Page 62 - 1898-05
P. 62
Pagina 2. GAZETA TRANSLVANIEI Nv. 108-1898.
Revista politică. cu Ungaria, ddcă interesele austriace doresce se scie, decă au organele oticiose straţiunile, de cari vă temeaţi, căci aceea
nu vor fi în de-ajuns ocrotite. îndrumare dela guvern, seu lucră de ca se nu o credeţi, că demonstraţiuni în bi
In şedinţa de Luni a delsgaţiu* De altmintrelea în cestiunea pul lor? serici nu s’au făcut de frica poliţiei, căci
nei austriace distinsul representant pactului lucrurile se încurcă tot mai Vice-şpanul Litselc: declară, că guver despre punerea aceleia în mişcare nimeni
al fraţilor noştri bucovineni, baronul mult. Sunt câte-va cjilo de când mi- nul nu a dat nici o ordinaţiune în acestă cunoscinţă nu a avut. De se făcea acesta,
Vasilco, a ridicat un călduros cuvent nistrul-preşedinte Banffy a spus’o în materiă, căci altcum nici numele său ne rămânea scutită biserica română de-o in
în causa nostră a Românilor asupriţi dietă, că guvernul uDguresc nu este maghiar „Litselc“ nu l’ar fi suferit. (Rîsete). sultă şi libertatea publică de-o volniciă re-
şi a criticat politica guvernului un în posiţiă de*a înainta spre desba- Membrul C. Brediccanu: înterpelâză voltătore. Gasul teologului cu serenada e
guresc faţă cu naţionalităţile. Baron tere proiectele despre pact decât în causa detaşărei tuturor organelor poliţiale o umflătură golă, isvorîtă din nechibzuire;
Vasilco cţiae, că aprbpe în acelaşi pote colo cătră tdmnă. In cestiunea prin bisericele române în cţiua de 3 (15 Maiu). caşul dela Caransebeş cu stindardul, o co
timp, când s’au dat asigurări, că ra pactului s’a ţinut şi un consiliu co şi, după o introducere, în care arată pro pilăria; acestea tote, şi nici parastasul din
porturile monarchiei nbstre cu sta mun de miniştri în Budapesta. gresul sugrumărei libertăţilor constituţio Hezeres — o comună forte mică —■ nu pot
tele vecine sunt din cele mai bune, Din tbte reiese, că se fac şi nale, declară, că e ruşine a fi cetăţen al fi considerate ca fapte, cari ar justifica
guvernul unguresc a oprit ţinerea de-oparte şi de alta încercări, ca unui astfel de stat poliţial, şi e ruşine pen procederea guvernului; drept aceea de nou
adunării convocată la Blaşiu pe cjiua deocamdată lucrurile se nu ia o în- tru un guvern, că fără nici o basă seu repet indignaţiunea nosti’ă.
de 3 (15) Maiu şi a trimis acolo mi torsătuiă primejdibsă pentru dualism, ansă pune pe Românii creştini în posiţia de a După acestea se trece la ordinea de
liţia. Din causa acestei purtări duş- adecă Austria se nu se separeze de se ruga lui Dumnedeu sub controla poli cji. La răspunsul vice-şpanului membrul Dr.
mănose s’au făcut în mai multe o- Ungaria nici în privinţa comercială ţiei unguresc!. Bisericele române sunt creş G. Dobrin vorbesce la causa edificiului tri
raşe din România demonstraţiuni, şi economică. Care va fi sfîrşitul tine şi naţionale, der sunt adl un factor şi bunalului, cu totului miser.
cari au avut de ţîntă consulatele acestor încercări, se va vede mai mai valoros pentru susţinerea ordinei şi O. Brediccanu la causa din Meliadica,
austro - ungare. De aici baronul târc|iu. De astă-dată repeţim a spune, moralei publieei, decât statul cu legile ne în privinţa căreia comitatul nu voiesce a or
Vasilco deduce cu drept cuvent, că că atât cei din Austria, cât şi cei creştine şi aplicarea lor demoralisătore; de dona cercetare disciplinară în contra funcţio
‘politica dinăuntru a guvernului unguresc aceea statul şi guvernul ar trebui pus sub narilor administrativi, deşi Curia a decre
din Ungaria sunt forte îndârjiţi unii
nu armoniază cu nisuinţele ministrului împotriva altora. carantine, nu bisericile române şi cultul lor tat, „că raportul esagerat şi în parte fals“ a
de esterne Gcluchowski. Baronul Vasilco divin. dat ansă la cunoscutul măcel dela Meha-
*
nu cere, ca ministrul de esterne se Românii creştini de fapt au alţi băr dica. A propus şi susţinut cu totă energia
se amestece în cestiunî unde este Sunt aprope doue luni de dile baţi glorioşi şi binemeritaţi pentru popor fiind spriginit şi de d-1 Dr. Gr. Dobrin, ca
vorba de afaceri interne ale Unga de când a isbucnit resboiu! dintre cătră cari păstreză o pietate profundă din cercetarea să se ordoneze. — Nu s’a primit.
