Page 78 - 1898-07
P. 78

Pagna 6.                                                            GAZETA TRANSILVANIEI                                                                      Nr. 158—1889.


                         Asemenea  agentură  s’a  înfiinţat  şi  în  a  pornit  cu  multă  înţelepciune.  Şi  dovadă  fete  sunt  găzduite  la  profesorii  cei  căsă­  toţi  copiil-lupî  se  asâmănă;  ar  jura  cine-va
                    comuna  nostră.  Acostă  agentură,  care  cu  este  starea  de  înaintare  a  ţăranului  danez,  toriţi.                                 că  sunt  turnaţi  toţi  pe  acelaşi  calapod.  Ei
                    cea  mai  mare  dragoste  de  înaintare  vrea  în care se află astăciî.                         Acest  soiă  de  şcâle  sunt  înfiinţate  de  umblă  pe  cote  şi  pe  genunchi,  şi  cu  tote,
                    să-şi  împlinâscă  chiămarea  luată  asupra  sa,   Etă  ce  ne-a  povestit  un  învăţat  danez  30 de ani.                               că  modul  acesta  de  locomoţiune  nu  e  câ­
                    doresce  să  fiă  sprijinită  şi  îmbrăţişată  de  venind  la  noi  în  BucurescI  în  rjiua  de  13   Resultatul,  ce  a  produs  aceste  şcoli,  tuşi  de  puţin  potrivit  cu  structura  omului,
                    totă  suflarea.  Aducându-ne  aminte  de  cu­  Februarie  1898,  cu  privire  la  marele  pa­  este  următorul:  Sătenii  toţi  sciu  să-şi  alâgă  ei  umblă  tot  aşa  de  repede,  ca  şi  puiil  de
                    vintele  unui  mare  bărbat  al  veacurilor  tre­  triot şi învăţat Grundtviz.             cea  mai  bună  ocupaţiune  şi  să  lucreze  cu  lup.  Pielea  articulaţiilor,  care  sunt  în  con­
                    cute (Sohakespeare).                               Ca  să  potă  să-şi  pună  în  practică  cât  mai  mare  spor.  Dintr’untâifi,  ei  erau  tact  permanent  cu  solul,  ia  aspectul  şi
                         „Nesciinţa este un blestem dela Dum-    frumosul  plan  închipuit  de  el,  Grundtviz  agricultori.  Venind  însă  grâne  din  părţile  consistenţa  pielei  tăbăcite.  Când  li-se  oferă
                                                      [necjeu,   plecă  prin  sat  şi  chiamă  pe  toţi,  cari  vor  Americei  şi  Rusiei,  cu  preţuri  mai  mici  ca  alimente,  ei  le  mirose  înainte  de  a-le  mânca,
                         Sciinţa e aripa, care ne face să ne     să-l asculte.                                 cele  din  ţâra  lor,  ei  părăsiră  agricultura  şi  şi  nu  le  place  decât  carne  crudă;  osele  le
                                                                                                                                                      v
                                                          u
                                            [înălţăm la cer ,          In  chipul  acesta,  vorbind  în  limba  se  deteră  cu  totul  la  economia  vitelo ,  de  rod cu multă plăcere.
                    decă  ne  veţi  da  ascultare,  vom  cerca  să  sătenilor,  se  adunau  împrejurul  său  şi-l  cari  îngrijind  cu  multă  pricepere,  le  produc   Mai  în  tot  dâuna  ei  au  miros  de  fiâră
                                                                                 -
                    împlinim  cuvintele  unui  slt  mare  bărbat,  ascultau  cu  dx ag,  omeni  de  tăte  etăţile.  mult  mai  mari  venituri  lăpturile  şi  untul  sălbatică,  care  permite  vechei  lor  familii
                    care  a  c}is:  „Sciinţa  e  pomana  cea  mai  Copii,  tineri,  bătrâni  îl  încunjurau  şi  'jcu  lor, decât producea agricultura.      adoptive  să-i  recunoscă  din  depărtare  şi
                    mare, pe care o pote face cineva (Tuller).   rîvnă  prindeau  în  mintea  lor  cu  buourie      Fiă-care  ţăran  eetesce  cu  interes  ori  să  le  facă  visite  nocturne,  când  au  căcjut,
                         Am  spus,  fraţilor,  pe  scurt  starea  nos­  tot felul de poveşti frumbse.          ce  mijloc  nou,  pe  care  îl  găsesce  scris  în  fără voia lor, în mânile âmenilor.
