Page 8 - 1898-08

P gina 4. GAZETA TRANSLVANIEI. Nr. 169—1898.

parte neaprobate din partea Yen. nostre Barbu a rămas neînduplecat, deşi a fost curl de ciobani, flăcăi sdravenl, sprinteni şi cancelăriile sub-jucjilor. Peste nopte apoi
consistorii bisericesc!. Modul de propunere rugat destul din partea Pr. On. protopres- şi chipeşi ca nisce feţi frumoşi şi venind
au eşit din Reghin, âr într’o altă nopte au
1
este dicerea rugăciunii, seu a piesei biblice biter tractual şi din partea unui preot din la „sintilie * — unde erau aşteptaţi cu întrat în bolta unui evreu din Iernotfaia,
mai întâiu din partea învăţătorului cu cu­ jur, care anumit venise la Lugoşiu spre a multă nerăbdare de sfiosele fete, crescute pe care au jăfuit’o. In drumul cătrâ Gur-
vintele din carte, apoi din partea elevului. asculta pe d 1 profesor. în casa părintâscă sub atot-puternica stă­ ghiu au vândut obiectele jăfuite, ca tabac
Sunt şi astfel de şcole, unde nici chiar atât Fiind-eă acâstă conferenţă nu s’a ţi­ pânire a acelei morale patriarchale, care nu etc., cu preţuri de jumătate omenilor, cari
nu se face, ci se dă simplu elevului spre nut, nu din nepăsarea învăţătorilor din le permitea să iasă de loc din casă, nici veneau dela târgul din Reghin. Înţelegând
studiare de aici şi pănă aici. Tot asemenea acest tract, ci, după cum s’a amintit de chiar pănă la portă, ca să privâscă după de asta, numai decât, jidovul luându-şl din
se purcede şi faţă cu istoria bisericescă, unii, din causă, că n’a fost încunosciinţat trecători. ... Şi cum mai jucau de frumos Iernotfaia primăria cu straja de nopte, au
acolo, unde se propune ceva; tot aşa se la timp fiă-care învăţător printr’un circular ciobănaşii noştri jocurile naţionale moşte­ plecat în urma hoţilor pănă în pădurea din
propune şi catechismul, care basându-se pe separat, publicându se conchemarea confe- nite dela strămoşi! .. . . ’Ţl era mai mare
apropierea lor, unde se (fice, că i-ar fi dis
istoria biblică şi care la rândul ei ne pro- renţei numai în foia diecesană, pe carea dragul să te uiţi la ei şi să admiri pe a- hoţul să se întorcă straja îndărăt, că nu
punendu-se după cum se cuvine, nici un mulţi din învăţători nu o primesc regulat, ceştl fii adevăraţi ai naturii, crescuţi sub va fi bine de el. Acesta însă, fiind pâte şi
resultat bun nu pote să aibă. —• pe viitor atrag atenţiunea venerat. Con- cerul liber. . . Toţi îşi debitau strigăturile cam ameţit de alcohol, nu a ţinut semă de
Trecând apoi la resultatul dobândit sistor atât asupra acestui inconvenient, cât lor proprii făurite în iuţâla jocului şi cu vorbele fugarului, care a descărcat arma
prin o astfel de propunere a studiului re- şi asupra timpului, care mai potrivit ar fi o vădită plăcere îşi ascuţiau privitorii ure­ asupra lui şi numai decât a cădut mort,
ligiunei, constată, că departe d’a se ajunge în luna lui August din 20—31, sâu chiar chile la ale celui mai isteţ şi mai gureş.... rămânând de el 5 copii.
