Page 26 - 1898-06

Pagina 6. GAZETA TRANSILVANIEI N . 124 —18 98

Adunare de învetători. pentru a-şl face observările asupra esa- A l b a n e s i i . Dorul de a face vitejii este acela ce
menelor semestrall din acest an şi pentru stăpânesce mai mult pe Albanes, şi dâoă
Turda, 10 Iunie n. 1898. Albania, adecă provincia cea mai de
a delibera între sine, cum au să pureâdă în unele locuri îl vedem haiducind, apoi
apus a Turciei de Europa, se mărginesce
On. Redacţiune ! Ou bucuriă iau pena pe viitor în materia de propus în şcâlâ. acâsta o face el mai mult spre a avâ ocasie
la sud cu Grecia şi golful A r t a ; la nord
pentru a face o scurtă, dare de sâmă des­ Criticele esamenelor însă, nefiind de de a-se arăta vitâz, decât pentru a-se îm­
pre decursul adunărei despărţământului faţă toţi delegaţii esmişl din partea ofi­ cu Muntenegru, Herţegovina şi Serbia; bogăţi. încă de copil, orl-care Albanes e
la apus cu marea Adriatică şi marea Io
Reuniunei învăţătorilor români gr. e. din ciului protopopesc pentru a asista la esa- crescut cu armele în mână, şi dela opt ani
nicâ; la răsărit graniţa Albaniei ar fi o
protopopiatul Turdei, şi acesta o fac cu minare, nu s’au ţinut. în sus el şi începe a învăţa mânuirea ar­
linie, ce ar trece prin câstele apusene ale
atât mai vârtos, că prea puţine semne de Reflectând la întreg decursul adunărei, melor de foc, şi mai ales a ochi. încă de
Pindului prin munţii Gramosta, Petrina şi
viâţă se strecură în publicitate din părţile m’am cugetat câte minţi gânditâre şi câte mic el este deprins a fi frugal şi cutezător
Dibrei, pe la Costivar, Uskiup, Kiuprulic,
nâstre şi în credinţă, că publicul român inimi simţitâre se află isolate prin micele a-şl mulţămi cu puţin trebuinţele, dâr a
Priserena şi Pristina.
va lua cu plăcere la cunosoinţă începutul nâstre comune; chiămarea reuniunei învă­ îndrăzni mult.
Ţâra e în genere muntâsă. Are trei
activităţei mult promiţătâre a acestui des­ ţătorilor este, de-a întruni tâte acele cu­ Minciuna este pedepsită la copii, de
părţământ al reuniunei. getări într’un singur gând, tote inimile în- lacuri mari, cari o fac să fiă fârte avută în âre-ce tot Albanesul trebue să fiă un om
Speranţele mi-le întăresce în deosebi tr’un singur simţământ, ca astfel prin o pescărie. Are patru rîurl mari cu mai mulţi de onâre. El trebue să scie a respecta
afluenţi.