riei, ar fi înae totuşi de dorit — Spar.ia şi America, der totuşi pănă adevărată admiraţiune şi recunoscinţă, er La construirea nouelor linii de cale
dise d-sa — ca politica guvernului acum nu s’a dat o singură lupta de nu la porunca guvernului şi a legilor lui; ferată s’a votat pentru linia Haţeg Ca
unguresc se se concordeze întru cisivă între cei doi inimici. După acei bărbaţi sunt idealul poporului român, ransebeş 180,000 fi.; pentru linia Oraviţa—
cât-va nisuinţelor ministrului de es învingerile Americanilor la Manilla cari pot fi spaima duşmanilor săi, der cu Zam 40,000 fi.; In cestiunea acesta părin
terne — căci ar fi fbrte de regre a urmat o pausă lungă de câte-va atât mai mult ne însufleţesce memoria lor tele Nicolae Bireescu, susţinut de d-nii C.
tat, dâcă în urma unor greşeli ce se septemânî, în care timp nu s’a pe şi deşteptă dorul de a-i venera şi urma. Brediccanu şi Dr. G. Dobrin, au desvelit
comit de cătră guvernul unguresc, ar su trecut nimic mai însemnat. Au fo9t Cu astfel de apucături poliţiale ni-se tote incorectităţile şi esploatările întreprin
feri scădere raporturile monarchiei cei drept mici ciocniri între Ameri revoltă simţul creştinesc române şi inimele zătorilor şi concesionarilor căii ferate
cu statul român vecin. In urmă br. cani şi Spanioli în apele insulei Cuba, nostre se umplu de mâhnire şi indignare. Vârşeţ-Ilia. Discusiunea acesta luând în
Vasilco esprimă dorinţa, ca cestiunea pierderile fiind tot pe partea Ame Voesc der să sciu, decă organele poliţiale tinderi mari şi provocând mare consterna-
naţionalităţilor din Ungaria se dispară, ricanilor. Spaniolii stau destul de au făcut acest pas nerectificabil la iniţiava ţiuue între mamelucî, fişpanul, neputând
ca puterea monarchiei se nu sufere bine în Cuba, şi mai ales decă îi va propriă, său la ordinul d-lui vice-comite, combate adevărurile accentuate, fu silit a
pagubă. succede admiralului Cervera a pă său la al ministrului? promite cea mai estinsâ îngrijire pentru
trunde cu flota sa pănă la Havanna, Vice-şpanul Litselc: răspunde, că el a viitor.
Cuvintele baronului Vasilco au
usturat binişor pe Ungurii şoviniştî capitala insulei, atunci Americanii dat ordin, deşi nimeni nu pote opri preoţii şi S’au mai ales vre-o câţî-va funcţio
şi câte-va dintre foile lor s’au şi vor trebui ae-ş! pună tote puterile, poporul se simtă şi arate o pietate cătră băr nari, âr cele-lalte cause s’au amânat pe a
plâns, că s’au ridicat ast fel de cu pentru-ca măcar în parte se şl ajungă baţii lor, cari îi consideră ca binefăcătorii doua di.
vinte „cutezate la adresa Maghiarilor scopul, seu cel puţin se-şî salveze lor; dâr au fost avisate demonstraţiuni din
11
chiar în faţa ministrului de esterne, numele militar. Soirile asupra mer partea mirenilor în biserici, şi de aceea a „Nu ne scriem Unguri^.
care a tăcut şi n’a desaprobat ni sului lucrurilor sunt forte contracji intrat poliţia, ca să le împiedece.
