Page 97 - 1898-09

Nr. 211—1898 GAZETA TRANSILVANIEI P gina 5.

A urmat iuoassarea taxelor şi înscrie­ Praga, 7 Octomvre. Organul voie"____Scii, că nu sunt vre-un despot; nu intră de loc în acâstă violenţă. En să
rea de membrii noi, âr la 12 ore prâncj Cehilor tineri declară, că clubul Ce bărbaţii tirani nu-ml plac de loc, dâr în fim sinceri. Când ai ridicat mâna, să dai,
comun, în şatra din ocolul bisericei, pre- hilor tineri n’a hotărît încă asupra căznicii e ceva şi mai rău decât despotis­ adineauri, te gândeai să-l îndreptezî? Nu?
mergându-i rugăciunea îndatinată şi bine­ raportului partidei faţă de guvern şi mul: e înjosirea. Obiceiurile nostre sunt Dădeai, căci erai supărat. Şi ce ai fi făcut,
cuvântarea din partea D-lui protopop. La nici nu va hotărî pănă când nu va astfel, încât când elice un bărbat soţiei dâcă nu te opream la vreme şi dâcă co­
u
prând au luat parte toţi membrii reuniunei, fi ascultat colegiul bărbaţilor de în­ sale: „îţi poruneesc , femeia nu pierde din pilul ţi-ar fi răspuns la lovitura ta brutală,
împodobită fiind masa comună şi cu ospeţl, credere ai ţării. demnitatea ei; şi supunerea ei — fiă re­ ce am amlit eu răspun4ând un copil de
cari ne-au onorat cu presenţa. Intre aceş­ semnare, fiă ascultare — e în ochii lumei vârsta lui: „nu mă d6re! Ai fi dat mai
u
Lemberg,7 Octomvre. Din Viena
tia am vâdut, pe lângă d-1 preot şi învă­ uu act de bun simţ. Chiar credinţa ei creş­ tare, ori ai fi înghiţit.... Crede-mă pe mine,
i-se comunică lui „Kurier Lovoski“,
ţător din loc cu domnele, pe D-nii preoţi: că guvernul s’a învoit pe deplin cu tină îi efice să se supuie. Dâr un bărbat, tatăl care îşi bate copilul, nu e un judecă­
Orişan din Oăpruţa, Popescu din Zăbalţ, Slavii de Sud şi cu Rutenii. Polonii căruia îi dice nevasta: „nu-ţl dau voie", tor, care pedepsesce, ci un om mâniat,
Popescu din Ostrov, Dehelean din Hususău, e de batjocură. Dâcă sunt de faţă niscai care îşi răsbună. Nu cugetă să îndrepteze
sunt foite deprimaţi din causa pre-
Maleş din Belotinţ şi Oărăbaş din Vereş- martori, el pierde din stima lor, şi ori cât cusurul fiului lui, ci şi-l mulţumesce pe
tensiunilor cehice.
mort; apoi D-ş6rele Popescu din Zăbalţ, aşi fi fost de greşit-în pornirea mea, tu ai al său."
Popa din Chelmac etc. In decursul prân- făcut băiatului mai mult rău cu cuvintele Iritat, că nu tăcea, atins pote că sim­
dului s’au ridicat mai multe toaste, între Pedepse corporale. ce ai 4is, decât aşi fi putut face eu cer- ţeam, că are dreptate, am vrut să răspund.
