Page 72 - 1898-04

Pagina 4. GAZETA TRANSIVANIEI Nr. 86 - 1898

un curent nou şi puternic spre desvoltare armonie şi colegialitate lucrând cu ei pe mai atunci dic, părintele ’ cel ceresc te
Susana Pestrea şi Paraschiva Sulicâ, âr
şi au ridicat învăţământul primar pe te­ întrecute în agrul înţelinit al culturii po­ chiamă şi pe tine, iubit amic şi coleg, la dintre bărbaţi a escelat D-1 Vas. Oprea în
melia acelor principii, pe cari să pote râ- porului românesc. Căci ce era şcola ro­ o nouă viâţă, nu însă treoătore şi plină rolul lui PopovicI. Mult haz a produs în
zima şi continua cu siguranţă şi în viitor mână, trişti ascultători, şi numai pe la de suferinţe ca cea de aici, ci veclnică; fine şi ultimul punct al programului: Ar-
r
şi cu deplin succes pentru binele şi fericirea 1858, pe când şi-a început răposatul ca­ unde nu e nici durere, nici întristare, oi vinie şi Pepelea comedie de V. Alexandri.
u
poporului nostru. riera de dascăl, decât un agru prea puţin viâţă fără de sfârşit.
D-1 Nicolae Ardelean în rolul bătrânului Ar-
Regret, că nu am la îndemână t6te lucrat; numai ici colea brăzdat de câte un Şi acum a sosit vremea, ca să ne vinte a fost la înălţime, âr rolul lui Pe­
trei vorbirile spre a vi-le pune la disposi- vrednic plugar al luminii. Cu dânsul îm­ despărţim de tine, dâr nu pentru mult
pelea a fost bine ştudiat de d-1 Gheorgha
ţie, mă bucur, însă, că cel puţin d-1 Dariu, preună o mulţime de plugari vrednici au timp; pănă atunci însă îţi cfi cem cu toţii: Stinghe. Au fost, înafară de program, şi
la rugarea mea, mi a pus la disposiţie no­ brăzdat acel ogor înţelinit, şi acjl câmpul
Du-te ’n pace suflet blând! unele cântări, cari însă pentru cuprinsul
tiţele, cari i-au servit ca substrat al vor­ nâmului nostru e plin de arătorl şi de să-
La revedere ’n ceriul sfânt! lor nepotrvit mai bine era, dâcă rămâneau
birii sale, căci adevărul spunând vorbirea mănătorl. Dă Domne rodă bună!
Pămentul ne despărţesce; necântate.
cb lui Dariu a fost cu mult mai desvoltată. Şi acum ârăşl mă întorc cătră tine!
Ceriul ârăşl ne unesce! u
Se vede, că dânsului îi dictâză vorbirea Ca bărbat în societate ai fost tot- Cuciulata, 27 Aprile n. 1897.
In modul acesta s’a săvârşit petrece­
nu atât precugetarea, ci mai mult momen­ dâuna om de pace, om de linişte, om de
rea la mormânt a mult regretatului şi iu­ Cu bucuria vin să raportez ceva des­
tul, când şi unde vorbesce. In caşuri de ordine şi de bună înţelegere, âr în dara-
u
bitului nostru învăţător St. Dragomir. Do­ pre producţiunea teatrală-declamaiorică , ce
n
acestea d-sa cetesce nu de pe hârtie, ci varile dilnice cu omenii ai obţinut tot-
resc, ca urmaşii dânsului cu aceeaşi dra­ s’a dat în comuna Cuciulata, având urmă­
din ochii ascultătorilor. dâuna titlul de om de omenie, om de
goste şi ou acelaşi zel să lucreze în ogorul torul program:
Etă cuprinsul vorbirei D-lui Dariu: onore, prin ce ţi-ai câştigat stima şi res­
culturii nâmului nostru românesc, âr amin­ 1) „Numai una“, poesie lirică de Gr.
pectul, de care ai fost tot-dâuna vrednic.
