Page 70 - 1898-04

Pagina 2. GAZETA TRANSLVANIEI Nr. 86—1898.

Sinodele bisericei române gr. or. S’a constatat tot atunci, că despre ca Consistoriul să ia măsuri stricte pentru Âventul comercial al României.
ţinerea sinodelor parochiale an intrat date apărarea caracterului naţional şi confesio­
Sinodul arehidiecesan şi sino­ la Consistoriu dela 12 oficii protopresbi- nal al şcolelor şi să pedepsescă pe învăţă­ Piarul „Le Soleil" dela Paris, vorbind
dele eparckiale din Arad şi Caran­ terale ; se decide, ca în viitor să se facă torii, cari amăgesc poporul, eventual să îutr’un recent articol, ce portă titlu „Po­
sebeş s’au deschis, ca în toţi anii, raport la Consistoriu şi despre ţinerea si­ tragă la răspundere şi pe protopopul. litica exterioră", face o schiţă a situaţiunii
de cătră arcbierei în Dumineca tre­ nodelor protopresbiterale. In altă şedinţă s’a cerut îmbunătăţirea generale din Europa şi găsind prilej să
cută, premergând serviciul divin. In şedinţa de Mercur! s’a desbătut salariilor profesorilor seminariall din Arad. vorbâscă şi despre România, el face între
Escelenţa Sa Metropolitul şi Archie- raportul senatului şcolar. Cu privire la visi- Sinodul a enunţat, că de-ocamdată nu se altele următorea reflecsiune:
piscopul Miron Romanul a arătat în tarca scotelor, comisiunaa şcolară a propus, pote face nimic în privinţa acesta. „Pe când comerciul României era în
r
discursul prin care a deschis sinodul ca în timp de şese ani să se visiteze tote Asemenea s’a desbătut cestiunea în­ anul 1871 numai de 26 > milione, el s’a
arehidiecesan, că în vremurile acestea scolele din archidiecesă prin comisari spe­ fiinţarea unui Consistoriu în Timişora. în­ ridicat în 1895 la 570 milione şi în anul
grele pentru biserică, ckiămarea cle­ ciali trimişi din centru. Aceştia vor trebui fiinţarea acestui Consistoriu se cere mai următor la 661 milione.
rului şi a poporului adunat în jurul să raporteze despre starea şcolelor şi mer­ ales de deputaţii bănăţeni, însă numai aşa, „Cu tote, că România, în perioda exa­
seu este, de-a apera interesele de sul învăţământului. S’a pus la disposiţia ca să rămână sub jurisdicţiunea episcopiei minată de noi, a trebuit să porte o luptă
viâţă ale bisericei, autonomia şi in­ Consistoriului în acest scop 600 fl. Sino­ Aradului şi să nu trâcă în jurisdicţiunea forte grea spre a obţinâ independenţa sa,
teresele ei religibse morale şi cultu­ dul a primit acâstă propunere. episcopiei din Caransebeş. Episcopul dice, ea a sciut să-şi creieze una dintre cele
rale. Asemenea au arătat şi ceilalţi S’a desbătut şi cestiunea reuniunilor că nu-i în contra înfiinţărei, der împreju­ mai bune armate, — ba putem dice: cea
archierei, că timpurile sunt critice învăâtorescî. Majoritatea a propus să se sus­ rările materiale nu sunt favorabile. Este mai bună armată, — între naţiunile de a
şi de ispită pentru fiii bisericei, şi ţină reuniunile cum sunt astădî, er Consis- de părerea celor ce (Ţ ) că separarea celor
c
doua mână ale Europei şi ea a isbutit să
că dec! este neapărat de lipsă, ca toriul să înainteze cât mai curând statu­ patru protopopiate ale diecesei Aradului e se ţină în echilibru între gelosia Rusiei şi
aceştia umer la umer se lucreze tele la guvern spre aprobare. Minoritatea o cestiune delicată şi momentosă, şi re-
a Austriei.
pentru apărarea şi prosperarea ei. a fost de părere însă, să se Introducă ârăşl cere multă băgare de sâmă.
