Page 5 - 1898-03
P. 5
Nr. 47.—1898. G-AZETA TRANSILVANIEI Pagina 5.
B. N’a venit, câc! pe semne ar ori aeestă datorie la Ovreiul, căci ţelepte şi folositâre. Şi of, Domne Şi sbdră nebunatec, fantoma s’o sfâşie;
fi ajuns şi el şarge mai mare şi l’au când a plătit’o întâiiî, n’a avut pe Dumne4eule, că bine ar fi când s’ar Fantoma?., nicăirea,... el?., jos în pre-
mai oprit, că are mult de lucru cu nimenea lângă el şi amărîtul de el înţelepţi odată şi âmenii noştri, ca [pâstie.
*
răguteJe, ce au ruculuit astă-t6mnă. nu şi-a cerut nici obligaţia înde- să se lase de astfel de beuturî stri- * *
V. 0 fi ajuns, că era deştept răpt, er acum Ovreiul, care avea căciâse atât pentru binele lor, cât Yoi lupi turbaţi de astădl, fantome ce-
-feciorul şi cu învăţătură bună de obligaţia in mână, l’a băgat în ju şi al copiilor lor. Şi ar fi spre fala [alungaţi
prin şcoli; ătă, că nu te-ai cheltuit decată. nâstră, ba chiar a nemului nostru Vă cuminţiţi, nu cumva ca lupul să umblaţi,
înzadar cu el. B. Aşa s’a întâmplat, nepâte, românesc, când noi Românii n’am Farnaş. Koevari.
B. Am cheltuit destul nu-i şi nu e mirare, că li se întâmplă tot avâ atâţia beţivi, pe cari spre bat
vorbă, der când se me bucur şi eu cam aşa la astfel de âmenî nechibzuiţi, jocura lumei şi spre ruşinea lor îi
de ei, s’a bucurat mai tare împăra cari nu sciu nici agonisi, der nici vedem de multe-orî împletindu-se MULTE ŞI DE TOTE.
tul, că mi-a luat pe amândoi feciorii chivernisi ce au. Ei, după ce rămân pe uliţele satului.
eătane. cu averi frumbse dela părinţii lor, (Va urina.)’ Domeţiu Dogar. Pepenele verde.
V. Las’, că-i bine, nene Dumi în loc să se ţină de trâbă, se ţin La o revistă ce improvisâ în faţa
tre, că-şî pot face datoria şi cătră de crîşme şi, pănă nu-şî papă tot nu inimicului, Napoleon dădu pentru prima-
ţeiă şi, decă sciu câte lecută de se lasă, astfel că în câţî-va anî cre4î P 0 Y E Ţ E. oră dotaţiunî soldaţilor simpli numindu-i
carte, nici acolo nu e rău, căci nu că i-a spălat apa şi în urma urme cavaleri ai imperiului, şi în acelaşi timp
sunt în rend cu toţi proştii — şi lor ajung atât ei, cât şi copiii lor membri ai legiunei de onora. Recoman
apoi se deşteptă tare cu tisturile, pe uşile altora. Ore nu l’ai cunos Castravetele ca mijloc de vinde dările erau făcute de şefii corpurilor; der
căci învaţă şi limba nemţescă mai cut şi d-ta pe Pavel Surduc şi pe care. — Sucul de castravete prâspăt împăratul îngăduia ca militarii, cari cre
mult ca ’n şcolă. Neoulae al Ciobanului, cari cu beu- stors e o doftoriă fârte bună contra deau că au drepturi să vie la el şi să' le
B. Cu atâta mă mai mângăiu turile au ajuns cerşitorî, şi ei şi co frigurilor, aprinderei sângelui, ro- arate ; pe urmă judeca şi hotăra singur.
