Page 47 - 1898-08

Pagiaa 5. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 178-1898.

veni să-l jertfâscâ cel din urmă, spre a-1 sufletele popârelor, pe cari le-au botezat cu cu scopul ce urmăriţi? O raţionalitate de ca să semănăm săminţă frumâsă, cu­
face să sufere mai mult şi a umili pe tata? laerimele şi sângele lor. Sufletul acesta apărat, sufletul unui popor de păstrat, de rată şi sănătdsă.
Ce, în anul 1847, când după vâcurl mare, care planâză peste mări şi munţi, scăpat, este, orl-ce s’ar întâmpla, cea mai Când grâul ce-1 avem nu este
de ghieţuri şi de întunerec o primăvară merge de ia din cer sufletul lui Dumnedeu sfântă misiune, ce se pâte oferi âmenilor. prea mult mălurat, şi dâcă nu avem
veclnică începe a spunta pentru lumea mo­ şi-l pârtă în Grecia, în Spania, în Polonia, Nu socotiţi nici numărul vostru, nici pe a mijldce să cumpărăm săminţă sănă­
rală, când tote poporele se ivesc la lumina în Italia, pretutindeni unde aude un stri­ duşmanilor. Sunteţi încunjuraţi, învăluiţi tdsă, atunci putem semăna şi grâul
dilei, ca sămînţele pământului, cari în fiă- găt, pretutindeni unde vede o lacrimă. de inimici puternici, Turcia, Rusia, Aus­ ce-1 posedem, după ce mai întâiu vom
care primăvara, simţindu-se că trăiesc, Nu, sufletul acesta nu putea lipsi Ro­ tria; der e ceva mai pe sus, mai puternic, omorî mălura din bdbe în următorul
sfârmă tirănia colosului, care părea că le a mâniei; ea n’a vgcjut încă hidosul şi sfâşie­ mai inviugibil, mai indestructibil decât tâte mod:
înmormântat pentru tot-dâuna, es de sub torul spectacol al cioclilor Libertăţei lumei, puterile pământului: sufletul, care trăesce Punem într’un vas dre-care (pu­
pământ, îşi ridică capetele cătră ceriu, se oail vin să surprindă copilul în rugă şi să în cuvintele ce rostirăţi, laerimele piâse ce tină, hârdău etc.) apă rece şi petră
acoper de foi, se încoronâză cu flori şi spre sape gropi în jurul lui; ea n’a aşteptat, ca vă curg din ochi; spiritul naţional şi eroic, vânătă pisată în măsură de / klgr.
1
2
gloria Creatorului umplu universul de ar­ copilul s’o chieme prin ţipete, şi a alergat pe care îl arătarăţl, simţirea nemuritâre ce pentru 100 litri de a p ă ; mes -
monii fără număr, de colori şi de parfumurî ; înaintea lui. vă subjugă, în acest moment; dâcă acest tecăm cu un băţ pănă ce apa a
când inimele tuturor popârelor, atrase de Prin puterea sufletului vostru ne-aţl spirit se propagă, nimic pe lume nu vă va devenit vânătă şi nu a mai rămas
centrul lor de gravitate, de Dumnezeu, se descoperit nouă înşine; aţi ghicit starea putâ nimici; din potrivă, fiă-care (p nici un grunj de pâtră vânătă. Cu
agită, prind putere şi intonă imnul Liber­ sufletelor nostre, şi ne-aţl c^is : „Sunteţi, aţi va întări, şi fiind-că tote cuvintele că ros­ apa vânătă stropim grâul ce-1 avem
tăţii, întocmai ca miriadele de mici fiinţe, tost şi veţi fi tot-deuna: mă voiu ocupa de tim aci sunt seriâse, trebue să adaug, că pentru sămînţă, cu ajutorul unei stro­
pe cari le vedem la prima radă a sorelui, naţionalitatea vostră ameninţată şi-i voiu nu aveţi numai o patriă de apărat, ci că pitori. Grâul să fiă întins pe podela
pline de bucuriă şi de speranţă, aruncând apăra drepturile, după slabele mele puteri. veţi fi datori a-o face, pâte chiar cu preţu magasiei şi-l scuturăm cu lopata în
slabele imbarcaţiunl pe marea nesfîrşită a Sunt vesel, că contractez cu voi o legătură sângelui! timpul stropirei. încetăm stropitul,
ceriurilor, făcând să răsune aerul de mii de de acest fel, fiă că catedra dela Colegiul Fiă ca aceste cuvinte să străbată pănă când vedem, că începe să curgă apa
cântece, amestecate cu sgomotul melodios Franciei îul va fi deschisă, fiă că voiu ti în Moldova şi în Muntenia. Ele vor dovedi pe marginile grămeefei de grâu. Lă­