                    tră,  ce  suntem  noi  acum  şi  ce  trebue  şi  '  Şi  cu  atât  mai  dragi  le  erau  lecţiu-   cărţi,  prin  care  crede,  că  pâte  reuşi  mai
                    vom  putâ  să  fim  pe  viitor;  cari  sunt  în  nile  lui,  cu  cât  el  le  povestea  despre  lu­  lesne ajungerea scopului său.                  Din gură în gură,
                    mare  părţile  bune  şi  slabe  ale  nâmului  nos­  cruri folositore pentru viaţa de tote cjiLle.  Ce  am  putâ  noi  folosi  din  acâstă  po­
                    tru,  carî  sunt  căile  pe  carî  trebue  să  apu­                                        veste^  ar  fi:  învăţătorii  noştri  să  cetâscă   Proverbe, cţicăorî, povăţuim, asemănări, idio~
                                                                       Intr’o  cli  făcea  lecţiunl  într’un  sat,
                    căm.  Lucru  firesc,  că  tote  acestea  le-am                                             prin  cărţi  diferite  învăţături  relative  la       tisme şi gătituri despre gură.
                                                                 într’alta  se  ducea  mai  departe.  Şi  în  es-
                    atins  numai,  căci  a  vorbi  pe  larg  despre                                            îngrijirea   vitelor,   cultura   verdeţurilor,       A  d u  n  a   t e   ş i   e s p l i c a t e
                                                                 cursiunea   lui   găsea   printre   ascultători
                   tâte  deodată,  e  ceva  cu  neputinţă.  Ceea-ce                                            cultura  pomilor,  cultura  florilor  şi  să  în­             de I. Bariu.
                                                                 omeni,  cari  cu  plăcere  repetau  sfaturile
                    însă  n’am  făcut  adî,  vom  face  în  conferin­                                          cerce  şi  ei  cultura  pe  de  o  parte,  âr  pe              (Urmare).
                                                                 audite dela prea înţeleptul Grundtviz.
                   ţele  viitore,  la  cari  conferinţe  aşteptăm  să                                          de  alta  sâ-i  îndemne  şi  pe  săteni  cum  să
                                                                       Cine  nu-1  înţelegea,  îi  dedea  tot  felul                                         Mereu din gură scbte
                   vă  presentaţl  în  număr  şi  mai  mare,  căcî                                             facă  mai  bine  aceste  lucruri  spre  a  reuşi
                                                                 de  nume,  ba  că-i  fără  minte,  ba  că  viseză                                           Câte vei'4i şi uscate. Adecă:
                    numai  cunoscându-ne  unii  pe  alţii,  punând                                             să-şi  îmbunătăţâscă  starea  materială,  şi
                                                                 deştept,  şi  alte  câte  ponose,  cum  se  pri­
                   umăr  la  umăr,  vorba  poetului  nostru:                                                   odată cu acâsta şi starea morală a lor.              Mereu spune câte ’n lume tote,
                                                                 cepea fiă-care.                                                                                    Ca să-i tacă gura, nu se pote.
                         „Unde-i  unul  nu-i  putere                                                             („Albina .)              St. G. Carpen.
                                                                                                                       11
                                                                       El  urma  însă  neclintit  pornirei  sale                                                                  *
                         La nevoi şi la durere;
                                                                 bine  chibzuite  şi  în  scurtă  vreme,  fără
                          Unde-s doi puterea cresce                                                               MULTE ŞI DE TOTE.                          Nu te uita ’n gura lui,
                                                                 cheltuiala  statului,  ajunse  să  se  întemeeze
                          Şi duşmanul nu sporesce**,                                                                                                         Ca-i a mincinosului. Adecă:
                                                                 în  fiă-care  sat  o  şcolă,  unde  omul  capătă
                      vom pută face mult dorita ispravă.                                                                                                          N’asculta ce-ţl spune el,
                                                                 cunoscinţe  de  cum  să-şi  îngrijâscă  şi  de
                                                                                                                            Copii-Iupî în IneBii.