împregiurarea, că la acâstă adunare, care activitate uniformă şi intensivă să ducem amicia şi ospitalitatea şi a nu rupe cu­
s’a ţinut în 9 Iunie u. au pai'ticipat în nu­ înainte educaţiunea poporului şi cultura Albanesii sunt musulmani, catolici şi vântul de credinţă. Trădarea şi laşitatea
măr frumos şi preoţii trac&ualî şi nu au naţională a acestuia, care singură pâte să-i ortodox!. Sentimentul religios este puţin sunt considerate de Albanes, ca păcatele
pregetat a-se înscrie ca membri ajutători asigure viitorul şi fericerea. desvoltat ; âr cel de patrie şi de indepen­ cele mai josnice. După ce un copil ajunge
asigurând prin concursul lor reuniunei o Observator. denţă este, din contră, aprâpe singurul în- adolescent, sâu tînăr, este consacrat de
viâţă mai intensivă. bolditor in vieţă. părinţi şi de rude ca bărbat voinic şi demn
Adunărei i-a premers o prelegere In vechime o parte din Albania era de a purta şi mânui arma în luptă. Cu
practică ţinută do preşedintele despărţă­ P O V E Ţ E . cunoscută sub numele lliria, âr cea-l’altă acâstă ocasiă, tînărul primit între bărbaţi
mântului, d-1 Simeon Poruţiu, învăţător în parte sub numele de Epir. In timpul lui jură solemn, că îşi va ţinâ cuvântul pănă
Turda, având oa temă „pronumele per­ Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, la mârte, că nu se va da îndărăt nici
Contra sobolilor. Sobolii, cum ae
sonal, după finirea căreia, preşedintele de se plâcă mai tâtă braţului acestui puternic odată, că se va lupta statornic pentru ai
scie, sunt animale folcsitbre, căci
clara adunarea de deschisă. cuceritor. După mârtea lui, Alabaia rede­ săi şi oă va răsbuna orî-ce insultă adusă
stîrpesc mulţime de vermî şi insecte,
După acâsta şl-a ţinut disertaţiunea veni independentă. familiei lui sâu chiar satului. Acâstă datină
cari vatetnă plantele. Cu tbte acestea,
învăţătorul din Micuş Demetriu Catinas, lliria fu supusă definitiv prin vâcul se păstrâză mai mult printre MalisorI,
sobolii sunt de multe-orî şi păgu­
având de obiect „învăţătorul român şi al doilea înainte de Ohristos de cătră Ro­ adecă printre ţăranii Albanes! dela munte,
bitor!, căci cu muşuroiele lor acoper
greutăţile, ce le întâmpină în cariera de mani ; aceeaşi sârte o avu şi Epirul. şi printre MirdiţI, trib aprâpe independent,
legumele şi vatemă rădecinele plan­
docent“. Dânsul în operatul lucrat cu în­ In vâcul al 18-lea, ţâra acâsta deveni care îşi are prinoipele său numit Prenc
telor. Pentru a-i sili se părăsâscă
grijire apreţiâză în termini bine simţiţi în­ ârăşl independentă pănă la 1432, când fu Bib-Doda, aflător în Constantinopol. La
locurile cultivate şi se-ş! caute de
semnătatea învăţământului în general din cucerită de Turci. Pe vremea lui Gheorghe consacrarea de bărbat voinic a tînărului
trebă în alte locuri, unde nu fac
punct de vedere cultural, civilisatoric şi Gastriotul, cunoscut în istorie sub numele Albanes se amestecă şi unele datine de
pagube, profesorul Gittau din Or-
religios, ilustrându-şl disertaţiunea cu citate de Slcendcrbcy sâu Slcanderberg (1447 — 1466), natură religiâsă; âr câte odată hogea, ori
leans recomandă următorul mijloc:
din scrierile dascălilor mari In special Epirul făcu parte din principatul albanes preotul ortodox sâu catolic, după cum
Se se împrăscie muşuroiul pănă ce
apreţiâză frumâsa şi nobila chiămare a în­ peste care a domnit acest neobosit răs- candidatul de bărbat e musulman, ortodox
se vede oura, apoi se se tbrne înă­
văţătorului român, arătând şi greutăţile, ce boinic; âr după mârtea lui Skend6rbey, sâu cătolic, ţine un cuvânt prin care în-
untru o cantitate de petroleu şi apoi
le întâmpină, precum şi lipsele, unde apoi Albania totă devine provincie turcâscă. dâmnă pe tineri la vitejie şi arată, că Dum­
se sa acopere erăşî gaura cu pă­
apelâză la preoţi, ca directori şcolasticl şi Poporul albanes din Turcia de Eu­ nezeu a făcut pe om pentru-ca să se
mânt. Făcând astfel cel mult de
preşedinţi ai senatelor şcolare, ca să inter- ropa de astăcll are cel puţin 1,400,000 de lupte, pentru-ca să apere onârea sa şi pe
2-orî, sobolii vor părăsi acel loc.
viuă cu spriginul pentru delăturarea mul­ suflete. Cea mai mare parte din ei locuesc a celor slabi, pentru ca să-şi ţie cuvântul
*
tor neajunsuri. — Disertantele a fost feli­ în Albania, dâr se găsesc şi prm alte pro­ dat şi pentru-ca să respecte amiciţia şi
citat călduros din partea celor presenţi. Cum trebue îngrijită o lampă. Pen­ vincii, prin Macedonia s. a., chiar şi prin ospitalitatea.
