Page 98 - 1898-07

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 163—1898.

„tot atât de aăenc imprimate în me- au visitat şi vestitul Kremlin. Săra a realisa visul de aur al poporului lui României ’i-s’a făcut o primire
„viorie, ca şi luptele, cari le au împo- s’a dat un prâncj de gală la marele german: unitatea Germaniei. atât de frumăsă şi căldurâsă în
„dobit stindardele cu noui lauri. Armata duce Sergiu. Marele duce a băut în Lui Bismarck i-au succes tote Rusia.
„mea a fost mândră de faptul, că s'a sănătatea Regelui, er Majestatea Sa întreprinderile spre acest scop. A T6te ar merge, decă pe lângă
„luptat alăturea cu o oştire, care posede a răspuns prin toastul următor: eşit victorios din răsboiul cu Austria pacea mult dorită, cei dela Peşta
„cele mai înalte calităţi militare. Ea nu „Rog pe A. V. Imperială se pri- la 1866, apoi din resboiul cu Fran- n’ar mai ave şi alte dureri şi do­
„şi-a uitat nici când frăţia de arme şi „mescă viile mele muţumirî pentru ama­ cia la 1870/71, până când a ajuns riri. Dâr aşa cum sunt şi ei fâcuţî
„împărtăşesce tote sentimetele mele, pre- bilul toast, precum şi asigurarea cât de ca în Versailles din Paris să pună numai din carne şi din 6se, şi cum
„cum şi călăurdsele mele dorinţe, ce le „mult am fost mişcat de primirea căi- corăna de împărat pe capul rege­ mai sciu, că au se-sî dea socotâlâ
„am faţă de viteza armată împerătescă, „durosă cu care am fost întâmpinat la lui seu. despre multe fapte şi stăruinţe păti­
„penru iluştrii ei comandanţi şi în primul „Moscva. După mârtea lui Wilhelm I la maşe ale lor faţă cu coi de alt neam,
„rând pentru preţiosa sănătate şi pentru „ Visitând acest sfânt oraş, care con- 1888 Bismarck n’a mai stat decât ei fără voie se simt stăpâniţî mai
„o lungă şi gloriosă domnie a Majestâţii „ţine atâtea amintiri ale epocelor gloriose doi anî la postul de cancelar al im­ tare de dorinţa, de a vedâ România
„ Vostre. Trâiescă Majestatea Sa împă­ „şi unde bate inima Rusiei, s'a realisat periului ; că la 1890 a fost silit să legată numai cu ei şi certată şi des-
catul! Trăiescâ Majestatea Sa împerâ- „una din cele mai scumpe dorinţî ale se retragă, deâre-ce împăratul de acţî binată cu tâtâ lumea, care nu e
„ tesa /“ „mele şi sunt cu atât mai fericit, cu cât Wilhelm II voia să i ţermurâscă pu­ frate de cruce cu ei. Aşa şi gazeta
Regele Carol a depus trei co­ „am regăsit aci pe bravii grenadirî, cari terea sa de a tote făcător şi dispu- ungurescă „Pester Lloyd , care mai
11
rone din argint cu inscripţii româ­ „au sdrobit elanul lui Osman-Paşa, şi au nător, eu care Bismarck se obicî- alea în ale politicei exteriăre este
nesc! pe mormintele împăratului „decis ast-fel căderea Plevnei. nuiss atât de mult. (Ţarul de frunte al guvernului, ar
Alexandru II, Alexandru III şi pe „Adânc recunoscător M. S, împă­ De-atuncî a trăit viaţa retrasă vrea şi n’ar vrea; ar vrea să se bu­
al marelui duce Nicolae Nicolaevicî. catului de tote atenţiunile, beau în sănă­ la moşiile sale mari, din când în cure de primirea, ce a întâmpinat’o
Inscripţiile cuprind date însemnate tatea Sa, făcend urări ferbinţî pentru când însă slobozea câte-o bombă, regele Carol, şi totuşi vede şi simte,
comemorative din răsboiul de pe „fericirea A. V. Imperiale şi mulţămind care punea pe griji şi pe împăratul. că nu păte să se bucure. De aicî
Chiar şi la morte Bismarck a
câmpiile Bulgariei Ja 1877/78. „cerului, că V'a protejat acum de curend ţinut să se facă tâte după voinţa vine, că vorbind de acestă primire
In legătură cu acestea mai a- „în mod atât de vădit. lui. El n’a lăsat să fiă îmormentat a regelui Carol din partea Ruşilor,
mintim, că marele duce Constantin „Trăiască împăratul! Trăiască Im- în Berlin lângă Wilhelm I, deşi îm­ o întorce şi o sucesce cu multă mă-
Constantinovicî, preşedintele Acade­ „părătesa! ! păratul de ac|î al Germaniei a dorit estrie, der totuşî nu păte se ascundă
miei de sciinţe din Petersburg, a adevăratele sale gânduri şi simţă­
Intorcerea în ţâră. espres acâsta. A fost îmormentat în
dat Regelui Carol o diplomă, nu­ Friedrichsruh, fără de nicî o cere- minte.
