Page 93 - 1898-04

REDACŢIUNEA, „gazeta* iese în flecare ţi,
Administrat™ şi Tipografia. Abonamente pentru Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fi., pe s6se luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu
N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentrn România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un an 40 franoT, po săso
INSERATE se primesc la AD­ luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
MINISTRAŢIE în Braşov şi la
următdrelo Birouri do anunoiurl: | N-rii de Duminecă 8 franoT.
1 Se prenumeră la toto ofi-
In Viena: IU. Dukes Nachf. cielo poştale din întru şi din
IBax Augenfeld &.Emerioli Lesner, afară şi la d-nii colectori.
Hoinrloh Sohalok. Rudolf Mosso.
A. Oppellks Nachf. Anton Oppollk. n j Abonamentul pentrn Braşov
InBudaposta: A. V. Boldbor- I Admtnt’xtraţiunea. Piaţa mare,
ner, Eksteln Bornat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, etagiu
burg.- Marolyl 4. Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şâse
PREŢUL INSERŢIUN1L0R : o se­ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl 50 or.
ria garmond pe o colonii 6 cr. Cu dusul în casă: Pe un an
şi 30 cr.'timbru pontru o pu­ (^T"a_2^Ler ele ID'ULrxLlr^ecâ- ± Y ) 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. sâu 15 bani. — Atăt abo­
RECLAME pe pagina a 3.a o namentele cftt şi inserţiunile
seriă 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 91.—Anul X1L. Braşov, Duminecă 26 Aprilie (8 Maiu) 1898.
44
„Vrem naţionalitate!“ sciea să-şî dea un cont esact de nii, numai prin „conţelegere între mai ales de pe la începutul anului
ceea ce va să cjică naţionalitate. In ei, adecă prin solidaritate se pâte acestuia a luat o mare întindere în
In primăvara anului 1848, îna­ cele din urmă spune: schimba, ca să ajungă şi ei la o sînul Maghiarilor, adecă de mişcarea
intea adunărei naţionale din Blaşiu, „Mie o mică călătorie îmi de- stare mai bună, la un viitor mai maghiarisării cu sila, în care s’au în­
toţi Românii cunoscător! de carte monstrâ îndestul, că naţionalitatea ferice — esclamă: „Acum mă reîn­ rolat sus dela miniştri pănă jos Iacei
simţeau, că de-odată cu căderea io- nu constă numai în aceste sâu în torc la firul ce-1 rostii, la vena vieţii din urmă nădrăgarl unguri. Nu e 4i
băgiei şi cu proclamarea libertăţilor acelea lucruri, ci ca ea se află în nâstre naţionale, la sfânta ei treime lăsată de Dumne4eu în care să nu
publice se ridica pentru poporul ro­ tot ce înconjură pe om, de când se ale căreia feţe sunt: prima limba, cetim prin foile unguresc! liste lungi
mân şi marea întrebare a naţionali­ nasce pănă când măre, că ea se află a doua âr limbaşi a treia erăşl limba.* de nume maghiarisate, victimile a-
tăţii. Şi începură a se îngriji mult cea mai mare parte în limbă, în re­ Etă cum înaintaşii noştri dela cestei maghiarisărî cu sila fiind mai
toţi din tote părţile, cum se va des- ligie, în datine, în costume, în ves­ 1848 erau îngrijaţî de naţionalitatea ales sluşbaşî şi servitori nemaghiari
1
lega pentru Români acâsta întrebare, minte, în cele mai micî amărunte nostră, de asigurarea dreptului lim- de pe la poşte şi staţiunile liniei fe­
căcî erau păţiţi, fiindcă dieta ungu- ale vieţii omului, în mişcările l u i ; bei nâstre, bine vă4end şi convinşi rate. Mai cailele trecute se lăţise
râscă c’un şir de ani mai înainte că ea se distinge prin poesia unui fiind, că fără de drepturi naţionale soirea, că dela staţiunea gărei din
dădu pe faţă, că voiesce se maghia- popor, prin musica lui, prin archi- Românul va fi pierdut, U se va clă­ Sibiiu se face o întinsă propagandă
riseze şi se introducă limba maghiară tectura lui, prin coliba, ţarina, gar­ tina, cu tot ce va mai avâ al său, de maghiarisare pe tote liniile ferate
pănă şi în biserică, er cei din Cluşiu dul şi nutrementul lui. Naţionalitatea numai ca frunza pe apă. din Ardeal, dâr mai ales pe acele,
răcneau după uniunea Ardealui cu o descoperim, 4i°ea un mare profe­ Unde sunt a4î acei ce scriau cu cari trec prin ţinuturi românesc! şi
Ţâra ungurâscă pe cuvânt, că „tre- sor, prin însă-şi 6la ţăranului, în care atâta căldură înainte cu 50 de anî: săsesc!, ca Braşov, Făgăraş, Sibiiu,
bue se se contopâscă cele două na­ îşi face fiertura lui. Şi în câte altele vrem naţionalitate, vrem să nu ni-se Copşa mică etc. Scirea acâsta o în-
