Page 99 - 1898-07
P. 99

Nr. 163-1898                                                            GAZETA TRANSILVANIEI                                                                      Pagin a 3.


              plăcut,  cu  cât  România  totdâuna  a  fost       — Faceţi ca mine, principe, aveţi să ră­  tru  pace,  de  dreptate,  de  dreptul  popore-   gr.  cat.  din  oraşul  Bistriţa,  centrul  comi­
              declarată  de  un  instrument  şi  sentinelă  a  ciţi — şi acum să vorbim.                 lor.  .  .  prostii!  Ii  bag  genunchiul  între  pi-   tatului  Bistriţa-Năsăud,  —  şcolă  sistemi-
              triplei  alianţe  în  Peninsula  balcanică.  Ro­   —  Pe  D-ta  amvenit  să  te  văd  D-le  ciore  pe  sub  masă  şi  el  se  face,  că  nu  ’n-
                                                                                                                                                       sată  cu  doi  învăţători  —  se  simte  trebu­
              mânia  însă  n’a  fost  nicî-odată  agent  al  tri­  conte, începu prinţul Napoleon.       ţelege.  Totuşi  nu  pot  să-i  spun,  că  am   inţa  imperativă  a  unui  învăţător,  care  să
              plei  alianţe  şi,  după  convingerea  nostră,     —  O  „sciâm ,  răspunse  Bismark.  îm­  poftă să mă culc cu el!                      fiă  destoinic  a  ridica  nimbul  acestei  şcole
                                                                              u
              nu  va  fi  nici  când.  Politica  sa  s’a  distins  păratul  voesce  [să  cundscă  proiectele  paele.   Oonversarea  era  terminată.  Prinţul   la  nivelul,  pe  care  stau  şcolele  poporale
              totdâuna  prin  independenţă  şi  înţelepciune.  Ei  bine,  cu  D-v6stră  pot  să  vorbesc,  căci  Napoleon se scula :
                                                                                                                                                       de  altă  limbă  din  localitate.  Devenind  acum
              Faţă  de  Rusia,  atât  România  oficiosă,  cât  D-vostră sunteţi capabil să mă înţelegeţi.      —  D-le  conte.  Am  să  repet  convor­  vacant  un  post  de  învăţător  dela  acâstă
              şi  poporul  românesc  totdâuna  s’au  purtat      Şi  atunci  în  20  de  minute,  cu  o  vervă  birea  nostră  împăratului.  Vrei  să  scii  în  ce
                                                                                                                                                       şcolă  şi  publicându-se  în  foile  nostre  con­
              cu  demnitate  şi  tact.  Noi  n’avem  nimic  să-i  necomparabilă,  el  desvăli  planul  următor:  termini?
                                                                                                                                                       curs  cu  termin  pănă  în  14  August  n.  e.,
              reproşăm.**                                  Germania  se  va  unifica,  se  va  alia  cu        —  Spuneţi, principe, spuneţi!          ţinem  de  bine  a  aminti  la  acest  loc  pănă
                   „Novoje  Vremja**  se  pronunţă  şi  mai  Francia  şi  aceste  două  naţiuni,  strins  legate,   —  Sire,  D.  de  Bismark  ne  propune   la  cât  se  pote  urca  dotaţiunea  învăţătoru­
              deschis.  Ea  vede  în  înaltul  ospe  un  mo-  vor  asvîrli  pe  Rusia  în  stepele  sale,  va  o  hoţiă  mare.  Putem  să-l  luăm  de  gât  şi
                                                                                                                                                       lui  alegând,  şi  anume:  Salarul  anual  solvi-
              naroh,  care  totdâuna  a  dat  dovecll  de  soli­  deschide  Ungariei,  devenită  pilotul  impe­  să-l  ducem  la  comisar?  Eu  cred,  că  nu.   bil  în  rate  lunare  anticipative  din  cassa
              daritate  cu  noi  şi  care  domnesce  într’o  riului  austriac,  drumul  Constantinopolului,  Ei bine, atunci să prădăm cu dânsul!
