Page 82 - 1898-06

Pagina 6. GAZETA TRANSILVANIEI N . 136—1898

O «Iraiuii în Oiisinău. să facă doi paşi, şi este atins drept în e destul de greu. Pentru-ca să fiă ei eşiau tot flori, pe cari noi le
inimă de un glonţ, care-i scurta- viaţa pen­ mai docile în cas de foc, e bine se numim: „Jalele Maicii Domnului".
Săptămâna trecută, în sera de Luni spre
tru totdeuna. le dedăm cu lumina în timpul j'nopţii
Marţi o societate compusă din tot ce-i mai
Ucigaşul, după săvârşirea crimei, se şi să le dăm d. e sarea de H ds ,
nobil în Basarabia, petrecea la „pavilionul Ţiganul.
îndrepta spre porta principală, ca să fugă. noptea târcjiu. In cas de foc e bine
clubului din Chişinău“. Mulţi s’or fi întrebând, că de
Insă aici năvălesc câţl-va sergenţi şi vor să spargem zidul din partea unde e
Pe la 12 sera plecă de acolo şi se
să pue mâna pe el. Descarcă încă odată focul şi să tragem berbecul cu d’a- ce adecă Ţiganul e tot de rîs şi tot
duce la restaurantul „otelului Londra“, unde
şi rănesce pe un sergent şi ast-fel şi-a făcut sila şi apoi cu cânii să mânăm oile f î r ă omenie, chiar decă seîntâ.nnlă
au luat un cabinet pentru a-şi continua pe­
drumul. afară, îngrijind d’a închide alte uşi, să fiă el mai bogat, încât şi vorba
trecerea. cjice că „Bani au toţi Ţigauii, dâr
Văcjându-se urmărit de un număr mai ca să nu între er în grajd.
Nu trecu mult — şi aud un sgomot s’alege cine are omenie !
11
mare de sergenţi, cari au sosit la alarma
la uşă. Chelnerul, care din întâmplare se Unii răspund un fel,, alţii răs­
celor d’intâiă, şi că nu-i chip de scăpare,
găsea acolo, face cunoscut personei, care pund altul, er eu răspund aşa, cum
B
îşî trage un glonţ în cap, şi-şi curmă BlN lM)S OR,
suna, că cabinetul este ocupat şi deci nu-i
cjilele. am aucjit’o pe mama:
este permis a întră, neavend legături ami­ Brosca. După-ce Iudeii l’au dus pe Isus-
Astfel a dispărut d-1 Guşti, lăsând
cale cu nici unul dintre cei din cabinet. Pe când Iudeii prinseră pe Isus pe locul, care se numesce Golgota,
jalea în toţi cari îl cunosceau. Mâhnirea e
Aceştia împinşi de curiositatea, şi mai mult şi-l duseră să-l răstignăsca, Maica erau gata se-1 răstignescă. Der nu
cu atât mai mare, cu cât era posibilitatea de
de încăpăţânarea lui Zazulin — căci aşa se Domnului ne sciind unde ’l-au dus, aveau cuie, fiind-că nici un fierar
a putea fi sustras dela acestă nenorocire,
numea persona, care bătea la uşă, — des­ îl căuta pretutindeni plângând. nu voia să le facă cuie, pentru o
decă poliţaiul îşî îndeplinea datoria sa de
chid uşa cabinetului, unde ei petreceau fără Tot căutându-1 ea să întâlni cu trebă ca asta, de n’ar fi mai văcjut
apărător al siguranţei publice; (fi 0 c & e cu
a supăra pe cine-va. un căţel şi-l întrebă: „Spune-mî bani în ochi
atât mai mare, că şi poliţia cunoscea forte
Grăsindu-se în faţa lui Zazulin o per- dragă căţeluş, nu scii unde l-au
bine pe Zazulin, căci nu acum pentru prima Atunci (Ţca, că Ţiganul se
sonă necunoscută lor, îl întrebă cu ce drept
dată le dădea asemenea ocasiunl. Der pe po­ dus Iudeii pe fiul meu, pe Isus? tocmi cu Jidovii, să le facă el cuie;
vine el, ca să-i deranjeze, şi astfel se începe Căţeluşul însă, deşi bine scia, unde-i
liţia din Rusia o interesâză mai mult înde­ dâr pentru fiă-care cui se-i dea un
o viie discuţie cu el.
plinirea formalităţilor. Isus, nu vru se-i spue, ci dise, că el argint.