scopul, de a face din elevi omeni cu frica şi în Septemvre. „Sintilia** era singurul loc, unde cio­ De atunci în continuu hoţii sunt ur­
lui Dumnedeu şi creştini luminaţi, prin o X. banii puteau face cunoscinţâ cu fetele. Şi măriţi prin gendarmi, cari patrolâză (fi fi
propunere aşa d’arostul, mecanică, fără nici odată cunoscinţâ făcută, lucrurile înaintau nopte în pădurile: Mociar, ŞerbenI, Chi-
o esplicare, în elevi nu se vor produce nici repede. Se începeau tratările între cele heriu, Nadoşa, Iobagytelec, Habic, Telec,
când acele sentimente religiose, pe cari le La sf. Uie. două familii şi, dâcă cădeau la învoială, Petrilaca, Ilea, Petelea eto. Despre numiţii
aştâptă educătorul, ci se produce: 1) 0 re- Turcheş (Săcele) Iulie 1898. după Sânta-Mărie se făcea nunta. . . hoţi se aud multe şi în multe locuri, că
oâlă în inima fiâ-cărui elev faţă de tot ce * s’ar arăta străvestiţî ’n vestminte acum dom­
Mocanii noştri nu sunt pre avuţi în * *
ne este nouă sânt. Aici a adus ca esemplu nesc!, acum femeiescl etc., ba că ar fi fost
obiceiuri, cari se die poporane; ei le-au AdI însă „Sintilia** şi-a pierdut im­
pe inteligenţa nâstră, care în mare parte şi în casa preotului săsesc din Petelea, jă-
uitat cu timpul şi pe acelea, pe cari le-au portanţa ei de secoll din împrejurări inde­
nu numai, că nu-i religiosă, dâr nu-i nici fuind 100 fi. Mai înainte de asta au ros-
avut — er acelea, pe caii le mai au şi-au pendente de voinţă şi a rămas numai ca
bisericosă, nepunând nici un preţ pe lege colit totă cancelaria notarului Mate Pom-
pierdut cu totul caracterul lor archaic şi un obiceih consacrat prin us de-a se mai
şi nefăcendu-şl datorinţele faţă de sufletul peiu din Petrilaca, care din întâmplare nu
simbolic prin trecerea vremii, rămânând face joc la Sf. Ilie. E de alt-fel singura
său în viâţă (nespovedindu-se şi necumine- era acasă. Se spune, că s’ar fi aflat scris,
numai ca nisce palide amintiri din strălu­ petrecere poporală, care se mai face prin
cându-se). 2) O tâmpire a sufletului şi o că pe acest notar şi pe preotul de acolo
citul trecut de odinioră. Causa este dege­ Săcele, şi pe când alte-dăţl venia lumea
ură faţă de studiu si şcolă peste tot. 3) Se şi cooperatorul din Telec i-ar fi ameninţat
nerarea mocănimii, care se pote vede clar curiosă din depărtări mari chiar, ca să ne
degradâză. şi se pune elevul în categoria admire ciobanii noştri mândri ca ^nisce cu morte.
pe totă linia — seu aşi pute elice mai bine,
unui nebun, după cuvintele unui pedagog smei din poveste, aefi rar mai vedî prin Destul că pe aici e mare spaima şi
trecerea mocanilor în urma schimbării im­
german. aprâpe nu trec dile şi ne pomenim cu câte
puse de împrejurări la o altă stare, — me- „sintilie** picior de cioban încălţat cu tra­
Er prin propunerâa din istoria biblică 8 gendarmi sâra prin comune. Au fost scoşi
tamorfosarea lor. diţionala opincă românâscă şi jucând brîul
mai cu sâmă a părţilor bune şi alese a po­ cel voinicesc. E frumos însă cel puţin atât, şi vânători din fiă-care comună câte 10—
Frumose erau acele vremi, când Ro­
porului jidovesc în şeolele nostre, s’ar pro­ că ideia trăesce încă în consciinţa popo­ 20—30 inşi, cari cu gendarmii îl caută ca
1
paga •— a cjis d-sa — un fel de filosemi- mânii săcelenl erau toţi adevăraţi „mocani * rului şi acâstă petrecere e în us încă — pe ac şi pănă acum nu 1 pot prinde. Nu se
tism. Privit lucrul mai din departe, s’ar şi orl-care dintre ei, când întri astăzi în şi îmi plăcea cum îi espunea importanţa scie însă, dâcă sunt numai doi inşi, ori
păre, că aserţiunea d-lui profesor n’ar fi vorbă cu el şi-l întrebi despre trecut, îţi ei dintr’un alt punct de vedere harnicul şi mai mulţi, destul că bieţii gendarmi câte
vorbesce c’o împătimită însufleţire...............El
întemeiată; privit însă mai de-apr6pe, tre- simpaticul învăţător de aici, d. Vasile Ivan, 4—5 nopţi nu dorm, încât forte ne-am fa-
sunt toţi laudatores temporis acti . . .
bue să-i dăm dreptate. Mai din fiă-care care face onâre şcolei nostre, renumite de miliarisat cu ei, întrebând şi sciricind cu
bucată din istoria biblică nu vedem alt­ >h * * de-amăruntul.