al delicatelor lor lopeţî şi căutând să se silit a-ml continua învăţământul prin alte părinţilor voştri, amicilor, compatrioţilor, săm să se svânte grâul întins în ma-
înalţe mai sus, tot mai sus, în lumea ne­ mijloce“. Ei bine, înaintea lui Dumnedeu că Francia nu este pentru voi, nici pentru gasie într’un strat subţire, mai scu-
cunoscută a spaţielor; când tot însufleţesce şi înaintea vostră, şi noi jurăm pe altarul ei, o ţâră străină, că sentimentul ţârii vos­ turându 1 din când în când cu lo­
când tot e viaţă, tot cresce, tot se ridică, Patriei, să murim cu toţii pentru învăţătu­ tre nu face decât să se călâscă printre noi, pata şi apoi îl semănăm. Decă se
România singură, fiind-că a trăit tot-dâuna, rile măiestrului. şi că alianţa dintre FrancesI şi Moldo-Ro- semănă cu mâna, semănătorul tre­
a luptat tot-dâuna, pogorîse-va 6re în mor­ Templul ni-a fost închis; nu ne mai mânl este în sine un lucru sevîrşit în bue se se spele pe mâni după-ce a
mânt plină de viaţă şi de libertate, fără să este îngăduit să ne rugăm împreună, şi to­ spirite. semănat, căci petra vânătă este otră*
lase în urmă-i un suspin, o lacrimă, o pă­ tuşi, Domnul fiă lăudat, nimeni nu va veni Oeea-ce aţi făcut, domnilor, nu este vitdre. Se prepară atât grâu într’o cţi,
rere de rău ? să ne insulte religia, nimeni nu va îndrăsni numai o dorinţă, e făptuirea unei naţio­ cât să se potă semăna numai a doua oţi,
Ce, nu este de ajuns, pentru Dumne- să urce treptele catedrei vostre. Doctrinele nalităţi vii şi neperitâre, în inima genera- căci dâcă se va prepara tdtă sămînţa
deu, când s’a arătat printre noi, că a în­ vostre luaseră o prea mare estensiune, ca ţiunei, care este stăpână pe viitor!“ la început, ea se va încinge stând
sufleţit ceea-ce n’are vieţă ; trebue să omore să mai potă fi mult timp închise între zi­ Entusiasmul — scrie d. Bibicescu — în magasie mai multe cj'l - Prea
0
şi pe cei vii, ca să ne dovedâscă puterea durile unui templu, fiă el chiar Colegiul ce produse între Românii de faţă acest multă pâtră vânătă pusă într’o can­
lui? Trebue, pentru mărirea lui, ca imnu­ Franciei. Vă trebuia,, drept templu lumea; răspuns, era atât de mare şi de comunicativ, titate mică de apă, otrăvesce nu nu­
rile de bucuriă şi de veselia ale celor ce drept altar inima fiă-căruia din noi. Le încât unul din ei, Vârnav, luând cuvântul, mai mălura, ci şi colţul grâului, aşa
primesc viaţa să fiă vecinie amestecate cu aveţi. Dumnecjeu nu ne-a despărţit, decât după ce arată strînsa unire ce lâgă pe toţi că trebuesce păstrată proporţia de
plânsetele şi scrâşnirea dinţilor ale acelora, ca să ne unescă mai bine. tinerii Români, ceea-ce le promite forţă, mai sus între apă şi petră vânătă,
cărora ea li-se smulge? Slabele vâstre puteri, pe cari popo­ striga : Sâ jurăm cu toţii de a muri ‘pentru
decă voim să recoltăm grâu din pă­
Ce, Dumnedeul creştinilor să fiă mai rele şi regii le cunosc, slabele vostre pu­ patriă! mântul unde l’am semănat.
crud, decât cjeii păgânismului şi n’a renun­ teri sunt Franeia, Francia Jeannei D’Arc, Şi toţi jurară. Cu 100 litri apă şi 7 klgr. petră
2
ţat la jertfa mieluşelului decât spre a face, Francia dela Fleurus şi Austerlitz, Francia vînătă se prepară 10 Hectolitre de
ca altarele să fumege sub cel mai nevino­ dela 1830, Dumnecjeu şi tot ce are viaţă
de grâu, ceea-ce ar veni cam 10 li­
vat sânge al familiei omenesc! ? în omenire. Numai în România vă aşteptă tri de apă vânătă pentru 1 hectolitru
Ce, trebue ca un popor se moră din opt miliâne de credincioşi, obicinuiţi să de grâu.
momentul în c&re începe a-şl înţelege sorta? facă minuni, căci n’au trăit decât din mi­ 11 Vrănescu.