cari D-1 protopop pentru P. S. S. D-nul tându-1! Ai greşit"
(Din opul „Părinţii şi copii în al XlX-lea secol* , — „De geaba încerci să mă încredinţ ezl
1
Episcop Ioan Meţianu, Părintele Hădan şi de Ernst Legouve, tradus de D. Stăncescu.) — „Cred", răspunse ea ou blândeţe, relua ea cu o mai mare putere de emoţie
înv. Şandru pentru D-1 protopop. Torni „şi de aceea viu să-ţi cer iertare. Aşi putâ
Dădusem voie fiului meu să poftâscă şi oare părea, că ţîşnesce din nu sciu ce
(OuvescI) pentru sexul frumos şi altul pen­ să-ţi vorbesc de strigătul inimei nâstre, miş­
un prietin la masă. Nevastă-mea, care tot isvor ascuns; eu nu am cugetat, ca tine
tru preot, învăţător şi primar, ca conducă­ carea maşinală, neresistibilă, animală dâcă
nu se făcuse bine de tot, ,eşea la masă asupra acestui trist lucru, dâr un simţământ
tori harnici şi bravi ai acestei comune ; vrei, care nu ne îngăduie să suferim ve­
pentru întâia oră după cincl-spre-dece dile, adânc m’a învăţat mai mult, decât studiile
învăţ. Popa (Chelmac) un toast hazliu pen­ derea suferinţelor copiilor noştri. Se cfi )
ce
cât fusese bolnavă; tuturor ne rîdea faţa. lungi. Oe fel ? ... sunt legi, care te opresc
tru poporul din Laleşinţ ş. a. că găinele se bat cu pasările răpitore spre
Sfîrşitul mesei însă nu se potrivi cu în­ să baţi un dobitoc, şi într’o ţâră, unde ţi-e
După masă, am mers cu toţii din nou a-şl apăra puii; cum vrei, ca noi să nu ne
ceputul. oprit să baţi un câne, ţi-e îngăduit să
în şcolă spre a continua punctele din pro­ apărăm copiii? Dâr voiu fi mai sinceră.
Toţi copiii, chiar şi cei mai buni, au baţi un copil ? Oh !... Cuvântul acesta,
gram, între cari s’a ascultat referada comi- Dâcă ar fi vorbit numai instinctul meu de
un fond de aplecare spre rău. Nu mă mir, 4ise ea, lăsând în sfîrşit să-i isbucnâscă du­
siunei. S’a decis, ca în anul viitor să se mamă, l’aşl fi silit să taoă, din respect
că se arată uneori egoişti, că dau cu greu­ rerea tainică atâta vreme strînsă şi ascunsă,
ţină 2 adunări generale şi anume : prima pentru tine. Dâr altă pricină m’a făcut să
tate, ori că chiar nu dau de fel ce e a lor, — cuvântul acesta îmi face mult rău. El
cu ocasiunea esamenului de vară în co­ îmi ies din ţîţînl, un cuvânt mai puternic. u
căci acesta este istoria inimei omenesc!; mă face să vorbesc. Trebue să-ţî spui, căoî
muna Şiştaroveţ, a d6ua care să se ocupe — „Mai puternic ? u
şi noi, bărbaţi în totă firea, adesea nu ne de nu-ţl spui tot, nu te pot încredinţa".
cu partea administrativă şi socială, la în­
deosebim de copii, decât dor într’atât că -- „Da: o amintire. Datoria mea e Atunci se opri, ca şi cum ar fi fost
ceputul anului şcolar viitor, în Lipova.
ascundem simţămintele pe care ei le lasă să ţi spui adl un lucru, pe care l’am as­ învinsă de emoţie. Pe urmă făcând o sfor­
Mai departe, la propunerea membru­
să se vadă. Dâr am băgat de sâmă la ei, cuns de tâtă lumea, şi pe care aşi fi vrut ţare, relua cu glas tremurător, pe care
lui în pensiune Ioan Tudurescu, ca cassar,
sâu oel puţin la fiul meu, care cu tote să mi-1 ascund şi mie însă-mi, de s’ar fi căuta să-l liniştâscă:
s’au votat din venitul fondu’ui reuniunei
acestea nu. e aşa de rău, o aplecare ciu­ putut."
