Page 10 - 1898-05
P. 10

Pagina 2.                                                          GAZETA TRANSL VAN IEI                                                                      Nr. 97—1898.
              SIMEON BĂRNUŢIU                              un  fanatic,  seu  dispreţ,  ca  un  om  ţiune  de  sine  stătătore  şi  de  parte  nanţei  Românilor  formă  cu  totul  legală  şi


                                                           răutăcios".                                   întregitore  a  Transilvaniei  pe  temeiul   o  recunoscu  de  adunanţă  naţională,  tocmai
                  la 2 (14) Maia 1848.                            y       Asa sosind diua cea mare de libertăţii  egale,  şi  întări  legătura  uniu­  precum  doriau  de  mult  în  secret  inimele  tu­
                                                                             y
                                                           3  [ 1 5 )   Maiu,  sub  impresiunea  pă-  nei  naţionale  prin  un  jurământ  de          turor Românilor.
                  Era  pe  la  orele  10  ale  dimine­                                                                                                      Sâmbătă  la  1  Maiti  sosi  şi  episcopul
                                                           trundătorei  cuvântări  a  lui  Simion  credinţă  cătră  împărat  şi  marele  prin­        dela  Sibiiu  Dn.  Andreiă  Şaguna,  însoţit  de
             ţii  frumose  şi  senine  de  2  (14)  Maiu
                                                           Bărnuţiu,  sub  entusiasmul  curat  na­       cipe,  cătră  patriă  şi  naţiunea  română.  un  frumos  număr  de  preoţi  şi  mireni,  pri­
             1848.  tocmai  acum  cincî-decî  de  ani,
                                                           ţional,  de  care  era  pătruns  poporul  „De  când  e  Ardealul  nu  s’a  pus  ju­        mit  de  o  deputaţiune  tocmai  la  Mănăradia,
             când  se  afla  „Senatul  român“  în  ca­
                                                           si  inteliginta,  măreta  adunare  naţio-  rământ  mai  sfânt  decât  acesta;  ju­         şi  trase  drept  în  reşedinţa  episcopâsoă.  Du­
             tedrala din Blaşiu la o consultatiune                                                                                                    minecă  după  sf.  liturgic  D-nii  episcopl
                                »                  y       nală  de  pe  Câmpul  Libertăţii  declară  rământul  celor  trei  naţiuni  nu  pote
             asupra  celora  ce  avea  s6  facă  adu­                                                                                                 Ioan  Lemeni  şi  Andrei  Şaguna,  eşind  în
                                                           şi proclamă naţiunea română de na­           sta faţă cu acest jurământ român".
             narea naţională română în diua ur-                                                                                                       mijlocul  rjăcilor  de  mii,  mărturisiră,  că
                        y               y                                                                                                             Prea  sf.  Sale  sunt  fraţi,  nu  din  vre-o  fâ-
             mătore. Totă românimea de fată era
                                                   y                                                                                                  ţăriă,  ci  fraţi  în  Christos,  fraţi  Români,
             adenc  pătrunsă  de  seriositatea  mo­
                                                                                                                                                      fraţi,  cari  provocă  pe  tot  Românul  a  uita
             mentului  celui  mare.  Tăcerea  sărbă-                                                                                                  orl-ce  neplăceri  trecute  şi  a-se  privi  cu
             torescă  fu  întreruptă  mai  întâiu  în                                                                                                 toţii  de  fraţi,  precum  sunt  ai  lor  episcopl.
             biserică  de  strigări:  Bărnuţiu  să  vor-                                                                                              Cuvântul  rostit  în  acest  înţeles  de  D-n
                                                           Acesta e cjiua, în care Românul               Măreţă-i serbarea când fiii d’un sânge
             bescă,  să  audim  pe  Simion  Bărnuţiu,                                                                                                 episcop  A.  Şaguna  făcu  impresiune  fdrte
                                                           Pătruns de chiămarea spiritului seu,          Se legă’ntre sine prin viu jurământ,         bună,  tăia  şi  calea  mai  multor  presupuneri
             trăescă  Bărnuţiu!  Şi  poporul  dina­
                                                           Işî scutură jugul impus de păgânul,           A nu lăsa pradă, de răi a-se frânge          şi  temeri  deşerte.  Pentru  un  scop  atât  de
             fară  a  înţeles,  că  Simion  Bărnuţiu
                                                                       Ce n avu nici lege, nici chiar Dumnecjeu.  Mărirea străbună şi dreptul cuvânt.  mare  şi  frumos,  cum  era  al  acestei  adu­
             şi-a  ridicat  vocea  puternică  în  senat,                                                                                              nanţe,  era  să  se  înlăture  din  inimile  tutu­
             şi  faţa-i  îngrijată  de-o  dată  s’a  înse­  De acjî libertatea ş’amorea frăţescă         De astătji b/ăstemul contras din vechime     ror ori care alte interese particulare.