.şi eu Vasile, că, decă feciorul ăsta piiî lor? şeţa feţei şi scuiparea cu sânge, mai Se întâmplă, că un grenadir bătrân,
al meu a ajuns strajameşter tot o V. Nu i mai sciu, nene Dumi ales însă pentru ofticoşi, când se care sa bătuse în Italia şi Egipt, vă4end
fi sciind şi el ceva. Abia apuc să tre, că-i mult de atunci, dâr îmi arată la aceştia roşeaţa obrajilor că nu-1 strigă şi pe el, veni singur să câră
vie acasă şi să-l însor, că moşia aduc bine aminte de poveţele, ce proprie lor. Sucul de castravete îm- crucea.
le-am păstrat’o, şi, decă ar îngriji-o ni-le dedea dascălul Achim, pe când prospăteză şi întăresce mistuirea, — Der ce ai făcut ca să meriţi aeestă
-bine, pot s’o mai şi înmulţescă. Am umblam şi eu la şcolă, Dumne4eu uşurâză plămânul şi e un mijloc de răsplată? îl întreba Napoleon.
mai cumpărat şi în filele astea o să-l ierte, c’a murit. El ne spunea asudare a pieptul. II putem căpăta — Sire, în postul Iaffa, într’o 4* când
•văcuţă, că nutreţ avem berechet de multe-orî, când venea vorba, des când tăiem castravetele în felii fârte era o căldură înfricoşătore, v’am dat un
dela Dumne4eu sfântul. pre beuturî, ca să nu ne dedăm cu subţiri, le presărăm cu sare şi le pepene.
V. Am văcfut’o şi eu, când o rachiul, căci nu numai că-1 sără- stârcem după 1B minute. Pentru a — „Iţi mulţămesc şi acum ; însă darul
aduceaţi dela terg şi mi-s’a părut cesce pe om, dâr îl şi nimicesce. mări calităţile răcoritâre şi de des acesta nu merită crucea legiunei de onore".
frumâsă văcuţa; rogu-te, cât ai dat Copiii lui încă devin nisce schimo- compunere ale sucului, îl acrim cu — Atunci grenadirul care fusese rece,
•pe ea. nositurî şi nisce zărănciţi, după cum puţin Oţet („Gaz. Ţer.“) se înfierbânta şi strigâ:
B. Septe-cjecî şi opt şi jumătate; îi vedem pe toţi copiii âmenilor — Der âre nimicuri sunt şâpte răni
n’am putut’o scăte mai eftină, căci beţivi. ce le-am primit în luptele dela podul Ar-
acum sunt cu preţ vitele. B. Cam aşa li-se întâmplă la Lupul turbat şi Fantoma. cole dela Lodi, la Castiglione, la Piramide,
V. Nu e scumpă, nene Dumi- toţi âmenii beţivi, nepâte Yasile, şi la Saint-Jean d’Acre, la Austerlitz, la
'tre, căci văcuţa e tînără şi, se vede, tocmai d’aceea omul pănă trăesce — Fabulă. — Friedland ... Un - spre - 4ece campanii în
şi de netn bun. să trăâscă cu cumpătare şi cu soco- Din ce pricină,, nu sciu, - ci că turbane Italia, în Egipt, în Austria, in Prusia, în
B. Nici eu nu cjic că e scumpă tâlă în tâte şi atunci nicî-odata n’are [lupul. Polonia, în...
după preţurile, ce umblă acuma, să-i rnergă rău, nici cu averea, der Din frig, cald, fome, sete ? ... al naibei fiă — Der şi împăratul 4ise întrerupân-
der mai scumpă decât vaca ce o nici cu cinstea. [lucrul, — du-1 rî4end: „Cum te mai înflăcărezi!...
vendu se Ion Buturugă mai deunăzi; V. E adevărat, că cumpătarea şi Da, că turbase bine, atâta pot să spun; Ou astea trebuia să fi început, că preţuesc
— scii buzatul ăla, de stă în capul socotâla sunt capul lucrului la tâte, Şi’n turb el o luase pe codrii ca nebun... mai mult decât pepenele!... Te fac ca
satului i şi tocmai d’aceea aceste două lu Si-a fost, şi-a fost aşa, valer al imperiului cu dotaţie de 1200 de
V. Las’ că-1 sciu, bată-1 pustiul; cruri sunt şi cele mai grele de ţinut. Că’n turb el alunga franci... Eşti mulţumit ?
ăla, de-1 vec}î cât e (jiuliţa de mare En ascultă şi au41 ce sfaturi şi poveţe Un nu sciu ce:... Vedenia ’ncruntată... — Sire, eu vrâu mai bine crucea! ..
N * * l ‘ •
tot prin crâşme! ne dedea nouă dascălul în şcâlă. De n’o omoră densul, — — pe el îl papă — Ai de fel crucea; te fac cavaler.