D 1 Constantin Guşti, un bărbat din- nu scie nimic. Şi au tocmit Iudeii patru cuie
tr'o familiă nobilă română, cunoscută atât Ori şi cine îşi pote închipui, dice co­ Maica Domnului cunoscându-1,
mari, pe cari Ţiganul în scurt timp
11
în Rusia, cât şi în România, îl poftesce în- respondentul cjiavuhh „Evenimentul , ce fel că minte, îl blăstămâ aşa: „Fiind că le-a făcut şi încă nu numai patru,
tr’un mod politicos, ca să iasă afară. de om era Zazulin, dâcă. ’i s’ar spune, că tu scii unde-i Isus, der nu vrei să-mî ci cinci, astfel el căpătă 5 arginţi,,
Drept răspuns însă, Zazulin scote re­ femeia ucigaşului, când s’a informat, că spui, să n’ai în lume odihnă, cum
volverul şi trage, fără însă a-1 nimeri. Atunci bărbatul ei s’a sinucis, s’a bucurat, căci cu n’am eu acum şi să te hrănesc! cu cu cari se duse ia marginea Ierusa­
limului, să-şi facă o căscibră.
d-1 C. Guşti, vedendu-şi viaţa în pericol câte-va dile înainte trăsese un foc de re­ sfârmiturile, ce cad dela masa stă­
şi neavend nici un ajutor, căci totă com­ volver şi asupra ei. pânului tău“. Iudeii răstigniră pe Isus cu patru
pania dela primul foc de revolver s’a îm­ Pe când totă opinia poporului împăr- cuie şi mai rămase unul, pe care
Şi mergând mai încolo, Maica
prăştiat în cotro a putut fiâ-care, s’a repe- tăşesce la durerile familiei Guşti, foile ru­ Domnului se întâlni cu o pisică, pe un soldat, ce era de pază şi-l puse
cjit asupra lui Zazulin, şi trântindu-1 jos, sesc!, sub influenţa poliţiei, aruncă vina în vârful unui băţ şi-şi tăcu o suliţă,
care o întrebă .” „Pisicuţă, nu sci tu
reuşesce să-l desarmeze. asupra ucisului! cu care apoi îl împunse pe Isus în
cumva, unde-i Isus, fiul meu?" costă.
Văclendu-se scăpat de ucigaş şi afară
— „Nu sciu", răspunse pisica. ]£r când l’a împuns, Isus Chris-
de orl-ce pericol, se duce şi dă de veste la Er maica domnului cunoscendu-o,
poliţie, unde a lăsat şi revolverul, pe care P 0 Y E Ţ E. că minte, oblăstemâ: „Viclenă eşti, tos a (jis: „Blăstămat să fiă cel ce
îl smulsese din mânile lui Zazulin. ’ţi-a făcut cuiul din vârful suliţei,
viclenă să rămâi în veci şi să te căci rău mă dore!"
După cât-va timp se întorce însoţit
Scăparea animalelor de foc. La hrănesc! cu şoreci şi cu tot felul de
de un poliţaii! (pristav) la faţa locului, unde strigătul de: „foo de grajd, nu trebue spurcăciuni!“. Şi apoi muri.
era să se întâmple nenorocirea, pentru re­ Er Ţiganul de atunci e tot de
se ne perdem capul, ci se avem cât Şi merse mai încolo. In drumul
dactarea procesului-verbal. rîs ori unde merge şi ori ce face,
se pote de multă presenţă de spirit, său, Maica Domnului se întâlni cu
* căci doră e blăstămat de însuşi Isus
* * spre a ne ocupa cu sânge rece de o broschiţă, pe care o întrebă: „Bros- Christos!
