Page 23 - 1898-04

Nr. 76.—1898
numai cu 32—36 cr. Un puiu tîner,
caro abia cântăreace o jumătate de
chilogram, se plăteace cu 35—40
cr., pe când o jumătate chilogram
carne de porc costă numai 20—23
cr., de viţel 19—20 cr.
Mai pune apoi, că ţinerea ga-
liţelor nu costă aşa mult; ele se in-
graşe mai iute şi nutrementul lor e
fărte felurit şi în mare parte costă
mai puţin ca nutrementul, ce-1 în-
întrebuinţeză plugarii noştri pentru
nutnrea altor animale. O găină de
4—5 luni, o raţă de 7—8 luni, o
gâscă de 8 luni o putem duce la
terg, pe când o vită de tăiat, afară
de viţel, are lipsa cel puţin de un
an, ca să se pătă desvolta bine în
carne.
Nu trebue să se uite nici veni­
tul, ce-1 putem ave din ven4area
penelor. Mai ales penele gâseelor
şi raţelor au preţ fbrte mare, care
mereu este în crescere. Pentru aş­
ternut nu este cunoscut până acum
nici un material, care să fiă mai
mole şi să ţină mai bine căldura,
ca fulgii de pene. Din causa acesta
ele şi au preţ. Un Neamţ a făcut
socotăla, că preţul penelor, ce se
produc numai în ducatul Baden, re-
presentă la 600,000 florenl. Chiar
şi gunoiul galiţelor e de 3—4 ori
mai scump şi mai bun pentru hră-
nirea pământului, decât alte gunbie.
Din tbte resultă aşa-dâră, că
prăsirea galiţelor e unul dintre is-
vbrele ceia mai bune de câştig, pe
care ţăranii români ar trebui se-1
îmbrăţişeze cu tot de-adinsul.
Îngrijirea pomilor după plantare.
După plantare pomilor le trebue
o mulţime de îngrijiri, fără de cari,
iotă munca şi cheltuiala făcută cu
plantatul ar fi aprOpe zadarnică său
prea puţin resplătită. îngrijirile mai
principale ce sunt a se da pomilor
după plantare, „Jurnalul societăţii
•centrale agricole din România le
44
resumă în următârele:
1. Să se sape cel puţin odată
pe an, tomna, seu primăvara, tot
cămentul gradinei pe unde sunt plan­
taţi pomi. Săpătura să se facă cu
casmaua la o adâncime de cel pu­
ţin 0.35 cm., având însă grijă a nu
săpa prea aprope şi adânc la rădă­
cina pomilor, căci atunci s’ar vătăma
şi s’ar mişca din loc cu instrumen­
tul. La rădăcina pomilor e de ajuns
o săpătură uşoră: la pomii tineri
pe o suprafaţă care să aibă un dia­
metru de 0.50 cm., er la pomii mari
pe o suprafaţă care să aibă cel pu­
ţin 1 m. de diametru. — Săpături
de acestea să se facă cât mai multe
într’un an, cu scop de a împedoca
întărirea pământului la rădăcina po­
milor şi de a nu lăsa săcrescă iarba
şi buruenile.
1. Să se acopere pământul dela
i-ădecină cu un strat de rămăşiţe de
pae, de bălegar păios seu alt-ceva,
pentru a împedeea evaporaţiuuea
prea repede din stratul expus s6-
relui.
3. Se se lege bine pomii de par,
ca să nu se hâţâne de vânt, ceea ce
■deranjază rădăcinile şi zdrelesc scorţa.
4. Se se dea ingrăşeminte, cel
puţin la 3 ani odată mai cu sâmă
ia pomii plantaţi într’un pământ mai
•slobod. Ingrăşemântui să fiă bine
descompus şi se nu se îngrâpe aprdpe
de trunchiu, oi mai departe, în drep­
tul rădăcinilor.
5. Se se cureţe pomii de muşchi,
lichene etc.. cari acoperă trunchiul
mai alea în partea de unde bate
'Crivăţul.
6. Să se distrugă pe cât e cu tră tatăl său, arătând spre jirafă:
putinţă, omizile şi orî-ce alte insecte, „Chi, ve4î tată-leben fie bot mare
<carî sunt vătămătore pomilor.
GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 7.
sebesce cu 1 — 2 ciil© de cea a astronomi­
P 0 Y E Ţ E. M U L T E Ş I D E T O T E . lor. De aici urmâză, că probabil aprope
tot-dâuna greşesce acel om, care • căutând
Speranţa. diua Pascilor, îşi lâgă calculul de adevă­
Sarea pentru animale. Cine do- rata împlinire a lunei.
resce să aibă vite frumbse şi sănă- In lupta grea a vieţii, speranţa este Fiind-că luna plină a Pascilor pâte
tbse, trebue să aibă tot-deuna la o forţă care întreţine şi sporesce viaţa să cadă şi pe 21 Martie, în (jiua următore,
îndemână un bulgar de sare, ori în omului. Speranţa mângăe pe ocnaş sub adecă 22 Martie, pot să fiă Pascile, pre­
grajd ori în curte, ca vitele să lingă greutatea lanţurilor, speranţa nutresee pe supunând, că acâstă c]i e eh de Duminecă,
când le place. Tărîţele, paele tăiate muncitor, tot ea ascunde durerile bolna­ mai curând însă nici odată. Decă dâr din
mărunt şi sfeclele conservate să nu vului şi-l abate dela sinucidere, spunându-i întâmplare luna plină ar căde pe 20 Mar­
44
să dee nici odată vitelor, mai nainte tot-d’auna: „pe mâne, fericire . tie, aşa-dâră înainte de solstiţiu, atunci îm­
de a fi sărate. Speranţa susţine şi pe marinar, care plinirea lunei pentru PascI nu pâte fi de­
* izbit de furtună, rătăcesce prin imensitatea cât 18 Aprilie, âr Pascile în Dumineca ur-
Apărarea rădăcinilor şi a trun­ oceanului. Ea nu pârăsesce nici pe cel ce mătâre, cel mai târdiu în 25 Aprilie. Pe
chiului pomilor în contra şorecilor carî mâre. 22 Aprilie Pascile au că4ut mai întâi h în
le rod scorţa. — Este de recoman­ Speranţa ne îndâmnă se străbatem 1818, er pe 25 Aprilie în 1886.
dat tuturor cultivatorilor de pomi, munţii şi să cutreerăm mările; tot ea ne De aici se pote vedâ, că nu e lucru
că cel mai simplu mijloc în contra împinge prin întinsele regiuni ale aerului puţin a statori diua Pascilor.
şorecilor e, se sape pământul îm­ şi prin locurile neumblate de omeni. Şi *
prejurul pomilor. Mai sunt şi alte filosoful ostenit în gâna lui după adevăr,
mijloce în contra acestor animale se mângăe tot cu speranţa, flind-că cine La ce vîrsfă este permisă căsătoria ?
vătămătore, pilule cu otravă, etc., scie „tot trebue să fiă unde-va adevărul, Conform legilor, în Austria căsătoria
44
dâr nici unul nu e atât de bun ca numai noi nu l-am găsit încă . este permisă la etatea de 14 ani pentru
săparea. Prin săpare, pământul se Speranţa e un fel de providenţă, care fete şi 24 ani pentru bărbaţi; în Germa­
afîneză (devine pufăios) şi şâreeii ne duce numai înainte. Ea este pentru noi, nia pentru fete la 14 ani, pentru bărbaţi
nu-şî fac culcuşu în pământ afinat. ceea ce razele sârelui pentru flori. întocmai la 18 a n i ; în Belgia fetele la 15 ani, băr­
* cum florea se înveselesce şi pare că surîde baţii la 18 a n i ; în Francia fetele la 15
când au lovit’o razele sorelui; tot aşa şi ani, băi’baţii la 18 ani; în Grecia fetele la
Meşteşugul ti’a mulge bine vaciie.
