Page 78 - 1898-06
P. 78
Pa gin 2. GAZETA TRANSLVANIEI. Nr. 186—1898.
Revista politică. Rău le merge pânza Jidovilor dincios, s’a adunat în sfintele locaşuri dum- rului, representanţl ai diferitelor eorpora-
din Galiţia. Poporul galiţian s’a răs nedoescl, şi cu glas plin de evlavie înăl- ţiunl şi alţii.
Semne şi minuni a trimis D-4eu culat contra lor, le-au prădat câr- ţat’a cătră Atotputernicul rugăciuni fer- Festivităţile în Sibiiu şi ReşinarI au
pe capul Ungariei. Furtuni cu grin ciumele şi prăvăliile, le-au aprins ca binţl în amintirea bărbatului lor provi ţinut trei (file. Au început Duminecă cu
dină şi cu potop de ape, care a ni sele şi au jăfuit tot ce le cădea în denţial. parastasul, s’au continuat sera cu „şedinţa
micit tot ce i-a stat în cale. Poli mână. Miliţia n’a putut resbi cu tur Fost’au milion© glasurile, cari în a- festivă“ a societăţii teologilor, a doua di
tica e înlocuită acum în gazetele burătorii şi acum guvernul a publi câstă cji de sărbătore au mulţumit Dumne cu „actul festiv şi a treia di s’au termi
u
unguresc! cu tânguiri şi vaete asu cat dreptul statariu în câte-va districte zeului Românilor, că în timpul cel mai nat cu parastasul la mormântul răpo
pra sorţii de care Dumnezeu a îm galiţiene, er în alte multe a intro critic din înalta sa îndurare ll-a trimis pe satului.
părtăşit acâsta ţâră. Chipul pustiirei dus starea de asediu. In virtutea bărbatul înţelept, pe cârmaciul deştept, pe Tote acestea au decurs în mod demn
plutesce triumfător pe deasupra în dreptului statariu s’au înfiinţat tri geniul neîntrecut, care ca un al doilea şi înălţător pentru memoria marelui ră
tinselor teritorii, cari câte-va 4>le bunale cu preot şi călău, cari pe Moise, cu toiagul înţelepciunei sale, i-a posat.
înainte înfrumseţeau natura cu la cei aflaţi în săvârşirea crimelor îi scos din omorîtorea robie a Vavilonului. La masa aranjată după terminarea
nuri bogate de grâne, deşteptâud vor prinde, osândi şi esecuta prin împilată era biserica română gr. or. festivităţilor, veneraţiunea şi admiraţiunea
speranţe aurii în inimile miliânelor. furci. Tot Jidanii şi aici pricinaşii. din patria nostră, despreţuită şi nebăgată pentru fericitul archiereu s’a manifestat în
Etă în ce chip degetul lui Dumne- Poporul ajuns la sapă de lemn s’a în sâmă! Archiereii ei bătuţi în pieţe pu mod deosebit. întâiul cuvânt de glorificare
4eu s’a arătat celor mari, ca şi ce răsculat în potriva celor ce l’au supt blice, spre a lumei batjocură, âr clerul şi l’a rostit Prea S. S. metropolitul, care a
lor mici. Lovitura sorţii vor simţi o pănă la os prin fel şi fel de cămă poporul desbrăcat, aprope, de tote dreptu mulţumit tot-odată tuturor, în particular
însă mai amar cei din urmă, marea tării şi înşelătorii. rile omenescl. ilustrei familii Mocsonyi, pentru-că a luat
massă a poporului ţăran. Celor mari * Şi atunci, etă, „fost’a om trimis dela parte la acâstă sărbătore mare.
