Page 48 - 1898-07

Pagina 4. GAZETA TRANSIVANIEI Nr. 152—1898.

tanului tote vaporele şi corăbiile, cari vor Burbea din Bucuresci. Cosciugul fu dus facultăţile sale sufletesci, neştirbite, pănă Acest timp trebue să sosâscă, când în
purta pavilionul bulgar, vor fi dispensate în biserică, unde a fost oficiat serviciul la ultimele sale momente. mijlocul nostru se ivesc bărbaţi de carac­
în porturile turcesc! de orl-ce vamă sâu divin de părintele protopop Petric, protop. Oeea-ce îl înalţă mai ales în ochii tere, ca în veci neuitatul I. Burbea.
altă taxă de port. Yoina, preotul Saftu şi diaconul Prişcu. noştri, oeea-ce îmbracă rămăşiţele sale cu Va sosi, căci datoria urmaşilor in
Tot aici să ţinură şi discursurile funebrale, aureolă gloriosă, sunt cei 69 de ani, ce lupta pentru binele neamului este, să calce
Un ucenic de tipografia pote fi ime­
unul din partea păr. diacon I. Prişcu şi i-a trăit în mijlocul nostru, ca pildă viie în urmele vrednicilor înaintaşi.
diat angajat în tipografia A. Mureşianu.
altul din partea D-lui N. P. Petrescu în nu­ pentru noi toţi, în calitate de măestru ac­
Cei-ce vor avâ mai multe clase medii, vor Va sosi, căci fapte buue şi românescl,
mele Associaţiunei meseriaşilor. Aceste fru- tiv, zelos şi inteligent.
fi preferiţi. ca ale lui I. Burbea trebue să-şi aducă ro­
m6se discursuri, cari au produs adâncă S’au accentuat meritele răposatului ca dul lor.
emoţiune în ascultători, au desvălit figura, fiu vrednic al neamului nostru, ca membru
Imormentarea măestrului-cojocar caracterul şi meritele vrednicului bărbat, plin de zel şi abnegare al comunei nostră Ele vor fi monument neperitor pen­
care prin disposiţiile sale testamentare şi a bisericescl; — datoria mea este, în deosebi, tru vecinică amintire a bravului cojocar
I. M. Burbea. român şi de vecinică recunoso’nţă nu numai
înscris numele său şi al familiei Burbea în a-i aduce omagiile nostre, ea unui oura-
Braşov, 19 Iulie. cartea nemurirei Căci din averea sa câş­ gios, statornic şi destoinic purtător al sto­ din partea soţilor săi de muncă şi a Asso­

Erăşî s’a stins un mândru represen- tigată prin muncă cinstită, densul a lăsat gului muncei în mijlocul poporului nostru. ciaţiunei lor, ci din partea tuturor Româ­
nilor doritori de binele şi de fericirea na-
tant al generaţiei de bătrâni, care prin fap 200 fl. în bani dimpreună cu casa (în va- Pildă viie ni-a fost el în totă viâţa sa, ţiunei.
tele lor au fost fala şi puterea Românilor ldre de vre-o 5000 fl.) Associaţiunea mese­ pentru a-ne convinge, că un popor numai
riaşilor, apoi 400 fl. Bisericei Sf. Nicolae, O d i h n â s o ă î n p a c e !
braşoveni. Ioniţă Burbea, cum ’i ci^ P°" prin muncă se pote ridica la valore, numai
cea
porul din Scheifi, a fost membrul unei frun­ 200 fl. şcolelor nostre şi 100 fl. Reuniunei prin muncă pote sâ-şl câştige libertatea şi
taşe familii, care şi-a ilustrat numele şi în femeilor române. independenţa sa. Un proces caracteristic-
mişcarea naţională din anii 1848—49. Fiind Plini de recunoscinţă faţă de nobilul Dovadă viie a fost el, pentru mic şi
fiu de cojocar, a continuat şi el acest meş­ său suflet, am petrecut trupul la negrul mare, că meseria în adevăr plug de aur Tergul Mureşului, 15 Iulie 1898.
