii de fugă ai Brandei. II întrebă, luâ de mână şi împreună cu Nona o du­ A plâns Branda corpul sărmanului
câtă-va vreme, deu puterile îi scădeau cum­ dâr murindul nu răspunse nici o vorbă, ci seră în pescera Dochiei, unde Bogdan, mi­ Gramen, mântuitorul vieţii sale; a plâns
plit de iute, vedea el, că mortea n’o să cu ochii plini de sânge şi de lacrămî îi rele ei, îşi odihnia obositu-i corp de atâta şi Bogdan pe cel ce i-a scos din atâtea
întârejie a-i cere viâţă, şi-i părea grozav de făcu ou mâna semn, arătând spre pesceră. trudă. Bogdan, se trecli din lungu-i şir de primejdii pe mirâsa sa. A plâns şi sihas­
L
rău, că nu-i măcar Branda, pentru care el Se uita Bogdan în drâpta şi în stânga, dâr visuri, âr dinaintea sa vădu o minune ne­ trul Coma pe Gramen, bunul Român, care
s’a jertfit, ca să-.l mângâie într’a lui grâs- pe celalalt tovarăş, Humă, nu-1 vădu; căci aşteptată, pe pustnic, pe sihastră şi pe pentru dorul şi iubirea ţării sale şi a tu­
nică durere. Plâagea că nu-şi pote vedea el pierise în luptă cu Tătarul, apărând aceea, ce o căuta, pe Branda. Cu ochii turor Românilor ş’a pus viâţă în primejdii
pe tatăl său, bătrânul Negrilă, pe ale că­ potoca. plini de lacrămî de o bucurie ne mai au- atât de mari. O movilă şi o cruce s’au ri­
rui cuvinte cu a.tâta sfinţenie le-a ascultat; Ca un fulger trecu prin mintea lui dită, sihastrul Coma încredinţa pe Branda dicat peste trupul, marelui şi bunului la
i