Page 57 - 1898-07
P. 57
REDACŢIimEA, „oazeta“ iese înecare iji.
Admiuistraţiunea şi Tipografia. Abonamente pentrn Austro-Dngaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fl., pe s?ese luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă 2 fi. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet. Pe un an 40 franci, pe ş6se
INSERATE so primesc la AD- luni 20 fr., pe trei luni l6 fr.
MINISTRAŢIUNE în Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franci.
următdrele Birouri de anunolurl: Se prenumeră la tdte ofi-
In Viena: M. Dukes Nachf. ciele poştale din întru şi din
Max Augenfeld 4 Emerloh Lesner, afară şi la d-nii colectori.
Helnrloh Sohalek. Rudolf Mosse. m Abonamentul pentru Braşov
A. Oppellks Nachf. Anton Oppelik.
InBudapesta: A.V. Goldber- Âdnunidrajiunca, Piaţa mare,
per, Ekstoln Bernat. In Ham- Târgul Inului Nr. 80, etagiu
burg: Marolyl 4. Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şâse
PREŢUL INSERŢIUNILOR :_o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl 50 cr.
ria garmond po o coldnă 6 or. snsnoi ysym wwen asOTjwjţa ana Cu dusul în casă : Pe un an
şi 30 or. timbru pentru o pu- -a» W* iQ^lartx »W«J anK&i ehubi 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei
blicaro. — Publicări mai dese T luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. sâu 15 bani. — Atât abo
RECLAME po pagina a 3-a o namentele cât şi inserţiunile
seria 10 or. s6u 30 bani. sunt a se plăti înainte.
. 154. Braşov, fflercurî 15 (27) Iulie.
Saşii şi opiniunea publică germană. vîrtos, cu cât politica maghiaro filă deleni realisarea unui astfel de Goluchovsky îşi va da dimisia, şi anume,
a celei mai mari părţi • din Ziaristica program, care dă a priori tot pen- încă înainte de iubileul împărătesc. Ace
Era un timp, când foile ger germană din imperiu în cursul decenii tru-ea să nu mai potă lua în urmă leaşi soiri constată mai departe, că causa
mane din marele imperiu păreau lor din urmă a favorisat strecurarea nimfe. dimisionării e de provenienţă mai vechie,
a-se interesa mai de aprbpe şi mai sistematică de informaţiunî eronate Cine ’i va constrînge pe stăpâ- întru cât stă în strinsă legătură cu cestiu
viu da cestiunea naţionalităţilor din şi false despre stările din regatul nitorii maghiari de-a respecta drep nea cretană. Deja de pe atunci a început
Ungaria. Astăzi s’a redus f6rte mult Ungariei şi ast-fel se pote Zice ou turile garantate prin lege limbei ministrul de esterne să se clatine în posi-
interesul, ce-1 purtau aceste foi unei drept cuvent, că nici pănă acjl opi materne a Saşilor ardeleni? Fi-va ţiunea sa, âr momentul decisiv în adevăr
deslegăr! favorabile a amintitei ces- niunea publică din Germania nu este în stare a produce acăstă întorsă îl constitue răsboiul americano-spaniol, nu
tiunî, aşa, că putem cjice, ele se nicî-decum în clar cu cele ce se tură în politica ungurăscă sprijinul mai cât conflictul dintre Goluchovsky şi
mărginesc acjî la sprijinul moral ce-1 petrec sub regimul aşa cjis constitu moral ce-1 va acorda păte întrega archiducele Frideric n’are nici o basă reală,
dau din când în când Saşilor din ţional şi liberal unguresc. opiniune publică din Germania cau- căci ori cât l’ar interesa pe archiduce sor
Transilvania în nisuinţa acestora de Pilele trecute numai a apărut sei naţionale a Saşilor ardeleni? tea dinastiei spaniole, totuşi asupra aface
a-se apera de totala contopire a ras- o broşura apologetică asupra Saşi Şi ore un asemenea efect, chiar rilor esterne n’are nici o influintă. Se vor-
sei lor. lor ardeleni în editura lui G. A. de s’ar pute dobândi pe acăstă cale, besce şi de succesorul lui Goluchovsky,
Der şi acâsta apariţiune nu este Seraphin, Sibiiu, Viena şi Lipsea, n’ar avă numai un caracter vremel care ar fi ambasadorul austriac din Berlin
a-se datori atât împrejurării, că despre care am făcut şi noi amin nic, de ac)i pănă mâne? Szogyâny-Marich. Se mai diee, că căderea
pressa din Germania ar urmări ca tire, şi care ţintesce tocmai de a Pentru a ajunge la ţintă, noi lui Goluchovsky va trage după sine şi că
un program al ei tendinţa de a veni informa pe cei din Germania despre credem, că Saşii ar avă lipsă de un derea altui ministru comun.