Decă viei să-ţî dea vaca lapte mult omul, hrănit de speranţă, pare că reînvie 12 ani, bărbaţii la 14 ani; în Ungaria (ca­
şi bogat în smântână urmâză regu- şi are încredere în el. Să sperăm, fiind-că tolici şi ortodox!) fetele la 16 ani, bărbaţii
lele următore: 1) Să mulgi repede; sperând, organsismul nostru se întăresce la 18 ani; în Italia fetele la 15 ani, băr­
Incetinela te face se pereţi o parte şi ne pregătesce mai bine în lupta în baţii la 18 ani; în Portugalia fetele la 12
din smântână. 2) Să mulgi tot lap­ contra greutăţilor şi a încurcăturilor, cari ani, şi bărbaţii la 14 ani; în România fe­
tele din uger; laptele din urmă e ui-se pun în calea de urmărire şi de rea- tele la 16 ani şi bărbaţii la 18 ani; în El­
lisarea scopulului pe care ni l’am propus veţia (după cantone) fetele între 12 şi 17
11
cel mai bun. 3) In tote cjiiel® să •* („Albina. ) ani şi bărbaţii între 14 şi 20 ani.
mulgi la acelaşi ces. 4) Mulge cru­
ciş, adecă cu o mâna înainte şi spre După cum se pâte vedea din acest
drepta şi cu cealaltă îndărăt, şi spre Cum preţuia Franotisi timpul? tablou, fetele îşi pot face viitorul în cel
Intr’o dimineţă, pe când Franclin, re­
stânga. Aşa capeţi mai mult lapte. numitul bărbat american, era ocupat cu ti­ mai scurt timp în Grecia, Portugalia şi
5) Mulge cu tâte 5 degetele, nu nu­ Elveţia şi cel mai târdiu în România.
părirea unei foi, a intrat în prăvălia lui un
mai cu două. 6) Când vaca e tînăra tînăr, care a petrecut mai bine de două *
şi nărăvaşă, fâ-o să stea cu un pi­
ore acolo, fără ca să fi cumpărat vre-o Rufele In vechime.
cior dinainte ridicat în sus. Nicl-o-
dată însă să n’o baţi. 7) La muls fii carte Cămăşile nici ac]l nu sunt cunoscute
tot-dâuna cu mânile şi vasele curate. Intr’un târejiu, luând o carte în mână, în tâtă lumea. Albiturile Romanilor erau
8) înlătură tot ce ar putea să necă- a întrebat pe o calfă, că cât costă. Răs­ de lână. fină şi abia sub Imperiu au înce­
44
jâacă vaca; ea trebue să stea în li- punsul a fost: „Un dolar , Un dolar — put a purta şi femeile cămeşi de in. In
niscea cea mai mare. dise mirat — n’ar fi prea mult. Nu e nici Francia, în secolul al 15-lea s’a considerat
decnm prea mult. Acesta îi este ultimul ca o raritate, că Isabela de Bavaria avea
;
preţ, d se calfa. După o pausă mai înde­ două cămăşi de in. Orientalii se pare că
G L M M E . lungată, erăşl îl întreba cumpărătorul: „E au cunoscut mai de timpuriu folosirea că­
14
acasă domnul Franclin? „Da, este acasă, măşilor, de ore-ce, după cum se scie, unui
In scolâ. î n v ă ţ ă t o r u l (cătră şi acum nu sciu cu ce e ocupat în tipo­ rege persau bolnav i-se predisese, că se
44
şcolar): De unde căpătăm lâna? grafie, răspunse calfa . Vă rog chemaţi 1 va însănătoşa, dâcă va îmbrăca cămaşa fe­
Ş c o l a r u l : De pe spatele miei­ dâră, căci am ceva de vorbit cu densul! 14 ricitului. Se scie însă, că după multe oste­
lor şi oilor. Calfa chemă pe Franclin, care lăsân- neli trimişii Regelui au venit cu răspunsul,
44
î n v ă ţ ă t o r u l : Bine. Dâr ce du-şl lucrul la o parte, veni în prăvăliă. că „omul fericit n’are nici cămaşe pe el .
