Page 75 - 1898-08

Nr. 184—1898 GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3.

©speţii au fost conduşi în oraş şi aşecfaţi încredere, care une-orî a putut produce re- electricitatea pătrund şi ungheţele cele mâi a fost iubirea limbei sale. A îndurat lip­
pe la cuarfcire, ce erau dinainte alese şi în­ sultate bune. Fără acum, după ce relaţiunile retrase, şi încrederei acelei mortăreţe, de suri, a suferit perseeuţiunl, a preferit sâ
tocmite spre deplina mulţămire a tuturor. vieţei de tot s’au schimbat, pâte fi aducă oare poporul nostru era cuprins odiniâră, mâră, dâr nicl-odată, nici în faţa morţei,
* ţâre de pierire. Părinţii noştri de câte ori nu mai lasă adăpost liniştit. n’a renunţat la limba sa.
In dimin'âţa următore, adecă Sâmbăta printre vijelii au putut să-şi procure âre- Fraţi bihorenl! Aţi primit Asocia­ Limba acâsta e moştenirea nostră cea
în c]iua de Sta-Mariă, (15/27 August), când care linişte, s’au recules, ’şl-au adunat pute­ ţiunea cu atâta căldură şi iubire frăţâscă. mai sfântă. E veche, căci am adus’o din
avea să se deschidă adunarea, stradele rile, şi au lucrat pentru conservarea na- Dovadă vie, că sunteţi pătrunşi de scopul Roma; e dulce şi frumâsă, căci e fiica
Beiuşului mişunau de lume, ce se adunase ţiunei; âr când au priceput, că factorii ce măreţ, care ’l urmăresce ea. Fie, ca şi stra­ gintei latine, şi ni-e scumpă, căci e limba
cu miile, mai ales ţărani de prin tâte păr­ încurg asupra vieţei poporului român s’au turile cele mai adânci şi mai retrase din maicei nostre.
ţile Bihorului. Preşedintele şi membrii co­ schimbat, şi ei au vâcjut de alte mijlâce de jurul acesta şi celelalte ţinuturi ale Un- O iubim, căci ea este mândria nostră;
mitetului, însoţiţi de lume multă, luară parte apărare. Când lumina şi cultura a început gerie locuite de Români, să ajungă la de­ ne închinăm frumseţilor ei încântătâre şi o
mai întâiâ la serviciul divin atât în bise­ a-se răspândi prin regiunile nâstre, îi plina ounâscere a acestui scop şi cu dragă adorăm cu evlavie, ca pe o dumnedeire.
rica gr. or., cât şi în cea gr. cat., fiind în vedem şi pe ei întărindu-se cu armele cul- inimă să lucreze pentru realisarea lui. Aşa Păstrarea şi cultura ei este scopul
amândouă bisericile oficiat serviciul divin turei şi onorând puterea acestor arme. La puterile nâstre se vor întări şi înrădăcina vieţei nostre. Fără acestjiseop, nu mai avem
cu mare ceremoniă. După eşirea din bise­ început îi vedem alergând la sorginţi de atât de adânc, încât nimeni nu va fi în stare titlu de esistânţă. Fără acest scop, nu mai
rică, lumea se aduna într’un mare pavilion, cultură străină, âr mai târcjiu şi ei înte- a-le smulge. Dispunând de aşa mijlâce, putem trăi.
construit anume spre acest scop, unde la miază pentru sine foculare de acestea. Asociaţiunea nâstră va putâ lucra cu fruct Limba şi cultura ei ne sunt credeul.
11 âre preşedintele I. M. Molăovan, des­ Chiar în locul acesta, unde suntem adunaţi spre conservarea şi înflorirea lim bei şi lite- Limba şi cultura ei ne sunt viaţa. Pentru
chise adunarea prin următorul discurs: spre a ne împărţi salutări frăţescl şi a raturei române, şi prin mijlocirea lor va aceste jertfim tot, pe ele nu le jertfim
împlini agende culturale de prima ordine, putâ răspândi în cercuri tot mai largi cul­
Discursul de deschidere al preşe­ bărbaţi a căror amintire se va face în veci tura, care în cjilele nâstre înalţă atât de pentru câte comori sunt în lume.
dintelui. cu laudă, au ridicat institute culturale, cari mult pe cei ce o îmbrăţişâză cu devota­ Pedecile nu ne descuragiază, stavilele
Onorată adunare generală! de multe cfecî de ani au răspândit lumină ment şi nimicesce pe cei-ce o ignorâză. ce ni-se pun nu ne înspăimântă; ba elene
îndâmnă şi mai mult să ne strîngem rân­
Inima nostră saltă de bucuriă, pen- binefăcătâre în sînul poporului românesc, Ou acâsta declar adunarea generală durile, sâ ne adunăm puterile, să ne întărim
tru-că acâstă convenire anuală a societăţii deştâptă simţul naţional şi ’l întăresc. a Asociaţiunei pentru literatura şi cultura pentru munca mare şi salvatore.
nâstre o putem sărba între munţii Biho­ Er ca să avem o legătură comună poporului român de deschisă.