două ajutâre de câte 20 fi. pentru pruncii — „Aveam doi fraţi. Cu mine străş-
dată de a-se mângâia de o lipsă, ori de o — „Ce lucru ?“
de învăţători ai acestui tract, oarl se vor nicia tatii, a fost o întâmplare, dâr ou ei
pierdere, de cum vede că acâstă lipsă seu — „Tata era nespus de iute. Intr’o di,
aplica la vre-o şcolă de comerciu, sâu in­ nu mai înceta, era un sistem. Tata era
pierdere e împărtăşită şi de câte un alt când eram de cincl-spre-cjece ani, într’un
dustria, cu preferinţă la pedagogiă. iute de felul lui, dâr cu fraţii mei era as­
camarad al său. moment de pornire, mi-a dat o palmă. “ pru din principiu. Sub cuvânt, că băeţii
S’a ascultat cetirea disertaţiunei pă­
Nu mai suferă, că nu dobândesce un Când clise aceste cuvinte se îngălbeni trebue să fiă crescuţi ou străşnicie, el şi-i
rintelui Hadan despre „Religiuno şi patrio­
lucru, dâcă vede, că nici alţii nu-1 dobân- fârte tare şi se opri o clipă, ca şi cum nu erescea pe ai lui cu brutalitate. Ei bine,
tism^, în care Va combătut lipsa de simţ
oesc. Erî, după masă, mama sa nu voi să-i mai putea urma. Pe urmă începu încet: fratele meu cel mai mic muri de bolă de
religios a individilor periculoşi statului,
dea o piersică. Atunci în amorul său pro­ — Sunt de trei-cjecl de ani şi tot piept la Eaux Bonnes, când era de doi­
cum ,sunt anarchiştii etc. Apoi s’a cetit
priu de acest lucru — căci amorul propriu n’am uitat. Tata a murit, şi tot nu l’am sprezece ani. Soii, care a fost cel din ur­
disertaţia colegului Bugariu din Birohiş
părea a juca un rol mai mare decât lă­ iertat. Din clipa aceea, am jurat, că ni­ mă act de voinţă al lui şi cel din urmă
„Şcâla şi familia", în care s’a combătut
comia — se întorse cătră camaradul său meni nu va ridica mâna asupra copiilor cuvânt? N’a vrut să vadă pe tata. — „Să
educaţiunea greşită a pruncilor crescuţi de
şi îi dise: mei." nu intre aici!" 4i când au4b a venit.
se
părinţi cuprinşi de patimi, cum sunt: beţia,
— Nici ţie nu-fi dă. câ „Să nu între, oăcl prea m’a chinuit rău!
luxul, vanitatea, invidia etc. In fine s’a — „Nu uita, 4iseiu, erai femeie,
se
îndată camaradul cfi : Vrâu să mor în pace! Să nu intre!"
ascultat prelegerea învăţătorului T. Neagu, că erai de cincî-spre-4ece ani şi că copi­
— Eu vrâu să-mi dea. ece
despre „Elevii ca membri ai familiei . lul nostru e numai de 4 anl.“ N’am putut să nu fac o mişcare de
u
De târnă să nu le facă rău, nu le dau spaimă.