                                                                                                                                                       bisericei  face  300  fl.  Cuartirul  liber  din
              ţâră,  în  care  aderenţii  Rusiei  sunt  fără  va  lua  Engliterei  coloniile  sale,  care  vor   Un  mare  hohot  de  rîs  al  prinţului   edificiul  şcolei,  constătător  din  două  odăi,
              nici  o  influinţă  şi  în  minoritate;  ea  cons­  fi  locul  de  scurgere  al  prisosului  de  popu­  însoţi  aceste  cuvinte  —  Bismark  puse  ca­  curte  şi  grădină,  apoi  5  orgii  de  lemne
              tată,  că  România  în  ale  politicei  şi  econo­  laţie  din  Germania  şi  Francia,  va  reduce  păt conversaţiunei.
                                                                                                                                                       pentru  încălcatul  salei  de  învăţământ,  cari
              miei  e  pe  deplin  dependentă  de  Austro-  Ispania,  Italia  şi  ţările  Scandinave  la  rolul
                                                                                                                                                       sunt  de  ajuns  şi  pentru  încălditul  cuarti-
              Ungaria  (?)  şi  că,  după  părerea  generală,  de sateliţi. El conchise prin aceste cuvinte:                                           rului  învăţătoresc:  fac  la  olaltă  150  fl.
                                                                                                             SOIRILE DILEI.
              deja  de  mult  mişcându-se  în  apele  triplei    —    Yăd  bine  gândirea  D-vostră.  D                                                Decă  învăţătorul  ales  va  fi  în  stare  a-şî
              alianţe,  stă  în  serviciul  păcii,  întru  cât  o  vostră  dieeţî:  D.  de  Bismark  ia  Germania,                  î
                                                                                                                                         — 25 Iulie v.  împlini  chiămarea  după  dorinţa  senatului
              voiesce  acesta  Berlinul  şi  Yiena  (Asta,  cjău,  ce ne dă nouă d-lui?                                                                şcolastic,  va  primi  la  sigur  ajutorul  anual
              nu  e  nicî  o  nefericire  pentru  România  şi    —  D-vostră voiţi Geneva?                    Românii din Cernăuţi şi Regele Carol.    de  100  fl.,  de  care  se  împărtăşesce  şi  învă­
              Europa!  —  Red.  lui  „Pest.  Lloyd**);  recu-    —  E prea puţin.                        Românii  din  Cernăuţi  şi  autorităţile  din   ţătorul  actual,  âr  decă  pe  lângă  aceste  va
              nosce  însă,  cu  tote  acestea,  că  „cu  totă    —  Luxemburgul ?                        acel  oraş  pregătesc  o  splendidă  primire  M.   avâ  cunoscinţe  musicale,  ca  să  potă  con­
              lipsa  de  independenţă  politică,  administra-    —  Acesta  nu-i  nimic.  Când  iai,  tre-   S.  Regelui  Carol,  la  întorcerea  Sa  din  Rusia.   duce  corul  vocal  de  curând  înfiinţat  şi  să
              ţiunea  internă  a  României  e  condusă  cu  o  bue  să  iai  ceva  ce  merită  ostenâlă.  Noi   Oraşul  se  pavoasâză  cu  verdâţă  şi  drapele   nu  fim  siliţi  a  ţinâ  magistru  special  pen­
              mână trainică şi înţelâptă**.                voim frontiera Rhinului.                      române  şi  austriaco.  Societatea  română  din   tru  acest  scop,  va  mai  primi  şi  o  remune-
                   Mai  e  bătător  la  ochi,  că  în  enuncia-   —  Ah,  Rhinul!  Mă  îndoiam.  Ei  bine!   Bucovina,  în  frunte  cu  baronii  Hurmu-   raţiune  anuală  de  cel  puţin  100  fl.;  —  c’un
              ţiunile  rusesc!,  forte  rar,  ba  am  pute  dice  asta  nu  pot  să  v’o  dau,  înţelegeţi  bine.   zachi  şi  Vasilco,  vor  presenta  M.  Sale  Re­  cuvânt,  dâcă  învăţătorul  ales  va  corăspunde
              aprope  de  loc  nu  se  face  alusiune  la  ma­  Pe  mine,  puţin  m’ar  importa:  eu  nu  ţin  la   gelui  un  frumos  album,  care  va  conţină   cerinţelor  aci  descrise,  dotaţiunea  lui  anuală
              rile  prestaţiuni  militare  ale  oştirii  româ­  Rhin.  Eu  sunt  un  German,  eu  sunt  un  Pru­  fotografiile  locurilor  celor  mai  pitorescl  ale   se pote urca la 700 fl.