S’a trecut apoi la celelalte puncte ale tru ca o lampă se ardă bine, trebue ca ţări depărtate se găsesc mulţi prin Grecia, Preotul ca şi hogea are fârte mare
programului, cari au fost viu discutate maşina se fiă fiârtă în fiă-eare lună Sicilia, etc.; încât poporul albanes la un putere în sat, nu dâr pentru-că Albanesul
aducându-se decisiunl cu unanimitate. odată în oţet, la care s’a adaus şi pu­ loc pote fi socotit cu singuranţă la cel ar fi religios, ci pentru-că el respectă-pe
Urmând alegerea noului comitet, s’a ţină sare. Fitilul (feştila) se nu se taie puţin 2,500,000 suflete. ârnenii cuminţi şi înţelepţi şi pentru că
votat mulţămită din partea membrilor co­ nicî-odată, ci în fiă-care d,i se curăţe Albania are câte-va lunci şi văi destul este fârte pornit a primi co isilii. Nu e mai
mitetului de pănă acum pentru activitatea materia arsă (carbonială) cu o cârpă, de fertile. Clima e dulce; în timpul iernei puţin adevărat, că omului pus în capul
desvoltată în decursul anului, care a fost sâu cu o hârtie; firele ce ar eşi din nu ninge, decât fârte rar. Ţâra are multe unei comunităţi, ori cât de mintos ar fi
primul au de viâţă al reuniunei. fitil cu ocasiunea acesta, se se taie şi frumâse păduri. el, i-se cere să fiă şi bărbat voinic. De
In special s’a mulţămit preşedintelui cu forfecile. Fitilul nu trebue ţinut Albanesul este fârte primitor. Călă­ aceea când trebuinţa cere, hogea 'şi preotul
pentru conducere, stăruind ca să primâscă în lampă pănă se scurteză cu totul, torul străin când umblă prin părţile Al­ iau armele şi luptă alăturea cu poporul, şi
şi în viitor pesidiul; dânsul însă pentru căci se întăresce, încât nu mai e în baniei, îşi ia de apărător un Albanes, care nu se mai întrâbă atunci de ortodox, de
variaţiă şi accentuând mai ales, că se află stare a suge petroleul din lampă. este dator să mâră, apărându-1. Dâoă se catolic ori de musulman, ci fiă-care se scie
între membrii mai înaintaţi în etate şi mai El trebue dec! reînoit cât mai des. întâmplă ca împreună cu călătorul să fiă pe sineşl de Albanes şi doresce să mâră
vechi pe cariera învăţătorescă, cere să fiă Reservoriul, sâu partea aceea a ucis şi Albanesul însoţitor, atunci familia ca Albanes. Sunt la poporul acesta, cu
absolvat de acâsţă onorifică sarcină, mul- lampei, în care se ţine petroleul, Albanesului cercetâză cum a primit el adevărat vrednic de a fi cunoscut, atâtea-
ţămind membrilor pentru încredere şi spri­ trebue golit şi clătit din când în mârtea. Când glonţul este primit în spate, lucrurl de desaprobat, dâr şi fârte multe
ginul, ce’i l’au dat. Trecându-se astfel la când tot cu petrol; el trebue um­ acâsta dovedesce că el nu a apărat în­ de admirat. Harnic la muncă nu prea
alegere, a fost ales preşedinte învăţătorul plut în fiă-care (ţi, înse nu prea tare. destul pe âspe şi fapta lui e desprobată, este Albanesul, însă când va ajunge şi el
din Sând, d-1 Ioan Pestean. Sticla dela lampă nu trebue spălată, âr memoria dispreţuită. Dâcă însă glonţul mai instruit, va fi neîndoios şi harnic, căci
Cu acestea preşedintele declară adu­ ci numai ştersă bine cu o cârpă a fost primit în piept, atunci familia uci­ nici adl nu se pâte <fi ce cum câ ar urî
narea de închisă şi âspeţii s’au depărtat cu udată cu puţin spirt. sului urmăresce pe omorîtor. mai ales pentru munca, ci numai dorul de a face vitejii îl
plăcute impresii, âr învăţătorii au rămas a răsbuna sângele âspelui. opresce încă de a se uita la viâţă practică-

Să vă învăţ a trăi bine! Şi la capătul din jos Dinaintea maicei mele!... S’o băgat în sînul meu ;
Er domnii, că trămurau, Doi corbi stau şi croncănesc. Cu câda mijlocu-ml frânge,
VIII.
