Page 109 - 1898-04
P. 109
REDACTIUNEA, '„gazeta“ în fiecare (i,
Administraţimiea ?i Tipografia. ADonamente pentru Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. JPe un an 12 f I., pe săso luni
! 6 fi., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate hu N-rii do Duminecii 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se re trimet. Pe un an 40 franoi, po şăse
INSERATE so primesc la AD luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
MINISTRAŢIILE în Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franoi.
următorele Birouri de anunoluri: Se prenumeră la tdte ofi-
In Viena: M. Dukes Naclif. ciele poştale din întru şi din
Max Augonfeld &. Emerioh Lesner. afară şi la d-nii colectori.
Helnrloh Sohalek. Rudolf Mosse. i Abonamentul pentru Braşov
A. Oppellks Nachf. Anton Oppellk. B
In Budapesta: A. V. Qoldber- ■ Admmietratiunea, Piaţa mare,
gor, Eksteln Bernat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, etagiu
bnrg: Marolyi & Llebmann. I.: Pe un an 10 fl.. pe şese
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl 50 or.
ria garmond pe o colonă 6 or. Cu dusul în casă: Pe un an
şi 30 cr. timbru pentru o pu ZELZSÎ- 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei
blicare. — Publicări mai dese lunî 3 fl. — Un esomplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. —* Atât abo
RECLAME pe pagina a 3-a o namentele cât şi insorţiunile
seria 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 94. Braşov, Joi 30 Aprilie (12 Maiu) 1898.
După cincî-deci de ani. menea urmările sale stricăciâse, fiind In anii şâse-cjecî însă guvernul decretată de dieta feudală din Cluşiu,
că absolutismul a împărţit funcţiuni din Viena se adresase tocmai la în care Românii n’au fost represen-
ii. celor mai mulţi dintre acei bărbaţi episcopii şi Românii, cari ocupau taţî ca naţiune, şi âr un an după
tineri, cari au jucat âre-care rol la funcţiuni mai înalte, ea ei să con aceea s’a înfiinţat dualismul.
Odată trasă cărarea, pe care
1848 şi au rămas în ţâră. ducă mişcarea naţională în Tran Ce s’a petrecut de atunci, este
aveau se înainteze în strînsă unire
Cum putea în asemeni împre silvania. Şi pe când Românii arde m u l t mai viu în memoria contim
luptătorii pentru libertatea şi drep
jurări să prospereze causa solidari leni cerură cu insistenţă un Congres poranilor şi s’a discutat şi se dis
turile politice naţionale ale poporu
tăţii naţionale între Români şi să naţional, în care poporul român să-şî cută mereu în pressa cjilelor nâstre.
lui român, bărbaţii noştri naţiona
câştige tot mai mult tărâm direc manifeste liber dorinţele şi cererile Relele urmări ale desastrului
lişti erau cbiămaţî a ţese mai de
ţiunea de sine stătătâre, ce o luă sale faţă cu noua situaţiune, guver suferit la 1865 şi la 1867 le-am re
parte tirul dela 3 (15) Maiu 1848.
spiritul naţional în primăvara anu nul din Viena a încuviinţat numai simţit şi le resimţim tot mai mult
In momentul, când s’au procla lui 1848? ţinerea unei conferehţe naţionale, pănă în momentele de faţă.
mat conclusele adunării naţionale de
Trecuiă iute anii de domnire ai care avea să fiă conchiămată de cei Pirul dela 3 (15) Maiu 1848 îl
pe Câmpul Libertăţii, s’a născut şi
absolutismului austriac. Ei, cu tâte doi archipăstorî din Ardeal, adecă scăpaserăm de mult din mână, şi
partida naţională română, care avea neajunsurile amintite, au adus popo după confesiune. De astă-dată s’au de aci a venit şi starea de buimă-
sacra misiune de a-le duce în depli- rului nostru o uşurare, pentru-că întrunit der numai un număr dina câlă, în care no-am aflat mai mult
nire. Acâsta înţelegem noi sub cu
după sute de ani el era tractat îna inte fixat de bărbaţi de capacitate seu mai puţin pănă pe la începutul
vintele „a ţese mai departe firul intea administraţiunei şi a tribuna ai Românilor său „procopsiţi”, cum anului 1881. Atunci, îngrijaţî de si-
dela 3 (15) Maiu 1848“. lelor pe picior de egalitate şi pen Zicea una dintre circularele archie- tuaţiunea nâstră şi de viitor,|scriam
S’a făcut acesta, şi cum ? tru-că era permis să-şî înfiinţeze şcoli rescî. Poporul rămase cu totul la o în ajunul memorabilei conferenţe na
Din nenorocire era absolutistă şi să-şî vadă în bună voie de intere parte. Acestă conferenţă a pus causa ţionale dela 1881:
nemţâscă, ce a urmat după turbură- sele economice. A şi progresat mult naţională esclusiv în mâna archie- Multe a esperiat poporul român
rile din 1848/9, a sugrumat mişcarea în acest interval poporul nostru — reilor şi a „bărbaţilor permanenţi", dela 3 (15) Maiu 1848 încâce, de
naţională română independentă, ce numai una nu-i era iertat: să se cari li-s’au dat pe lângă dânşii „pănă când s’a înfiinţat partida naţională
s’a Inaugurat cu aşa mari speranţe afirme ca individualitate naţională. când naţiunea îşi va câştiga dreptul română cu misiunea, de a lupta pen
în primăvara anului 1848. Cu de- Cuvintele „naţiune” şi „naţional“ său de naţiune politică". Aceşti băr tru apărarea şi asigurarea limbei şi
visa: divide et impera, sistemul ab erau chiar proscrise de censura de baţi erau în cea mai mare parte a naţionalităţii nâstre. Cele mai
solutist produse mult rău şi turbuiâ pe atunci. funcţionari ai statului. triste esperienţe însă le-a făcut el
şi seduse multe inimi din cele abia Sosi şi anul 1860 cu speranţele Conducerea intrase dâr tocmai atunci, când in faţa periculului, a tre
înflăcărate pentru ideia conlucrării mari, ce le deşteptă la tâte popârele în văgaşele acelea, de cari voiau s’o buit se se convingă, că partida, chiă-
comune naţionale. Acest sistem purta monarchiei Introducerea erei con ferâscă conducătorii a poporului dela mată să-l apere, nu era pregătită,
deja politica de duplicitate, despre stituţionale. Reînviară şi speranţele 1848, âr poporul rămase pasiv. Cu era divisată şi fără conducere şi nu
care s’a vorbit de curând în câte-va Românilor, însufleţirea naţională ră acest stat-major au plecat Românii putu să se presente pe câmpul de
foiletâne ale c^iarului nostru. Rebelii sări erăşî în inima junimei române ardeleni în 1860—65 la luptă cu fa luptă la locul şi la timpul cuvenit.
erau adese-orî tractaţi cu mai multă şi spiritul solidarităţii naţionale, care langa reunită şi reîntărită a adver Multele neajunsuri ale desvoltărei
cruţare, decât Românii, cari au adus a condus şirurile poporului la marea sarilor lor seculari. nostre politice pot se esplice acâstă
atâtea jertfe de avere şi sânge în adunare dela 3 (15) Maiu 1848, Datorim multă recunoscinţă me apariţiune întristătâre, dâr nu pot
apărarea tronului. Aceste mari jertfe părea a-şî fi reluat stăpânirea sa în moriei marilor archipăstorî din acel schimba nimic din adevărul, că dâcă
n’au întâmpinat nici pe departe re- mijlocul nostru. timp, căci au fost conduşi de iubi la 1865 n’am fost consideraţi ca fac
cunoscinţa meritată şi deja un an Numai fârte arare-orî însă ni-a rea de neam. Dâr ei căutând sprijiD tor politic cu greutate în cumpăna
după revoluţiă fericitul Avram Iancu fost dat să ne întâlnim cu acest mai mult numai în sus la guvern şi evenimentelor, causa principală afost,
se tâuguia cu durere, că „viitorul spirit naţional de sine stătător în scăpând din vedere, că adevăratul că nu ne-am putut presenta înaintea
’i se pare nesigur“. întrunirile şi acţiunea nâstră naţio şi singurul lor racjim era numai în lumei c’un partid naţional compact şi
nală în anii aceia. Absolutismul că- popor, s’au aflat.într’o situaţiune for tare. Şi dâcă Maghiarii dela 1867
Bărbaţii înţelepţi şi prevăzători,
duse, ce-i drept, aşa numiţii „Be- ţată, aşa că nu mai puteau să pa- încâce n’au făcut nici o încercare
a căror inimă bătea fierbinte pentru
zirkerl" făcuseră loc fişpanilor şi raliseze voinţa şi tendinţele celor seriâsă de a-se împăca cu noi, a fost
causa naţională şi cari aveau misiu
viceşpanilor periodului de restaura- dela cârmă. Acestora însă, cum ară- de vină nu numai intoleranţa lor,
nea de-a ţese mai departe firul dela
ţiune. Domnia însă tot guvernul tarăm, ’i zăcea mai mult la inimă ci şi slăbiciunea organisaţiunei nâstre
3 (15) Maiu 1848, fuseră puşi sub
central din Viena şi aceleaşi uneltiri, aristocraţimea ungurâscă, ce făcuse iuteriâre. Ei vedeau, că n’au de a
pază poliţienâscă, unii dintre ei s’au
aceeaşi tactică absolutistă se con causă comună cu revoluţionarii, de face c’un partid puternic, ci numai
văflut chiar constrînşî a-şî părăsi pa
tinua acum sub altă formă. cât „bravii şi credincioşii Români". cu nisce fracţiuni, cari aci purtau
tria, trecând în ţările vecine ro
Pe când Ungurii erau mai mult De aceea, pe câtă vreme era în un caracter confesional, aci unul
mâne.
