Page 105 - 1898-10

REDACŢIUNEA, „gazeta* iese fa flecare fii.
Administraţiunea şi Tipografia. Abonamente pentru Anstro-Dngaria:
BSAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fI., pe şise luni
Scrisori ne francate nn 6 fi-, pe trei luni 3 fl.
se primesc. Manuscripte N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
nu se retrimet. Peutru România şi străinătate:
Pe un an 40 franoî, pe ş6se
INSERATE se primesc la AD-
MINISTRAŢIUNE în Braşov şi la luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
nrmătdrele Birouri de anunolurl: N-rii de Dumineca 8 franoî.
In Viena: IU. Dukes Nachf. Se prenumera la tdte ofi-
Max Augenfeld &. Emerloh Lesner. ciele poştale din întru şi din
Holnrloh Sohalek. Rudolf Moaşe. afară şi la d-nii colectori.
A. Oppellks Nachf. Anton Oppollk. Abonamentul pentru Braşov
In Budape sta : A.V. Qoldber- Admmistrafiunea. Piaţa mare,
oer, Eksteln Bernat. In Ham- Tergul Inului Nr. 30, etagiu
burg; Harolyl & Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şăse
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­ luni 5 fl.. pe trei luni 2 fl. 50 or.
ria garmond pe o colinii 6 or. Cu dusul în casă : Pe un an
şi 30 or. timbru pentru o pu­ 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei
blicare. — Publicări mai dese ^ “bT TT 3L, X j X Z I - luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atăt abo­
RECLAME pe pagina a 8.a o namentele cât şi inserţiunile
seria 10 or. s&u 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 236. Braşov, Joi 29 Octomvre (10 Noemvre). 1898.

Judecată şi judecată. ganelor publice, provocând în diferite dela un an în sus, ori chiar la ma­ „S’a întâmplat de curând, că minis­
locuri şi în diferite timpuri omoruri şi ximul pedepsei în temniţă şi bani? trul de culte şi instrucţiune publică a de­
Foile budapestane fac cas mare vărsare de sânge. In organul seu „Fbld- Vârkonyi a agitat sistematic şi clarat într’o ordinaţiune a sa, că a clasifica
44
din procesul de pressă intentat con­ mivelO el a purtat o luptă constantă şi în botă libertatea ani de (file pe ca­ pe greco-catolicl după limbă în Români şi
tra faimosului conducător şi agita­ sistematică pentru propagarea ideilor lea pressei şi procurorii nu l’au bă­ Ruteni, e necorect şi oprit Acest punct
tor socialist Ştefan Vârkonyi. asupra socialiste, publicând numer de nu­ gat în semă decât atunci, când efec­ principiar de vedere al ministrului de
căruia a fost chemată a se pronunţa măr articulî în spiritul cel mai aţî-
tele agitaţiunei s'au manifestat prin culte şi instrucţiune publică, concide cu
curtea cu juraţi din Budapesta la ţător, succecjendu-i pe calea acesta
lapte oribile, chiar prin vărsături de punctul de vedere al comisiunei însărcinate
sfîişitul septemânei trecute. a-şî forma acel mare partid de so­ sânge. Pentru Români înse ajunge, cu lucrarea organismului autonomie şi ser-
A fost un proces mare, a că­ cialişti, al cărui conducător era el ca cine va să strîge un „se trăescă , vesce ca o dovadă clară, că cei dela lo­
44
ruia petractare a durat 24 de ore şi care anul trecut băgase în cea 44
se cânte un „Deşteptă-te Române , curile competente sunt hotărîţl a împedeca,
neîntrerupt. Vârkonyi fusese acusat mai mare spaimă guvern şi legisla- ori se-şî esprime durerea printr’un ca prin abus şi desconsiderare, metropolia
din partea procuraturei parte pen­ ţiune şi tot. modest articul de cjiar, pentru ca greco-catolică a Blaşului să încâpă a figura,
tru vătămare de onâre, parte pen­
Aici avem aşa-deră de-a face procurorii se te audă, curţile cu ju­ ca provinciă româuă greco-catolică inde­
tru agitaţiune contra unei classe, cu un adevărat agitator, faţă de care raţi se te judece şi tribunalele se pendentă. ..