Disertaţiunile s’au ascultat cu plăcere piersică nici unuia, nici altuia. — Aşi putâ să-ţî răspund ceva îngro­
şi s’au alăturat la actele reuniunei, votân- — Nu-ft dă nici ţie; nu-ft dă nici ţie, zitor, reluă ea încruntată, dâr nu vreau, — „Stai, stai, reluă nevasta-mea cu o
du-li-se autorilor mulţămită protocolară. nu trebue să-ţi răspund aşa. Lasâ-mă nu­ energiă bolnavă: nu ţi-am spus tot. Ou-
cjicea mereu fiul meu camaradului său, care
mai să-ţi spun, că nu seim la ce vîrstă se noscî pe celălalt frate al meu, pe ofiţerul
S’au ales în fine de I-ul vice-president şi el striga într’una:
în locul decedatului O. Oreciun, d-1 I. Nes- — Eu vrâu să-mi dea, vrâu să-mi dea! deştâptă mândria în inimele alese, că nu de marină. Intr’o 4b după ce împlinise
tor din Batta, fost pănă acum vicepreşe­ Şi plângea pe când striga. seim când înoepe simţimântul injuriei, pănă opt-spre-4ece ani, întră în odaia nostră
se
m a
dinte al II-lea, âr ca al II-lea vice-preşed. Lacrimile sale aţiţară rîsul fiului meu. unde pătrunde; şi orl-cum, datoria nostră, galben la faţă. — „Mamă, 4i el, ’ bă­
a fost ales D-1 Todor Popa înv. în Chelmac. Rîsetele fiului meu îl făcură să plângă mai a părinţilor, nu e ore, dragul meu, să fa­ tut tata! Du-te de-i spune să se ferâscă,
cem să se nască acest simţământ la copiii să nu mă mai bată altă dată, căci dau
Punctele din program fiind eshauriate, rău. Caut să fac pe Mauriciu să tacă, dâr
noştri, âr nu să oăutăm a-1 slăbi ? u şi eu!"
d-1 protopop, care cu atâta zel conduce nu mă ascultă, sâu mai bine — după me­
u
— „O pedepsire părintâscă făcută unui — „Aşa a 4is , întrebai eu.
afacerile nostre şcolare, ridica şedinţa toda machiavelică a copiilor — întâiu tăcu,
copil, nu e o înjurie, răspunseiu cu 6re- — „N’ar fi dat; dâr âcă în mijlocul
mulţămind tuturor celor presenţl pentru şi pe urmă dise şi resdise încet printre
care iuţâlă nerăbdătore; şi părinţii noştri căror griji şi spaimă am trăit, mama şi
participare şi conlucrare, după care luân- dinţi, refrenul său, care întărîta pe celălalt:
erau mândri, ca şi noi, şi au fost bătuţi eu. Ecă de ce ’ml-e grâză de aceste pre­
du-ue rămas bun, ne-am depărtat la ale „Nu-ft dă, nu-ft dă ! u
şi au bătut cu biciul fără să fiă nici umi­ tinse corecţiunl părintescl. Crede-mă, dragă,
nostre. Supărat, atins la inimă de răutatea,
liţi, nici degradaţi. u orede-ml inima de fiică, de soră şi de
De încheiare adaug, că primarul co­ de cruzimea ce-mi părea că văd la el, mă
— „Acestea dovedesc numai un lu­ mumă. Fiinţele omenesol nu se cresc aşa.
munei Laleşinţ, d-1 Biro (Maghiar), a făcut repedii la densul, şi ridicaiu mâna să-i dau cru, răspunse ea cu o tărie de accent, pe Dâcă dai într’un copil, din mânie, pier4l
o bună impresiune asupra nostră prin pur­ o palmă. Dâr de-odată mama lui se scâlă
care nu o are de obioeiu ; şi anume, că orl-ce stăpânire asupra lui; asupra inimi-
tarea sa amabilă şi prevenitâre; am înţeles, de unde şedea, şi strigă la mine:
asupra acestui punct, ca şi asupra altora milor, domnesol numai cu liniştea. Dâcă
că la intrevenirea d-lui preot şi învăţător — Nu-ţl dau voie să dai în copilul
multe, vremurile s’au schimbat. Ceea-ce nu dai în el din principiu, întrebuinţarea pu­
din loc, cu învoirea d-sale s’a votat din meu!... umilea odinioră, a4l umilesce, şi oeea oe terii brutale slăbesce sâu nimicesce mijlo-
bugetul comunal şi o sumă anumită pen­ Aceste cuvinte: „nu-ft dau voie să dai
nu revolta altă-dată, revoltă acum. Am oele de îndemnare, de judecată, adecă în­
u
tru acoperirea speselor avute cu primirea în copilul meu! , acâstă violentă întorcere
au4it âr dela tine, că una din virtuţile săşi educaţia. Din copilul, pe care îl înveli
şi arangiarea acestei conferinţe învăţă- la animalitate, îmi opriră mânia. Convales­ vâcului acestuia este respectul omului." cu bătaia, numai cu bătaia mai poft faceceva .