„Ce admirabilă pildă dă România po-
Episcopul Aradului, P. S. Sa conferenţele învăâtorescî de mai înainte, cari In fine episcopul propune, ca afacerea
porelor orientale emancipate în acest secol
Ioan Meţianu, a mai apelat la membrii se întemeâză în statutul organic şi acesta mai întâiii să se studieze bine de cătră o
de sub jugul otoman! Grecii, Sârbii, Bul­
sinodului, ca se fiă cu multă îngri­ să se facă cunoscut guvernului. Propunerea conferenţă şi numai după aceea să se aducă
jire de popor şi cu mai mare ali­ minorităţii s’a primit şi se vor introduce erăşl în discuţiune. Propunerea Prea Sân- garii şi-au risipit în lupte intestine sterile
pire de el, lucrând pentru deştep­ erăşl conferenţele învăţătorescl. ţiei Sale se primesce. forţele lor, pe cari le-ar fi putut folosi, ca
tarea, luminarea şi cultivarea lui, er In şedinţa de Joi s’a născut o des- In 28 Aprilie sinodul eparchial aradan, şi Românii, pentru desvoltarea patriei lor.
terenul cel mapmănos pentru o ast batere mai lungă asupra stărei fondului de discutând asupra proiectului pentru între­ Ast-fel putem arăta tuturor acelora, cari
girea veniturilor preotesei, se pronunţă în pretind a constata decadenţa rassei latine,
fel de lucrare rodităre sunt cele pensiuni al preoţilor. După raportul Con­
contra lui, fiind disposiţiunile lui vâtămă- pe acest popor român, care în acest pătrar
două aşezăminte străbune: biserica sistoriului, restanţele la acest fond au fost
tore bisericei. Mai departe rogă pe epis­ de secol s’a desvoltat proporţional mai mult.
naţională şi scola confesională. „Să stă­ cu finea anului 1896 de 74,541 fl. Rapor­
copul, ca împreună cu ceilalţi archierei să Şi s’a desvoltat în ciuda tuturor miilor de
ruim, ca toţi sa cerceteze cât mai torul comisiunei cere să se procâdă cu
întreprindă toţi paşii de lipsă pentru delă- piedici ce erau semănate pe calea sa. Er
regulat s-ta biserică, de-asemenea să rigore faţă de restanţierî, schimbând chiar
stăruim, ca tinerimea năstră să cer­ statutele fondului, dâcă va fi de lipsă. Si­ turarea acestei disposiţiunî vătămătore au­ acest popor este tocmai un popor latin,
tonomiei bisericei; tot-odată cere să se ia siugurul popor latin din Europa răsâri-
ceteze cât mai regulat scolele nds- nodul în urmăhotăresce, ca să nu se schimbe tână .
w
4
tre confesionale *. statutele. măsuri pentru îmbunătăţirea dotaţiunei preo-
Episcopul Caransebeşului P. S. ţimei nostre gr. or., ca să nu mai aibă
In şedinţa de Vineri sinodul archi-
se
Sa N. Popea 4i cătră membrii sino­ diecesan s’a ocupat cu cestiunea zidirei bi­ lipsă de ajutorul statului. O voce despre escursioniştii
dului, că numai atunci se vor arăta
sericei catedrale în Sibiiu. Dintre locurile de In Sinodul eparchial din Caransebeş bulgari.
vrednici următori ai înaintaşilor,
zidire proiectate, s’a ales locul din strada s’a propus înainte de tote, ca în 5 (17)
cari au asigurat autonomia şi orga- Morii nr. 12 şi 16. Vorbind de cei 12 profesori şi
nisaţia canonică sinodală a bisericei * Febr. 1899 să se ţină în tote bisericile din 36 elevi dela pedagogiul bulgar din
române gr. or., dăcă vor călca în diecesă parastas pentru fericitul archiereu Sil istria şi de eacursiunea prin Ar­
In Sinodul eparchia! din Arad a fost Ioan Popasu, primul şi mult meritatul epis­
urmele lor, apărând cu bărbăţiă şi deal şi Ungaria; unde, conduşi de
interpelat episcopul, decă s’au făcut paşii cop al Caransebeşului, care a păstorit 24
susţinând cu sânţeniă acest tesaur nisce profesori unguri şoviniştî, ii-s’a
necesari din partea Consistoriului pentru a de ani; apoi ca să se adune tote pastora­
de mare preţ, şi acesta nu numai spus, că nu-i în totă lumea libertate
împedeca trecerea la nazarenism. Prea Sânţia lele şi cuvântările lui, să se publice într’un
cu vorbe, ci şi cu fapte. ca în Ungaria: amintind apoi de
Sa a răspuns, că s’au făcut cercetări şi s’a volum şi venitul curat să se adaugă la
* toastul ce l’a ţinut profesorul de is-
constatat, că trecerile provin dela omeni „Fundaţiunea Ioan Popasu".