Pe când poliţaiul lua interogatoriul scăparea animalelor de foc pe cât chiţă dragă, n’ai văcjut unde l’au Ion a lui Urs.
chelnerilor, etă că reapare şi Zazulin, aşa va mai fi încă posibil. Se nu strigăm dus Iudeii pe fiul meu pe Isus? 11
de cunoscut locuitorilor din Chişinău. El se în tote părţile, căci animalele spe­ — „Ba am văcjut Maică prea
îndreptă spre Guşti cu o faţă prefăcută, riate de flăcări, se spărie şi mai tare. curată, am văcjut; l’au dus în curte MULTE ŞI DE TOTE.
cerendu-i ertare. In acest timp poliţaiul, Caii când e foc în grajd, e greu la Pilat şi acum îl judecă. Mergi,
în loc de a lua măsurile cuvenite, ca să să-i scoţi afară, căci se împotrivesc, căci pbte cu lacrămile tale de mamă
pue mâna pe criminal, cu cel mai rece der s’a constatat, că modul de ai îl poţî scăpa ! u Căderea Constantinopolului.
sânge continua cu proeesul-verbal, şi ru­ face se iasă, este d’a pune iute şeua Vecjând maica Domnului ne­ Se (jioe, că, pe la anul 1453 domnea
gând în acelaşi timp pe d-1 Guşti, ca să-l seu hamurile pe ei şi atunci numai vinovăţia brbscei o binecuvântă împăratul Constantin Dragoses. Acest îm­
erte. De ore-ce însă d-1 Guşti a avut în- decât îi poţi scbte afară. Boii şi aşa : „Fiind-că eşti atât de nevino­ părat era aşa de fudul, încât întră călare-
drăznela a persista în hotărîrea sa, Zazulin vacile se se lege la ochi, ca se le vată şi atât de bună, broschiţă, să în biserică şi lua anafora cu sabia. Intr’o
scbte din nou revolverul şi trage, dâr ca trecă spaima, şi apoi lesne se scot trăescî în tote apele cele curate şi di, pe când frigeau trei peşti pe malul
prima dată nu nimeresce. Poliţaiul, în loc afară ; ochii li-se pot astupa chiar cu tu să le guşti mai întâi şi apoi mării, se arată de odată un ânger, care
de a pune mâna pe criminal, a tulit’o. D-1 o mână după noi. Pe porci însă alţii." (fise: Constantine! Constantine! s’a sfîrşit
C. Guşti ne mai fiind în aceleaşi condiţiunl numai cu de-asila îi poţi scbte din Şi se duse maica Domnului la j I împărăţia ta şi de vrei să te scapi pe tine
ca întâia-dată, deorece îi separa o masă, grajd, apucându-i d’un picior şi arun- Pilat, der fiind-că nu-1 putu scăpa, ! ■ şi Constantinopole ia acestă sabie de lemn.
şi-a căutat scăparea în fugă. Der n’apucâ cându-i afară. Şi cu oile procedeul se întorse plângând şi din lacrămile [ i împăratul necredincios cj’ • De n’aş pute-
se

11
ce
Nu avem, decât se ne cugetăm fost ascultat , cji densul într’una sale el n’a încetat nicî-când a-şî îm­ lucrat cu mânile sale şi totuşi a şi
la păşirea sa resolută şi bărbătescă din scrisorile sale, adresate uceni­ podobi sufletul său cu podobele binevestit .
11
din a. 1848, când îşî puse în mai cului seu, episcopul de astăcjî al Ca­ sciinţei, cetind şi studiând până la O altă însuşire caracteristică a-
multe rânduri în primejdie chiar şi ransebeşului, „căci moralul şi sciinţa adânci bătrâneţe. Totodată, sciind lui Şaguna şi totodată unul din mij-
11
viaţa sa; nu avem, decât se ne adu­ nu se pot uşor ignora său despreţul . ce preţ are învăţătura pentru orî şi lbcele, de care nu puţin s’a ajutat
cem aminte de luptele purtate pen­ Sfinte sunt aceste cuvinte ale cine, el a îndemnat în orî-ce vreme el la realisarea planurilor sale, a fost
tru emanciparea bisericei sale cu pa- marelui Archiereu şi adevărul lor îl pe preoţii conduşi de dânsul, să caute înţelepta lui chivernisire în cele materiale.