Din munca acâsta îşi cere partea sa
rului celui cu nume şi strălucire veche, — între noi, — ca să împreune deosebitele La vorbirea preşedintelui, urmată de şi Bihorul nostru, îngrijindu-se a-şl da cea
în focularul, carele de multe cjecl de ani centre de cultură mai mici şi mai mari, vii şi furtunâse aclamărl din partea publi­ mai bună parte a sufletului şi bueurându-se
răspândesce lumina şi cultura în sînul po­ mult depărtate unul de altul, — ca să lege cului, a răspuns, în numele Românilor bi- din inimă, că pote şi el să-şl facă datoria.
porului român. După dascensiunea spre ţinu­ tâte palpitaţiunile de telul acesta ale ini­ horenî, d-1 Iosif Vulcan, redactorul „Fami­
tul, unde primii descălecători, întemeiătorii mei românescl, au întemiat societatea co­ liei din Oradea-mare : Intrat în arena culturei naţionale, Bi­
14
nemului românesc, au pus mai întâii! pi­ mună pentru toţi Românii din Ungaria, a horul sa'ută dâr, prin graiul meu, cu res­
ciorul pe pământul patriei nâstre, binecu cărei adunare anuală o serbăm acum. Răspunsul d-lui Vulcan. pect şi devotament Asociaţiunea pentru
cuvântat cu multe frumseţl şi daruri, ve­ On. adunare generală! Asociaţiunea Ilustre ă-le preşedinte! literatura şi cultura poporului român, în­
trunită aci! în adunare generală în Beiuş,
dem acum locul adunărei nâstre generale pentru literatura română şi cultura popo­ Onorată adunare generală!
urându-i din tot sufletul progres întru rea­
mutat într’altă regiune ârăşl apusână şi rului român, după mintea întemeiătorilor Sub impresiunea unei adânci emo- lisarea scopurilor sale.
situat la marginea teritorului locuit de săi este menită a produce unitate întru miş­ ţiunî, incapabil de a-ml stăpâni bătăile
Români. Aşa, spre bucuria nostră a tuturor, cările nostre culturale; a face, ca toţi Ro­ repecji ale inimei, cu sfială viu să iau cu­ După încetarea însufleţitelor urări de
se adună şi întregesc ochiurile acelei ca- mânii, ori unde ar locui ei prin întinsele vântul în momentul acesta. „să trăâscă", ce au urmat după acest dis­
tene, care în mod vâclut şi arătat are să regiuni răsăritene ale Ungariei, să prioâpă OacI este sfânt stâgul, care ne-a în­ curs, s’a trecut la discutarea obiectelor dela
împreuna odiniâră tâtă suflarea română şi cunâscă lipsa neapărată de a răspândi şi trunit aici, stâgul culturei naţionale, şi este ordinea dilei. Anume, s’au ales diferitele
din regiunile Ungariei. Falnicul Bihor este, generalisa cultura română în sînul popo­ de o înaltă însemnătate pentru noi toţi comisiunl: pentru esaminarea raportului
care ne cuprinde cu braţe deschise şi ne rului român ; a face, ca toţi Românii fără Românii oraşul acesta, prin aşecl&mintele comitetului, pentru esaminarea socotelilor,
împarte cu abudanţă salutări frăţesc!. Fiă de nici o contare la deosebirile, ce relaţiu­ sale românescl de cultură! pentru incassarea traxelor etc. S’au făcut
şi el salutat din partea nâstră, cu tâtă căl­ nile vieţei produc între straturile sooie- Şi totuşi marea onâre ce mi-s’a făcut cunoscute propunerile, ce au fost înaintate la
dura şi iubirea inimei nostre românesc!! tâţei — nu numai să cunâscă, dâr chiar să de confraţii noştri beiuşenî, învitându-mă comitetul central. Intre cestea era una din