le trebue dări plătite? — poporul Dumne(îeu . Ilustrul d. Alex. Mocsonni mulţumesoe
w
trebue se le plătescă; le trebue şcoli Două săptămâni şi mai bine au Numele lui era Andreiu! Escelenţiei sale pentru amintirea familiei
de stat de tot felul? — acolo e po durat crisele ministeriale din Fran- Andreiă Şaguna, odraslă nobilă din lui şi într’un discurs admirabil, vorbind de
porul, muncesce el ca se se ridice CÎa şi Italia şi abia cu greu s’au for gloriosele legiuni romane trecute pe vre biserică şi popor, cari trebue să fie nedes
din sudârea lui institute de maghia- mat atât la Paris, cât şi la Roma muri în Macedonia de astăcji, dela fire a părţite, înalţă meritele defunctului şi ter
risare; le trebue tunuri şi pusei ? — nouăle guverne. In Francia guver- fost înzestrat cu însuşiri estra-ordinare. Es- mină urând viâţă îndelungată înalţilor dig-
dă poporul, că dâr tot „pentru po- vernul s’a format sub presidenţia lui terior simpatic, înfăţişare împunătore şi nitarl bisericescl de astăcjl, cari cu atâta
por“ se fac tote; înmulţesc numărul Brisson şi toţi membri lui sunt luaţi erudiţie covârşitor© erau calităţi, cari îl abnegare apără şi susţin vacja bisericei
gendarmilor? — aruncă dări tot mai din elementele republicanilor radi predestinau pentru o misiune superioră. române gr. or.
mari pe spatele poporului, în pieptul cali. In fruntea noului guvern din Andreiă Şaguna, consciu de puterea
căruia se îndreptă glonţul gendar Italia stă generalul Pelloux, cu ca şi însuşirile sale, s’a lăpădat de tâte cele Vicarul, dr. Ilarion Puşcariu, în ter
milor, de cele mai multe ori fără racter democratic. In şedinţa dela lalte cariere lumesc!, pe cari uşor ar fi pu mini aleşi, arată, că Şaguna în tote acţiu
de nici o causă. Şi acest popor 80 Iunie a camerei din Paris, noul tut ajunge la mulţumiri vremelnice, şi s’a nile sale măreţe cel mai mare sprijin l’a
plânge şi se tâoguesce, der nimeni guvern s’a desfăşurat prin preşedin dedicat carierei preoţescl, pe atunci atât avut în ilustra familie a Mocsonyescilor. Cu
sfatul şi fapta, fiii acestei familii tot-deuna
nu-i sare în ajutor, pradă e lăsat tele său programul, pe care camera de despreţuită. Şi vecinie nume şi-a câş
cămătarilor, înşelătorilor şi celor cer l'a şi primit cu mare majoritate. tigat. au contribuit la realisarea planurilor ma
relui arhiereu. Intr’un entusiasm general,
taţi cu puterea dumne4eescă, cu * „Biserica ta, Domne, este urgisită, oratorul termină în urări pentru acâstă
umanitatea şi consciinţa. Cum n’ar Răsboiul dintre Spania şi Ame credincioşii tăi, umiliţi! Ridică-i Stăpâne
ilustră familiă.
trimite dâr cel de sus certări şi rica merge forte încet înainte. Ame din pulvereaîn care zac. Dă-mî mie, Domne,
semne asupra acestei păcătâse lumi? ricanilor li-a succes ce-i drept a de tărie şi putere sufletâscă ca, cu ajutorul tău Plăcută a fost şi surprinderea tînăru-
lui student Antoniu Mocsonyi, fiiul d-lui Zeno
* barca pe ţărmii insulei Cuba câte-va nemărginit, să ridic acestă naţie la locul,
Mocsonyi, care, mulţumind Ex. Sale metro-
mii de âmeni, der ei sunt departe ce i-se cuvine .
u
Contele Thun, ministru-preşedinte politului, cfi se cu voce solemnă: promit,
în Austria, vrâ se împace focul cu de-a pute birui cu armatele spa Cu rugăciunea acesta în inimă Şaguna Exelenţă, că în totă viâţa mea voiă urma
0
apa. De câte-va 4il ţine conferenţe niole. ipilele din urmă s’au dat câ a îmbrăţişat cariera, pe atunci disconside- pentru naţiune paşii părinţilor şi familiei
cu bărbaţii fruntaşi ai Cehilor şi te-va lupte mai mici între adver rată, a preoţiei. mele.
