Page 73 - 1898-04

Nr. 86—1889. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 5

imnele funebrale şi mai multe cântece po­ Er marea se mişcă spumâsă, grupe mai mari, şi anume: vitele vine îndată după fătare, se chiamă
porale, parte originale parte după alţi au­ In valuri mari, cât munţii ’nalţl, primitive de munte, vitele dela şes corastră. Acâsta e de mare însem­
tori. Tipărirea se va face în Lipsea. Pre­ Mugind: „Eu sunt nemuritâre, cu cârnele mari şi fruntea mai lată, nătate pentru viţălul nou născut,
ţul unui esemplar va fi 8 fl. Liturgia va fi Tu vei peri ca şi ceilalţi ! a vitele cu cârnele scurte şi trupul deâre-ce îi curăţă maţele de ma­
întocmită astfel, ca să se potâ cânta şi nu­ mai gros şi vitele cu capul mai teriile răşinâse din ele. Corasta e
mai pe 2 voci: sopran şi alt; seu pe voci scurt. Acestea patru grupe princi­ fârte sărată şi ţine mai câte-o săp­
Plecai c’o tristă presimţire...
de copii, avend a 3-a voce să cânte no- pale se mai împart în alte grupe tămână, dâr nu e de colârea, ce o
Cârmii spre marele Canal —
fiele basului, cari nu sunt scrise tare jos; laterale, al căror număr trece peste 80. are la început. Numai cu lapte
Sdrobit, căcjui plângând pe scara
ori pe 3 voci: sopran-alt cu bas, ori cu La noi cea mai însemnată şi trăesce viţălul câte-o lună, apoi în­
Măreţului Palat Ducal.
tenor. Va să dică: liturgia va fi astfel lu­ mai lăţită rassă de vite este cea cepe a se hrăni şi cu nutrimente
crată, ca să se potă cânta cu câte voci ungurescă, cu cârnele şi trupul mare mai tari.
Părea, că rămăsesem singur...
sunt la disposiţie, fără a se observa vre-un şi bine desvoltat, după care urmeză Pănă când viţălul e mic şi se
Vedeam dor munţi de apă ’nalţî,
•defect. Composiţia, cŢ <3-1 Stefu, e sim­ rassa roşiă-tărcată de Pinzgau şi în nutresce numai cu lapte, ’i se lasă
ce
Mugind din val în val ecoul;
plă, der frumosă şi uşoră, şi o pote ese- fine rassa de munte primitivă cu din tdte ţiţele ca să-l sugă el, er
cuta cu succes deplin şi cel mai nou cor. „Ca şi ceilalţi!... Ca şi ceilalţi!..“ cârnele şi trupul mai puţin desvol- după ce începe a mânca şi altele
Dela numărul abonenţilor va depinde, ca tate. Afară de acestea se mai fac ’i se lasă mai puţin lapte, numai
•liturgia să apară cât mai curând, şi să fiă De-edată un talaz aruncă încercări pe unele locuri cu cres­ din câte dâuă ţiţe. Suptul viţeilor
.provăcjută cu adause cât de multe; precum Pe trepta scărei un inel: cerea rassei olandeze, de Bern, Sim- la vaci se pdte face seu înainte seu
şi să fiă tipărite şi vocile separat. Doritorii M’aplec, mă uit la el cu groză — menthal ş. a. după muls. Cel mai bun metod este
sunt rugaţi a-1 avisa fără întârcliere, pe o Decă atât taurul, cât şi vaca a lăsa viţeii să sugă după ce eco-
:carte poştală, decă voesc a prenumera Şi me deştept... într’un hotel. sunt din prăsila propriă, înrudite, se noma şi-a muls partea ei de lapte,
liturgia şi în câte esemplare fiind-că nu se desvâltă în viţei mai multe defecte dedrece atunci şi înţărcatul merge
<vor tipări mai multe, decât câte vor fi şi bâle, ca şi la omenii căsătoriţi
Purtam în deget tot inelul mai uşor, ta chiar şi vacile se pot
-dinainte abonate. prin înrudire; de aceea trebue în­
Pe care mi-l’a dat ’napoi deda mai curând ca să dea lapte şi
ua n
Iubita mea, în <Ţ ’ care grijit, ca crescerea vitei' r să nu fără viţel.
degenereze în prăsilă propriă.
UN TIS. S’a pus o stavilă ’ntre noi. Decă un econom singur său o Viţălul se lasă la supt atâtea
comună întrâgă voesce se-şl îmbu- luni, câţi ani îi trebue pentru cres­
De Radu D. Rosetti. cerea şi deavoltarea corpului său,
Sfânt martor al iubirei mele, nătătâscă soiul vitelor, atunci îşi
Când în Veneţia superbă Simbol odată pîngărit, procură taur din altă prăsilă seu adecă 3—4 luni. înţărcatul trebue
.Un Doge nou se alegea, De visul ar fi fost aevea, chiar de altă rassă, care să întru- să se facă pe încetul, când adecă
Alesul, un inel de aur Nici marea nu te-ar fi primit! nâscă t6te însuşirile corporale, cari se lasă numai odată pe <Ţ la supt,
In unda mărei asvîrlea. Constanţa, 1898. („Epoca .) ar dori să le aibă viţeii proveniţi după aceea se lasă la dduă (Ţie odată,
41
pănă când îşi uită cu totul de mamă-
dela aceia. sa şi de laptă.