teşug. Şi ca un adevărat dascăl a propa­ morment. Intr’adevăr despre I. M. Burbea este şi că nu pote fi pentru noi nimic
M. On. D-le Redactor! In 19 Sept.
gat şi a representat acâstă branşe ca măes- putem dice: mai bun şi mai folositor, nu pote duce ni­
1898 marele proprietar Iosif Macaveiu din
tru nu mai puţin de 60 de ani, în care „Triumf ceresc e mortea, când more mun- mic mai sigur la emanciparea familiei şi
comuna Nasal, comit. Solnoc-Dobeca a mers
timp a scos de sub mâna sa 30 de calfe ro­ [citorul, a neamului, decât îmbrăţişarea meseriilor la târg în Lechinţa-săsâscă. După-ce a is­
1
Urmaşilor din lume lăsând arat ogorul *.
mâni, şi pentru meritele acestea ale sale, cu totă căldura, cu iscusinţă şi stăruinţă.
* prăvit cu târgul, s’a dus ou Saşii Petru
după cum seim, a fost premiat cu 50 co- N’a voit să trâcă Ioan Burbea din Weis, Georgiu Kremmer, Bartolomais Jo-
râne de cătră Associaţiunea pentru spriji­ Etă frumosa vorbire a preşedintelui viâţa acesta, fără a ne da mai ’nainte încă hann şi Johann Jung în otel, unde au ocu­
nirea învăţăceilor şi sodalilor români din Associaţiunei pentru spriginirea învăţăceilor o pildă mărâţă, încă o încurajare puternică pat loc la o masă. Intre pahară s’au ţinut
loc. Acâstă distincţiune a procurat mare şi sodalilor români din Braşov, d. N. Petra în direcţia, care a format tote speranţele toasturi, şi după-ce s’a finit petrecerea, au
bucurie bătrânului măestru şi premiul do­ Petrescu, rostită în memoria lui I. M. sale, tâte îngrijirile şi dorinţele sale, tote pornit care încătrău.
bândit l’a lăsat pe sâma Asrociaţiunei, ca Burbea: încordările energiei sale bărbătescl — în
basă unui fond, din care să se ajutoreze direcţia muncei cinstite. Eşind din otel, Macaveiu s’a dus eă-
Jalnici ascultători! Ceea-ce ne-a întru­ tră casă, când, ca din senin, nisce Unguil
ucenicii la spălatul rufelor. nit astădl în număr aşa de mare, în jurul Din averea sa, nu neînsemnată, ce meseriaşi blăstămaţl, cari erau la altă masă
Dâr nu numai pe terenul meseriilor acestui cosciug, nu este numai datorie de ş’a agonisit’o acest vrednic şi venerabil re-
în otel, — anume: Szâkely Pâl, Ujvâri Fe-
a strălucit Ioniţă Burbea, ci el era stimat om, oreştinâscă, nu este numai simţul reli­ presentant al breslei meseriaşilor noştri ro­
renez, locuitori din Deşiu, Zvei Ignâcz din
şi iubit de toţi pentru zelul, cu care lucra gios, care ne face să ne gândim, că toţi mâni, el a lăsat partea cea mai mare, par­ Gherla, Urmânczi Mârton, N. Mozes cuce-
1
el pentru binele bisericii şi al şc61e or, că­ suntem egali înaintea nepătrunsei orânduiri tea leului putem efice, societăţii meseriaşi­ ber şi Notâr Mârton musicant — între
rora le-a servit ca epitrop şi membru al a D.-cjeirei, nu este numai iubirea cătră o lor noştri, drept semn şi dovadă pentru strigăte în stradă l’au prins de grumazi, ca
delegaţiuniunilor. rudă, amic, frate de sânge şi soţ de luptă, tote timpurile, că el a privit’o ca pe o ce­ să-l jăfuâscă. Cel ameninţat cu mortea a
De aceea vestea morţii sale a fost şi durerea adâncă, ce o nasce ea în mo­ tate tare a muncei românescl, dela care strigat după ajutor, care a şi sosit în per-
pi imită cu regrete adânci de t6tă societa- mentul despărţirei de aceştia, ci, pe lângă aştepta realisarea dorinţelor şi aspiratiuni- sona lui Johann Jung, la care era chiar
tatea română braşovână şi multă lume a tâte acestea, cu deosebire este admira- lor sale, mântuirea neamului său prin muncă. încuartirat. Acesta îndată a denunţat pe
asistat Marţi, în 7 (19) Iulie la înmormânta­ ţiunea şi recunoscinţă, ce o datorim mun- Tot oe a avut mai de preţ, că a for­ pungaşi gendarmeriei din Lechinţa, care
rea lui. In special Associaţiunea meseria­ oei cinstite şi faptelor bune. mat mândria agoniselei sale într’o viaţă i-a şi arestat.