toriă bulgar, Baclmezv la prâncjul, ce
După constituire şi verificarea scăpătaţi materialicesce şi moralicesce, şi Sinodul ia la cunoscinţă cu mulţămire
li-s’a dat in Cluşiu, şi în care a <Ţis
alegerilor, s’a început cetirea rapor- nu din vina preoţilor. donaţiunea generalului M. Trapşia în sumă
telor şi discuţiuuea asupra lor în Din raportul şcolar resultă, că se simte de 5000 fl. pentru o scolă de fete; aseme­ că „s’a convins că naţia maghiară
tbte trei sinodele. mare lipsă de învăţători. S’a apelat cu nea şi fundaţiunea de 300 fl. făcută de Ioan e tolerantă şi liberală, că pressa e forte
liberă şi că n'au dreptate aceia, cari
S’a vorbit în sinodul arehidiecesan şi succes la protopopi, ca să-şi ci'âscă fiii Petcu şi cea făcută de Iancu Feneş.
vorbesc de asuprirea naţionalităţilor in
despre afacerea sinodelor protopopescî oprite pentru cariera învăţătorescă. Din acelaşi Sinodul s’a ocupat şi cu cestiunea aju­
Ungaria — revista „Liga Română“
u
dela Hondol şi Turda. La o întrebare a raport reese tristul fapt, că se înmulţesc torului de stat (mila împărătâscă) şi a re-
scrie între altele:
deputatului P. Oosma, Escelenţa Sa Metro­ tot mai mult şcolele comunale. Causa este, înoit enunciaţiunile sale din 1896 şi 1897.
politul a răspuns, că dela Turda n’a primit că unii streini din interes, ca să-şî vândă Ce privesce proiectul de lege asupra con- E de remarcat, că Bulgarii, despre
încă nici un raport şi că Oonsistoriul n’a mai bine o casă etc. uneltesc pentru în­ gruei, deputatul Dr. A. Mocsonyi a propus, cari e vorba, veniseră mai întâiii la Bu-
făcut nici un pas în afacerea acesta; după fiinţarea de şcole comunale, cortampând că decă ar deveni lege acest proiect, pentru curescî, unde au stat, pare-mi-se, câte-va
ce guvernul a cerut desluşiri, şi vice-şpa- chiar poporul. Ba se află ţărani, ba chiar ca să se preciseze ţinuta bisericei faţă de dile din săptămâna Patimelor. Se vede însă
nul din comitatul Hunedorei a desaprobat şi preoţi şi învăţători, cari pentru interes noua situaţiune, pentru care lucru numai că nimeni nu li-a făcut cinstea de-a se in­
purtarea gendarmilor, dicând, că au pro­ mârşav umblă să amăgâscă poporul, ca să congresul naţional e competent, să se con- teresa de ei, căci eu însu-ml i-am vădut
cedat în mod volnic şi de capul lor. (Toc­ câră şcole comunale şi de stat, dicend, că voce un congres extra-ordinar. Se primesce plimbându-se singuri pe cele strade ale ca­
mai acesta e buba, dâr de ce nu sunt pe­ atunci nu vor mai plăti taxe etc. Se pro- şi se decide a se înainta acest conclus Con- pitalei, neînsoţiţi de vr’un represeutant al
depsiţi ? — Red.) i pune (din partea deputatului Ungureanu), sistoi'iului metropolitan. oraşului sâu al şcolelor nostre.