ţiuni surori , (Maghiarii din Ungaria asemenea !“ taie vâna vieţii nostre naţionale, care tăresce acum şi fâia kossuthistă
44
şi Ardeal), ceea ce era una cu ma- Scriitorul împărtăşesce apoi mai e limba, limba şi ârăşî limba? Dâcă „Egyetârtes . Fâia ungurâscă 4i° >
44
e
ghiariarisarea Ardealului/ multe impresii din călătoria sa, prin ar eşi din grâpă şi ar vedâ cât de că clubul cetăţenilor maghiari si-
începuseră şi foile nâstre, ce câte-va ţări ale Europei; cum i-a mult urmaşii lor sunt a4i strîmtoraţ! biienî a luat hotărîrea — la propu­
apăreau pe atunci „Gazeta Transil­ mişcat simţul de naţionalitate ve- şi ameninţaţi tocmai în dreptul lor nerea unui funcţionar de tren — ca
vaniei din Braşov şi „Organul Lu- 4end ici colo unele lucruri, ce i adu­ naţional, în dreptul şi în libertatea membrii lui să-ş! ţină de „sfântă da-
44
minării“ din Blaşiu, se chibzuâscă ceau aminte de cele din patria sa, limbei lor strămoşesc!, s’ar minuna, torinţă a face ca toţi funcţionarii
44
ce ar fi de făcut şi cum s’ar pute au4end pe neaşteptate vorba româ- că după atâta timp am ajuns ârăşî de stat să-şî maghiariseze numele
ca Românii, — pe lângă celelalte nâscă, seu un instrument ce era de­ de unde am pornit atunci, şi ar nemaghiare. Cu propaganda acesta
libertăţi de care urma a-se face păr­ dat a-1 au4i şi acasă; cum l’au îne­ plânge amar, pete nu atât asupra a fost însărcinat un anumit „Ara-
taşă îutrâga poporaţiune a ţării, pre­ cat lacrimile întâlnind în Silesia un duşmăniei vremurilor, cât mai mult nyosi (vreun renegat de sigur),
44
cum libertatea tiparului, egalitatea copil român de 12 ani, fiiu al unui asupra slăbiciunei nâstre, a urmaşilor care în scurt timp a făcut prin ame­
şi libertatea religiâsă, egalitatea îna­ iobagiu, şi servitor al unui baron lor, cari n’am sciut se preţuim în ninţări şi coruperî să-şî maghiariseze
intea legii libertatea de învăţătură ungur. El continuă apoi ast-fel: deajuns ce putere mare avea să fiă numele nu mai puţin ca 158 Români
ete. — să şî asignre şi naţionalitatea. „Suvenirile dulci din mica copi­ pentru noi legătura frăţiei naţionale, şi 63 Saşi, aprâpe toţî funcţionari
Despre acesta a vorbit în deo­ lăria rămân neşterse în inimile nos- la care ne chiăma glasul nemurito­ şi servitori pe la gări. — Fâia un­
sebi un articul publicat în „Fâia tre, sunt nisce impresii cu care cres- rului Bărnuţiu pe Câmpia Blaşului; gurescă nu-şî încape în piele de bu­
4
pentru minte inimă şi literatură * cem şi vieţuim fără a pute să ne n’am sciut să o păzim cu tâtă sfin­ curie, că pe calea acâsta s’a îmulţit
pe la sfîrşitul lui Aprilie 1848, inti­ deslipim de ele; impresii, care de ţenia în tot câsul, ca să fim tari şi „naţia maghiară . Noi nu-i stricăm
44
tulat: „Ce voiesc Românii transil­ când ne nascem şi pănă murim, ne duşmanul se nu pâtă spori. bucuria, bucure-se ca nebunul şi bu-
vani? , care se încheie cjicend, că însoţesc la tot pasul, în bucuriile Vrem naţionalitate! au strigat cure-se cu ea dimpreună toţî acei
44
„Românii naţionalitate voiesc . Cu­ nâstre, în întristările nâstre, în miş­ bravii noştri dela 1848. Vrem naţio­ şoviniştî eşiţî din fire, car! şi-au ui­
44
44
rând după acâsta tot „Foia a pu­ cările nâstre şi în tâte întreprinde­ nalitate! este şi astă4î devisa nâs- tat, că nu prin sîlă şi prin mijloce
blicat o interesantă „scrisâre dela rile nâstre. Cine caută a atinge aceste tră. Der nu trebue să uităm, că de forţă se pâte întări naţia ma-
Carpaţî cătră redacţia „Gazetei de impresii, aceste simboluri, caută a atinge drepturile naţionale nu se pot câş­ ghiaiă. Etă unde au ajuns, după 50
44
Transilvania datată dela 1 (13) naţia drept în inimă“. tiga decât numai de cei, ce sunt de an! dela marea revoluţiâ euro-
ce
Maiu. In introducere se 4> : „Ce Tot în acel număr al „F6iei“ tari în convingerea şi credinţa lor, penă, Ungurii cu „libertatea şi „fră­
44
este naţionalitatea în sine? Etă o sub titlul „Simţămintele unui Bănă­ tari în legătura frăţiei naţionale. ţietatea proclamate atunci, şi cu
44
44
cestiune, domnule, ce ai sciut pune ţean s’a publicat un alt articul forte care nu se sfiiesc a-se lăuda şi a4!
după părerea mea, tocmai la locul, interesant nu numai pentru vremile în faţa lumii, când faptele îi des-
44
la timpul ei . Scriitorul mărturisesce de atunci, dâr şi pentru vremile de Revista politică. mint în cel mai ruşinător mod.