B. Da, da; păcătosul ăla. El ne spunea: „Nu vă dedaţi cu [’ndată. — Eu aşi vrâ mai mult crucea !“ ...
F. După cum, am aucjit, nene beuturile, căci băuturile sunt înşe- Dâr el vitâz din fire uşor nu s’a pleca, Şi o ţinea într’una cu crucea deşi îm
Dumitre, amărîtului aceluia îi ră lătâre şi atrăgetâre; şi decă te-ai Oi mai vîrvolnic, Domne, spre densa apuca.. păratul întrebuinţa tote mijlocele ca se-1
măsese dela tată-său o groză de împrietenit odată cu ele, atunci chiar Fantoma? — drace-mi-te... tot înaintea lux.. facă să înţelâgă, că titlul de cavaler al
moşie, scii tot inima pământului. se şi vrei să scapi de ele şi nu mai Din ce fugia năprasnic, imperiului aducea şi crucea legiunei de
Pe lângă aceea casă, grajd, şură, poţi pănă nu te-au tîrît în mor Ea tot mai nehotarnic, onoi’e.
pluguri, patru boi, patru cai, vaci mânt, căci sunt fârte puţini âmenî Că ve4l era ca numai şi numa ’n capul lui— El nu se linişti pănă când nu-i puse
cu lapte şi câte şi mai câte acare de aceia, cari sciu să-şî poruncescă Şi fuge blăstămatul, păduri umblă pustelnicl, împăratul pe piept decoraţia şi atunci el
turi, încât de ar fi fost om, ar fi lor înşi-şl şi să se facă stăpâni peste Perirea-şî prin fantomă şi cole o vede şi ici.— păru mult mai fericit de ea, decât de renta
putut să fiă astă4l unul dintre frun poftele şi patimile lor. De aceea ...Dâr ce-oi întinde vorbă; a fost aşa şi gata. de 1200 franci. („F6ia p. toţi .)
11
taşii cei dintâiu ai satului nostru. voi să nu luaţi nici când beutură Ori cum fugea nebunul — fantoma, blăs *
Şi ve4i-l, Dâmne, a4î a ajuns să-şî beţivă în gurile vâstre, pentru ca [tămata, Intre doue prietine.
vândă şi singura văcuţă, cu carea-şi să nu vă ducă şi pe voi în ispită şi Mergea tot înamte-i mereu tot hărţuindu-1.— — O, bărbatul meu e forte cum se
hrănea copilaşii, numai ca să-şî pâtă să cădeţi în prăpastie". Din ce era turbare, mai tare turburându-1. oade, el bea 2 pahare de vin şi la 10 sera
scăpa căsciora din datoria, ce a lă- D. Nu pot să 4i° alta, fâr’eă ...„Ah! iadul tău! — gândesce, — eu tot e acasă.
cut’o pe rachiu la Ovreiul Iţic. Eu vorbele dascălului vostru au fost [te-oi prăpădi!“ — Ou bărbatul meu e tocmai con
am au4it, că el ar fi plătit de două sfinte, dându-vă astfel de poveţe în Şi ghiarele-şî ascute, şi dinţii şi-i rînji; trarul, el bea zece pahare şi vine la 2 acasă.
<ou toţii recunoscurăm, că Galilei a avut 4ece ani am fost calfă în mora lui Arsenie Unul din noi spune, că are cunos- liţa numai decât a trecut în altă odaie, a
mare dreptate, când a susţinut, că se în din Gura-rîului; mai bine dă fuga şi mă cinţă cu preotul rom. cat. de acolo, şi pro pus apă la foc şi cafea în maşină. Apoi
vârte pământul şi rând pe rând ne răstur- scutură de făină! pune să mergem la dânsul la o cafea nâ s’a întors ârăşl la noi sprintenă şi veselă
narăm sub masă, căutând echilibrul, ce-1 Atunci începu baba, cât cu mătura, gră. Am mers. ca o oâprioră. A eşit âr afară şi nu peste
perdusem şi pe care nu-1 mai aflam. cât cu peria, a mă curâţi, dâr degâba, căci După obicinuita presentare a celor mult veni cu cafâua gata.
