Page 95 - 1898-09
P. 95

Nr. 211—1898                                                             GAZETA TRANSILVANIEI                                                                      Pagina 3.

            o  l e g e   cjisă   a   naţionalităţilor,   Chizdia  1604,  Ouveşdl  1368,  Comeat  413,  De  aici  s’au  dus  cu  toţii  întâii!  la  biserica  ternă  română  e  însă  numai  de  25.  Se  scie,
            adusă la anul Domnului 1868, care            Dorgos  676,  Belotinţ  1265,  Hususău  1482,   română  greco-catolică,  unde  canonicul  Moise   că  atât  greco-catolicii,  cât  şi  greco-orien-
            dă îndreptăţire egală limbii popâre-         Oheîmac  1250,  Şistaroveţ  1193,  Laleşinţ   Neş,  dimpreună  cu  preoţii:  loan  Maga,  ca­  talii  din  Oradea-mare  sunt  Români.  Cu
                                                         615,  Mes-Dorgos  121,  Petirs  341,  Săcaş
            lor  nemeghiare  la  comitate,  jude­        699,  Vizma  607  —  la  olaltă  13,530  locui­  nonic  onorar,  S.  Oiceronescu  şi  capelanul  tote  astea,  numărul  copiilor  români  obli­
            cătorii, comune etc.                         tori  ;  Comune  române-germane,  1:  Alios   D.  Murăşianu  au  oficiat  liturgia  ocasională  gaţi  la  cercetarea  şcolei,  după  statistica
                 In cercul Lipova acâstă îndrep­         cu 1932.                                      Era  de  faţă  în  biserică  şi  Prea  Sfinţia  Sa  amintită,  e  numai  25.  Acâstă  blăstămâţiă
            tăţire  a  fost  mult  puţin  respectată           Din  acâsta  statistică  se  pote  vedâ  ■—  episcopul  Mihail  Pavel,  prepositul  T.  Ko-  însâmnă la Unguri „statistică oficială/“
            pană acum. In comitatul Caraşului,           continuă  foia  ungurâscă  —  că  poporaţiunea  vary,  canonicii  G.  Iuhas,  A.  Şarcadi  şi  alţi   Fiica  unui  preot  român  trecută  la  cal-
            de care se ţine şi Lipova, se adusese        din  cercul  Lipova  este  în  coverşitore  majo­  preoţi  şi  fruntaşi  români.  Clerul  român   vinism.  Din  comitatul  Treiscaunelor,  unde
            deja  la  1861  o  decisiune,  prin  care    ritate  română.  In  astfel  de  împrejurări  de  greco-oriental  era  representat  prin  proto-   avem  mai  mare  lipsă  de  preoţi  români,  cari
            limba  românescă  se  statoresce,  ca        limbă  a  dat  jodele  cercual  Bene  ordinul  presbiterul  Toma  Păcală  şi  preotul  Andreii!   să  premârgă  cu  bun  esemplu  înaintea  po­
            limbă oficială la judecătoriile cercuale     său  neînţeles,  uşuratic  şi  fără  cugetare.  Ce  Horvat.  După  terminarea  serviciului  divin,   porului  în  ceea  ce  privesoe  alipirea  la  nâ-
            —  alături  cu  limba  maghiară.  De-        vrâ  el  cu  acâsta?  —  Ordinul  lui  va  pro­  au  trecut  toţi  în  biserica  română  gr.  or.,   mul  şi  legea  strămoşâsoă,  primim  următo-
            cisiunea  aceea  dă  dreptul  fiă  cărui     duce  nemulţămire  între  Germanii  cu  bune  unde  liturgia  a  început  mai  târejiu,  fiind   rea  soire  :  „In  comuna  Lisneu  din  comita­
            locuitor, ca în trebile administrative       sentimente  maghiare,  care  de  dragul  dom­  oficiată  de  protopresbiterul  T.  Păcala  asis­  tul  Treiscaunelor  s’a  întâmplat  de  curând
            şi justiţiare, în cele civile şi crimi­      nului  Bene  nu  pot  învăţa  limba  maghiară.  tat  de  preotul  A.  Horvat  şi  de  capelanul   o  cununiă,  pe  oare  noi  Românii  num.8i  cu
            nale  se  se  folosâscă  de  limba  sa       Copiii  lor  învaţă  unguresce,  ei  însă  sunt  I.  Bode.  Clerul  român  greco-catolic  era  re­  bucurie  n’am  putut’o  saluta.  S’a  întâmplat
            maternă.                                     prea  bătrâni  pentru  asta.  Ordinul  va  mări  presentat  prin  canonicii  G.  Iuhas,  Moise
                                                         nemulţămirca între Români....                 Neş  şi  capelanul  D.  Murăşian.  De  aici  tot   adecă,  că  preotul  român  gr.  or.  de  acolo,
                 A  c u m   vine judele Bene şi prin-                                                                                               George  Olariu,  alias  Fazaluxs,  şi-a  măritat
            tr’o poruncă de cea mai revoltătbre                La  judecătoriile  cercuale  din  Buda-  publicul  s’a  dus  în  localul  institutului,  unde   unica  sa  fiică  după  un  gendarm  ungur.