Iubiţi şi Jalnici ascultători! tirea răposatului în veci să fiă neuitată Coşbuc, declamată de d-1 Gr. Bica, care a
Er’ celor ce au cerut dela tine bine­
„ Omul e o iainâ, viaţa lui e vis, între noi. avut un succes destul de frumos. 2) „Le­
voitorul tău concurs tot-dâuna ai fost gata
Sufletelor blânde, cerul e deschis Un Săcelean. genda priveghitorei“, de P. Dulfu, decla­
a’l da şi l’ai dat, fără preget cu cuvântul
„Da, o taină este omul, de noi nu şi cu fapta, după cum se cuvine unui ade­ mată de d-1 M. Flităr. Acesta a impresio­
destul de bine înţelesă, âr vieţa lui „e vis vărat creştin. Producţiuni şi petreceri. nat forte mult publicul, fiind predată cu
ce-1 amăgesce din ora când se nasce şi Pe de altă parte suferinţele ce ai multă dibăciă. Declamatorul a fost forte
şi pănă la mormânt şi nu e fericire de­ avut să le înduri în decursul acestei vieţi Braşov, 18 Aprilie v. 1898. aplaudat. 3) „Declaraţie de amor“, dialog
plină pe pământ“. Atâta seim însă din (Mulţâmitâ publică.) de Vulcan, acesta încă a fost mulţămitor.
şi în deosebi pe cele mai grele, cari ţi-au
descoperirea ziditorului, că sufletelor blânde, pus în urmă şi capet vieţii, le-ai suferit Producţiunea dată a doua (fi de PascI 4) „Ţiganul la miere“, anecdotă comică, de
sufletelor curate şi bune, cari şi-au împli­ cu resignaţiune şi cu adevărată tărie de de societatea Sodalilor Români „Lumina“ Speranţă, a fost bine recitată; partea ei
nit cu sfinţenie, ou devotament şi cu iu­ martir, având neclătită credinţa în Dum- a fost forte cercetată de public, având un comică, plăcuta forte mult. 5) „Pafnutie“,
bire chemarea lor aici pe pământ, ceriul nedeu, ale cărui porunci tot-dâuna cu sfin­ resultat moral forte bun. Er resultatul călugărul pătimaş dela mănăstirea Putna.
le e pururea deschis. ţenie le-ai păzit. material a fost următorul: 49 fi. 90 cr. Acest monolog a produs mult haz, fiind
Da, iubite amice şi neuitatule coleg Tote aceste însuşiri nobile şi tote profit curat, din care au incurs ca supra- şi predat escelent, imitându-se cu mult suc­
al nostru, şi despre tine credem neîndoios, aceste fapte frumose ne îndreptăţesc a solvirl 12 fi. 60 cr. dela următorii Domni: ces călugărul pătimaş.
că ceriul îţi va fi deschis. Acâstă credinţă crede neîndoios, că porţile cerului ’ţl sunt Ioan Seniuce 2 fi., Bran de Lemeni A urmat apoi „Vecinătatea pericu-
a nostră o întemeiăm pe însuşirile şi pe deschise şi că acjl în casa Domnului vei fi 2 fi., Ars. Ylaicu 2 fi., G-. Ohelariu 1 fi., losă“, piesă teatrală, care a fost forte bine
faptele tale din viâţă. primit şi mângâiat. Tim. PopovicI 1 fi., St. Stinghe 80 cr., D. predată din partea tuturor diletanţilor, cu
Ca tată, ca cap de familiâ, ai fost un Er noi, cei rămaşi aci în valurile su­ Furnică 80 cr., D. Platoş 60 cr., Dr. I. deosebire gentila d-şoră E. OomanicI în
model de cele mai frumose şi mai înalte virtuţi ferinţei acestei lumi deşarte, ne uităm după Morariu 80. cr , Pomp. Dan 40 cr. Y. Petri rolul Safticei a fost de admirat prin jucă­
ce trebue să le aibă un adevărat părinte de tine uimţl şi întristaţi jălindu te cu toţii: 40 cr., Gr. Sibiian 30 cr., Gr. Ylaicu 30 cr., rea rolului ei; nu mai puţin bine şî-a jucat
familie; âr’ prin nobilul tău simţ de jertfă Familia te jălesce pentru-că a perdut în N. N. 20 cr. rolul d-na M. Pop în rolul Zamfirei.
pentru ai casei tale ai întrecut pe mulţi tine pa capul ei ocrotitor, mângăitor şi Yenitul acesta este destinat pentru Interesant a fost apoi rolul lui Pete-
părinţi, mai ales atunci, când din puţin a ajutător în tote; înbunătăţirea bibliotecei societăţii. cescu în persona lui P. Boeriu, care prin
trebuit să faci mult, ca să-i mulţămescl pe Tinerimea şi şcola pe un adevărat apucăturile lui comice a produs mult efect.