Jura că va iubi-o vecinie; La crescerea vitelor lucrul prin­
Iar sînu ’nşelătorei mari, ULTIME SOIRI. cipal este alegerea vitelor de pră­ După lapte, cel mai bun nutreţ
Sălta spre dulcele ei mire, silă: tauri şi vaci, pentru-că dela pentru viţăii cei mici, când încep a
Ducându-i faimă’n depărtări. Madrid, 80 Aprilie. Escadra ame­ modul cum se face acâsta alegere, mânca, este fânul cel vechiu şi otava,
ricană a plecat la Manila (insulele atârnă tot-dâuna şi resultatul cres- de lângă cari să nu lipsescă nici
Filipine) şi va sosi acolo mâne, decă v isul cu apă curată. Afară de aces­
Dâr viaţa nostră-i trecetdre... nu o va ataca pe mare escadra spa­ cerei. Cu deosebire la alegerea tau­ tea ’i se mai pdte da şi făină de
Odată Dogele murea, rilor trebue să se bage bine de cucuruz amestecată cu puţină sare
;Şi marea pururea aceeaşi, niolă. semă, deorece într’un an ei dau nas- şi ovăs. A da viţeilor tineri numai
■O’un alt stăpân se logodea. Madrid, 80 Aprilie. Consulul en- cere la mai mulţi viţăi, pe când o verdeţuri: trifoiu, luţernă, măzăriche,
gles din Havanna a dat de soire, că vacă şi decă nu întrunesce tdte con-
Americanii n’au de gând se bom­ diţiunile crescerei, nu dă nascere cucuruz ş. a. nu este recomandabil,
dedrece fac pântece, care îi apasă la
bardeze acest oraş. într’un an mai mult ca la un viţăi.
Pentru un taur se socotesc de pământ şi unii se încovdie apoi de
regulă câte 60—80 de vaci. Decă spinare. Spinarea la un viţăi, seu fiă
Visam, că m’alesesem Doge... şi vită mare, trebue să fiă dreptâ
Şi’n haine scumpe îmbrăcat, S’a făcut multă vorbă, că de­ taurul umblă cu vacile în câmp, (dblă). Spinarea încovoiată sâustrîmbă
O’un gest solemn, din Bucentaur, putaţii saşY din dietă, cari au eşit din atunci acestea îl caută ele de sine, arată, că vita nu s’a împărtăşit de o
Inelu’n mare-am aruncat. partida guvernului, ar avâ de gând când le vine periodul de gonire, er crescere corăspuncjătâre, când a fost
se formeze un club deosebit, ba decă taurul se ţine şi preste vară în tînără.
Era inelul de logodnă, chiar un club al naţionalităţilor. grajd, atunci vacile trebue duse Vitele trebue nutrite pe timpul
acolo pentru sărire. Periodul de go­
Pe care mi-l’a dat ’napoi „Sieb. D. Tagblatt", organul săsesc nire ţine la vaci câte două (Ţie. La când 9unt în grajd de câte trei-oii
Iubita mea, în diua ’n care din Sibiiu, spune însă, că deputaţii cas, când voim să silim vaca la go­ pe (Ţ- Când se nutresc, trebue să
S’a pus o stavilă ’ntre noi. saşi nici nu s’au gândit la aşa ce- li-se dea atâta nutreţ, pănă ce se
vaşî şi că tote sunt numai născo­ nire, atunci îi dăm în decurs de satură deplin. După ce s’au săturat
ciri ale loilor unguresc!. câte-va (Ţie ovăs amestecat cu să­
Sfânt martor al iubirei mele, mânţă de cânepă. Timpul cel mai se dau la apă, apoi când lucrăm cu
Frumos, nepreţuit inel, potrivit pentru gonit este primăvâra. ele mai trebue lăsate câte-o dră ca
Acum cu altă ’nşelătâre O vacă pdrtă pană la fetare 9 să pdtă rumega De mare însem­
Mă logodeam din nou, prin el. luni seu 270 de (Ţie. In timpul nătate pentru crescerea vitelor sunt
acesta trebue îngrijită mai bine cu şi grajdurile, cari trebue să fiă cu­
.„Ţi-i dau, logodnică iubită, Ceva despre crescerea vitelor. nutreţul, adăpatul, aşternutul ş. a rate, largi şi luminose, apoi aşter­
Strigaiu nebun, într’un avânt, ca să nu lapede viţălul. După fetare nutul şi curăţitul.
Ţi-1 dau, ca se mă leg cu tine Vitele, cari se cresc astăc}! în viţălul se pune la vaca ca să-l lingă, 1. G.