şilor dimpreună cu societatea cojocarilor Fapta bună este tuturor cunună, şi lungă, pfistrătore, ce era scutul şi refugiul
Drept răsbunare, proprietarul Macaveiu
români i-au făcut onorurile cuvenite. La nimic, nici o podobâ din afară n’ar pute său în bine şi în rău, casa şi vatra sa, a
fu pîrît cu crima de laesa-majestate. El fu
ârelo 2 */ societatea cojocarilor cu stâgul să înounune mai frumos cosciugul acesta, testat’o societăţii năstre, dându-i astfel un
3 citat la judecătoria cercuală, unde ’i s’a
în frunte a sosit la localul Associaţiunei în care odihnesc remăşiţele pământesc! ale semn de vecinică alipire şi afecţiune. Ou
spus, că într’un toast a vorbit contra re­
messeriaşilor, unde se întruniră un mare cojocarului Ioau Burbea, decât sunt fap­ ce am putâ să ne arătăm recunoscinţă faţă
gelui. Drept mărturii au fost citaţi la per­
număr de măeştri şi comercianţi, şi de unde tele lui vrednice creştinescl şi românesc!, cu acest nobil şi generos suflet, care a tre-
tractarea procesului tot pungaşii unguri,
în frunte cu comitetul acestei Associaţiunî ce le-a lăsat după el, ca viie şi nestinsă out în viaţa, unde nu mai sunt plângeri şi
cari voiau să sugrume pe d-l Macaveiu.
plecară la orele 2 în corpore la locuinţa amintire între noi. nu mai este durere; cu ce am pute să-i Pungaşii au jurat fals, âr bravii saşi "Weis,
răposatului. De aci după cetirea rugăciuni­ Eu sunt ehiămat să dau espresiune, mulţămim mai cuvenit, decât legându-ne
Kremmer, Bartolomais, Jung au dovedit
lor obicinuite se porni cortegiul funebru prin rostul meu, celor mai adânci simţe- aici la mormântul său prin votul nostru săr­
j urământul fals al pungaşilor, apoi s’au trans­
în ordinea următore: membrii Associaţiu­ minte de recunoscinţă şi iubire, ne avem bătoresc, că înflăoăraţl de pilda mărâţă, ce
pus actele tribunalului din M.-Oşorheiu. La
nei meseriaşilor cu drapelul, apoi carul noi cei dela Assoc. pentru sprijinirea în­ ne-a dat’o î. Burbea nu vom înceta nici un pertractarea finală, acusatul apărat de d.
mortuar tras de patru cai şi urmat de ur­ văţăceilor şi sodalilor rom. din Braşov, ce moment de a lupta cu devotament pentru
advocat Mateiu Pop din M.-Oşorheiu, a
maşii familiei răposatului, membrii epitro- o are întrâgă corporaţiunea meseriaşilor ro­ învingerea stâgului, ce l’a purtat el cu cre­
fost achitat, neaflând nici cea mai mică
piei parochiale a bisericei Sf. Nicolae şi mâni de aici cătră răposatul, care atât prin dinţă, ca să se împlinâscă dorinţa sa oea
vină în el. Cu totă procedura drâptă a
de un număr mare de cunoscuţi şi amici profesiunea sa, cât şi prin inclinările sale, mai ferbinte şi să sosâscă cât mai curând
tribunalului, procurorul a înaintat recurs
din tote straturile societăţii, âr musica oră- dintre tote reuniunile nostre românescl, a (jiua, în care poporul nostru, în deosebi
contra sentinţei achitătore. Ce va mai fi,
şenâscă a intonat marşurile funebrale. Cos­ fost mai strîns legat de Associaţiunea nostre. poporul din Soheiii, din sinul căruia s’a
nu sciu.