Nemţilor, vrând ca pe calea acesta sari; triumfuri mai de semă însă Cerul a auclit ruga lui şi a împlinit Acestă scurtă declaraţie a avut un
se resolve marea întrebare a limbei, n’au raportat nici unii, nici alţii. dorinţele lui. efect electrisâtor.
ce de atâta timp preocupă cu pa Americanii nu sunt străini de cre Sub el biserica română gr. or. s’a *
timă cele două popâre din imperiu. dinţa, că Spaniolii le vor opune o pus pe temelii tari, clerul îşi câştiga vada * *
Cehii stau morţiş pe lângă cunos resistenţă în4ârjită, dat fiind, că tru cuvenită, er poporul român de sub păsto Transparentul din sala seminarială,
cutele ordonanţe de limbă, Nemţii pele lor sunt mai numărose. Nimeni rirea lui înainteză cu paşi însemnaţi pe tote cu ocasia şedinţei festive, de desubtul por
bat cu furiă în ele şi pretind dela nu pâte prevedâ, când şi cum se va terenele. tretului lui Şaguna, avea următorele rân
guvern se le pună la dosar. In mij sfirşi acest răsboiu. Cu dreptul, aşa-deră, biserica română duri :
locul acestor doi uriaşi, ce se luptă gr. or. a sărbat aniversara de 25 ani a tre- „O, părintele ’ndurării,
cu înverşunare, s’a pus contele Thun, Memoria lui Şaguna. cerei lui la cele eterne. „Cel-ce totul cârmuescl,
ca să-i facă a-şî da mâna în intere Şi vrednică a fost serbarea de ma „Care şi’n cercări profunde
sul pacinicei desvoltări a statului. Non omnis moriar rele ei bărbat. „Tot-deuna ne iubescl,
Mare este răbdarea şi optimismul Horaţiu. Sibiiul, reşedinţa lui archiepiscopescă,
contelui Thun — dâr cine p6te crede, Biserica română, gr. or. din Transil Reşinarul, locul lui de repaus, fost’au un „Pe Andreiă îl odihnesce
mai ales acum după întâmplările vania şi Ungaria a ţinut Dumineca trecută adevărat loc de perelinaj pentru toţi cre „Unde vieţa înfloresce,
e
dela Praga, că îi va succede o îm şi c}il le următor© o sărbătore bisericescă dincioşii români gr. or. din tote ţinuturile „Nemurirea şl-a gătit;
w
păcare între cei doi duşmani de din cele mai măreţe. patriei. „Da, Andreiă, tu n’ai murit .
mârte, cari se combat pănă la cuţite ? Oierul român al bisericei române gr. Adunatus’au aci dignitarii bisericei, P. P.
or., încunjurat de întregul său popor cre representanţî de ai clerului, de ai popo
❖
Dar’ nu numai din punctul de înalţă, întăresce, nobiliteză sufletele sale, petrecuţi în Pesta la unchiul asemenea cu celelalte biserici creş
vedere al datoriei, ce o avem faţă şi le face roditore de fapte bune. său Grabovski şi la şcolele înalte de tine din patrie; nu voiu tracta în
de umbra marelui Archiepiscop şi Nu este scopul meu să vă dau aici, eră mai tâi’4iu ca student de deosebi nici despre purtarea în ade
Metropolit, cred eu, că este potrivit o iconă completă a vieţii pline de teologie la seminariul din Vârşeţ; văr bărbătâscă şi românescă, ce o
a ne pironi pentru câte-va clipite fapte a lui Şaguna, nu mă simt che nu mă voiu opri nici la timpul, când arătă Şaguna în vijeliosul an 1848
ochii minţii şi ai inimei nostre asu mat a arăta cu de-a măruntul nici tinărul teolog Anastasiu funcţionâ ca şi care îi câştigă şi trebui să-i câş
pra măreţei lui făpturi şi a nemuri- chiar o parte din lucrările lui, fiă profesor la seminariul sârbesc din tige inimile tuturor Românilor, fă-
torelor sale lucrări, ci acesta va fi pe terenul bisericesc, fiă pe cel şco Carloviţ şi ca secretar al consisto- cându-1 de atunci şi pănă aprope de