                                                                 sufletul  şi  corpul  lui.  După  ce  şcolele  fură                                              Că te miote, scii, la fel.
                                                                                                                    Este  o  părere  în  general  admisă  în
                             Teranul danez.                      ast-fel  aranjate  pentru  copii,  cugetară,  că                                                 De te ’ncredl în gura lui
                              9                                                                                Indii,  că  adesea  lupoicele  fură  copiii  noi
                                                                 mai  trebue  un  fel  de  şcoli  pentru  tineri  şi                                              UrmedI calea prostului.
                         Intr’o  ţâră  depărtată,  trăesce  un  nâm                                            născuţi  pe  cari  îi  lăptâză  şi-i  cresc,  ca  pe
                                                                 tinere,  unde  tinerii  să  vie  dela  15  —  19  ani                                                            *
                   de  omeni,  carî  se  numesc  Danezi.  Limba                                                nisce  pui  de  lup.  Povestea  celor  doi  fun­
                                                                 âr ţinerile dela 14—18 ani.
                   ce  o  vorbesc  aceşti  6menî  sâmănă  cu  limba                                            datori  ai  Romei  nu  întâmpină  nici  o  neîn­  I-i dă zor cu gura. Sâu:
                                                                       Nu  întârdiară  însă  a-se  înfiinţa  şi                                              Abate cu gura. Sâu:
                   nemţâscă.  Prin  oraşe  în  adevăr,  că  se  vor-                                           credere  printre  literaţii  indigeni,  cari  afirmă,
                                                                 aceste şcoli.                                                                               Te înferbântă cu gura. Adecă:
                   besce  şi  se  învaţă  în  şcoli  limba  nemţescă                                           că asemenea copii mişună în Indii.
                                                                       Cea  dintâih  şcolă  fu  înfiinţată  în  satuţ
                   curată.  Până  acum  vr’o  optzeci  de  ani                                                      Un  colaborator  al  revistei  „Lippin-       Vrâ s’apere un neadevăr,
                                                                 Ascov  aşedat  aprope  de  capitala  ţărei.                  1
                   erau  prin  satele  lor  învăţători  trimişi  de                                            cott’s  Magazine *  a  avut  ingeniosa  ideie  să   Dâr cam trage lucru de păr,
                                                                 Apoi,  încetul  cu  încetul,  se  întemiară  în
                   prin  oraşe,  cari  să  înveţe  pe  copii  să  scrie                                        întocmâscă  o  statistică  a  copiilor  crescuţi   Şi ca să nu-i vedî minciuna,
                                                                 tâtă  întinderea  ţării  în  diferite  sate,  ase­
                   şi  să  cetâscă  nu  în  limba  părinţilor  lor,  ci                                        de  lupi  şi  să  întrunâscă  tote  informaţiile   El îi dă mereu cu gura,
                                                                 menea şcoli.
                   în limba nemţescă.                                                                          ce  şi  le-a  putut  procura  asupra  nenorociţi­  Imbrăcând’o ’n vorbe gole,
                         Din  acestâ  causă  prea  puţini  iubeau      Ce  învăţau  tinerii  în  aceste  şcoli?  Tot  lor  prunci  smulşi  dela  sînul  mamei  lor,  ca   De te bagă ’n dece bole.
                   cartea.  Omul  învaţă  bucuros  orî-ce,  în   felul  de  cunoscinţe  folositore.  Flăcăiandrii  să  sugă  lapte  de  fiâră  sălbatecă  şi  să  pri-           îj:
                   limba  lui,  pe  care  a  aucjit’o  din  legăn  dela   şi  fetele  se  duc  împreună  şi  ascultă  acolo  mâscă  un  fel  de  educaţie,  ale  cărei  con­  L’a luat gura pe dinainte
                   mama sa.                                      cunoscinţele, cari le plac mai mult.          secinţe  sunt  desastrose  pentru  facultăţile   Ca şi p’un eşit din minte. Adecă :
                         Un  om  dintre  ei  învăţat,  având  multă    Fiă-care  şcolă  e  condusă  de  un  di­  lor morale şi intelectuale.