săvîrşită pe calea pressei. Articulii sunt date, şi încă în măsură poten­ te osîndescă, nu ca pe resvrătitorul „Din partea nostră (a Jidanilor din
incriminaţi atribuiţi lui erau şese la ţată, tâte condiţiile presupuse în ar­ Vârkonyi, ci încjecit mai aspru, deşi redacţiunea lui „E.—s.“ — Trad.) puţine
număr. Pentru o parte dintre arti- ticulul de lege 172 al codicelui pe­ pe nimenea n’ai turburat, nici o res- avm de observat, şi cutezăm a accentua
culî însă curtea cu juraţi prin ma­ nal unguresc, care prevede închisâre vrătire n’ai provocat, sânge n’ai ver­ numai presupunerea, ce se vede a fi ou
joritate de voturi a declarat nevino­ pănă la maximul de 2 ani şi 1000 fl. sat, la resbunare pe nimenea n’ai totul sigură, că probabil şi bărbaţii şi cer­
vat pe acusat; pentru o altă parte amendă pentru cei ce atîţă la ură îndemnat, cum presupune articulul curile competente, ce stau în fruntea miş­
a articulilor însă l’a găsit vinovat, vre-o classă, naţionalitate seu con­ de lege pentru „agitaţiune , sub a cărilor pentru autonomia catolică, vornisui
44
der tot numai prin majoritate de fesiune contra celeilalte, fia în adu­ căreia firmă se osîndesc atâţia Ro­ ca noul organism, de oumva se va înfiinţa,
voturi. Pe basa acestui verdict al nări, fiâ pe calea pressei. mâni de-ai noştri. să împedece orl-ce tendinţă, ce ar voi să
curţii cu juraţi, tribunalul a osîndit Unde este aici dreptatea, unde compromită autonomia catolică prin rea-
pe Vârkonyi la 10 luni temniţă şi 400 Cu tâte acestea, faţă cu Vâr­ e umanitatea, unde e egalitatea lisarea unor veleităţi de naţionalitate .
44
fl. amendă. konyi nu s’a aplicat maximul pedep­ înaintea legei şi a opiniunei publice
Judecata, ce s’a adus asupra lui sei. Tribunalul din Budapesta a gă­ maghiare?
Vârkonyi, e întimpinată din partea sit, că-i sunt de-ajuDs şi numai 10 Echou la g6na în contra tinerimei
pressei unguresci cu cea mai viuă luni de temniţă şi 400 fl. amendă, române din Oradea.
satisfacţiă. Foile budapestane co- căci, în adevăr, nici acesta nu-i lu­ Autonomia catolică si Românii.
menteză în articulî de fond acesta cru puţin. A lipsi pe cine-va de li­ > Tinerimea universitară română
judecată şi nu este una dintre ele, bertatea individuală timp de 10 luni Sub^ acest titlu publică „Egye- din Cluşiu, timite următdrea fru-
44
care să găsâscă,* că dâră sentinţa de cjile, însemnăză a-i lua o parte fârte tertes dela 6 Novembre n. un ar­ mosă adresă de îmbărbătare şi ade­
tribunalului din Budapesta ar fi fost însemnată din viâţă. ticul, în care, după ce arată posiţia renţă academicilor români din Ora-
prea aspră, ori prea domâlă. Pro­ N’avem să ne mirăm deci, decă luată de credincioşii bisericei române dea-mare:
curorul însu-şî s’a declarat mulţu­ pressa maghiară se declară deplin unite faţă cu autonomia catolică în I u b i ţ i c o l e g i !
mit şi u’a anunţat recurs în con­ satisfăcută cu sentinţa tribunalului conlerenţa dela Cluşiu din anul tre­ Dragoste frăţâscă şi admiraţie sinceră
tra ei. din Budapesta, căci dâră e vorba de cut, cjioe între altele: vouă, representanţl bravi ai tinerimei ro­
Şi cine este acest Vârkonyi, pe „umanitate , la care atât de des „După ce posiţia luată de Români' nu
44
care tribunalul r. din Budapesta l’a le place a se provoca foilor ungu­ are nici o lasă de drept convin getâre (sic!) mâne, apărători viguroşl ai ondrei româ-
nescl!