de bună semă şi spre folosul nostru, lar, de binefacere, seu literar, cu riului de aici, eră ceva mai tâikjiu, mortea sa unul din cei dintâi con
de-ore-ce viaţa bărbaţilor mari, cum atât mai puţin pe cel politic. Nici îmbrăcând rasa monachală, luă nu ducători politici ai nemului nostru;
a fost Şaguna, va fi tot-deuna un locul, nici timpul nu mă îngăduesc mele apostolului Andreiu, pe care nu voiu încerca să istorisesc luptele
mijloc de crescere, de îmbărbătare, să încerc un asemenea lucru. De mai apoi îl făcu aşa de scump po sale gigantice, purtate cu cuvântul
un isvor nesecat de simţiri înalte şi altă parte alte pene, alte rosturi porului nostru; nu voiu arăta mai şi cu condeiul atât în anul amintit,
de fapte nobile; va fi cea mai lim au căutat să vestâscă lumei, şi în încolo, cum, după-ce a servit câtă- cât şi mai tâi'4iu, pe timpul absolu
pede oglindă, din care vom pute deosebi poporului nostru românesc, va vreme ca profesor la despărţă tismului şi mai apoi în era ocârmui-
vede, cum trebue se fiă omul, dâcă măreţele fapte ale nemuritorului băr mântul românesc al seminariului din rei constituţionale, pentru câştigarea
voesce se se numâscă cu adevărat bat, de a cărui umbră îndrăsnesc a Verşeţ, ajungând archimandrit al drepturilor cuvenite poporului nos
om, făptura cea mai alesă, pe care mă apropia şi eu astă4î, omeni, cari mănăstirei Covilului, a fost numit tru, robit şi apăsat de atâta vreme,
a făcut-o Ziditorul după chipul şi au avut norocirea a trăi împreună de guvernul ţării în Iunie 1846, după şi împreună cu acestea pentru asi
asemănarea sa, voind să o pună co cu marele Archiepiscop şi Metropolit mortea episcopului Vasile Moga, de gurarea unei sorţi mai demne pe
ronă tuturor celorlalte făpturi eşite şi cari au fost marturi nemijlociţi ai vicar general al diecesei române gr. seina bisericei, în fruntea căreia se
de sub atot-puternica sa mână. lucrărilor sale neperitore, isvorîte or. a Ardeiului; nu voiu descrie nici afla; nu voiu urmări nici măsurile
din iubirea sa nemărginită faţă de starea jalnică, în care află noul vi înţelepte, ce le întrebuinţă el pentru
Viaţa unui bărbat ca Şaguna se poporul român, şi ale căror bunătăţi car eparchia, ce ’i-se dăduse spre isbutirea nobilelor sale planuri: în
pote asemăna cu acel isvor cu apă le simţim încă şi astă4î şi le vor conducere, nici zelul şi energia deo tocmirile sale bisericesc!, şcolele cele
vie din poveste, din care gustând simţi de bună semă încă multe ge- sebită, cu care căută el, mai întâiu multe, ridicate la stăruinţa lui şi
cine-va, întineresce din nou, se simte neraţiunî, ce vor urma după noi. ca vicar, şi mai târfliu, din primă mare parte cu ajutorul lui material,
dintr’odată mai puternic şi mai plin Nu voiu încerca aşa-dară să po vara a. 1848, ca episcop, să ridice ajutore!e date atâtor tineri, ca să
de viaţă şi este în stare a da piept vestesc nici despre copilăria sa, pe din pulbere biserica română gr. or. potă cerceta şcole mai înalte şi ast
fără târnă cu toţi smeii şi cu bă- trecută în Miskolcz în mijlocul fa din Ardei, pănă atunci prigonită fel mai tâi'4iu să slujescă ca lumi
laurii, ce-i stau în cale. Privirea ei miliei sale, nici despre anii tinereţei şi batjocorită de toţi, şi să o facă nători ai poporului nostru, — nici