Şi din gură aşa-mî grăiau: — Soră, soriâra m e a ! Cu gura inima-mî suge!
— Se mergi, Pinte, sănătos, Adevărat In fine, în Tătariaua, nu de­ ’Nvălue-ţl mâna ’n chindeu,
Ca un trandafir frumos, Ce-ai visat, parte de Blaşiu, aflaiu următdrea ba­ Şi ţi-o bagă ’n sînul meu
Că ni-s caii învăţaţi C’ale două pânze lungi ladă despre: Şi scâte şerpe bălaur,
Şi la fugă nededaţi! Mi-or fi calea păn’ la furci; Drăguţa Pintii. Maică, cu capul de aur!
Ale dâuă turme d’ oi Strigă Pintea dintre lunci, Maica din gură grăia:
VII. — Decât, Pmtea, făr’ o mână,
Va fi lumea după noi; Dintre lunci, din văi adânci,
O altă baladă despre Pintea vi- Corbii, carii croncănia, Nime ’n lume n’audia Mai bin’ Pinteo, fără tine;
tezul, aflată în Sâncel lângă Blaşiu, Domnii, cari ne sfătuia.... Numai singur maică-sa: Dâr du-te la tatăl tău,
e următorea: Bate vântul, iârba cresce, — Ce-mi strigi, Pinteo, ce-mi strigi Dâr de-o fi el mai milos!
Ieşi, soră, de mă primesce [dragă — Illtă, tată, drăguţ tată,
Pintea şi soru-sa.
Şi-mi fă haina trupului Ori opincuţa ţi-ai rupt, ’Nvălue-ţl mâna ’n chindeu
în cetate în Băiţă în portuţul codrului, Ori boii ţi-ai pierdut, Şi ţi-o bagă ’n sînul meu,.
Suntu-ml doi robi în temniţă: Şi-mi croesce o mintie Ori merindea ţî-ai gătat, Şi scâte şerpe bălaur
Unu-i Pintea hoţomanul, Ca frunda verde din vie. Pinteo, ce ţî-s’a ’ntâmplat? Tată, cu capul de aur,
Altu e Stan Ungureanul. Şi-mi croesce-un comânac Er Pintea din graiu grăia: Cu gura inima-mi suge
De mâncare cin’ le cară? Ca fruncla verde de fag. — Maică, măiculâna mea, Cu câda mijlocu ml frânge !'
Da soru-sa Anghilina S’aud ape ciuruind, Nici opinca nu mi-am rupt, Taică-seu din graiu grăia:
Le cară prândul şi cina, Păsărelele cântând; Nici merindea n’am sfîrşit, — Decât, Pinteo, făr’ o mână.
Pintea din gură grăia: Care-o fi pasărea mea Ci-am simţit şi-am adormit Mai bin’, Pinteo, fără tine,
— Soră, soriâra mea! Să s’alâgă singurea Sub un pom mare ’nflorit, Dâr du-te la soru-ta,
Spune-mi visul, ce-ai visat? Şi să-mi scriu o cărticea, Pomul mi-s’a scuturat, Dâr de*o fi ea mai milâsă!
— D’am visat frate, visat: Cărticâua cu cernele Florile m’o ’mpresurat, — Soră, soră, draga mea,
Dâue pânze d’albe lungi, Că eu port haine cu jele Ş’un şerpe mare bălaur, ’Nvălue-ţl mâna ’n chindem
La capătul pânzelor Şi stau cu capu ’n zăbrele, Maică, cu capul de aur, Şi ţi o bagă ’n sînul meu,
Stau două turme de oi, Pare c’am făcut tot rele S’o băgat, când durmiam eu, Şi scâte şerpe bălaur,