cetbre, aşa că nimic nu se scie po- Fişpanul lalcabffy: dice, că el a dat In vâcul acesta al culturei şi
mic. Tocmai acesta tăcere a dat o
şi mai mare însemnătate cuvintelor sitiv asupra celor ce se întâmplă pe ordin vice-şpanului; va să clică ordinul e progresului, câod consciinţa naţio
baronului Vasilco recunoscendu-se, că depărtatul Ocean. dela guvern pentru întreg teritoriul locuit de nală a popârelor s’a deşteptat aşa
într’adever purtarea guvernului un Români de puternic şi când vremurile ru
guresc faţă cu Românii este de na Ambii însă constată, că afară de co ginite ale întunecatului feudalism au
tură a primejdui în fiă-care clipă Gongregatiune comitatului Garaş- muna Hezeris (lângă Lugoşih) nicăirî în trecut pe veci — este într’adever
raporturile prietinescî ale monarchiei Severin. biserici nu s’a făcut nici o demonstraţiune, ceva nefiresc, ceva absurd şi barbar
nbstre cu România. li-a fost frică însă, fiind-că în apelul „Foiei de-a voi cu sila se desbracî pe om
Lugoş'U, Maiu 1898. Poporului a fost provocat poporul la „de de ceea-ce i a lăsat Dumnecjeu, de
11
*
11
Congregaţiunea ordinară de primă monstraţiuni şi fiind-că un teolog a vor numele caracterul seu naţional.
Tot în şedinţa amintită a dele- vară a comitatului Caraş-Severin s’a ţinut, bit în Lugoşiu, — cu ocasiunea serenadei, Cine dintre noi nu scie, că toc
gaţiunei austriace o mulţime de vor în 23 MaiG n. c. ce ’i-s’a dat din incidentul căsetoriei sale — mai acesta o vor duşmanii limbei şi
bitori au îndreptat aspre atacuri în A interpelat membrul Dr. G. Dobrin contra „poporului sălbatic, ce a năvălit ai naţionalităţii nâstre prin mişcarea
u
contra Ungariei pentru purtarea ei în în causa schimbărei seu schimosirei numelor peste noi . magluarisării cu sila, care mai ales de
cestiunea pactului economic şi finan de botez prin organele administrative şi ju Membrul C. Brediccanu replică di- vr’o doi an! înebee a luat un avent
ciar cu Austria, care tocmai acum for* decătoresc! fără raţiune, fără îndreptăţire, cend: Aşa-dâră e fapt, că organele poli estra-ordinar între Unguri. Dâr nu
mbză obiect de vii discusiunî între numai pentru propagarea maghiarisărei. In ţiale au fost oficios în biserici ca controlă. voim se facem aici istoricul acestei
miniştri, delegaţi şi deputaţi. S’au terpelantul, desvoltând cestiunea din fun Ou inima plină de mâhnire şi scârbă iau mişcări. Ceea-ce înae totuşi ne în
auc[it voci, cari au spua'o franc Un dament, ilustrezâ cu esempie neghiobiile act despre acestă insultă şi vă întreb: ore demna se scriem rândurile acestea,
gurilor, că în cestiunea pactului sistemului actual, arătând cum din Iconia nu o puteaţi încungiura prin aceea, ca să este mai ales un ca3 întâmplat în
Austria va duce lupta până la cuţit se face Kepihe, din Vasile—Ldsslo şi altele; cereţi dela noi informaţiunl pentru demon- comuna românescă Mihalţ din comit.
cui, care-şl scotea capul de după stâncă şi ai cerut? Cere orl-ce vrâi, şi eu ţi oiu da, vremea mulsului de sera, începu a buciuma steteră ca înlemniţi locului şi nu se puteau
so strîmba în tot chipul la Sânt-Ilie. Vă căci mare bine mi-ai făcut tu acuma! şi a i da de scire, ca să se întorcă cu oile destul mira: cum şi de când s’a făcut Pin
dând însă Pintea dela o vreme, că Dracul — Dâcă voescî eu nu mă pun de pri la stână. tea aşa de tare, că pănă şi pe cel mai
tot drac remâne, şi că prea mulr, îşi bate cină, răspunse Pintea; poţi să ml dai ori Hăt, hăt într’un târdiu, după oe a sdravăn cioban ţi-1 aruncă cine scie unde,
joc de Sânt-Ilie, so făcu roşu ca racul de şi ce vrei şi eugeţl, că-mi va fi spre bine, înoptat acuma cum se cade, se deşteptă el pe când cu vre-o câte-va cesurl mai îna
mânie, întinse durduliţa, care o purta tot- însă eu de-ocamdată a-şl dori să-mi dai ca din gândurile sale şi abia atunci se porni inte nici pe strungar nu era în stare să-l
dâuna cu sine şi, sloboclind cocoşul, nimeri lea ce le-am cerut. cu oile spre stână. învingă.