triarchul Raiacicî şi pe timpul abso­ putem constata cu orî şi ce oca- a se lumina înşişi şi apoi să îm­ Decă Şaguna ar fi fost un om
lutismului cu ministrul de culte Leo siune! prăştie fără preget lumina şi învă­ nesocotit şi risipitor, n’ar fi fost în
Thun, de luptele politice cu guver­ Omul moral, omul nepătat umbla ţătura în mijlocul poporenilor încre­ stare nici să facă în viaţă numără-
natorul Ardeiului Wohlgemuth şi de cu fruntea ridicată şi este în stare dinţaţi îngrijirei lor. sele bunătăţi, pe care le-a făcut, nici
ţinuta sa energică şi demnă în se­ a sta faţă în faţă cu orî şi cine, pe „Dară, ca să nu las neîntre­ să lase la mortea sa pe sema bise­
natul imperial din a. 1860 şi la dieta când cel imoral îşî simte singur pata buinţat nici un prilej, prin care s’ar ricei şi naţiunei sale sute de mii de-
din Cluşiu din a. 1865, şi vom în­ imoralităţii şale şi nu îndrăsnesce a pută folosi atât preoţimea, cât şi florinî, după cum a lăsat prin nobi­
11
ţelege, ce caracter resolut era Şa- păşi cu bărbăţie, temendu-se, se nu întreg poporul nostru , cjice dânsul lul său testament. —
guna şi cu câtă demnitate scia el i-se pună înaintea ochilor păcatele, într’un circular al său din 1848, Activitatea, stăruinţa, curagiul şi re-
se representeze poporul seu şi bise­ de care s’a făcut vinovat. „pentru aceea, sciind eu, ce lipsă soluţiunea bărbătescă, basate pe viaţă
rica sa orî unde şi faţă cu ori şi Şaguna însă a trăit astfel, în­ mare are poporul nostru de a căpăta morală şi pe iubire de sciinţă, economia-
cine. cât orî şi cine, chiar şi personele învăţătură, de a se desăvârşi şi a în cele materiale au fost aşa-dară vră-
Dar’, ca se potă păşi astfel, ca cele mai sus puse, trebuiau să caute se lumina, poftesc pe întrega mie jile, pe care le-a folosit Şaguna, ca
să-şi potă ţine sus fruntea faţă cu cu respect în faţa lui, să-l stimeze, iubită preoţime, ca să se nevoiască să-şi aducă la îndeplinire măreţele-
ori şi cine şi în orî şi ce împreju­ să-l asculte, să-l admire chiar. a întocmi şi a spune cuvântări bise­ sale planuri; ele, ajutate de înţelep­
rări, el trebuia se fiă tot-deuna cons- în ceea-ce privesce sciinţa, pe ricesc!, adecă a învăţa şi a lumina ciunea şi de prevederea sa caracteristică
ciu de valorea sa, trebuia se aibă care Şaguna o pune alăturea cu mo­ pe poporeniî noştri. Pbte fi, că se au fost isvorele, din care au eşit lu­
sub piciorele sale un piedestal pu­ ralitatea, el s’a arătat tot-deuna un vor afla unii dintre preoţi, cari îmi crările sale neperitore, menite pen­
ternic, pe care se se simtă sigur şi călduros adorator şi cultivător al ei, vor 4i° aici, cum-că pentru întoc­ tru binele şi înaintarea poporului-
e
de pe care se nu-1 potă resturna ni­ convins fiind, că „podobă de aur mirea şi învăţarea cuvântărilor bise­ nostru.
menea. este învăţătura şi mărgăritar de preţ ricesc! n’au vreme, siliţi fiind a’şî Aceste însuşiri caracteristice ale-
Piedestalul acesta l’a căutat Şa- mare .*) agonisi pânea cea de tote filele cu lui Şaguna au fost încoronate de
11
guna şi l’a aflat în moralitate, care De aceea în tot cursul vieţiî sudorea feţei lor. Insă nu aşa, iubi­ alte două podobe, semnele cele mai
a fost temelia întregei lui vieţi. ţilor mei împreună slujitori, nu aşa!, alese ale omenilor mari şi nobili:
„Şi mi-s’a deschis uşa şi am *) Înţeleptul Sirach. pentru-că şi sfântul apostol Pavel a de bunătatea inimei sale şi de modestia-