mind pe Regina Elisaveta a Româ­ Regele, principele moştenitor şi moniă. In castelul său din Friedrichs­ Lăsăm să urmeze mai jos apre­
niei membră a acelei Academii. suita vor trece la reîntărcere şi prin ruh n’a putut să între nicî o depu­ cierile acestei foi despre sărbarile de
Plecarea înalţilor âspeţî dela Kiev. Mâne, Duminecă, vor sosi la taţiune, chiar nicî aceea a parla­ primire din Moscva. Din aceste se
Petersburg spre Moscva a fost pre­ Burdujenî. S’au luat disposiţii, ca mentului din Berlin. La îmormen- va convinge fiă-cine de cele cjise
cedată de-o despărţire fârte căldu- decoraţiunea gării Burdujenî să fiă tare însă a luat parte împăratul şi mai sus, şi va vede cu deosebire
râsă. Regele, principele moştenitor aceeaşî ca şi la plecare. împăratâsa. împăratul Wilhelm II cum „P. Lloyd“ caută în adins să
şi suita au fost petrecuţi la gară de Românii din Cernăuţî pregătesc proiectase pe Konigsplatz din Berlin înşire într’un mod nu prea bătător
Ţarul Nicolae şi de marele duce o frumâsă primire Regelui, o mare ceremoniă funebră, dâr nicî la ochi, dâr fărte la înţeles, tăte acele
Mihail Nicolaevicî. înainte de ce Re­ acesta nu s’a ţinut. momente, carî după acest <jiar ar
gele s’ar fi urcat în tren, împăratul Bismarck este jălit de întrâga arunca o umbră ăre-care peste nouăie
şi marele duce i’au îmbrăţişat şi Principele Bismarck. Germaniâ, ca cel mai distins şi mai raporturi mai intime ale României
sărutat de multe-orî, âr principe­ meritat fiiu al ei. cu Rusia. Bine înţeles, „P. Lloyd“
le moştenitor Ferdinand a sărutat O rară figură, pâte cea mai în­ nu uită nici odată de a reîmpros­
pe toţi marii duci. Când trenul semnată şi mai strălucită figură a păta delicata cestiune a Basarabiei,
s’a pus în mişcare, Ţarul a mai diplomaţiei din a doua jumătate a „P. Lloyd“ despre primirea regelui precum şi pretinsa rivalitate dintre
strîns înc’odată mâna Regelui Carol. vecului nostru, s’a stins dintre Ruşî şi Români pentru isbâncjile
cei vii. Carol în Rusia. dela Plevna.
La Moscva.