cu tbtă seriositatea în ajutorul ele starea reală a lucrurilor. Răspunzând program cu totul altul, şi înainte
mentului german strîmtorat din Tran la o broşură a unui fost funcţionar de tdte ar trebui să fiă odată în
silvania şi Ungaria, ci mai mult fap în ministeriul ungar de agricultură, clar cu toţii, că ei singuri nu vor [Maghiari gr. catolici—românisaţî?
tului, că înşişi luptătorii din sînul un anumit Egan, care a debitat tot pută dobândi nici cea mai mica asi Legenda românisării Maghiarilor este
Saşilor ardeleni în nisuinţa lor de felul de născociri tendenţidse şi ne gurare a asistenţei lor naţionale, şi reeditată cu multă pasiune de pressa ma
a-’şl apera existenţa naţională ridică adevăruri cu privire la Saşi, apolo ca cestiunea dreptului lor de limbă ghiară. Mai deunădî o foie ungurescă din
cestiunea de comuniune de rassă în getul acestora se silesce a le com nu se păta resolva decât numai de Peşta scriea, că Ungurii se prăpădesc în
Ziarele germane mai independente. bate criticând totdeodată în mod odată cu cestiunea de drept a tu Ardeal, er acum „Budapesti Hirlap“ s’a pus
Adevărat, că esistă în Germania obiectiv, der ou meritată asprime, turor naţionalităţilor nemaghiare din să dovedâscă românisarea Maghiarilor greco-
o asociaţie puternică, care tinde la actualul sistem de guvernare un Transilvania şi Ungaria. catolicl cu ajutorul matricolelor, mai ales
unirea şi eliberarea tuturor Germa guresc. în diecesa română greco-catolică a Gherlei.
nilor, aşa numitul „ All-deutscher Autorul sorierei de apărare se In numărul său dela 24 1. c. „Bud.
u
Verbaud , care are multe ramifica- opresce mai mult la întrebarea: Ce Dimisia contelui Golucliovsky. Hrlp publică un articul, pe care cetindu-1
u
ţiunî în tdte părţile. Acestă asocia voesc adecă Saşii ardeleni? El răs „Volslcbatt din Viena adusese mai îţi vine să rîdl, seu să ţî formezi convin
a
ţie face progrese mail, dispune şi punde după un excurs istoric, ca când era soirea, că ministrul de esterne Go gerea, că Maghiarii, ca rassă, sunt cei mai
de un număr frumuşel de organe de Saşii nu ţintesc la o posiţia deose luchovsky şl-a dat dimisia; soirea însă s’a slabi dintre tote poporele. Scopul acestui
publicitate, der totuşi se pote Zice, bită de drept public, ci voesc nu desminţit încă în aceeaşi di.'> fel de articull este invederat. Pressa ma
că nu representă decât numai nisee mai să-şî păstreze caracterul cultu Acum vine „Temps din Paris şi con ghiară vrâ să justifice prin ei politica de
11
aspiraţiunl, ce fac parte dintr’un ral german. Ei pretind dela stat, ca firmă faima despre dimisionarea lui Golu- magbiarisare a guvernelor unguresc! faţă
program al viitorului şi cari, deocam să nu pună pedecî în calea culturei chovsky, adaugend între altele, că împăra de Români. Mânecând din acestă conside-
dată cel puţin, nu se profeseză pe lor naţionale, ci din contră să-o pro tul i-ar fi primit’o, însă de dimisionat nu-1 raţiune, trebue ca ea din fundul pământu
faţă de cătră pressa diriguitdre ger moveze şi sprijinâseă fără reservă. va dimisiona decât după terminarea festi lui să scotă „argumente pentru îndreptăţirea
14
mană. Ei vor să dea, Zice autorul broşu- vităţilor iubilare ; âr ca motiv al dimisio- maghiarisării.