ca vr’odată menageaţî, se puseseră interesul acelui guvern austriac de politic, dâr nu stau nici într’o lega-
Tot sub absolutism şi sub in-
tâte în lucrare, ca să se împiedece a susţină prieteşugul şi cu Românii, f ură seriâsă între s i n e . . .
fluinţa stricăciâsă a politicei sale
să nu reînvie cumva între Românii a mers bine, ba a succes conducă Nu mai este nici un moment
religionaie, ce urma aceleaşi devise
transilvăneni mişcarea naţională de torilor, de a realisa chiar dorinţa de pierdut! — esclamam la 1881 —
de a împărechia ca se potă domni,
sine stătătâre, ce s’a fost manifestat conferenţei naţionale din 1861. Prin Partida naţională trebue să se ridice
primiră nou avânt vechile rivalităţi
atât de puternic sub influinţa elo- legile dietei transilvane din 1863, la valârea ce o pretinde gravitatea
confesionale. Eroii adunării dela
cenţei fermăcătâre şi covârşitâre a Românii au fost recunoscuţi ca a timpului. Numai ea pâte tace sfîrşit
Blaşiu, prin proclamarea uniunei
apostoli'or naţionalităţii române din patra naţiune politică în Ardeal. Dâr arării nâstre anormale interiâre, nu
naţionale — .care ridicată peste ori
anul redeşteptării. Pentru acesta în- guvernul central din Viena a şovăit mai ea pote da vocii poporului nos
ce interese particulare avea se ve
grijiau cu prisos şi grofii şi baronii a da tâte garanţiile de lipsă pentru tru acea greutate, de care are lipsă,
gheze şi se lupte numai pentru cul
unguri, cari se sciau linguşi aşa de asigurarea acestor drepturi, resol- ca să fiă aucjitâ.
tura şi fericirea naţiunei întregi —
bine pe lângă curtea din Viena. vând mai ales în mod definitiv ces-
creejuseră, că au îmormântat pentru
La marea adunare din 1848 cel tiunea controversată de Unguri, ces- La serbarea de 3 (15) Maiu.
vecie aceste rivalităţi. Dâr s’au în
mai puternic dintre toţi vorbitorii, tiunea autonomiei Transilvaniei. „Tribuna“ din Sibiiu de adl, 29 Aprilie (11
şelat. Ei în însufleţirea lor şi având
Simeon Bărnuţiu, conjura pe cona A stfel venind vremuri furtunose, Maiă) a. c. publică, o Convocare de urmă
încredore mare în schimbările favo
ţionalii săi să nu-şî mai încredinţeze partida naţională dela 3 (15) Maiu torul cuprins: „In vederea, că la 3 (15)
rabile, ce le va aduce noua epocă,
causa naţională episcopilor singuri, 1848 nu era nicăirî, nu se ivi pe Maid. a. c. se împlinesce o jumătate de
nu s’au mai gândit la aceea, că ori
ci 8*0 ia în mână cu toţii, lucrând teren, poporul nu mai cădea în cum vec dela mărâţa adunare de pe „Câmpul
ce factori streini, cari vor ajunge a
alături cu episcopii pentru înainta pănă, conlucrarea lui nu se cerea Libertăţii" a Românilor din 1848, în care
înrîuri asupra destinelor patriei nâs-
rea ei. El cerea aşa der, ca partida mai de loc, âr falanga inteligenţei s’a proclamat în mod sacru şi solemn cre-
tre, vor fi după firea lor contrari
naţională să sprijinescă pe episcopl, sâu a bărbaţilor „procopsiţi", în frunte deul nostru politic, pe care îl mărturisim
desvoltării nâstre şi se vor folosi de
dâr să-i şi controleze în faptele lor cu episcopii, era prea slabă pentru şi acjî; şi în firma convingere, că răspun
slăbiciunile dintre noi, pentru-ca dâcă pretutindeni, unde interesele cele a pută face cum se cerea o oposi- dem unei dorinţe generale, reclamate de
nu alt-fel, se ne desbine prin intrigi
mari naţionale cereau acesta. El era ţiune înverşunată guvernului şi tu opiniunea publică şi sentimentul obştesc al
confesionale.
de convingerea, că causa nâstră na turor celor, cari ameninţau cu nimi poporului nostru: convocăm prin acesta,
Mână ’n mână cu confesionalis- ţională nu putea fi condusă cu succes cire drepturile nâstre naţionale. la Blaşiu, pe diua de 3 (15) Maiu 1898 o
mul, absolutismul aduse între noi şi numai de episcop! şi de funcţionarii Aşa a urmat catastrofa din tâmna adunare publică de popor în scopul de a ce
funcţionarismul, care îşi avu ase numiţi de guvern. anului 1865. Uniunea a fost din nou lebra în mod festiv memoria acestei epo-