              nesc!  la  Plevna,  pe  când  enunciaţiunile  ro­  sian  un  Yendean.  Nu  trebue  să  mă  con­  Bucovinei,  precum  şi  tipurile  locuitorilor
             mânesc!,  de  sine  înţeles,  aceentuâză  tocmai  fund!  c’un  profesor  din  Heidelberg.  Der   români.                                       Logodnă.  D-l  Rudolf  N.  Orghidan,  fi-
              acest  glorios  capitol  din  trecutul  României  nu  sunt  stăpân  în  acâstă  cestiune.  Nici   Manevrele  de  tomna  în  România.  Ma­  iul  răposatului  comerciant  român  din  loc
              din  incidentul  presenţei  regelui  pe  pământ  odată  opiniunea  publică  nu  va  admite  ce­  nevrele  din  tomna  viitore  vor  fi  cât  se   N.  Orghidan,  s’a  logodit  cu  amabila  d  şoră
             rusesc.  Că  din  ambele  părţi  cu  multă  scru-  siunea  unui  sat  german.  Să  căutăm  în  altă   pote  de  interesante,  dice  „Epoca .  La  a-   Tini  V.  Popovicî,  fiica  cunoscutului  nostru
                                                                                                                                           u
             pulositate  s’a  ocolit  orî-ce  amintire  de  Ba­  parte. Voiţi Belgia?                    ceste  manevre,  batalionele  de  geniă  şi  pon-   măsar  d-l  Basiliu  Popoviciu  din  Braşov,  la
              sarabia, e de sine înţeles.                        —  S’ar pute vorbi. Der Euglitera ?     tonierii  vor  ridica  cetăţi  uriaşe,  fortificân-   25  Iulie  st.  v.  a.  c.  —  Adresăm  familielor
                                                                 —  Englitera,  mă  întrebaţi  D-vostră!   du-le  cu  şanţuri  şi  diguri  de  apărare.  Lup­  şi  tinerilor  logodiţi  sincerile  nostre  feli­
                                                           Ah!  dâcă  aşi  fi  bumbăcar  american  său   tele  ce  se  vor  da  în  aceste  manevre,  vor   citări !
             Prinţul Napoleon şi Bismark.                  rajah  din  Indii,  m’aş  îngriji  forte  tare  de   ave  însemnătatea  adevăratelor  campanii

                                                           ce  gândesc  Englezii.  Der  sunt  o  putere                                                     Regele  ţiganilor  şi  resboiul.  Corespon­
                   D-l  marchiz  de  Yilleneuve  a  publicat                                             de  răsboifi.  Manevrele  vor  dura  aprăpe  30   dentul  unui  diar  engles  a  interviewat  (la­
                                                           mare  continentală  şi  nu-mi  pasă  de  En­  de  qile  şi  vor  fi  comandate  de  toţi  şefii
             în  anii  de  mai  înainte  în  „Figaro"  istoricul                                                                                      lele  aceste  pe  regele  gitanilor  (ţiganii)  din
                                                           glitera.  Să  vedem,  ce  pote  ea.  Ea  va  îm-   de  corpuri  de  armată.  Direcţia  generală  a
             unei  întrevederi,  ce  a  avut’o  în  1866,  prin­                                                                                       Grenada.  Vorbind  de  răsboifi,  acesta  i-a
                                                           baroa 80,000 de âmeni, 100,000, să punem      C.  F.  R.  a  şi  primit,  din  partea  ministru­
             ţul  Napoleon  cu  Bismark  pe  atunci  conte.                                                                                           făcut  un  tablou  din  cele  mai  triste  asupra
                                                           180,000   decă  voiţi.  Ea  nu  pote  mobilisa   lui  de  răsboiti,  o  adresă  pentru  a  pregăti
             Prinţul  Napoleon  istorisind  acâstă  convor­                                                                                           stărei  miserabile,  în  care  se  găsesc  supuşii
                                                           mai  mult.  Ei  bine,  nu  suntem  noi  aşa  de   vagone  suficiente  la  staţiile  apropiate  de