fletele lor neştiutore? Au putut ore se afle Domna: Chiar mâne pornim de aici. mai bune, dile mai frumose, un freamăt de povîrniş fatal. Nădejdea, că se va ispăşi,
dela femeia îndurerată ce este ţâra şi care Dracea: Der mâne te vei căi de vor­ triumf trecând prin steaguri; îţi va arăta credinţa, că va redeveni neîndoios ţâra
li-i datoria? Sciu ei cât suntem de umi­ bele aceste. soldaţii mergând voioşi spre Dunăre. Nu-1 strălucită, că se va ridica în sfîrşit, nu cu­
liţi, când trebue să ne plecăm fruntea sub Domna: Sunt mamă! asculta, copile! Viaţa ta întrâgă ar sacri­ tez să o mai am. Tot ce văd mi-a destră­
călcâiul străin ? Sciu ore, că ni s’a frânt Dracea: Ţera de-asemenea e mamă. fica-o omul acesta pentru visul său, care-1 mat fir cu fir tote sfintele încrederi sufle-
paloşul în mână şi că talăl lor a murit Domna: O mamă, care cere fiilor să minte. Iţi va mai spune, pote, vorbe mari, tescl... Părul meu, cărunţit în cinstirea
înveninat ? se măcelărâscă pentru dânsa. cari înfricoşeză şi îţi va arăta trecutul în­ nec-lintită a ta, o sfântă moşie, îngâdue
Domna: Le sciu. Der ei mai sciu, că Dracea: Toţi îi datorim vieţele nos- tunecat şi morţii, cari dorm încleştaţi în buzelor mele asp e să rostâscă tot, între­
r
ii iubesc, că ei sunt tâtă viaţa şi totâ nă­ tre pentru a o reînălţa. morminte. Nu-1 asculta, nu-1 asculta, copile, gul şi neîmpăcatul adevăr. Da, da, am plâns
dejdea mea şi că dâcă ar fi să’i pierd/ aşi Domna: Şi vă sfâşiaţi între voi astăcll. de mă iubescl. sângele vărsat, dâr dese-orl am roşit. Căci
muri. Dracea: Dâmnă, Domnă, decă soţul Dracea: Te înşeli, Dâmnă. Şi nici că am vădut un vânt de fiorâsă nebuniă su-
Dracea : Domnă! (In depărtare se aude D-tale ar putâ să te audă... mă îndoesc de liniştea şi fericirea, care vă flând asupra ta; fiii tăi sfirşindu-se între
■clopotul de tocă. Amândoi îşi fac cruce, Domna: Eu însă îi aud vocea lui şop- aşteptă acolo, departe. Mă cunosc! în de-a- ei; lupta frăţâscă, în care duşmanul jocă
în piciore). tindu-ml încet: Plecă. juns ca să scii, că nu mint. Plecaţi, cerul rolul Provedinţei. Şi de-ţl rotescl ochii jur
Domna: Iţi aduci aminte de sera în Dracea: Blăstăm! e frumos şi drumurile-s bune. Polonia, ţâră împrejur, peste ape, peste munţi, aceleaşi
care plângeam când mi-au vestit crima mi­ primitore de âspeţl, sâu alte ţări, vă îmbie plânsete de desnădejde, în aceeaşi limbă
Scena IV .
şelului Socol ? Era o seră de Decemvre. In- cu întinsele lor plaiuri, mânose în aur sâu românâscă: sute de mii de duşmani mişei
genunchiând, atunci, cu faţa spre odaia în Cei de sus, Mihai. grâne. Plecaţi, acolo e fericirea; acolo apasă cu genunchiul pieptul a sute de
care dormeau copii, m’am rugat din tot Mihai: (intrând) Mamă, totul e gata: veţi găsi un raid. Plecaţi. Pentru un om mii de Români, aciuindu-şl urechile de nu
sufletul, din tâtă inima şi am dis : Păzes- mi-am strîns tote lucrurile. Ce fericit voiţi aşeclat, care scie să socotâscă şi să se iu- se trezesce leul românesc. Şi nimeni, ni­
ce-i Domne al îndurărilor, păzesce-i pen­ fi călătorind... Armaşul!.. bâscă pe sine, ţâra nu e decât ogorul, pe meni nu vine să ne spele ruşinea, să ne
tru iubirea mea! Dracea: Te... care-1 ari şi sâmenl; âr legarea de ţărînă, înalţe fruntea.
Dracea: Er eu m’am gândit: Pentru Domna (luând pe Mihai în braţe) Nu’l unde-ţl dorm strămoşii, nu’i decât o sim­ Mihai: Armaşule, destul. Mă faci ca
răsbunare şi reînălţare! O Domnă, în nu­ asculta, copile; îţi va spune, că nu trebue ţire nepotrivită şi străveche. Şi apoi, ce să roşesc.
mele sângelui, în numele sfintelor lacrimi să pleci, va căuta să te înspăimânte cu părăsiţi? O ţâră istovită, care sângeră ce­ Dracea: Nu, căci e timpul încă să se
vărsate... călătoria asta depărtată şi fără ţintă hotă- rând ajutor dela cer şi pământ. O, duce- ridice Mântuitorul şi acela, am nădejdea,
Domna: Nu... Ţâra mi-a luat soţul: rîtă. Iţi va mai spune pote, sus şi tare, ţi-vă, căci aţi rămânâ aici într’un Iad. (cu am convingerea nestrămutată, neînduple­
e destul. numele Ţăroi; va căuta să-ţi insufle nă­ adâncă tristeţă). Am ajuns la o clipă în­ cată, — va eşi dintre noi. Văd semne pre-
Dracea: Nu puteţi pleca! dejde zădarnică; îţi va pretjice timpuri tunecată şi moşia asta scumpă seoboră un vesţitore. Ai audit, copile, de Ioan cel cum-