toţi ai tăi. Mai aveai încă mult de făcut mentor şi povăţuitor spre lumină şi virtute ; Din şedinţa comitetului din 16 Aprilie 1898. Peste tot, producţiunea a fost pentru
Ars. Vlaicu m. p. G. Saftu, publicul ascultător o dovadă, că diletanţii
în casa ta, der’ glasul archanghelului a su­ Noi, colegii tăi, am perdut un cre­
preşedinte. secretar. posed un talent pentru astfel de lucruri.
nat şi Domnul acll în casa lui te a jchemat, dincios şi devotat soţ de muncă în grâua *
âr cei rămaşi ai tăi aici tot sub a lui blândă nostră misiune ce o avem aici pe pământ; Producţiunea de mai sus a societăţii Numai bucura ne putem noi Românii,
şi înţeleptă oorotire şi îngrijire vor fi, că un soldat pururea la postul său în lupta sodalilor români a constat din cântări, de- având astfel de distracţii folositore şi nu
putem destul mulţămi celor, cari au dat
el nu părăsesce pe nimeni, care crede în cea grea a acestei vieţi; Prietinii şi cunos clamaţiunl şi teatru. Corul sodalilor condus
sucursul acestei petreceri.
el şi cere ajutorul dânsului. Unde e nă- cuţii am perdut un amic sincer; biserica de d-1 T. PopovicI a esecutat frumos Dorun
r
casul şi primejdia mai mare, acolo ajuto­ a perdut pe un fiu credincios al ei; âr so­ streinatului“ de A. Flechtenmacher şi După producţiune a urmat joc. En-
rul lui e mai aprope şi mai grabnic. cietatea nâstră peste tot un . bărbat harnic y,Foie verde de trifoiu“ cântec poporal de tusiasmaţî s’au avântat o droie de tineri şi
tinere la o horă mândră şi frumosă, după
Ei, der tu, iubit prietin şi coleg, ai şi devotat binelui comun. T. PopovicI. Cu deosebire cea din urmă a
care petrecerea s’a continuat pănă în dori
avut douâ familii. A doua familiă a ta era Etă pentru-ce te jelim cu toţii! Etă fost viu aplaudată şi repetată dimpreună
de efi în cea mai frumosă animaţiă.
şcola. In acâstă familiă mare, timp de 35 ani pentru-ce şi corpul învăţătoresc. din Bra­ cu un alt cântec poporal afară de program.
Un participant.
ai fost părinte a mii de mlădiţe tinere ale şov s’a aflat îndemnat a depune în amin­ S’au declamat apoi trei anecdote de Th.
nâmului; ba mai mult, ai fost un adevă­ tirea ta o modestă coronă eternă în fondul Speranţă, cari au stîrnit mult rîs. Anume
rat apostul, care ţi-ai nutrit şi adăpat pe elevilor săraci dela şcolele centrale române d-1 I. Ţîţeiu, a declamat Finul Toader' , d 1
1
n L i t e r a t u r ă .
a
micii tăi credincioşi cu laptele oredinţei şi din Braşov, ca semn de iubire, stimă şi recu- G. Gal „Jidanii la bătălie şi d-1 L. Savu,
al învăţăturei, povăţuindu-i spre virtute, noscinţă cătră tine şi ca steluţă blând lu- „Ţiganul şi Sfinţii“. Cu deosebire d-1 L. D-1 N. Stefu, învăţător al Aradului,
spre fapte bune, cu devotament, cu iubire citore în corona de lauri cu care încoro- Savu s’a arătat forte măiestru în interpre­ face cunoscut, că la rugarea mai multor
şi cu adevărat simţ de jertfă pentru legea nâză vrednicia pe omeni ca şi tine. tarea Ţiganului. colegi şi prietini de nou a lucrat liturgia
ta şi pentru nâmul tău. Tocmai când natura redeştâptă pe In comedia într’un act de Th. Spe­ sa pentru cor mixt pe 4 voci. La finea
Tot asemenea cu colegii tăi de muncă tote fiinţele sale din partea acâsta de pă­ ranţă „Pe neaşteptate au jucat cu multă liturgici va adauge : „învierea Ta Chris-
u
u
în acest interval ai trăit în cea mai bună mânt, ademenindu-le cu o nouă viâţă, toc­ vervă d-şorele: Elena Bratu, Maria Roncea, tose , mai multe irmose şi pricesne,

Popa veduv şi popa neînsurat. bări. Ei Ţie cum sciu ei, er eu voiu anî, harnică şi frumuşică, Saveta. Din toţi copiii popii Ilie Pleşu,