             ninat. Momentul mare si-a născut              In pieptul naţiunei române va fi,             S’a şters ca şi umbra, ca norii prin vânt,         Duminecă  în  biserica  catedrală  se  ţi­
                                             y
                                                                                                                                                      nură  două  conferinţe  pragătitore  între  par-
             bărbatul  cel  mare,  naţiunea  română  încât strănepotul sciind s’o mărescă                Frumosă ca Dorea resarî Românime
                                                                                                                                                      tea  intelegintă.  D-n  Simion  Bărnuţ,  prin  o
             şi-a aflat pe Lamartin-ul causei sale!        Prin faptele sale, etern va ’nflori           Pe braţele gloriei, în vechiu-f pământ.
                                                                                                                                                      lămuritore  şi  critică  deducere  istorică  a
                   Fericitul  Simion  Bărnuţiu  spuse                                                                      Andreiu Mureşianu.         stării  Românilor  în  Ardeal,  dede  direcţiune
             Românilor,  două  luni  după-ce  asigură                                                                                                 şi  nutremânt  desbaterilor  despre  naţiona­
             Lamartine  tot  despre  acesta  pe  Fran-                                                                                                litatea  şi  drepturile  limbei  Românilor.  In
             cesî,  că  „libertatea  fiă-cărei  naţiuni                                                                                               conferinţa  de  după  amâcjl  steteră  şi  epis­
                                                                                                                                                      copii  de  faţă.  Intr’aceea  poporul,  care  îm-
              nu  pote  fi  decât  naţională,  ca  li­                                                                                                pluse  pieţa  şi  al  cărui  număr  până  Luni
              bertatea  fără  de  naţionalitate  nu
                                                                                                                                                      după  socotela  mai  multor  crescuse  la  40
              se  pote  înţelege  nici  la  un  popor                                                                                                 mii,  condus  şi  învăţat  de  câţl-va  juni  ad­
              de  pe  păment  şi  că  fără  de  liber­                                                                                                vocaţi  şi  canceliştl,  se  purtă  cu  atâta  li­
             tate  naţională,  nu  e  cu  putinţă  cul­                                                                                               nişte  şi  ascultare,  cât  însuflâ  cea  mai  do-
                              4
             tură naţională .                                                                                                                          itâ  încredere  pentru  tot  cursul  desbateri­
                                                                                                                                                      lor  următore,  cum  şi  respect  şi  recunos-
                   Adevărul acestei sentinţe a ne-
                                               y                                                                                                      cere  în  ochii  altor  naţiuni,  dintre  care  încă
              muritorului  Bărnuţiu,  ca  si  multe  alte                                                                                             veniseră  mai  mulţi  inşi,  ca  ascultători;  nici
              adevăruri  din  cele  înspicate  în  me­                                                                                                o  certă,  nici  o  ameţire  prin  beutură  spir-
              morabila  sa  cuvântare  din  2  (14)  Maiu                                                                                             tudsă  nu  se  vădii  în  t6te  acele  patru  dile.
              1848,  ni-se  arată  astădi  mai  mult  ca                                                                                               —  Ostăşimea,  pedestrimo,  călărime,  arti-
                                                                                                                                                      leriă  (două  tunuri),  concentrată  la  Blaşiu
              ori  şi  când  în  dupla  lor  valore.  Băr­
                                                                                                                                                      şi  împrejur  în  număr  de  740  capete,  ori
              nuţiu,  primul  orator  al  senatului  şi
                                                                                                                                                      când  se  arăta,  era  primită  de  cătră  popor
              poporului  român  din  1848,  în  mo­
                                                                                                                                                      cu  cele  mai  sgomotose  vivaturî,  încât  ace­
              mentul acela solemn si măreţ nu a                                                                                                       iaşi  nu  avii  în  loc  nici  o  trâbă  alta,  decât
                                        y      y
              mai  fost  profesorul  şi  juristul  cel  sim­                                                                                          a  da  salve  la  închiderea  adunanţei.  Intre
              plu  şi  modest,   ci  trimisul  de  Prove-                                                                                             bărbaţii  de  inteleginţâ,  causa  advocatului
                              v
                                                                                                                                                      Fr.  Micheş,  cum  şi  a  doi  preoţi  prinşi  şi
              dinţă  bărbat  al  unei  noue  epoce  ro­
                                                                                                                                                      publicarea  dreptului  statariă,  fii  singurul
              mâne,  viul  organ  al  istoriei  române
                                                                                                                                                      prilej,  la  care  se  manifestă  un  năcaz  şi  în­
              şi  patriotice,  incarnaţiunea  convicţiu­
                                                                                                                                                      verşunare,  precum  merita  natura  lucrului.
              nilor   naţionalî-politice   române.   Nu­                                                                                              O  comisiune  în  şedinţa  preliminară  com­
              mai  aşa  a  putut  să  anunţe  principiile                                                                                             puse  o  petiţiune  cătră  r.  guvern  pentru
              fundamentale ale vieţii si ale desvol-                                                                                                  scăparea  lui  Micheş.  In  3/15  Maia  după
                                       y y
              tării  naţiunei  române  pe  vechiul  ei                                                                                                sf.  liturgiă  şi  chemarea  într’ajutor  a  sf.