Este prin urmare lucru tdrte fi rei, limbei maghiare ca limbă ofi nării aduce faptul, că ministrul de esterne In numărul pomenit „B. H.“ ne spune,
resc, dăcă fruntaşii luptători ai Sa cială a statului ceea-ce ’i se cuvine, fiind odată vorba de regina Spaniei, în că a cercetat pe doi preoţi gr. cat. româ
şilor ardeleni se silesc în tot chipul der persistă şi pe lângă drepturile, cerc forte răstrîns, şi-ar fi făcut observările nisaţî; unul din aceştia ocupă o însemnată
a înrîuri asupra pressei germane di ce s’au garantat prin lege limbei lor sale, cari apoi archiducele Frideric le-ar fi posiţiă în diecesa Gherlei, âr al doilea este
riguitdre, a o informa cum se cade materne. comunicat ambasadorului spaniol. De aici din diecesa Lugoşului. Numele acestor
asupra adevăratei situaţiunî a popo Fbrte bine. Acăsta este aşa cr apoi ar fi isvorit conflictul între ministrul preoţi de origină maghiară, însă români-
rului săsesc, apelând ast-fel la spri eând esenţa programului poporal să şi între curte. saţl, nu ni-1 spune. Din convorbirea, ce a
jinul moral şi al publicului mare sesc, der rămâne o întrebare des Scirile mai nouă sosite din Viena avut’o omul de încredere al cjiarului şovi-
german. chisă, pe care autorul broşurei n’ades- confirmă — dice „Bud. Hirlap" — în esenţa nist cu unul din aceşti doi pionirl ai „re-
Este de lipsă acăsta cu atât mai legat-o: cum îşi încbipuesc Saşii ar lor aserţiunile cjLrului parisian, întru cât maghiarisării , ar apărâ, că „românisarea 11
u
FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ altă ruină; apuci pe strade laterale, ca să drum, Palazo Barberini te învită să-i vecii In sfîrşit âtă Monte Pincio, ale cărui
ajungi mai de grabă la vre-un museu şi parcurile cele răcoritâre în mijlocul cărora serpentine le urci încet. Nu însă pentru-că
stai de deci de ori locului, căci dai sân de stă statua de marmoră a lui Thorwaldsen; suişul ar fi mare, ci pentru-că de abia poţi
Scrisori din Italia. rămăşiţele uriaşe ale vre-unui circ roman, nu te înduri să treci mai departe fără să străbate prin mulţime. Aici alârgă Roma
în cari acjl sunt cjecl de fâurării şi prăvălii, faci un mic ocol pe la „îmblânditorii de întrâgă după amiaijl. Echipajele cele luc-
Nenumitei prietine. seu de vre-o fântână minunată cu vre-un cai ai fostului Monte Gavallo. Uriaşele sta sose bijbăie, damele şi domnii eleganţi se
w
VII. leu din epoca prerenesanţei, care de sute tui de pe timpul împăraţilor te încântă, te salută ridând, îşi aruncă câte-o vorbă în
de ani scuipă apă cristalină pe gură, fă farmecă prin măreţia lor, prin proporţiile trâcăt, aristocraţia înaltă primesce visite în
(Continuare.)