spune ce sciu eu: Pe aceea o luă popa Ilie Pleşu de mai tare simţia lipsa mamei fetiţa
Legea nâstră cea românescă e o Cunosceam pe popa Ilie Pleşu; găzdâe. cea mai mare, Aniţa, care era de
lege buna şi sfântă, are rugăciuni îl cunosceam din copilărie, că de­ Lumea ca lumea, prinse a vorbi: vre-o 12 anî, şi care umbla ca prin
frumâse, are posturi pentru pocăinţă, odată învăţasem Ia şeâlă. El, după Ore părintele n’a aflat o rnuere mai păment văcjend ce nu ar fi dorit să
are sărbători pentru veseliă, are ce gătâ învăţăturile preoţiei, se în- în verstă, mai aşedatâ, mai cucer­ vadă nici când. O durea inima când
slujbă cu cântări evlaviose, cari surâ cu fata popii celui bătrân din nică, mai rnilâsă cu copiii, mai cu vedea pe găzdâie hainele cele scumpe
înalţă pe om, îl ridică cu mintea la Găunâsa, cu Rafila. Şi trăi cu ea puţine petele şi gătele? Der în faţă ale mamei sale şi nu odată dicea plân­
DumneŢeu. Der cu tote astea aucjim vre-o 14 ani şi avură opt copii în nimenî nu i o spunea. Şi el era gând cătră găzdâiă: mătuşe, cum
adese-orî pe popor d’cend: „Decă aceşti 14 anî, der cu al 9-lea copil mângâiat, că casa nu-i rămânea nu­ te rabdă inima de strici ştergare de
legea nostră e sfântă, atunci' de ce preutesa îşi puse capul şi el rămase mai cu copiii, că este cine-i spăla acestea frumâse şi alte hăineturî,
e aşa aspră faţă cu preoţii? De ce-i văduv cu atâta spuză de copil. Ce şi cine le face de mâncare; era mân­ folosindu-le în tote d'lel°> că mama
lasă se se popescă neînsuraţî, că era să facă? Parochia-i era mare, el gâiat, că află şi el odăiţa caldă şi numai la sărbători mari le fol osia?
popa neînsurat e numai de vorbe om numai ca de 38 de anî, avere tdte în bună renduelă. Er gâzdoia o înfruntă cu vorbe
între âmeni şi de păcate înaintea îşî strînsese în cei 14 anî, cât îi Der de, era om şi Sfinţia Sa prâste odată, de două-ori, er când
lui Dumnecţeu?“. trăi preutesa, om stringetor şi cru- ca toţi âmenii. încetul cu ’ncetul lu a treia-oră o bătu cu mătura,

Apoi erăşî mai aucjim poporul ţător era, dâr acum ce să facă sin­ uită mai de tot de preutesa, der cu ba încă o spuse şi popii, bocindu-se,
tjicend: gur cu droia lui de copii? cât părintele Ilie Pleşu simţia mai că: uite, părinte, eu nu mai oot sta
îndemnat de unii şi alţii, der puţin lipsa preutesei, cu atâta o aici, că mâţa asta de Aniţă rne
Decă vlădica-i vlădică, de ce mai tare împins de lipsă, se hotă- simţiră mai amar copiii lui. Ei nu spioneză şi se certă cu mine ca şi
lasă pe preoţi se se însâre? Ori, resce popa Ilie Pleşu să-şî iee o mai erau cei durdulii de-odată, nu cei cu o servitâre; se scii, că eu plec
de-i lasă să se însâre şi se întâmplă gâzdoia, care să pârte grije de casă, spălaţi şi pieptănaţi, nu cei îmbră­ dela d-ta!
de rămân văduvi, atunci de ce nu-i se facă de mâncare la copii şi la caţi şi grijiţî, ci erau copiii nimă­ Audind popa Ilie Pleşu ame­
lasă să se însore a doua-6ră, ori să lucrători, să fiă cum am cjice o soţie nui, că ninţarea şi temendu-se, că tocmai aşa
nu-i fi lăsat nici de întâia?
în năcasurile lui Şi nu-i fu greu a Copilul fârâ mamă va fi, luă şi el pe Aniţa la cârtă şi
Sciutorii legilor şi a scripturilor, căpăta o aşa găzdâe, că lumea-i Nu-i băgat nici într’o semă, în urmă la bătae.
fariseii şi cărturarii, sciu întotdeuna plină de âmenî. Se afla în satul Şi fata fără de mumă Vădend copiii tractarea. de care
ne să răspundă la astfel de între-1 vecin o nevastă văduvă ca de 30 de Flore-i bătută de brumă. aveau parte, plângeau pe ascuns şi