            volnicie, isgonesce limba română din         peşta  nu  constitue  crimă  în  contra  limbei  preoţii  gr.  cat.  şi  gr.  or.  au  făcut  de-odată   Asta  încă  ar  mai  fi  ce-ar  fi,  căci  e  ces-
            usul  public  şi  privat  încât  privesoe    maghiare,  dâcă  domnii  judecători  desbat  sfeştania.  Din  partea  gr.  cat.  a  sfinţit  apa   tiune  de  —  gust.  Dâcă  o  fiică  de  preot
            nu numai pe funcţionarii subalterni,         nemţesce  cu  Jidanii,  cari  nu  sciu  unguresce.  canonicul  Moise  Neş  în  sala  de  şedinţe  a   român  află  potrivit  a-şl  alege  de  bărbat
                                                         Asta  se  întâmplă  în  fiă-care  di.  Rugăm  dâr  direcţiunei,  în  care  timp  protopopul  T.
            ci chiar partidele interesate în dara-                                                                                                  un  gendarm  ungur,  e  trâba  ei.  Oeea-ce
            verî civile şi criminale. Fapta acesta       pe  d-1  ministru  de  justiţie  să  nulifice  ordi­  Păcala  asistat  de  părintele  Horvat  a  făcut   însă  a  făcut  oă  ne  uimim  este,  că  tatăl  ei,
            a  isbit  ca  un  fulger  în  inimile  Ro­   nul  judelui  Bene,  căci  dor  şi  Germanii  şi  acelaşi  lucru  în  localul  din  front  al  comp-   ca  preot  român,  s’a  învoit,  ca  fiica  sa  să-
            mânilor. Ea este comentată şi com­           Românii  din  Lipova  sunt  tot  aşa  cetăţeni,  tabilului.  „In  decursul  acestui  serviciu,   ’şl  părăsâscă  legea,  să  se  cunune  în  bise­
            bătută chiar şi de-o fbie din Peşta,         ca Jidanii din Budapeşta...                   spune  „Familia",  publicul  a  umplut  tote   rica  reformată  şi  de  preot  reformat!  Decă
                                                              Tot  patriotul  maghiar  est9  dator  a  şalele  şi  la  uşile  deschise  cântările  rituale
            despre care nu se p6te <^ice, că ne                                                                                                     preotul  Olariu-Fazakaa  ar  fi  om  sărac,
            este  prietină.  Etă  ce  scrie  „Allwt-     propaga  limba  maghiară,  însă  arma  propa­  ale  ambelor  confesiuni  se  contopeau  într’un   ar  putâ  cineva  să-l  scuse  în  presupunerea,
            măny  dela 7 Octomvre n. :                   gării şă nu fie sîla, ci iubirea!             întreg  armonic  şi  nedespărţit.  Apoi  preoţii   că  a  căutat  să-şi  fericâscâ  fiica  după  cine
                  a
                                                              Decă chiar o gazetă ungurâscă  au  sfinţit  tote  încăperile;  în  urmă  tot  pu­
                 Porunca  acâsta  este  greşită.  Oă  judele                                                                                        a  putut.  Dâr  lucrul  stă  altfel.  Preotul,  din
                                                         s’a  scandalisat  de  volnicia  „patrio-  blicul,  domni  şi  dame,  au  sărutat  crucea.
            Bene  a  poruncit  personalului  său,  ca  în                                                                                           vorbă,  şi-a  înzestrat  fiica  bine,  cum  puţini
                                                         tului“  jude  din  Lipova  pănă  într’a-  A  fost  un  moment  fârte  înălţător,  când  se
            contactul  lor  să  nu  folosâscă  nici  limba                                                                                          preoţi  români  îşi  mai  pot  înzestra  fetele.