Cancelarul de fier, principele E interesant a vede, ce faţă fac Dtă ce scrie numita făiă:
Regele şi principele moştenitor Bismarck, a cărui mână a apăsat oficioşii guvernului unguresc, adu­
Precum în Petersburg, aşa şi în
cu suita au sosit la Moscva în 1 câte-va cjecî de an! pe grumazii Eu­ când soirile despre primirea atât de Moscva, familia regală română a fost obiec­
August la amiacjî. La gară au fost ropei, şî-a dat sufletul în năptea de strălucită, ce ’i-s’a făcut regelui Ca­ tul unor deosebite onoruri şi distincţiunl,
primiţi de marele duce Sergiu Ale- Sâmbătă spre Dumineca trecută.
rol la Petersburg şi Moscva. Ar vre la cari regele a replicat la prânrlul festiv
xandrovicî, de autorităţile militare Bismarck s’a născut la 1 Apri­ se arete, că nu se neliniştesc, căcî din palatul guvernatorului cu demnitatea,
şi de-o deputaţiune a oraşului. Gara
lie 1815 în Schonhausen (Pomerania) dâră Austro-Ungaria e acum prietina ce totdâuna l’a caracterisat şi cu tactul
era splendid decorată. Întreg oraşul dintr’o vechiă şi nobilă familiă. La Rusiei, de când Goluchowski s’a în­
împodobit cu drapele românesc! şi 1845 şî-a început cariera de depu­ ţeles cu Muraview să vegheze îm­ său infalibil. Putem cu toţii consimţi cu
„Novosti* în constatarea, că sSrbătoresca
rusesc!. O companiă de grenadir! a
tat, în care calitate s’a distins ca preună în bună înţelegere, ca să fiă călătorie a regelui Carol va promova întă­
făcut onorurile, pe aripa stângă se
conservator regalist incarnat. La pace şi linişte în răsăritul Europei. rirea strînselor raporturi de prietinie din­
aflau toţi oficerii de grenadir!, car!
1851 a representat Prusia pe lângă Statele micî creştine să se pârte tre Rusia şi România, şi întărirea acestei
au luptat sub ordinele Regelui la
uniunea dela Frankfurt, er la 1859 cum să cade şi să nu facă supărare prietinii după cunoscutele principii ale Ţa­
Plevna. Primarul oraşului a presen- a fost trimis ca ministru plenipo­ celor dela Petersburg şi Viena. De rului Nicolae însâmnă şi crescerea garan­
tat pe o tava Regelui pânea şi tenţiar ia Petersburg, de unde după altă parte tot aceştî oficioşi au de­ ţiei păcii generale europene. Sub impresiu-
sarea.
câte va Iun! a fost trimis în aceeaşî clarat de atâtea orî, că au deplină nea acestui moment, în BucurescI, precum
Dela gară pănâ’n oraş popora- calitate la Paris. In Octomvra 1862 încredere în intenţiunile pacînice şi şi în alte părţi, nimeni nu va mai băga în
ţiunea a aclamat viu pe înalţii âs- ajunse Bismarck ministru preşedinte leale ale Regelui Carol şi ale gu­ seină tonul ceva rece şi critic, cu care a
peţî. Regele şi principele moştenitor al Prusiei. Dela data acesta înce­ vernului său. întâmpinat o parte a pressei rusescl pe
au făcut o visită marelui duce şi pând a lucrat puternic alătur! cu De aicî ar urma, ca oficioşii ospeţii regescl. Aşa scria d. e. „Novosti“:
marilor ducese, apoi au visitat ca­ regele său Wilhelm I, mai târcjiu dela Peşta să nu se turbure de loc, „A vedâ în Rusia pe regele şi principele
pela sfintei feciăre d’Iveaskaya; împărat al Germaniei unite, pentru ba să fiă chiar mulţămiţî, că rege­ moştenitor al României, este cu atât mai

că sunt încă mai mult Românî, de­ feri să am să mănânc tâtă vieţa publică. Principiul acesta permite simţi fericite să aibă institutori cum
cât catolici. Der dura-va 6re resis- mea numai pâne nâgră, decât să me­ statului ungar să întervie în şcolele sunt aceştia.