                                                                                                                                                      spirit  prin  D-n  episcop  Ioan  Lemâni  cun-
              păment,  numai  aşa  a  putut  să  spună
                                                                                       S  I M  E  O  N    B  Ă  R  N  U  Ţ  I  U                      jurat  de  mai  mulţi  preoţi,  la  9'/   ceasuri
                                                                                                                                                                                         2
              ce  aveau  să  facă  Românii  în  acele                                                                                                 o  deputaţiune  alâsă  de  adunanţă  chemă
                                                                                              născ. 1808 — f 1864.
              împrejurări  grele,  numai  aşa  putu  să                                                                                               pe  D-nii  comisari  guveruialî,  Ludovic  Sabo
              ceră  dela  adunare  proclamarea  ne-                                                                                                   consiliatul  şi  b.  Nicolae  Banfi  supremul
              dependenţei  naţiunei  române  de  alte        Adunanţa naţională română j                      Părinţii  noştri  încă  pe  la  1791  ceru-   comite,  cari  şi  veniră  în  costum  de  paradă
              naţiuni  conlocuitore  şi  depunerea  ju­                                                 |  seră  congres  naţional,  pentru-ca  şi  Româ­  cu  săbiile  încinse.  Dela  masa  aşecjată  pe
                                                                                                                                                      stradă  dinaintea  bisericei  se  ceti  decretul
              rământului,  ca  simbol  al  uniunei  na-                   din Blaşiu.                    nul  transilvan  să  mai  delibere  odată  des­
                                                                                                         pre  sortea  şi  posiţiunea  sa,  să-şi  descopere   guvernial  pentru  deschiderea  adunării,  apoi
              tiunei române: er când mai mulţi din
                                                                                    44
              y               7                     y        (Din „Gazeta (le Transilvania  anul al 11-lea, Nrii   dorinţele  şi  pretensiunile  sale,  aşa  precum   instrucţiile  date  de  r.  guvern,  care  ne  asi­
              cei  de  faţă  credură,  că  Bărnuţiu  în­           39 şi 40 dela 13 şi 17 Maiu. 1813).                                                gura  consultarea  liberă,  prescrise  tot-odată
                                                                                                         le  simţia  -i  le  cunoscea.  O  aşteptare  de  57
              ţelege  uniunea  religionară,  ca  să  nu                     Sburătorele  de  sub  ceriu,  fcer'-   ani ne apăsa greu.                 că  tot  ce  se  va  vorbi  să  purcâdă  din  cie-
                                                                      torele  pe  păn  ent  se  adună  spre  a
              mai  fiă  uniţi  şi  neuniţi,  tot  numai  ca                                                                                           dinţă  cătră  monarchul  şi  respect  cătră  mai
                                                                      face  împreună  câte  b’ar  pute  face  sin­  In  lunile  din  urmă,  pe  când  câţl-va
              un  trimis  al  ceriului  le  clise:  „Sco­             gură  nici  una  din  ele.  Ve  putetl  roi   RomâDî  medita  şi  se  consulta  între  sine  în   mari,  insufla  tot-odată  poporului  nădejde
              pul  meu  nu  e  a  ckiăma  pe  Români                  aduna,  a  vS  corsulta  împreună  asupra   tăcere,  cum  s’ar  pute  mijloci  un  congres   bună,  că  naţiunea  română  în  scurt  va  do­
                                                                      binelui  vostru,  spre  a  ve  apăra  dr,  p.                                   bândi  tot  ce  purcede  din  principiul  liber­
              la  unire  confesională,  ci  la  uniune                tuşile,  a  vă  câştiga  vro  o  uşurare  a   naţional  recunoscut  şi  de  guvern  şi  de  ce­  tăţii,  egalităţii  şi  frăţietăţii.  După  depăr­
              naţională,  cu  care  au  fost  uniţi  în­              sarcir.elor  vostre  ?  Şi  decă  nu  put'  ţî,  lelalte  naţiuni,  junimea  ndstră  încălzită   tarea  comisarilor,  sculându-se  cu  toţii,  mer-
                                                                      cum  sunteţi  voi  liberI  ?  ^La  Menais   de  sfântul  foc  al  naţionalităţii,  răzimată