             bire  în  faţa  mai  multor  amici,  d-l  de                                                                                             săi  din  causa  răsboiului  ispano-american,
                                                           tari amândoi să i aruncăm în La Manche?       câmpiile,  unde  vor  avă  loc  manevrele.  Ma­
             Yilleneuve  o  transcrise  şi  întreba  pe  prin­                                                                                        aceştia  trăind  exclusiv  numai  din  bacşişu­
                                                                —    Tote  aceste  pot  să  fiă  obiectul   nevrele  de  imbarcare  şi  debarcare  de  trupe
             ţul Napoleon, dâcă ar putâ să o publice.                                                                                                 rile,  pe  cari  le  căpăta  dela  visitatoi’ii  —
                                                           unor  negocieri  seriose.  Dâr  nu  vă  gândiţi,
                                    u
                   „Poţi  să-o  publicî ,  răspunse  el.  .  .  .                                        se  vor  face  în  presenţa  M.  S.  Regelui  şi  a   mai  cu  semă  Eoglesi  şi  Americani  —  cari
                                                           că  ar  fi  folositor  de-a  aşterne  aceste  idei
              „dâr  după  mârtea  mea.  Un  prinţ  nu  tre-                                              tuturor generalilor.                         vin  să  observe  obiceiurile,  danţurile  şi  cân­
                                                           pe  hărtie,  de-a  face  un  memorandum,  care
             bue să fiă indiscret cât trăesce .                                                                                                       tecele  lor,  bacşişuri,  de  cari  acum  sunt  lip­
                                         M
                                                           ar fi pus sub ochii împăratului?                   Macedonenii  din  Bulgaria,  piarele  din
                   Etă  istorisirea  d-lui  Yilleneuve,  ea  va                                          străinătate  aduc  soirea,  că  Macedonenii  din   siţi  ;  de  aceea  domnesce  între  dânşii  fomea
                                                                Bismark  se  scula,  luâ  altă  pipă,  o  um­
             interesa pe mulţi astădi.                                                                   Bulgaria,  vor  ţine,  în  diua  de  7  August,   şi  miseria  cea  mai  nâgră;  şi  dâcă  răsboiul
                                                           plu,  o  aprinse  şi  privind  drept  în  faţă  pe
                   Bismark  veni  înaintea  visitatorului,  îi  prinţ îi dise:                           un  congres  la  Sofia,  în  urma  căruia  vor   mai  continuă,  dice  bătrânul  rege  al  gitani­
                                                                                                                                             u
             presintâ  un  scaun  şi  se  trânti  el  însu-şi    —  D-vostră  aţi  vrea  un  tratat  secret   adresa  un  „memoriu  marilor  puterî   pen­  lor,  nu  voih  mai  pute  răspunde  de  nimic,
             într’un  fotoliu  mare,  lângă  o  masă,  pe  care   cu  semnături?  Ei  bine,  nu!  Şi  la  ce  ar  fi   tru  a  reclama  ridicarea  Macedoniei  în  pro­  deore-ce  poporul  meu  a  început  deja  să
             erau  pahare  şi  o  sticlă  enormă  cu  bere.  El   bun  de  alt-fel?  Decă  pactul  îmi  e  avanta-   vincie  autonomă  sub  suzeranitatea  Sulta­  murmure  şi  se  hotărî  să  se  arunce  asu­
             relua pipa dicend din vârful buzelor:         gios,  îl  execut  fără  ca  să  fie  scris.  In  caşul   nului,  numirea  unui  guvernator  creştin,   pra  oraşului,  ca  să  capete  pâne  cu  ori-ce
                                                                                                         constituirea  unei  adunări  naţionale  şi  or-   preţ.  Etă  o  nouă  revoltă  —  unică  în  fe­
                   — Permiteţi, principe?                  contrar. . .