ciugul era împodobit de o cunună din par­ Ioan Burbea a fost unul din acei no­ născut, să se bucure de o înfloritore stare
Un martor.
tea Associaţiunei meseriaşilor şi una a ne­ rocoşi, cari au ajuns o etate înaintată, materială şi culturală, creată prin muncă
potului răposatului, D-l advocat Manole păstrându-şl nu numai sănătatea, ci şi tote pe terenul meseriilor.

Lumea decă vreţî se ’nvingeţî, Te-am vecf’t şi erî Jelui-m’aşI câmpului, Si capul la răsărit.
Credeţi, cum credu Cbristos!— Ce ochi frumoşi... scântei de sus, Câmpu-i verde Rămâi tată sănătos,
Ce dulci păreri, Nu mă crede. Dâcă n’ai fost bucuros
Abia vorba o sfîrşise Zimbind voiai ceva se-mî ceri Jelui-m’aşI codrului, Să mă vedl umblând pe jos
Şi s’a stins al ei cuvent, Şi-apoi te-ai dus, Codrului fruncjosului, Ca un trandafir frumos,
Eră eu muncit de doru-i Şi ce dureri... Codru-i jalnic, ca şi mine, Să mă yedl umblând prin casă
Stau privind scumpu-i morment. Că nici fruneja nu’i rămâne, Ca o garofă frumosă
A4I te-am zărit; Numai gole rămurele, Când e pusă Ia ferâstră ;
Lacrimi curg, doue isvbre, Treceai prin crângul plin de flori Rămurele subţirele, Când o bate vântu’n faţă
Şi se varsă în nescire Şi ’mi-ai vorbit: Subţirele de durere Umple casa de dulcâţă,
Peste bulgări de ţerinâ „De ce nu vii ?“ Şi am venit, Să le bată vânturi grele, Când o bate vântu’n dos
Ce cuprind scumpa-mî iubire. Şi visători Vremurile, vânturile, Umple casa de miros.
Ne am rătăcit. Ca pe mina gândurile, Mai fi mamă sănătosă,
— Mamă, mamă, eşti departe, B r a ş o v . Crivăţul şi viscolii, Dâcă n’ai fost buourosă
Ah, şi mult mă 9imt strein, Sân-Petreanul. Ca pe mine străinii. Să te sui la munţi cu pâtră
Der cuventul teu din urmă Jelui-m’aşI munţilor, Să’ţl faci ochişorii râtă
Balsam este pe-al meu chin .. . Dor şi j a l e . De dorul părinţilor ; Să privesel la miue’n portă.
I. Vodă. Jelui-m’aşi florilor Fruncjuliţâ de cioâre
(Poesii din popor).
De dorul surorilor; Cine n’are noroc, n’are
I.
Jelui-m’aşi bradilor, De când nasce pănă more.
» R A G O S T E .
Frunzuliţă foie lată, Bracjilor, voinicilor Domne nu mă bate rău,
Te-am întelnit Mamă, inimă de pâtră, Şi de dorul fraţilor. Că şi eu’s copilul tău.
Şi te-am privit ca fermecat Tocmesce-ţl un car cu plată Duce-m’aşI ş’ n’aşl mai veni
Tu mi-ai zimbit, Şi mai vin’ la min’ odată Duce-m’aşI păn’aşl muri, II.
Pe semne mi-o fi fost sorţit Eu nimica nu-ţi poftesc, Că n’am cu cine trăi, Fruncjâ verde siminoo
Aşa de-odat’ Numai să mă jeluesc. Că cu cine am avut Totă lumea ’i cu noroc
Te-am îndrăgit. Jelui-m’aşI şi n’am cui, A pus spate la pământ Numai eu mă ard în foc,