Onorată adunare generală! Puţine şi şi simtă acâstă lipsă şi punând cu toţii să salut Asociaţiunea aici în numele Ro­ partea despărţământului I (Braşov) de-a se
rari sunt ocasiunile, întru cari Românii umăr la umăr, cu dragoste frăţâscă să lu­ mânilor din ţâra Bihorului: pare-că dă da din venitele Asociaţiunei un ajutor mai
devotaţi binelui comun al nemului lor se creze fiă-care după cele mai bune puteri avânt curajului meu simţit acelor despărţăminte, cari fac trâbă
pot consulta asupra unor întrebări de in­ ale sale spre înaintarea culturei nostre. Bucuria, fericirea, ce văd reflectân- mai bună, lucrând pentru cultura poporu­
teres vital pentru noi. La ocasiunl de De aceea au dispus ei, ca adunările du-se pe tâte feţele; acâstă strălucită adu­ lui. Altă propunere se făcuse din partea
acestea se reîmprâspătă în memoria nâstră generale să se ţină în locuri deosebite, nare de fruntaşi şi de popor, o cunună a d-lui vicar al Sălagiului Alimpiu Barboloviciu,
şi se desvălesce icâna tristă a trecutului acuşi într’un colţ din creerii Carpatilor ră- cărei podâbe sunt femeile: ne presentă de-a nu se mai ţinâ în viitor adunările ge­
plin de vijelie. Timpuri grele au fost acelea săritenî ai Ungariei şi a undulaţiunilor in­ tabloul unei sărbători mari, de care n’au nerale ale Asociaţiunei în ch de S-ta-
ua
şi în mod nemilos au rărit şirurile străbu­ terne şi esterne ale lor, acuşi într’altul, ca mai văcjut aceşti munţi ai bătrânului Bihor. Măriă, ci în alte clA©) ca preoţii să nu fiă
nilor noştri, ba de multe ori valurile înăl- aşa dulcea nâstră limbă română, acest cri­ In mijlocul acestor măreţe serbări, împedecaţî de-a lua parte. S’a făcut cu­
ţându-se cu furiă, au încercat a şterge pănă teriu distinctiv al nostru, să se desvâlte inima ni se umple de mândrie, căci vedem noscut tot-odată adunărei, că d-1 Ioan-Pop-
şi amintirea poporului român. Dar’ carac­ uniform, şi prin mijlocirea ei cultura po­ manifestându-se puterea de viâţă a ele­ Reteganul şi preotul Baciu din Şoimuş au
terul tare şi vînjos al lui totdâuna s’a ară­ porului român să crâscă şi înflorâscă. mentului românesc. oferit Asociaţiunei 20 fl. pentru a-se pune
tat învingător. Lupte bărbătesc!, retrageri încrederea aceea fatalistică în pute­ Prin urgia vâcurilor, deşi de multe- basă unui fond în memoria fericitului poet
isteţe, l’au scăpat de furtuni, âr după ali­ rea de viaţă a naturei nâstre, acum după- orl împedecat în progresul său, Românul Andreid. Mureşianu. Din interesele acestui
narea acestora ârăşl s’a ridicat ca holda ce simţul naţional la tote popârele s’a deş­ a dat mereu înainte şi ţine şi astăzi sus fond să se dea în 16 Novembre a fiă-cărui
culcată de vânt, ârăşl s’a vindecat, ca surceii teptat şi înflăcărat, după ce el a prins a şi tare seminţia latinităţei acolo, unde a an — diua morţii lui A. Mureşianu —
tineri ai viţei sdrobiţl de ghiaţă. opera cu atâta vigâre in tote direcţiunile, aşecjat pe strămoşi marele împărat Traian. câte un premiu pentru cea mai bună poe-
Etă de unde provine încrederea cea ar putâ deveni fatală pentru noi, mai ales In timpurile cele mai grele, tot-dâuna siă românâscă, etc. Tote acestea s’au pre­
mare a poporului nostru în vitalitatea sa, dâcă considerăm, că drumurile ferate şi a avut o stea conducătâre şi stâua acâsta dat comisiunilor alese pentru studiare.