                                                                                                        ganisarea  unei  miliţii  conform  „proiectului   lul  ei  —  în  perspectivă  pentru  nenorociţii
                   Şi  dădu  drumul  unei  lungi  spirale  de   Un gest sfîrşi frasa.                               u                                 Spanioli.
             fum.  Prinţul  aprinse  o  ţigară,  şi  cum  at­   —  Pentru  ce  n’ai  fi  vorbit  împăratu­  de  reforme   ce  ambasadorii  din  Constan-
             mosfera  era  înăbuşitâre  şi  mirosia  a  tutun,   lui aşa de limpede ca mie?             tinopol  alcătuiseră  în  momentul  isbucnirei      Cununiă.  Ioan  Miliali  şi  Amalia  Pop,
                                                                                                        răsboiului greco-turc.
             el  se  duse  la  ferâstră  şi  o  deschise.  Bismark   —  împăratul  D  vostră  ?  Der  e  o  fe­                                       îşi  vor  serba  la  11  August  cununia  în  bi­
             îl  lăsa  să  facă,  luă  o  caschetă  şi  o  îndesa   meie.  I-am  propus  mii  de  avantage.  El  şo-   Avis  învăţătorilor  român!.  Ni  se  comu­  serica  gr.  cat  din  Berind.  —  Dorim  fe­
             pe capul seu chel dicând:                     vâiesce,  el  vorbesce  de  dragostea  lui  pen­  nică  următorele  :  La  şcola  poporală  română ricire !



                   Totuşi  inspectorii  nu  glumesc.  fiă,  der  me  tem,  că  n’au  se  mai  fiă             Cânenii,  fiind  tocmai  la  "graniţă,  vor   nisce  cobiliţe,  mai  vecjl  şi  un  O.  numai
             Când  o  şcdlă  nu  se  supune  legii,  o  bmerri  de  omeniă“.  Tovarăşul  meu  avâ  fericirea  să  vadă  în  apropiere  ridicate       cât  un  covrig  d’un  ban.  Ş’apoi  ce  firme?!
                                                                                                                                                                              u
                                                                                                                                                                                                u
              închid.  Trecem  printr’un  sat  din  de  drum,  tîner  şi  entusiast,  avea  edificii  pentru  vamă,  magazine,  hoteluri,             „Grand  Hotel  naţional ,  „Hotel  italiano ,
                                                                                                                                                                         1
              Bănat,  unde  şcola  româna  a  făcut  ochii  plin!  de  lacrimi.  „Ai  vecjut?  prăvălii  etc.,  şi  din  multe  piepturi  ome­        „Calzoneria  italiana *  —  aucji  D-Ta  —  „cal-
                                                                                                                                                             11
             loc  unei  şcdle  urgureşei.  Oprim  pe  ai  aucjit?“  îmi  c}ise  el.  „Ce  popor  no­    nesc!  va  eşi  câte  un  oftat,  după  ţâra  pe   zoneria   —  „Mare  magazin  de  coloniale**
             un  băeţaş  de  12  —  13  anî.  „Te  duci  bil,  frumos!  Cum  a  pus  degetul  pe  care o părăsesce, sâu în care întră.                etc. —
             la  şcdlă?  —  Nu  me  mai  duc.  —  Scii  reul  invisibil!  El  nu  se  plânge  nici            Deja  de  pe  acum  se  simte  o  nouă        Mi-a  bătut  la  ochi  cu  deosebire  firma:
             se  ceteseî  şi  se  scrii  unguresce?  —  de  vent,  nici  de  pldie,  nicî  de  bir,  viâţă  în  liniştitul  sat.  Sute  de  lucrători,  de   „Salon  de  ras  şi  tuns**;  pe  aceeaşi  scân­