u
torescl. centa, galbenă şi din pricina suferinţei şi
se
G. T. de indignare, îşi luâ copilul şi îl duse cu — „Al omului, da, dâr nu al unui După ce 4i aceste c. vinte, ne­
copil de 4eee ani!" vastă-mea se opri âr, dâr de data asta
ea. Celălalt copil îl urma uităndu-se la
— „Dâcă ai da pe copilul acesta la că4u slăbită pe scaun. Dădui fuga la ea,
ULTIME SOIRI. mine şi la nevastă-mea cu privirile mirate şcâlă şi ţi-l’ar bate vre-un profesor, oe ai speriat şi plin de părere de rău.
şi tcmătore, care se arată în ochii copiilor
face ?" — „Nu e nimic, nu e nimic, îmi 4ise
Blaşiu, 8 Octomvre. (Telegr. când văd scene, pe care le înţeleg numai
part. a „Uaz. Trans.") Advocatul pe jumătate. — „L’aşl lua dela şcolă, după ce mai ea zîmbind, dâr regimul acesta e rău pen­
Vasilie Olieanu de aicî s’a dus erî, în Intraiu în odaia mea turburat, rănit întâiu aşi face observaţii aspre profesorului." tru cine-va, care abia s’a dat joc din pat,
7 Octomvre d , la Hususeu ca ple- mai cu sâmă de acâstă apărare. — „De oe? Pentru-că ţi-a bătut bă­ şi de-ar soi doctorul, m’ar certa, că am
nipotenţiat al institutului de credit Peste cjeee minute aucjii bătând la iatul?... n’ai vrut ore să-l baţi tu însu-ţî?“ vorbit atât. Dâr de aşi sci, că plătesc cu
vre-o suferinţă cele ce 4iseiu, tot nu-mi
din Blaşiu „Patiia", spre a lua în uşe. Era nevastă-mea. — „Eiiul meu, e al meu, nu al lui. Eu
posesiune averea lui Orbok Antal, — „Dragul meu, îmi cfi ea, îţi sunt am drept să-l bat, dâr el n’are. tt pare rău — numai să te fi putut încredinţa,
se
deja de mult licitată. Intelnindu-se datâre o lămurire; pâte chiar că sunt da­ — „La ce nu-i dai şi lui acest drept că ce 4io eu e bine.
cu acesta din urmă, advocatul 01 tore să-ţi cer iertare pentru nesocotinţa dâcă e un mijloc de educaţie, aşa de bun?“ Ii răspunsei sincer:
teanu a fost împuşcat în cap cu re­ mea de adineauri, — nesocotinţă neobici­ — „Să lăsăm glumele, draga mea, şi — „Iţi mulţumesc şi iartă-mă. Ţi-am
volverul de Orbok aşa că a murit la nuită din partea mea" adăogâ ea cu jumă­ să vorbim înti*’un chip practic. O pedâpsă dat o pildă urîtă; tu mi-ai răspuns ou o
moment. După comiterea taptei, uci­ tatea de zîmbet a bolnavilor. mică dată de părinţi, când trebue, e o jus­ lecţie folositâre, care nu se va pierde. Iţi
gaşul Orbok a întors revolverul spre — „Ce e drept", răspunseiu, încercând tiţie repede, care te face să câştigi timp voiu respecta copilul, care e şi copilul meu".
sine şi s'a împuşcat şi el, remânend să mă ţiu, cred, că ai fi făcut mai bine să şi are darul să îndrepteze într’o olipă."
pe data mort. nu-mi dicî înaintea copilului: „nu-ţl dau — „Dâr ve4î, că ideia de îndreptare