                                                         tâta,  ca  gasesce  acest  cas de  revol-  înteluiră  cei  doi  preoţi  oficianţi  Protopres­
           română,  nici  cea  germană  —  trâcă  ducă-se.   tătâre  prigonire  a  limbilor  nema­     biterul  gr.  or.  Toma  Păcala,  prin  o  sublimă   El  ar  fi  putut  deci  să-şi  ia  un  ginere  şi
           Porunca  acesta  am  aproba-o  şi  noi,  decum-   ghiare vrednic de a-1 combate şi în­      inspiraţiune  românâscă,  a  sărutat  crucea   fără  de  a-1  plăti  cu  trecerea  la  altă  lege,
           va n’ar avâ mirosul curios, că chiar şi super­                                                                                           căci  acâsta  nu  se  unesce  cu  un  preot  ro­
                                                         fiera,  ca  o  călcare  de  lege,  —  ce  ţinută  de  canonicul  gr.  cat.  Moise  Neş,
            bilor  impiegaţi  maghiari  ai  statului  trebue                                                                                        mân,  dela  care  se  aştâptă  să  premârgă  cu
                                                         se cjicem noi Români, cu ce cuvinte  care  la  rândul  său,  inspirat  de  aceeaşi  sim­
           să  le  poruncesci  a  folosi  limba  acelui  stat,                                                                                      esemplu în crescerea familiei ! u
                                                         ar trebui noi se înfierăm acâstă ba-  ţire,  a  sărutat  crucea  protopresbiterului.
            a  cărui  pane  o  mănâncă.  Inse  de  ce  porun-   şibuzucâscă poruncă a unui funcţio­    Acestă  scenă  mişcâtore  a  emoţionat  pe
            cesce  judele  cercual  Bene  subalternilor                                                                                                   Pentru Românii incendiaţi din Grid am
                                                         nar  fanatic  şi  poftitor  de  glorii  pa-  toţi,  rade  de  bucurie  străluceau  în  ochii  mai  primit  atjl  din  partea  d-lui  loan  Gră­
            săi  să  respingă  necondiţionat  pe  partidele,
                                                         trioticescî,  pe  socotela  drepturilor  tuturora  şi  o  fericire  negrăită  cuprinse  tote  dinar  din  loc,  suma  de  1  fl.  Ajutârele  so­
            cari  nu-şi  înainteză  petiţiile  în  limba  statu­
                                                         nâstre inalienabile?                          inimele".  —  După  acesta,  direcţiunea  s’a  site  pănă  acum  la  administraţia  cjiarului
            lui?  Judecătoria  cercuală  este  ea  o  răspân-
                                                               Fapta  judelui  Bene,  cjicem  in-  întrunit  în  şedinţă  plenară,  âr  la  urmă  nostru sunt 9 fl.
            ditâre  de  limbă  ?  Noi  pănă  acum  am  cre-
                                                         c’odată,  e  vrednică  numai  de  vecul  membrii  direcţiunei  prime,  ai  comitetului
            clut,  că  este  numai  o  instituţie,  care  servesce   fioros al întunecimilor!          de  revisiune  şi  funcţionarii  institutului  s’au   DojS esposiţii în Sebeşul săsesc. Co­
           justiţia.  Domnul  Bene  este  şeful  judecăto­                                                                                          mitetul  central  al  „Reuniunei  române  de
                                                                                                       fotografat  împreună.  Şirul  serbărilor  s’a  în­
            riei  cercuale  din  Lipova.  După  statistica                                                                                          agricultură  din  comitatul  Sibiiului"  a  ho-
                                                                                                       cheiat cu un vesel banchet.