w
tenţa acâsta? Episcopii uniţi sunt rit la salariul stăpânirii . Atitudinea românesc!. Şcâlele confesionale sunt inde­
isolaţî de naţiune. Sinodul îi pro­ acâsta mândră e posibilă, graţie fâ­ In Ungaria sunt trei feluri de pendente de stat, dâr trebue să se
pune, der statul îi numesce. şiei de pământ, pe care preotul îşî se şcole primare: şcâle de stat, şcâle supue programelor sale şi contro­
Contra bisericii ortodoxe lupta e mănă grâul. Der decă statul ar răpi comunale, şcole confesionale. Şcâ­ lului său. In şcâlă se predă româ-
mai grea. Nu păte fi atinsă decât într’o cŢ pământul, ce va deveni lele românesc! sunt aprâpe tâte de nesce, der studiul limbei ungare e
prin mijlâce piezişe, nu i-se pot face preotul? E drept, că nu s’a încercat categoria din urmă. Ele sunt fundate obligător. Limba acâsta, predată de
decât pagube slabe. Neutralitatea încă acesta. Pote că se va încerca şi intreţinute parte de biserica de dăscăli, carî nu o sciu bine, unor
strictă a legii nu’-i este favorabilă. într’o cji, când se va vede, că clerul care depind, parte din cheltuiala cre­ elevi carî nu se grăbesc s’o înveţe,
Pe când statul percepe impositul e mai puţin strîns unit cu poporul, dincioşilor. Contribuţia cu totul vo­ se scie aprâpe cât limba germană
pentru şcâlele comunale şi şcâlele de unde îi vine puterea. De-ocam- luntară, e de 5 — 15 fljrnî de cap la noi. Pare însă că ea presintă
statului, biserica trebue să-şî inca- dată se prepară isclarea sa prin de familie în comunele cele mai să­ Românilor dificultăţi estreme. Une­
seze singură birul pentru şcâlele ei. măsuri, carî au un efect încet şi de­ race. Cu aceste singure resurse Ro­ ori, pe drumuri, nisce Românî mi­
u
Orî, ea nu dispune de nicî un mijloc părtat, cum e noua lege „civilă , mânii au ajuns să aibă în ţâră peste titei, pe carî îi recunâscem după
de constrÎDgere. Birul e greu, Ro­ care nu mai recunâsce căsătoria re- 3000 de şcâle primare. Unele sunt ochii lor negri şi strălucitori, ne
mânul e sărac, şi une-crî veniturile ligiâsă. Legea acesta e imitată după forte înfloritâre. Cea din Sălişte, salutau pe uuguresce. Era ordinul
se incaseză târcjiu. De asemenea bi­ alte ţări. Der Românii văd într’ânsa aprâpe de Sibiiu, are peste 500 de dascălului. „Care dintre voi scie mai
serica e desarmată în conflictele ce o atingere a bisericei lor şi o ten­ elevi. Materialul e sărăcăcios, der bine unguresce? Acela capătă doi
isbucnesc între dânsa şi populaţie. tativă pentru a demoralisa po­ instituitorii animaţi de un zel in- creiţarî". — „Eu, eu !“ strigau ei cu
Decă se întâmplă unei parochii, că porul lor. focat. Ei vin din institute pedago­ toţii. —„Cum te chemă?... De câţi
alege un popă de caracter dubios, * gice susţinute de cele două biserici anî escî ?... Unde locuescî?...“ între­
Sinodul trebue să aprobe alegerea, în fiă-care capitală a diecesti. Ei bam pe unguresce. Tâte capetele cele
de teama unui scandal şi mai mare. Astăcţî e de obşte admis, că formeză o clasă instruită, activă şi micî se plecau şi se gândeau profund.
In munţii din Bănat un preot statul e, decă nu însărcinat, cel influentă. Multe ţări, care fac sa­ Repetam aceleaşi întrebări pe româ-
tînăr şi înfocat ’mî-a cjis: „Aşî pre­ puţin răspunzător de instrucţiunea crificii mari pentru ai lor, s’ar putâ nesce : răspundeau toţî într’odată.