Mălura, seu tăciunele. („Albina ).
Si Dumnedeul, pe care-1 preamărim, pierde nuni.
prestigiul, dâcâ s’ar face cunoscut omului ? O, Românie, Românie, dâcă Quinet Mălurâ seu tăciunele este o ciu­
Ce, acela ce şi-a cjis fiul omului, acela, te-ar cunosce! Dâr te va cunosce, viaţa ta percă, ce se brănesce cu miedul bo­ Din datinele Românilor la nunti. >
oare ne a chiămat fiii lui Dumnedeu şi care îi va fi povestită. Da, vă vom spune-o; vă bului de grâu. Ea cresce la vîrful şi Pe Crişul repede.
e Dumnedeul lumei, 6re să nu mai vrea să vom da trecutul şi presentul nostru; voi înăuntrul'paiului, er când începe se Peţirea (Cerutul).
sălăşluiască întru noi, şi 6re sufletul, care ne veţi da viitorul, ni l’aţî şi dat! u se formeze spicul grâului, trece în
face parte din el, care se simte liber, tre­ bob şi se înmulţesce, înlocuind tot După-ce feciorul şi-a ales fata pe
La acest minunat disours, Quinet răs­ care doresce s’o aibă de soţie, trimite
bue să moră pentru pământ şi să sbâre în miedul bobului.
punse astfel: un om încrezut al său la părinţii fetei,
ceriurl ? Grâul mălurat are paiul scurt,
„ Domnilor, toile înguste, răsucite şi uscate, spi­ care-şl împlinesce însărcinarea in următo­
Nu, nu! Acestea sunt blăsteme! Nu,
România nu va muri! Dâcă ea ar muri, Mi-e frică, în emoţiunea de care mă cul drept, bobul rotund, uşor şi fârte rul chip: :
nenorocire, nenorocire ţie, omenire! Vultu­ vedeţi plin, că-mi vor lipsi cuvintele; căci puţin schimbat la colore; decă stri­ In vr’una dintre dhele Duminecă,
rul roman pierind, a luat cu el trăsnetele simt, că pasul pe care îl faceţi în acest vim bobul între degete, se respân- Luni ori Joi, săra ori diminâţa, merge la
lui; vulturul român părăsindu-te, ţi-ar lua moment, nu se adresâză de loc mie, ci are desce un praf negricios şi alunecos locul hotărît şi cere fata dela părinţi cu
crucea. o însemnare mai adâncă şi chiar străină la pipăit, care nu este alt-ceva de­ următorele vorbe :
Nu, nu! Sufletul, care cji şi nopte plu- persânei mele. cât mălura; decă frecăm praful cu „Am urmat dela sălaşul lui Dumnedeu
tesce între cer şi pământ; flacăra aceea Cine sunt şi ce am făcut eu, ca să degetele, se respândesce un miros, şi al nostru, pănă la sălaşul lui Dumnedeu
tainică, care străbate în locaşurile celor merit a asculta asemenea cuvinte? Nu le aşi ce semenă cu mirosul de pesce şi al d-vostră, că avem un ficioraş, anume
morţi, înflăcărâză spiritele a mii de eroi putâ înţelege, dâcă n’ar fi pentru mine stricat. pe N. N., căruia i-a dat Dumnedeu nascere,
sfinţiţi prin martiriu şi le face să între în strigătul unei naţionalităţi, care trăesce, După unii învăţaţi, se crede, că după nascere botez, după botez crescere,
care fierbe în voi şi pe care nimic în lume sunt mai multe cause, cari provâcă după crescere i-a rânduit Dumnedeu căsă­
torie. Dâcă Dumnedeu s’ar învoi şi decă
nu o va putâ stîrpi! desvoltarea mălurei, dintre cari mai fetei şi d-vostră vi-s’ar împărea de noi şi
Ui’e bade ’n ochii mei Mi-aţI amintit încă odată, că este da­ principale sunt: 1) O înclinare (pre- de ficiorul nostru, am dori să facem o le­
De vecjl poţi trăi cu ei, toria orî-cărui om public, în Francia, să disposiţiune) a grâului pentru des­ gătură, precum a rânduit Dumnedeu şi pre­
Uită-te bădiţă bine •mârgă înaintea popârelor, cari cer să re­ voltarea mălurei. 2) O nepotrivire a cum e obiceiul .