            oficială  din  1895  numărul  poporaţiunei,      SOIRILE DILEI.                                                                         tărît  să  arangeze  în  tomna  acâsta  două
            după limbi, e următorul în cest cerc:                                   )                       Congregaţiunea comitatului Braşov. De   esposiţii  în  Sebeşul  săsesc,  şi  anume  o  es-
                 Comune  curat  maghiare:  nici  una;                              — 23 Septemvre v.   acjl  într’o  săptămână,  pe  cjiua  de  15  Oc­  posiţie  de  pome,  struguri  etc.,  care  va
            Comune  maghiare-germane  :  una  (Ujfalu  cu                            w                 tomvre  n.  c.,  se  va  întruni  din  nou  repre-  ţinâ  din  26  pănă  în  30  Octomvre  n.  c.,  de
                                                               Inaugurarea  „Bihorenei .  Sâmbătă  în
            603  locuitori);  Comune  germane-maghiare                                                 sentanţa  comitatului  Braşov,  care  este  con-  vite  cornute,  care  se  va  ţinâ  în  30  Oc­
            (unde  poporaţia  maghiară  e  în  minoritate)   1  Octomvre  st.  n.  s’a  inaugurat  noul  in­  chiămată  de  astă-dată  la  adunarea  gene­  tomvre.  La  esposiţia  de  pome  pot  lua
            sunt  două:  Altringen  cu  228  şi  Remetea-  stitut  românesc  de  credit  şi  economii  ^Bi­  rală  de  tomnă.  Şedinţa  comisiunei  perma­  parte,  ca  esponenţl,  toţi  locuitorii  comita­
           germană  cu  661,  la  olaltă  889  locuitori;  horeana^  din  Oradea-mare.  Serbarea  acâsta,
            Comune  române-maghiare  (unde  Maghiarii    cjice  „Familia",  prin  însămnătatea  şi  frum-   nente  se  va  ţine  la  locul  îndatinat  în  14  tului  Sibiiu,  âr  la  cea  de  vite  eslusiv  pro­
            sunt  în  minoritate)  una:  Chichiş  cu  802   seţa  sa,  a  electrisat  pe  toţi,  cei  cari  au   1. c. la 9 ore a. m.               prietari  din  cercul  petorial  al  Sebeşului
           locuitori;  Comune  române  -  germane  -  ma­                                                                                           săsesc  şi  al  Mercurei.  Pe  lângă  diplome,
            ghiare  (Ungurii  ârăşl  în  minoritate)  numai   luat  parte,  căci  o  manifestaţie  atât  de  fru-   Cum  fac  Ungurii  statistică.  Foile  un­  la  esposiţia  de  pâme  se  vor  împărţi  premii
            una:  Lipova  cu  7000  locuitori;  Comune  mosă  a  fiinţei  românescl  din  părţile  acelea  guresc!  din  Oradea-mare  spun,  că  poliţia   în preţ de 100 fl., âr la cea de vite 250 fi.
            curat  germane  5:  Hidegkut  3091,  Traunau  nu  s’a  mai  văcjut  în  Oradea-mare.  Membrii  de-acolo  a  făcut,  „cu  ajutorul  învăţători­
            1244,  Charlottenburg  291,  Maslak  1582  şi   direcţiunii,  ai  comitetului  de  revisiune  şi  lor",  o  statistică  a  copiilor  obligaţi  la  cer­  Primarul  Vienei  ia  laşî.  D-1  Eduard
            Ujfalu  1252,  la  olaltă  1440  locuitori;  Co­  funcţionarii  institutului  s’au  întrunit  dimi-  cetarea  şcolei.  După  acâstă  statistică,  în  Ghica,  consilier  comunal  din  Iaşi,  fiind  la
            mune  germane-române  (Românii  în  mino­
            ritate)  3  :  Zabraniu  142,  Bogda-Rigos  424   neţa  la  8  âre  în  splendidul  local  al  insti­  Oradea-mare  se  află  536  de  copii  greco-  Viena,  a  fost  primit  de  d-rul  Lueger,  pri­
            şi  Buchberg  279,  la  olaltă  1045  locuitori;  tutului,  care  se  află  tocmai  între  cele  două  orientall  şi  534  greco-catolicl  obligaţi  a  marul  Vienei.  D-1  Ghica  s’a  întreţinut  cu
            Comune curat române 14: Chesinţ 1866,        biserici române din piâţa S-lui Ladislau.     cerceta  şcola;  numărul  celor  cu  limba  ma­  d-rul Lueger asupra diferitelor cestiuni de



            lăsând  văile  în  mâna  vrăjmaşilor               Ş’au stat Românii pe traiu mai  Român! şi pănă astăcj! tot rob! vor  erau  împrăsciaţî  şi  n’aveau  de  ni*
            păgâni.  Ş’au  tot  curs  nâmur!  prin  bun şi liniştit, pănă ce au venit prin  se-i 'aibă.                                             căir! nicî un sprijin, dâr acum când
            aceste  locuri;  dâr  Românul  nici  că  părţile ţerilor nâstre nâmul cel cum­                  Venit’au  mai  apoi  asupra  pă­        este  o  ţeră  Românescă  şi  un  înce­
            s'a  dat.  Venit’au  înse  într’o  vreme  plit şi păgân al Ungurilor, care s’au  mânturilor nâstre şi alte hârde bar­ put  de  sprijin  în  piepturile  nostre
            peste  ei  în  munte  un  neam  numit  aşeejat în spre apus de noi, dincolo  bare,  der  cea  mai  cumplită  a  fost  ostăşesc!!  Decă  un  Ştefan-Vodă  cel
            al Slovenilor, seu al Rusniac-ilor, cum de apa Tisei.                                      aceea a Tătarilor, car! au făcut multe mare  şi  un  Mihaiu  Vitâzu  au  fost
            îi numim noi, fiind acest neam.strîm-               —  Eu  cunosc  Ungur!,  par’că         prăcj!  prin  părţile  locurilor  nostre,  în  stare  în  vremile  lor  se  facă  mi­
                                                                                                   8e au  intrat  prin  munţ!  şi  au  răscolit  nuni de vitejiă cu âmen! puţin!, apoi
            torit  de  alţi  păgân!  năprasnic!.  La     sunt  şi  ei  creştin!  papistaşî,  cji
            început nâmul românesc nu s’a lă­            Trifan.                                       tâtă România, luând pe mulţi în ro­          bre strănepoţii lor nu vor fi în stare
            sat  în  amestec  cu  păgânii  Sloven!,            —  Aşa e acum, der ei când au           bie, anjâDd şi pustiind pe unde tre­         se ţie piept vitejesce străinilor, cari
            ci numai atuucî, când pe încetul au          venit  prin  părţile  nostre  erau  pă­       ceau. Atunci ai noştri au început a  voesc se-i înghită?