44
mai departe „cam cu sfială , că a4î, în care — după-ce se arată, că Nu scie omul, să rîdă ori să
înainte cu câţî-va ani el însu-şî nu starea tristă, în care se află Româ­ plângă asupra barbarei mişcări, ce *

FOILETONUL „GAZ. TRANS. 44 Intr’un timp supuşii din Asia păta libertatea (cum i-se promisese), Un alt Roman, fiind comandan­
se răsculase contra stăpânirii Roma­ el îndemnă pe Roman! să nu facă tul oştirii, într’o luptă cu inimicii a
Cine suntem noi Românii? nilor şi în îngâmfarea lor, amenin­ pace, căcî inimicii nu mai pot ţinâ întrebat oracolul un (fel de gâcitor),
ţau cu armele nu numai pe âmenî, piept. dâcă are să învingă seu nu? Oraco­
. . . S e i m cu toţii, că strămoşii dâr chiar cerul. A fost de ajuns însă In urmă, deşi rugat cu lacrăm! lul a spus, că acel popor va fi bi­
noştri, ai Românilor, au fost djuă ca câte-va legiuni să se arate în de rude şi cunoscuţi să nu se mai ruitor, al cărui comandant va cade
popâre: Romanii şi Dac i frunte cu Cesar, şi toţî răsculaţii au întârcă înapoi, rămâne statornic în pe câmpul de luptă. El spuse acest
Romanii au fost poporul cel trântit armele şi au luat-o la fugă; jurământul dat şi se duce âr în ro­ lucru ostaşilor săi, apoi când lupta
mai vestit din tâte câte au vieţuit pănă âr comandantul Cesar scrie Senatu­ bie. Şi ce cre4î, că i-au făcut vrăj­ s’a încins, s’a aruncat ca o nălucă
a4î pe acest pământ Ei ajunseseră lui la Roma: „Am venit, am vedţut, maşii când au audit, că el în loc se în rândurile vrăjmaşe, lovind în drepta
44
a fi stăpânii lumii cunoscute pe tim­ am învins . stăruescă pentru pace, a îndemnat şi în stânga pănă ce a cădut mort;
pul lor. Erau râsboinicî, cutezători Acasă, Romanul era om pacînic, pe ai săi să nu o facă?... L’au le­ âr ai săi au căpătat victoria.
şi pricepuţi la tâte. Nu cunosceau judecător drept şi neînduplecat. Po­ gat de un stîlp şi l’au aşedat cu Prin aceste puţine exemple, —
târna şi nu vedeau nicăirl piedecî, pâre fârte depărtate trimeteau să ochii în sore. căc! nu mai aduc altele spre a nu
pe cari se nn le potă înving-î. To­ râge pe Romani se le judece neîn­ Când sârele se mişca, el era în­ lungi mult vorba, — voiesc să do­
tul era cu putinţă pentru acest po­ ţelegerile dintre ele. tors mereu cu ochii după el. Aşa a vedesc, iubite cetitor, că poporul
por cu voinţă tare. Romanul îşî ţinea cuvântul dat. fost chinuit pănă şi a dat sfîrşitul. Roman avea mulţi bărbaţi de felul
Pe câmpul de luptă Romanul Odată, unul dintr’înşi a că4ut rob (Să se ia semă, că acesta s’a petre­ celor citaţi, cari nu se sfiau a se
era leu. Era destul ca vrăjmaşul se la vrăjmaş!. Aceştia l’au trimes îm­ cut în Africa, unde căldura sârelui da morţii, numai şi numai să scape
fi ve4ut legiunea (un fel de regi­ preună cu d’ai lor, ca să mijlocâscă e fârte mare.) pe ai săi din încurcătură. Şi pănă
ment) romană înaintând în contră-i, pace cu Romanii. înainte de plecare Şi credeţî âre, că el nu se aş­ când un neam nu va fi astfel cres­
şi perul i-se sbîrlia în cap, sângele însă, l’au pus să jure, că se va în- tepta la aşa ceva?... Ba da. Insă, cut şi obicinuit, ca fiă care cetăţean
i-se închega în vine, arma începea târce înapoi, fiă că va isbuti se facă a voit să mâră în cele mai grâznice se fiă gata a-se jertfi pe sine pen­
să-i tremure în mână, şi trăind încă pace, fiă că nu va isbuti. El jură şi chinuri, decât să-ş! calce jurământul, tru binele alor săi, pănă atunci nea­
simţia cum mortea se aproprie de plecă. La Roma însă, în loc să stă- ori să îndemne pe ai săi la o pace, mul acela nu va pute să mergă îna­
sine şi-l cuprinde. ruâscă de pace şi se caute a-şî că­ care le aducea pagubă. inte, nu va fi respectat de alte nea-