14
De vec}I poţi trăi cu mine ; nască; primesc aceste cuvinte sfinte, ca o funcţiunilor plantei în diferitele ei Ar urma acum răspunsul părinţilor
De-i vede că nu-i trăi prevestire sigură pentru renascerea popo­ organe. 3) Timpul noros (lipsă de fetei, dâr aceştia de obiceifl. rămân da­
Lasă-mă, că n’oiii peri. rului moldo-româu. lumină) şi umed. 4) Schimbarea prea
Sunteţi o naţiune creştină. Pentru-ce desă a timpului, dela cald la frig şi tori cu răspunsul 5—6 dhe — cam din
* datină, deşi — pote abia au aşteptat pe­
se gândesc unii să vă înstrăineze, să vă dela ploie la secetă. 5) Revărsarea
Foie verde nucă-amară vândă? Deşi slabi, în aparenţă, pe voi se apei peste holdele de grâu. 6) In- ţitorii. Acum, se plătesc cu următorele
EşI mândră pe sâră-afară desfăşură totuşi cea mai mare afacere a grăşarea pământului peste măsură. cuvinte:
Să-ţi văd ochii strălucind vâoului, cestiunea Orientului. Trece-veţI în 7) Semănatul grâului în acelaşi loc „Dâcă, alduiască-te Dumnedeu, amu
Şi guriţa chicotind, tăcere, ca o pradă, din mânile Tuciei în- mai mulţi anî unul după altul. nu ţi putem da vălos*) în trâba asta —
pănă nu ne-om vorovi şi noi de noi, ş-om
De dragoste să m’aprind. tr’ale Rusiei? Dâr cine v’a spus? Nimeni! Pe cele dintâiu 4 cause, omul întreba şi fata, că zo aista-i un lucru,
* Aţi încheiat tractate, cari n’au fost urma­ nu le pote combate. Cele trei din care trebue să-l facem eu chibzuială.
rea unor înfrângeri. Aveţi tot ce dă drep­ urmă se pot depărta, decă vom face
Bade, câud vii să mă vetjl tul nemuritor, o tradiţie, o literatură, care arătură adâncă şi vom neteeji bine Cum dic, om întreba fata să vedem ce-a
De-i vedâ că lăcrămez se deştâptă, o limbă proprie şi rudă cu a pământul, ca să nu aibă unde se se dice şi ea, că amu aice ea-i mai îutâiă,
Tu să soi, că te iubesc; nâstră. In sfîrşit, naţionalitatea vâstră ne adune apa şi să se facă bălţi, dâcă şi apoi ne-om întâlni şi vom spune vălo-
u
Dâr de nu voiii lăcrăma este necesară; dâcă periţl voi, noi înşine nu vom semăna grâu decât în al sul nost .
Nici nu te mai arăta, suntem isbiţî în acelaşi timp; sunteţi sta­ 2 lea seu al 8-lea an după îngrăşa- Peţitorul deduce din răspunsul pă­
Pune-ţl capul în pământ rea pământului şi dâcă nu vom se­ rinţilor fetei, că „fân e, ori pae“. Şi mai
vila nâstră la mâcjă-iji, după cum este Po­
Şi te du cu tatăl sfânt. lonia la mâcjă-nopte. măna grâu după grâu în acelaşi loc cu sâmă, dâcă e oprit niţel şi îmbiat cu

Hendorf. IIie Serbu. Yoi, cari veniţi să căutaţi în Francia mai mulţi anî de-a rândul. Peste vr’un ciocan de rachiu şi pote — ospătat
cum se cade, apoi e sigur de „calea ce
aerul liber ce vă lipsesce adesea; voi, cari tdte acestea stăpânesce cjicala: „ceea u
representaţl tinerimea moldo-română şi cari ce vei semăna, aceea vei seceraDeci duce pe vale .
sunteţi speranţa ţărei, să nu vă descura­ prima condiţiune, ce trebue îndepli­ *) Cuvânt unguresc, din vâlasz, răs­
jaţi din oausa greutăţilor. Ce sunt ele faţă nită, ca să avem grâu nemălurat, este puns.