Oâc vom trăi — pân’la mormânt". Europa, se pot împărţi în patru apoi se plecă la supt. Laptele, care

se rugau la Dumnecjeu, să-i scape fum, cât ar fi fost de ajuns pe 4 funda o familiă cinstită, de-a gusta nule" şi domnesce şi âmblau îm­
ece
de năcaz. Şi-i scăpă pe cei mai ani la tdte şuncile şi slăninile din Ar­ bunurile familiare; că era fecior fru­ brăcaţi.
mărişori, că de-odată cu tdmna îi deal. Fiind acum văduvă şi tot înfu­ mos, isteţ, cântăreţ şi jucător de Aceste familii traserâ şi ade­
•duse popa la şcdlă departe, de unde murată, dâr calică şi lipită pământu­ să-i mai cauţi păreche, era — cum meniră şi pe tînărul şi neespertul
un an de (Ţie nu aveau se mai vină, lui, se gândi şi răsgândl, ce are de-a (Ţce Românul — şi de rugă şi de preot Onufrie în cercul lor. Şi el fu
dr cei mai mici rămaseră plângând face? Scia ea bine, că un an nu o scdte fugă. lesne de ademenit, mai vârtos, că şi
sub jârda gazddei. nimeni din casă şi din ielejiă, dâr Dâr rămase neînsurat, celibe, mamă-sa trăia bine cu acele familii,
Nu voi mai înşira miseriile bie­ scia şi aceea, ca un an curând treoe, şi se neferici pe sine şi trase în ne­ se căutau şi ospătau împrumutat.
telor copii, cari tdte erau cunoscute şi atunci ce s’a face ea cu copil ei fericire şi pe alţii. Lucrul se întâm­ VecŢ bine, la astfel de întâlniri se
satului întreg şi satelor învecinate cei şâse? Deci făcu o rugare la vlă- plă aşa: vorbia numai unguresce, er ungu-
şi pe cari numai unul singur nu le dicie, ca pe copilul ei Onufrie să-l In satul Hurducată, că acolo reşce scia atât dâmna protopopesă,
vedea, şi acel era popa Ilie Pleşu. lase a termina în timp de un an şi fusese tată-s’o preot şi acolo se cât şi părintele Onufrie şi fraţii şi
a-1 pune popă în locul tătâne-său. preofi şi el, — în satul Hurducată surorile lui, cari avură parte de o
*
Şi vlădicia, fiindu-i milă de pro- •eiau numai Români şi vre-o trei fa­ crescere ungurâscă. Oocânele poves-
Dâr nu mai puţin intrat în topopâsa văduvă şi de familia ei, milii streine, acjî Unguri, dâr ia ve­ tiau, âr domnii jucau cărţi şi se os­
vorbe este preotul neînsurat (celibe). s’a învoit, şi la anul Onufrie era nirea lor în Hurducată Dumnezeu pătau toţi şi se veseliau, odată ia
;Să vă spun şi în privinţa acâsta cleric absolut. Vorba era numai să mai scie ce au fost: Jidani, Armeni, unul, odată la altul, dâr în fiă-care
un cas: se însore şi popâscă. Der harnica de Greci ori dâră Tătari, destul, că acŢ săptămână era bareml o voiă bună.
Popa Onufrie Frumezu era fecior mumă sa, gândindu-se, că dâcă Onu­ erau Unguri şi domni. La venirea Hei! dâr voia bună se ţine
de protopop. Tatăl său murise când frie se însdră, va ave şi el copii şi lor aci erau pote săraci, der fiind cu cheltuelî, că trebue beuturî şi
era el cleric în anul întâiu. Mu- deci vor fi astrÎDşi a trăi mai pe multă vreme arendatori la bunurile mâncări alese, trebue haine la modă,
mă-sa rămase cu trei feciori şi cu subţirelul, nu cu aşa îmbelşugare, boerescl, apoi liferanţî de fân şi ca să te poţi presenta, trebue multe
trei fete, din cari cel mai mare era ca dâcă va rămânâ celibe, îl îndu- ovăs la caii erariului din oraşul ve­ de tâte, ca să poţi primi. Speculan­
Onufrie. Ea era o muere domnosă plică să se sfinţâscă neînsurat. Şi el cin, acjî aveau ceva stare, câte-o mo- ţilor streini încă le venea greu a
şi făldsă, din „omeni mari*, căci ddră ascultă, se jertfi pentru mamă, fraţi, şiârâ şi case bune. Drept e şi aceea, ţinâ continuă voia bună, că nici lor
tată-so fusese nu sciu ce diregător şi surori, rămase popă neînsurat. Şi că mai tot avutul lor era Intabulat nu le veneau chiar pe vale mâncă­
mare de Joi pănă mai apoi. Apoi păcat fu, că rămase neînsurat, că pe la cele bance pentru datorii, der rile şi beuturile cele scumpe şi multe,
.în acel scurt timp prinsese atâta era vrednic de a ferici o fată, de-a lumea nu mai scia, le (Ţceau „dom-1 dâr ei se sciau ajuta; că jucând cărţi,