              tre  sine  Românii  şi  atunci,  când  nu                                                                                               seră  în  pratul  din  sus  de  Blaşiu,  unde  pe
                                                                      cuvintele unui credincios).        pe  sus  atinsul  drept  de  adunare,  nu  întâr-
              erau  pe  pământ  formele  religiunilor                                                                                                 lângă  D-nii  episcopl  numiţi  presidenţî  ai
                                                                 pilele  din  3,  4,  5  MaiQ  c.  v.  vor  face  diâ  de  a  motiva  d<=-a  dreptul  o  adunanţă   adunării  şi  primiţi  cu  bucuriă  de  cătră  po­
              eelor  de  astădi,  si  vor  fi  si  când  nu  vor   epocă  în  istoria  Românilor.  Dreptul  de  pe  Dumineca  Tomii  la  Blaşiu.  Guvernul
                                                                                                                                                      por,  se  mai  aleseră  doi  vice-presidenţî:  Si­
              mai  fi  acestea.  La  acesta  uniune  îi  adunări  politice  numărose  era  pănă  acum  ţârei  aflând  de  acest  plan,  grăbi  sS  apuce
                                                                                                                                                      mion  Bărnuţiu  şi  Georgiu  Bariţiu,  apoi  10
              ■chiem  eu  pe  Români  cu  totă  seriosi­   recunoscut  şi  practicat  numai  în  statele  el  însu  şl  frânele,  să  puse  în  corespondenţă
                                                                                                                                                      secretari:  Canonicul  Timoteiiî  Ciparih,  pro­
              tatea,  pentru-că  sunt  convins  clin  pro­  adevărat  libere,  în  republica  nord-ameri­  de-aprope  cu  episcopiile  române.  Insă  epis­  topopul  Ioan  Popasu,  A.  Treb.  Laurian,
                                                           cană,  în  Britania  ş.  -a.  De  acelaşi  drept  copul  din  Blaşiu  dechiarâ  guvernului,  că
              fundul  inimei,  că  naţiunea  română  nu                                                                                               Paul  Dunca,  Petru  Manih,  Ioan  Bob,  Ge-
                                                           locuitorii  Fngariei  începură  a  se  folosi  nici  un  mijloc  altul  de  a  împăca  pe  po­
              s’a  adunat  aici,  ca  să  se  facă  unită  ori                                                                                        orgiii  Anghial,  Ioan  Bran,  Dimitrie  Boer
                                                           dela  15  Mart.,  dr  Maghiarii  transilvani  dela  porul  român,  n’ar  fi  decât  numai  concede-
              neunită,  ci  ca  să  se  facă  liberă  înainte   2'2  Mart.  înedce.  Noua  constituţiune  a  mo-  rea  unei  adunanţe.  Guvernul,  după  6reşi-   şi Iacob Bologa.
              de  tote,  apoi  cultă  şi  fericită.  Liberta­  narchiei  austriaco  garantisa  tuturor  popo-  carl  greutăţi  înlăturate,  se  înduplecă,  însă   La  o  rugăciune  făcută  în  câmp  pen­
                                                                                                                                                      tru  împăratul,  fu  chemat  şi  D  n  general
              tea însă nu e legată, nici se cade a fi le­  relor  dreptul  de  adunări  şi  consultări  li­  cu  acea  ţărmurire,  ca  numai  partea  aşa   Şurter,  care  şi  reportâ  voturile  Românilor
             gată  de  o  religiune  seu  de  alta,  ci  tre-   bere.  De  aci  ar  urma,  că  adunanţa  nostră  numită  înţelegâtdre  din  cieruri  şi  din  mi­  cătră  Escl.  Sa  D-n  comandant  general  B.
                                                           din  Blaşiu  n’ar  fi  ceva  lucru  ext-a-ordinar.  reni  să  se  adune,  măsură,  carea  pe  lângă
              bue  să  fiă  comună  tuturor  religiunilor.                                                                                            Puchner,  cum  şi  D-nii  comisari  cătră  r.
                                                           Totuşi  aceeaşi,  privită  din  alte  puncturl  de  nespusa  sete  de  libertate  simţită  mai  vîrtos   guvern.
              Cel-ce  legă  libertatea  de  religiune,
                                                           vedere,  are  în  ochii  noştri  o  însemnă*  ate  de  popor,  era  nepracticabilă,  precum  se  şi   Acuma  desbaterile  şedinţei  li  se  des­
              n’are  idee  nici  de  libertate,  nici  de   pe  atât  de  mare,  pe  cât  resultatele  ei  de­  arăta mai în urmă. Aşa guvernul, prin vre-o 5   chiseră  prin  presidenţî.  Lucrările  îl  fuseră
              religiune, şi merită compătimire, ca         ocamdată nu se pot preealcula de nimeni.      decrete îndreptate cătră episcop!, dete adu-  acestea:
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15