pe Drac drept în creerl; şi cum îl păli, Sânt-Ilie îi împlini dorinţa, se arunca Baciul şi ciobanii, cum îl vădură, că Nu scieau ei, ciobanii, de unde a că
Dracul, fără să facă măcar cârc, se răs apoi în caru său de foc, porni caii spre vine aşa de târdiu, nu se putură stăpâni pătat el acestă putere, dâr nici el nu le
turna de-a dura printre sfârmăturile stân cer şi într’o clipelă se făcu nevădut, în de-a nu se încăera de densul şi a-1 batjo spusese nimic... Baţjocuritu-l’au şi bătutu-
cilor, fâcendu-se fârîmî. dată se răsbuuâ şi se făcu aşa de senin şi cori, care de care mai tare. Ba unii dintre l’au ei cât li-a plăcut pănă ce a fost el
Sânt-Ilie, vădând acestă faptă a lui frumos, de ţi-se părea, că n’a fost prin păr dânşii, mai iuţi de fire şi mai hărţăgoşl, mic, dâr las, că i-a venit şi lui acuma apă
Pintea, pe loc se scoborî la densul călare ţile acelea nici un nor de când e lumea. voiră chiar să-l bată. Dâr înzadar! trecuse la moră.
pe un cal alb ca zăpada şi-l întreba: ce Pintea, după ce Sânt Ilie i-a dat pu acuma vremea aceea, când cine ce voia, Ciobanii, vădând că nu e lucru de
poftescl, pentru-că ai omorît pe Dracul... terea dorită, îşi lua oile, cari pănă atunci aceea făcea cu dânsul. Pintea tăcu cât şagă, îşi căloară pe inimă, începură a se
să ceră adecă orl-ce doresce şi el i-a îm stătuse şi ele ghemuite sub msee brădarl tăcu, dâr mai pe mină, vădând că ciobanii pune cu buna pe lângă dânsul şi se purta
plini dorinţa. tufoşl, se duse cu densele într’o poiană din nu-şl mai iau gura de pe dânsul, ba încă mai dehai decât nu sciu cu cine, temân-
Pintea ceru două lucruri: întâia o tă apropiere şi acolo le păscu pănă ce a vreu chiar să-l bată, pentru-că a venit cu du-se, ca nu cum-va Pintea mâniindu-se
rie aşa de mare, ca mme să nu-1 potă în înoptat. oile ceva mai târdiu, de cum venia de şi mai tare, să-i apuce pe toţi la trei-pa-
vinge, nici Vătăma în luptă drâptă, şi al Răsărise de mult Steua ciobanului şi altă-dată, îi trecu totă răbdarea şi, voind rale şi să umple potecile cu dânşii.
doilea ca nici un glonţ, fiă acela din ori lui Pintea încă tot nu-i trecea prin minte, a-şl cerca puterea ce i a dat’o Sânt-Ilie, Din sâra aceea se schimbară trebile
şi ce puşcă ar fi, să nu-1 pâtă prinde. ca să se întorcă cu oile la stână. El era când mi ţi-1 apucă pe unul... degetul cel cu totul. Pintea era acuma cri mai mare
— Nu-ţl treboe vieţă îndelungată? aşa de cufundat în gândurile sale asupra mic i-a fost de-ajuns ca să-l arunce cât şi mai tare, măcar că el era cel mai me-
îl întreba Sânt-Ilie a doua-oră; Nu-ţl tre celor ce le-a văclut şi s’au întâmplat în colo dându-i o trântă, scii colea, s’o pome- clin între dânşii... Ce poruncia el, aceea
bue iertarea păcatelor după morte? Nu-ţî diua aceea, că nu auclia de fel pe baciă, nâscă cât a fi şl-a trăi. trebuia să facă fiă-care, că de nu, al lui
mai trebue nimica, tără numai atâta cât care, vădând că a trecut acuma de mult Ciobanii, când vâcjură una ea acâsta, era dracul!... Ce căpăta, cu nime nu pu-