                                                                                                                                                                  Mai bine era să tacă,
                   dragoste  să  şî  vadă  nemul  său  ridicat  din  rector,  care  fiind  om  învăţat,  îi  place  mai   Ar  fi  o  erore  să  se  crâdă,  că  colabo­
                                                                                                                                                                  Dâr s’a greşit, — ce să facă?
                   întuner'ecul  nesciinţei,  şl-a  pus  în  gând  să-i  mult  o  anumită  sciinţă.  Acest  fapt  cu­  ratorul  în  cestie,  d.  George  Archie  Stock-
                   înveţe  carte  în  limba  mamei  lor.  Numele  noscut,  a  ajuns  să  se  scie,  că  la  cutare  well,  pentru  lămurirea  unei  cestiunl  aşa   S’a greşit prostu lui Părău
                   acestui om este Grundtviz.                    şcolă  se  duc  tinerii,  cari  au  plăcere  pentru  de  curiâse,  s’a  mărginit  să  înregistreze  le­  Ş’acum îi pare rău.
                         Mai  întâifi  îşi  face  un  plan,  cuce  fel  studiul, ce se predă mai bine.         gende  şi  se  dea  o  credinţă  nelimitată  unor                  *
                   de  cunoscinţe  trebue  să  încâpă  el  să  atragă   Gu  modul  acesta,  mai  toţi  sătenii  îşi  documente  îndoiose.  Savanţi  de-o  autori­  Flecotesce cu gura
                   pe  âmenii  săteni,  ca  să  fiă  ascultat.  Şi  âtă,  cunosc  în  întregime  ţâra  lor.  Căci  unul  tate  nediscutată,  oficerl  din  armata  brita­  Pănă se cbce mura. Adecă:
                   ce  plan  şl-a  făcut:  De-odată  să  le  vor-  dela  un  capăt  se  duce  la  celă-lalt  capăt  nică,  înalţi  funcţionari  civili  ai  guvernului   El te ţine cu vorba
                   bâscă  despre  credinţele  vechi  ale  strămo­  pentru plăcerea studiului.                  din  Indii,  misionari,  au  cules  mărturii,  care   Pănă se face ciorba;
                   şilor,  despre  istoria  vieţei  nâmului  său  şi   Cunoscinţele,  ce  se  propun  acolo,  sunt:  nu  lasă  nici  o  urmă  de  îndoială  despre   Că-i al naibii Dumnâlui:
                   despre  felul  cum  omul  trebue  să  îngrijâscă  gimnastica,  musica  şi  tot  felul  de  cunos­  esistenţa  copiilor  crescuţi  de  lupi.  CâţI-va   Scie rostul luorului.
                   de  o  potrivă  de  corpul  şi  sufletul  său.  Căci  cinţe necesari pentru viaţa practică.  din  ei  au  avut  chiar  ocasia  să  vadă  ase­
                                                                                                                                                                                  *
                   cu  drept  cuvânt,  amândouă  aceste  părţi         Gimnastica  o  fac  lucrând  în  grădină,  menea  fiinţe  nenorocite,  a  căror  inteligenţă
                   date  nouă  de  Dumnedeu,  trebueso  de  o  spre  a  dobândi  forţa  de  muncă  necesară  a  rămas  stinsă  pentru  tot-dâuna,  fiind-câ   Flecotesce cu gura
                   potrivă îngrijite.                            în viaţa de tote clilele.                     n’a  fost  luminată  la  timp,  în  contactul  so­  Pănă perde mura. Adecă:
                         S’ar  părâ  că  la  puţine  lucruri  s’a      Tinerilor  flăcăiandrii  li-se  dă  loc  de  cietăţii omenesc!.                            Dâr mura de când s’a cof
                   gândit  acel  om  învăţat,  cu  tote  acestea  el  adăpost şi mâncare în şcâlă, âr ţinerile      Este de remarcat, înainte de tote, că         Şi el tot mai flecotesce;
   73   74   75   76   77   78   79   80   81   82   83