facem din ea? Străinul luă cartea din nou în mână şi îl Ciorapii (ştrimfl) tricotaţi şi cusuţi nu erau
Ş c o l a r u l : Nu sciu! întrebă: Domnule Franclin, cât costă car­ cunoscuşl în secolul XVI; pe atunci se
Atunci învăţătorul, arătând spre tea acâsta? Un dolar şi jumătate, Ţs purtau ciorapi de postav în forma „gamă-
0
14
sumanul şcolarului întrebă: Franclin Cum se pâte ? căci dâr calfa şurilor . Enric VIII primi în dar cei dintâi
Dâr acesta din cei făcut? d-tale mai înainte a cerut numai un dolar. ciorapi. A doua păreche de ciorapi ce veni
Ş c o l a r u l : Dintr’un suman vechiu Aşa este, replică Franclin, dâr de în Anglia fu dăruită regelui Eduard al
al tati! când stau cu d-ta la terg, prin aceea, că IV-lea. Iacob 1 împrumuta o păreche de
* ml-am lăsat lucrul la o parte, am perdut ciorapi dela contele de Mar, pentru a primi
14
Ţiganul la spovedania. Un Ţigan mai mult de o jumătate de dolar. „cu demnitate o ambasadă spaniolă. Un
se dusese odată la Pasc! să se spo- Cumpărătorul voind să termine odată răsboiii de ţesut ciorapi s’a inventat sub
vedescă şi el ca toţi creştinii. Popa afacerea Ţise: „serios d-le Franclin, care e Ludovic XlV-lea de un Frances, care că-
îl întrebă: ultimul preţ al acestei cărţi? „Doi dolari*, pât3 privilegiu pentru acâstă invenţiune;
Măi Ţigane, scii tu se Ţol „Tatăl dise Franclin. însă privilegiul i-se retrase, căci ciorapii
»
nostru ?“ Cum aşa? D-ta mai înainte ai cerut trimişi Regelui se rupseră pe când îi îm­
— Nu sciu, sfinţite părinte! brăca, de âre-ce camerierul, fiind mituit
numai un dolar şi jumătate.
— Tu nu scii pâte Dicî cine e E adevărat, răspunse Franclin, der tricotorii de ciorapi, tăia mai multe ochiuri.
„Tatăl ?“ decă n’aşi fi fost întrerupt din lucru, pănă La început tricotatul se îndeplinea numai
— Ba sciu părinteo. acum aşi fi câştigat mai mult de 2 dolari. de bărbaţi.
— Cine e? Tînerul, înţelegând răspunsul lui Fran
— Devia, Devia, Dumnezelea, clin, a plătit cartea căpătând tot odată o POSTA REDACŢIUNEI.
părinteo. învăţătură bună despre preţuirea timpului. D-lui M. M. în Giroda „ Avelie şi Aronieâ“
— Dâr fiiul scii cine e? („F. p. t.“) nu se pâte publica. Poveştile nu se compun, ci se
— Sciu. * scriu aşa, cum se aud din graiul poporului.
— Cine-i ?
— E fiiu-seu, ca cum ar fi dan- Când cad Pascile ?
ciu meu! Zarafia băncei comerciale ungare din
Mulţi învăţaţi s’au ocupat eu între­ Budapesta V. Dorotheagasse I. Capital în
n
— Apoi fiiul nu e tot Dumne4eu, barea pe ce efi ad Pascile. Anul acesta
mei Ţigane? acţii 15 milione fi. Fondul de reservă 11
milione fi. Vinde losurl valabile pentru
seim îu ce di cad, dâr ore la care dată clasa I-a.
— Nu părinteo, pană n’o muri vor cădâ în anul viitor?
tată-s’o. La a Il-a loteriă de clasă ung. costă
❖ De multe-orl audim clieendu-se, că V, 6 fi., 7 3 fi., y 1 fi. 50 cr., 7 75 cr.
4
?
S
Pascile cad tot-deuna în Dumineca ce ur­ după trimiterea sumei, seu cu rambursă.
La menagerie. Un Jidan se duce mâză după luna plină in solstiţiul primă­
Fiăcărui cumpărător i-se trimite planul ofi­
odată într’o menageriă cu micuţul verii. Der cine scie, când se întâmplă acest cial al loteriei.
Şloim. Acesta vede într'o cuşcă o solstiţiu, fiind-că calculul nu este tot-dâuna Losurile sunt provădute cu stampilia.
jirafă mare c’uu bot gros şi 4> că­ punctual îu fiă-care an. Luna plină a Pas- institutului, comandele să se facă fără în-
ce
cilor nu este tot-deuna cu luna plină a as­ târdiere, având losurile căutare mare.
Câştigurile cele mai multe la
tronomilor şi cu solstiţiul făcătorilor de
are, la ăla de bună sâmă fost ori călindare, ce este pus pentru tot-deuna pe tragarea loteriei I. au eşit la losurile cum­
părate dela institutul nostru.
44
mamele ori ţaţele jidan . 21 Martie. Luna plină bisericâscă se deo-