Oât vom fi stat acolo, nu sciu, der colorea primitivă a hainelor tot nu mai eşi necunosouţl, dânsul fără multă introdu După-ce luarăm cafâua şi mai pe
ge
când m’am deşteptat luminările erau deja la ivâlă. cere îi 4i părintelui: „Te rog, spune trecurăm eât-va, am plecat acasă, la noi
r
•aprinse. Baba Fira în timpul acela se vede, Şi mare supărare m’a cuprins, căci coconei preotese să ne dea câte-o cafea adecă la notarul.
că şi-a vă4ut de ale ei treburi, căci când hainele erau nouă de nouţe, dâr m’am şi nâgră". Masa era deja pusă, şi baba Fira era
m’am sculat şi am întrat în bucătăria, am răsbunat pe croitor, căci nu ’i-le-am plă — „Vrâi să glumesci?" -- 4ise părin fârte măgulită de laudele, ce ’i-le făceam în
•vă4ut, că cernuse o t^dcă mare de făină tit decât la vre-o câţî-va ani după ce tele, — nu sci, că noi preoţii rom. cat. ceea ce privesce măestria de a găti bu
■să facă pâne. Cum a fost, cum nu, destul le-am rupt. nu suntem căsătoriţi ? Orî-doră vreţi să cate.
că voind să trec pe lângă trocă, m’am îm- Intr’aceea se deşteptară şi ceilalţi şi mă insultaţi în casa mea?! — 4is© părin In decursul mesei, colegul Moise face
pedeoat, de un corn al ei şi am câ4ut cât cu toţii rî4ând de păţania mea, ne puse tele năcăjit. propunerea, să nu mai aşteptăm pe nota
am fost de lung în făină. răm la cină, pe care baba o gătise deja. Vă4end cum stă trâba, ne-am întors rul, ci îndată după masă să plecăm la un
Sub presiunea greutăţii trupului, fă Curând după aceea ne-am dat la odih îndărăt. „Vedeţi voi mă! Unguru i tot
alt amic al nostru, din o învecinată co
ina de pe margini a sburat în ambele părţi nă, pănă târ4iu a doua 4i- Ungur. De i-ai vorbi în limbi ângerescl, mună.
se
învăluindu-mă cu totul într’un praf alb. Ou A doua 4i, ameţiţi şi tărbăciţl de ză tot nu ţi-1 poţi face binevoitor!" 4' unul
mare greutate m’am ridicat din trâcă, un- duful 4riei de ieri, toţi ne simţeam mem dintre noi. Ne-am ridicat dela masă ou gând de
de-ml lăsasem portretul, dâr cu mai mare brele ca de plumb. Oa să ne mai „sburăm" „Haideţi", 4ise Saia, să vă duc eu la „ducă". Noi trei am mai dat o râtă prin
greutate mi-am scos făina din gură, pe niţel, am cerut câte-o cafea nâgră. Baba un Românaş d’ai noştri, acolo sciu, că nu cămară să mai luăm ceva provisiunî pen
tru nesigurul viitor, âr locotenentul „să
care în momentul căderii, de spaimă, mi-o ne spuse, că n’are cafea nici măcinată, nici o să păţim ca la popa. Gu toţii ne îndrep
uitasem căscată. prăjită, dâr să mai aşteptăm pănă va pre tarăm spre locuinţa învăţătorului. scobori în cele mai de jos ale pământului",
Baba Fira dete un ţipet de grâză şi găti-o. învăţătorul ne-a primit bucuros. El de unde eşi cu o cană mare de vin vechia
se:
se uita la mine înmărmurită. In lipsă de cafea, la motivata argu era afabil şi prevenitor. Ea era mai şi punându-o pe o masă 4i „Asta s’o
bem la botu calului".
— Adecă ce babo! 4 1S0 i eu sculân- mentare a lui Moise, că „cui cu cui se afabilă, mai prevenitâre. El era tînăr şi
du-mă, ce te uiţi la mine aşa înholbată? scâte afară", am început âr la vin. Dâr nu bine făcut. Ea era mai tînără, mai bine Botu calului e bot de cal, dâr la ca-
Nu ve4l în ce hal am ajuns? Par’că de mai mergea. făcută. I-am spus scopul venirei şi dăscă ,Iul nostru se prefăcuse botul în trombă de