            început a-se creştina; ş’au trăit aşa        gân!, şi numai mai târejiu s’au creş­         se  lăsa prin  văi şi a-se strînge sub             Scii tu vorba moldovenescă, apa
            unii  şi  alţii  câtă-va  vreme  râsleţî,    tinat.                                        oblăduirea Cnezilor şi a Voevocjilor;        trece pietrele rămân; aşa şi cu apă­
            pănă  mai  apoi  cunoscendu-se  mai                Dâcă  s’au  aşeejat  Ungurii  în        atunci s’a făcut descălicarea ţerilor         sătorii:  vor  trece  ca  apa,  Românii
            bine, s’au încuscrit şi încetul cu în­       ţera  lor,  nu  s’au  mulţumit  cu  pră-      nâstre.                                       vor  rămână  ca  pietrele,  căc!  sunt
            cetul s’au topit într’un singur neam         cjile  de  pe  la  vecin!,  ci  au  căutat         Acei  ce  au  rămas  prin  partea       legaţi cu .sângele lor de aceste pă­
            românesc,  care  era  mai  numeros           se supue şi pământurile, se aibă îm-          muntelui, au stat tot sub Ungur! şi           mânturi şi de mii de an! hălăduesc
            şi  mai  învăţat;  de  atunci  în  limba     perăţiă mai mare; şi fiind ai noştri          stau şi astăcj!; nu de mult, fără voia        pe  acolo;  nu  e  venetic  Românul  în
            nâstră au prins putere multe vorbe           împrăştiaţi, er ei venind cu grămada,         lor,  ţâra  Ardeiului  au  lipit’o  la  cea   ţâra  lui,  ci  streinii,  cari  au  venit
            slovene, car! trăesc şi pănă astăcj!.        i-au zăpsit pe ai noştrii.                    ungurescă şi caută prin tâte chipu­           peste el. Şi acum când se arată lu­
                 —  Se fiă în nâmul nostru mulţi                                                       rile se i facă pe ai noştri Unguri.           mina despre cjiuă şi e vorba pe lim-
            Sloven! amestecaţi? întrebă Trifan.                —  De atunci avem Român! Un­                   —  Aşa  am  aucjit  şi  eu  din        pecjâlă, apoi Trifane, aşa stă lucrul:
                 —  Aşa  mulţ!  tare  nu,  der  cu       gureni.                                       âmenî, că Ungurii  din Ardeal, deşi           Noi Românii suntem după sânge şi
            vremea  şi  prin  încuscrire,  sângele             Se  vede,  căs  de  aceia,  car!        sunt puţin! la număr, der fiind stă­          înfăţişare  Dac!  seu  Trac!,  âr  după
            cel mai tare al Românului a covîrşit,        vin pe la noi prin ţâră cu cărăuşia,          pâni,  vor  se  robescă  pe  ai  noştrii,     graiu şi obiceiuri Roman!.
            şi  copii!  după  o  vreme  n’au  mai        seu cu turmele de oi.                         luându-le pământurile şi dându-le la
            avut  dela  Sloven!  nici  înfăţişare              —  Da, de aceia, şi mult au avut        ai lor.... Rele vrem! pe acolo                                   III.
            Dimie, nicî sânge, âr limba o perduse ei se sufere din domnia ungurâscă,                        — Trifane, cjise Căprarul, decă               Lumina  dimineţei  se  întinsese
            de mult.                                     făcut’au învingătorii rob! din învinşii, Românii  noştri  nu  s’au  dat  când asupra redutei Griviţa şi dădea ore-
   90   91   92   93   94   95   96   97   98   99   100