tiau călări şi l’au petrecut la Sibiiu. mâne. Suplica numită fiu mie încredinţată, cu cuvintele : „Ou aceştia să prâncjiţî mâne Etă ce ni-a scris în privinţa acâsta
La conductul de facle a ţinut vor­ ca ducându-o la Blaşiii, să esoperez acolo la Mândra (o cârciumă, ce cade într’un cu data 19/12 G. B. din Braşov:
14
birea ocasională un ascultător de subscrierea inteligenţei şi clerului. Ou co­ deal, în drumul ce conduce oătră Sibiiu). „Noi avem cele mai tari temeiuri de
drepturi gr.-oriental. legul I. M. sosirăm cu suplica la Blaşiii La conferenţa naţională ţinută a vă recomanda D-vostrâ, de a face pe voia
Inteligenţa română din Sibiiu tocmai pe lBMaiii. Subscrierele cu bucurie în Ianuarie 1861, tinerimea juridică bătrânilor. Yă însemn pe scurt:
în frunte cu atunci episcopul Şaguna se făcură. Profesorii arangiară un banchet încă a l u a t parte Ea era frica ace­
a) Nu voim, ferâscă Dumnezeu, ca
ţinea dese conferenţe în cause na­ în seminariu, parte ca serbare a acestei lor doi membrii, cari pledau pentru
ţionale. mai vertos după eşirea di­ clile însemnate, parte căci vedeau în trimişii acceptarea legilor din 1848. „Gazeta unicul dintre Domniavâstră să şl pericliteze
viitorul, sâu cel puţin să se espună la per-
plomei din 20 Ootomvre 1860. Ti­ Sibiienilor pe vestitorii ştergerei discordiei Transilvaniei ne deduse următorul
41
secuţiunl, fără ca să folosâscă totului.
nerimea academică încă-’şî ţinea con­ dintre Români, care a amărît atâta de mult testimoniu: „Junimea română juri­
b) Noi oonducturile şi paradele lu-
ferinţele sale. Ceşti din urmă aflau viaţa nostră naţională. dică onoră congresul cu sărbătorescul
de sfaturile bătrânilor, ba unii din „0 a doua misiune la Blaşiii o avui port şi cocardă naţională, pe lângă mescl suntem dedaţi a-le număra între
ei au primit şi misiunea de a co­ în luna lui Novembre, cu o suplică a frun­ care dovedi o purtare cu totul res­ dramele, sâu părţile de drame, pe care le
munica stările Sibienilor cu Blaşiul, taşilor români, destinată de a fi subşternută pectabilă care servesce naţiunei spre numim comedii, şi pe cari, prin urmare,'le
privim ca un mijloc de a distrage pe ple­
44
şi a face pe mijlocitorii între cei doi corânei, pe care cu conşcolarul H. aveam, onore . bea cetăţilor, ca să-i mai trâcă de urît,
capi bisericesc!. împreună cu o comitivă a episcopului Şa- Nu totdeuna eram noi de acord sciţi, ca la Romani, când se făcuse de modă
Două misiuni de astă natură guna, să o înmânăm metropolitului Şuluţiu. în cele naţionale cu bătrânii. Prima
a striga: panem et circenses *).
primietm şi eu. In cjiarul meu de Primirea nâstră la Şuluţiu a fost fârte cor­ neînţelegere s’a ivit între noi şi bă­
c) A ţinâ oratiunl? da: de verbis
pe acele timpuri, aflu scrise urmă dială. Ou lacrimi de bucuriă audirăm, ca trâni, când cu venirea gubernatorului
torele: răspuns la provocarea de a merge în frun­ Miko la Sibiiu. Juriştii unguri şi cţuantum vis. Abia mai dăm jurnalelor ma­
„Lipsa unei reuniuni literare au siin- tea unei deputaţiunl la Yiena, cuvintele: saşi voiră a-i arangea o serată cu terial de publicat.
d) Tandem, tot ce vedem este provi-
ţit’o Româuii de mult, o simt însă mai tare, Să sciu, că mor pe drum, mă duc pentru na­ torţe, provoeându-ne şi pre noi de-a
v soriu, de Joi pănă mai apoi, sâu cum dio
1
ca ori şi când acum. Spre acoperirea aces­ ţiune **) La prâncj furăm invitaţi la metro- patrticipa. Acum numai sciu din ce Ungurii, „punkosdi kirâlysâg , deci vă ru-
14
tei lipse Românii din loc (Sibiiu) făcură o politul, care la despărţire ne dădu 10 fi. motive, noi am refusut participarea,
suplică oătră guvern, prin care cer conce- cu tote că părerea bătrânilor era, să
derea unei adunări a inteligenţei române participăm. In caşuri de acestea în­ *) Cu tâte aceste, în Ianuarie 1861, când se
*) Din acesta deputaţiune se întorsese Şu­ ţinu prima conferenţa politică românescă, făcurăm
la Sibiiu, spre a-se consulta asupra moda­ luţiu din V iena, când ’i se făcuse în Sibiiu se­ trebam apoi sfatul şi a altor bărbaţi şi lui Baviţiu un conduct de făclii, la locuinţa sa
lităţilor înfiinţărei reuniunei literare ro- renada aici menţionată. de frunte români din alte localităţi. dela „împăratul romanilor .
11