             Am  uitat.  —  Scii  se  cetesc!  şi  se  nicî  de  miserie:  se  plânge,  că  vede  tâte  limbile  sunt  acolo.  Şi  după  ei  se  ţin   dură  :  „Cafenea  internaţională**  şi  ceva  mai
              scrii  românesce?  —  Nu,  n’am  înve-  cum  dispare  religia,  omenia  copiilor  roih,  tot-felul  de  negustori  şi  meseriaşi;       jos:  „biliard  inglez**.  Şi  fiind-că  tocmai
              ţat.“  Etă  acum  un  ţeran,  care  trece  sei“.                                          grecotei  cu  limba  peltică,  jidănei  cu  nasul   aveam  lipsă  de  a-mi  regula  niţel  barba,
              obosit,  cu  turca  de  umer:  —  „Ei,                                                    cocorat  şi  alţii,  storcând  părăluţele  munci­  am  întratîn  „salon**.  O  odăiţă  mică,  strimtă,
              frate,  opresce  puţin.  Ai  copii?  —               Bărbierul din Cânem.                 torilor, pentru fleculeţele ce le vând.       scundă  şi  murdară.  La  mijloc  două  perdele
             Opt  —  Se  duc  la  şcdlă?  Seduc.  —                                                           O  mulţime  de  magherniţe  şi  barace   de  carton  despărţiau  „salonul**  de  odaia  de
             Sciu  ei  se  cetescă  şi  se  scrie?  —                        De 2 b.                    au  ridicat  în  Oâneni  aceşti  „venturători   durmit  şi  locuit  a  proprietarului.  Bărbierul
             Nu.  —  Der  tu?  —  Eu  sciu,  din  vre­          Mă  dusesem,  —  aşa  ’mî  istorisea  în­  de ţări**.                                 era  Român.  Asta  m’a  şi  îndemnat  să  nu  ies
             murile  vech!.“  I-se  esplică  cine  sunt  ;  tr’o  sâră  prietinul  meu  d-l  V.  C.  —  mă    Aceste  dughene  fac  impresia  omului,   imediat afară, ci totuşi să stau să mă radă.
             el  devine  limbut.  „Vedetî,  d-le,  e  o  dusesem  în  Câneni,  o  comună  aparţinătore  care  face  pe  grozavul,  dâr  a  căruia  greu­    M’am  aşeclat  pe  un  scaun  şi  bărbierul
              miserie  mare.  Altă  data  învăţam  se  României,  situată  în  apropiere  de  Turnul  tate,  cântărită  dela  glavă  pănă  la  piciore,   îmi  înfăşoră  împrejurul  grumazului  un  şer­
              cetim  şi  acasă  înghiţeam  cărţile.  roşu, — în afaceri comerciale.                     nu  trage  trei  dramuri.  Firme  umflate  vedi   vet,  care  după  tote  probabilităţile  a  tre­
             Ni  se  părea,  că  nimic  nu  e  mai  fru­        De  puţină  importanţă  era  mai  înainte  pe  frontul  acestor  loouinţe  improvisate,  fir­  buit  să  fiă  in  serviciu  activ,  adecă  cum
             mos,  ca  lucrurile  puse  acolo  pe  hâr­    acâstă  comună,  dâr  după  tote  semnele,  un  me  lucrate  de  înşi-şi  proprietarii,  după   s’ar  cjice  „în  stand**  de  vr’o  trei  luni  de
             tie.  Dumineca,  mergeam  toţi,  trei-  frumos viitor o aştâptă.                           cum  i-a  tăiat  capul  şi  după  cum  au  putut   (jile.  M’am  cutremurat  odată,  când  am  simţit
             (ţeicî,  patru-fţecî,  se  cântăm  la  bi­         Se  scie,  că  pe  la  Turnul-roşu  se  cons-  scrie.  Pe  o  scândură  lată,  spoită  cu  alb,   acest  obiect  murdar  în  prâjma  gâtului  meu,
             serică.  Acţî,  nimic,  copii  noştrii  ră­   truesce  o  nouă  linie  ferată,  care  va  fi  cea  stau  crăcănate  litere  grose,  în  posiţii  de   dâr  am  răbdat  sciind,  că  proprietarul  lui
             mân  ţigani.  Nu  sciu  ce  are  să  mai      mai scurtă cale spre Orient.                 tot  caraghiose.  Astfel,  lângă  un  N.  cât  este Român.
   94   95   96   97   98   99   100   101   102   103   104