alt-fel după vremuri. E de sigur o idee
ceva, decât o laudă a poporului jidovesc In conservatismul său poporul mai mai înaltă decât aceea, care a predominat M’a surprins mai fare d-1 sergent al
şi că legea lui e legea Domnului şi trebue ţine încă la unele obiceiuri. Dintre acestea
pănă acum la acâstă petrecere poporală, gendarmilor Turcu din Reghin, vădându-1
preferită faţă de alte legi ale altor popore. voiţi să mă ocup de unul, pe care-1 voiţi
la care poporul face un adevărat peregri­ în haine românesc!, cu până verde de ste­
Sciindu-se acesta, învăţătorii noştri vor spune cum s’a făcut în trecut, — cum se
naj, adunându-se la un loc toţi Românii jar şi cu o pălăriă rea cu struţ, âr pe umăr
face bine, decă vor fi cu mai mare luare face apoi astăcfi desbrăcat. de orl-ce însem­ din aceste sate. Când peste tot locul nu purtând o furcă de lemn numai cu un corn.
aminte asupra acestui obiect, mai cu sâmă nătate, când nici lumea mocănescă nu mai ni-se dă voie să convenim cu toţii, mic cu Mult se trudesc a-1 prinde, fiind promis un
acum, de când cu primirea jidovismului ţine atât de mult la el, cât ţinea în vre­
mare, în alt chip — ne putem reserva cel premiu de 100 fi. celui care i-ar prinde.
între religiunile recepte. Destul ne despâie mea de mai ’nainte.
puţin acest drept incontestabil, de-a pe­ Pădurile de prin giur însă sunt atât de
Jidovii în alte privinţe, cel puţin să nu ne E vorba, că la sf. Ilie se face în sat trece noi între noi şi numai cu de ai noş­ dese, încât la totă tufa de-ar sta un gen-
despoie şi de suflet. un joc şi petrecerea se numesce poporal tri, fără nici un amestec de goz străin . .'. darm şi un om, totuşi n’ar putâ să-i prindă.
După constatarea tuturor acestor scă­ „sintilie**. Acâstă „sintilie** era în trecutele
T. Urcheşianu. Ii întâlnesc mulţi din satele vecine, ba s’a
deri faţă de propunerea studiului religiu- vremuri de o capitală însemnătate, mai ales întâmplat de au luat dela lucrătorii din
nei în şeolele nostre poporale, vine d-nul pentru tineret — înţelegem pe flăcăii de câmp străiţele, le-au golit şi s’au tras în
comisar şi cfice, & causa nu sunţ învăţă­ ’nsurat şi pe fetele de măritat. Era ca un Spaima de hoţi. pădure. Pe Doja Nicolae din Nadoşa l’au
c
torii, ci noi înşi-ne, fiind pe terenul acesta fel de târg de fete şi avea multă asemă­ ameninţat cu puşca, aflându-1 într’o gaură
numai începători, că nu avem cărţi bune nare cu faimosul târg de fete al Moţilor Chiheriul inferior, Aug. 1898. de vezură ; în Beica Maghiară au luat nisce
pentru studiul religiunei, prin cari să se din Munţii apuseni. . . On. Redacţiune! In ârna trecută un vestminte dela o casă, unde fugind după el
ajutore învăţătorii la propunere. Pănă acum Băiatul mocanului în vârstă de 12—13 G-yorgyfi din Petrilaca maghiară cu un soţ şi cerându le îndărăt, hoţul le-a aruncat
n’am avut o metodă specială a studiului ani pleca dela căminul părintesc, ca să a- al său, un Român din Topliţa, pentru crime păgubaşului, trântindu-le tot-odată înti’o
religiunei. Asupra acestui punct vom mai jute tatălui sâu la economia de vite. Casa fiind arestaţi în Reghin, cu fier înfierbân­ tină. In pădurea cea mare a Gurghiului,
reveni. părintâscă n’o mai revedea ani de (file — tat au spart uşa închisorii, unde mai era numită Mociar, i-au aflat sălaşul, în care
Pănă aici d-1 profesor. Acum ar fi fost pănîj când ajungea flăcău bun de însurat. încarcerat şi un biet notăreşel din Ilea fii uitase o jumătate de pâne.