când de sute de ani aceeaşi faţă plictisită, ţinute cu atâta acurateţă şi admirându le trăsură. Domni îmbrăcaţi in ţinută strictă
Din era de tămâie: Roma.
seu de vre-o biserică cu o faţadă de un stil uiţi aprope de ţînta, ce ţi-ai ales’o: se a- de salon se urcă în câte-o trăsură, apoi
Vrei să iai o birje dela gară pănă la baroc admirabil, seu ârăşî de o fântână jungl la Pincio. Mai precaut apuci de as coboră ârăşî să salute alţi cunoscuţi urcân-
11
San-Pietro şi întrebi pe birjar de câtă vreme cu un copilaş de bronz de totă frumseţea, tă-dată prin Piazza di Spagna, despre care du-se ârăşî la alţii în „salon . Viâţă, rîs,
ai nevoie, ca să faci cursa. „Fără esplica- despre care se spune, că e un op de al sci că e un centru comercial, pentru-ca să pocnete de bicifi, strigăte de surugiu — un
ţii o jumătate de oră, cu esplicaţii o oră lui Raffael. Pleci spre Monte Pincio, voind nu mai dai de ceva în drum, care să te sgomot asurejitor.
şi jumătate , îţi va răspunde. Sub „espli să vecjl Roma de pe acest deal, şi dâcă o împiedece âră-şl. Când, apucând drumul cel
11
Când ai ajuns sus, te pomenesc! că
caţii să înţelege numirea palatelor şi a apuci pe Via del Corso, trebue se te oprescl mai scurt, vrâi să urci scările cele bogate
11
s’a înoptat. Priveliscea cea minunată se
monumentelor mai însemnate de pe drum la columna lui Adrian, să cotescl pe la tem spre St. Trinită d. Monti, te aştâptă din nou
spâlăcesce tot mai mult şi tot mai repede,
şi oprirea de câte-va secunde la fiă-care plul lui Neptun, să stai la Fontana de Trevi, o surprindere. Pe scări afli deci de tipuri
cu cât sorele îşi strînge mai multe raze cu
dintre ele. De aceea un străin, care vre cea mai frumosă din câte le are Roma, italienescl, fete, băieţi, bătrâni, vîndătorl
îngrijirea unei mame, care-şî chiamă copiii
u
să vadă oraşul, trebue să socotâscă înclecit fără să ai vreme să cercetezi pe drum mu- de pome sâu „farnientiştl , acele tipuri ne-
în casă când vine nâptea. Ca să mai vecjl
atâta timp pentru orl-ce stradă, pe cât îi see şi palate, şi stai în Piazza del Fopolo peritâre, cari au servit de modele pictori
vila Medici, nici pomenire; eşti mulţumit
trebuie unui Roman. Dai pe strade nouă să vedl minunatul obelisc. Dâcă o apuci lor tuturor timpurilor. Acâstă privelisce
să te poţi opri puţin înaintea fântânei lui
de tot, pe cari crecjl, că n’ai lipsă se te din Quiniral spre Pincio, drumul, care îţi bizară te încântă cu atât mai mult, că e
Moise şi a statuei fraţilor Cairoli, atât de
oprescl mereu, când de-odată vecjî sugru pare mai scurt, ţine şi mai mult, căci tri ceva cu totul nou, ceva viu şi nu-ţî vine
mişcătore în simplicitatea ei.
mat între două case moderne câte nu arc tonul lui Bernini, care suflă dintr’o scoică să te desparţi de scările acestea cu una
de triumf de pe vremea împăraţilor, seu clocotitorea apă, te ţine ca fărmecat în cu două. Şi cum ţi-se întâmplă cu Pincio, o