să urmeze o lecţiune practică model, care Erna o petreceau cu oile pe întinsele câm­ pentru defrauc'ărî. Acesta rămase acolo, cei Multe se mai aud, cărora nu le pu­
avea să fiă un fel de îndreptare în viitor pii ale Ţării românesc!, er cu începutul doi dintâiu însă, intrând în odaia păzito­ tem da la tote crecfimânt. Fapte mai multe
pentru fiă-care învăţător. Dâr cu părere de verii veniau cu ele în munţii învecinaţi. rului de robi, după ce l’au maltratat şi des­ şi mai grele, că cel din Iernotfaia nu se
rău trebue să amintesc, că lecţiunea prac­ Atunci numai ce vedeai coborîndu-se de poiat de puşcă, revolver şi patrone, au luat mai aude însă să fi ccmis. Se crede,
tică nu s’a ţinut, d-1 profesor Dr. Petru pe încântătârele plaiuri ale munţilor pâl cheile, căutând după bani prin tâte odăile că hoţii nu vor putâ fi prinşi, decât abia

gaţi sunt rari şi resursele societă­ română, fiă ele originale, imitate sâu esa în tâtă Ungaria. Am aufiit eu luat nicî o comună. Tot ce s’a putut
ţilor de cultura sunt restrînse. Mult traduse. însu’mî corul din Lugoş. La prâncţul lace, e de a opri desvoltarea nâstră.
mai gravă e raritatea cărţilor scrise care s’a dat cântăreţilor, a’a început De două-c}ecî de anî încâce am re-
îu limba română. Ceea-ce se pâte cu musica germană, der au venit mas staţionari *. El adaugă, cu acea
1
ceti, cuprinde operile a cinci seu O varietate cuiiâsâ a socie­ curend cântecile naţionale. Am aucfit nuanţă de superioritate, care pare
şese scriitori buni (??—Red.) şi cu tăţilor culturale e cea a societăţilor aci câte-va din aceste arii populare, proprie caracterului transilvănean:
Jegerî populare admirabile. Tete aces­ de cântări, fârte răspândite de câţî-va atât de dulci, atât de triste, atât de „A! dâcă am fi trei-fieci de anî li­
tea formeză puţine volume. anî încâce. Sunt aprâpe trei-decî de pasionate, pe care ţiganii le repetă beri, ca fraţii noştri de peste munţi!
Românii s’au preocupat de să­ anî, un pre >t dintr’un sat numit Chi- fără a-le pricepe, şi cred că am gâ- Unde n|am fi ajuns noi aefi?^
răcia acesta. Ei au constituit, de seteu, în Bănat, avu ideia de a cit pentru prima oră inima acestui
vre o două-fiecî de ani încâee, o so­ forma, pentru biserica sa, un cor de popor, care le compune. Mare ’mî-a
cietate pentru crearea unui teatru ţărani. El reuşi şi în cureud corul fost surprinderea când mi-s’a efis, că Dragoste ascunsă*).
naţional. Capitalul adunat se urcă din Chiseteu deveni celebru. Oraşele artiştii aceştia erau nisce ţărani.
aeji la 100,000 de florini. Dâr suma şi satele vecine imitară pilda. Co­ „Decă nu credeţi, vorbiţi cu ei şi De m’ii iubi vre-odată’ copilă adorată
acesta, cât de importantă ar fi, nu riştii se răspândiră în tâtă ţera, for­ priviţi mânile lor“. Cu ochii ca de zînă, cu sîn fermecător,
e suficientă pentru clădirea unui mând pretutindeni elevi. Ii luau cu Ast-fel sunt principalele arme Cu gene lungi, ce ascunde privirea ’nflăcă-
teatru şi întreţinerea unei trupe. Ce chirie pentru o ârnă, în schimbul ale acestei lupte pacînice şi de te­ [cărată,
se se jbee de-altminterl ? Afară de hranei şi a câtor-va florini. Anul mut, al cărei preţ e esitenţa unei De m’ii iubi vr’odată, mi-o spune încetişor.
*
câte-va farse popurale, câte-va piese trecut, la concursul din Lugoş, erau naţiunî. Pare că pănă acum nu s’a * *
vechi de Alexandri şi câte-va satire adunate două cţecî de societăţi şi ajuns pănă la un resultat decisiv.
Amoru-i păsărică de lume speriosă,
politice contimporane, teatru român patru sute de cântăreţi. înainte de „Nu suntem în stare rea, ’mî-a efis
Ce-i place în pădure să-şl ia duiosu-i sbor,
nu esistă. Comitetul a hotărît se a se despărţi, s’au grămădit în faţa un Român. Şcâlele nâstre esistă şi
deschidă un concurs la care vor fi bisericei şi au cântat, cu un ansam­ simţământul nostru naţional se deş­ *) Musica aranjată de I. Băjenaru, primul
admise tâte uvragiile scrise în limba blu formidabil, imnul naţional inter­ teptă. Ou tâte sforţările, nu ni-s’a tenor al Operei române din Bucuresol.