osîndit la 10 luni temniţă şi 400 fl. resc!. sub-comisiunea de 9, însărcinată cu elabo­ Năpustitu-s’au duşmanii cu povoifi
amendă ? Se nasce însă întrebarea: unde rarea organismului autonom, şi-a terminat de calumnii asupra ndstră, a tuturor uni­
Vârkonyi este cunoscutul agita­ este umanitatea foilor unguresc! lucrarea, fără ca să fi ţinut sâmă de po­ versitarilor români din patrie, er victimă
tor, aprig şi jdeclarat, care în timp atunci, când e vorba de alţii şi nu siţia luată în conferenţa dela Cluşiu. Or pe voi vă aleseră acum.
de doi ani a fost în stare se res- de conaţionali de ai lor? Unde e ganismul autonom contemplat, în cas dâoă V’au provocat în chipul cel mai ne­
vrătăscă jumătate din poporaţiunea umanitatea atunci, când fruntaşi ro­ se va realisa, se va estinde asupra tuturor mernic, v’au insultat şi v’au batjocurit; voi
agricolă a Ungariei, puneod în miş­ mâni în masse sunt osîndiţi pentru bisericelor catolice din Ungaria, fără con­ aţi răspuns cu dispreţ apucăturilor ruşinose,
44
care mii şi sute de mii de ţeranî „agitaţiune , între aprobările una­ siderare la limba rituală. Escepţiune- se va şi luptă vrednică aţi deschis.
din Ungaria, cari ridicaseră chiar şi nime ale foilor unguresci, nu la 10 face numai cu diecesa episcopiei Ardeiului, Solidari şi neînspăimântaţi, demni şi
arma contra ordinei de stat şi a or­ luni temniţă şi 400 fl. amendă, ci care şi aşa îşî are autonomia sa deosebită. resoluţî, voi aţi redus la valorea nimicniciei

EOTLETONUL „GAZ. TRANS . mulţumiţi. Indată-ce debarcarăm, pe când varăşul meu se ruga cu voce tare, goe- mult. P16ie, vânt, mare umflată, cum nu se
44
marinarii aprindeau focul pentru ciorbă, laucjl enormi sburau în jurul nostru şi-şi mai văcjuse... Dimineţa vântul înceta, der
Agonia „Sglobiei“. stăpânul bărcii mă chemă şi-mi arăta o amestecau strigătele lor cu plângerile marea nu luâ nici o schimbare, ba încă o
mică împrejmuire de zid alb, perdut în mării. După-ce sfîrşirăm rugăciunea, ne în- afurisită de câţă nu te lăsa să vecjl nici la
Din „Scrisori dela mora mea“, de A. JDciudet. câţă, spre capul insulei. tdrserăm în colţul insulei, unde barca se patru paşi. Asta n’ar fi fost nimic, dâr eu
44
Penfcru-că vântul ne-a aruncat pe costa — Vii la cimitir? îmi (fise el. adăpostise. In lipsa nostră, marinarii nu cred, că „Sglobia îşi pierduse cârma; căci
cealaltă, lăsaţi-mă sâ istorisesc o grozavă — Un cimitir, domnule Lionetti! pierduseră timpul. Găsim un foc mare în­ câţa n’ar fi ţinut, er căpitanul nu s’ar fi
povestire de mare, despre care adesea vor­ Unde suntem ore ? cins la adăpostul unei stânci, şi 61a, care sdrobit de costa asta. Era un marinar în­
besc pescarii, când veghiaza, şi despre — In insulele Lavarezzi. Aici sunt fierbea în clocote. Ne făcurăm rotă, cu pi- cercat, pe eare-1 cunosceam bine. Coman­
care întâmplarea mi-a procurat curiose îngropaţi cei 600 de omeni ai „Sglobiei , ciorele spre foc, şi după puţin timp, fiă- dase 8 ani staţiuni în Corsica şi cunoseea
14
amănunte. chiar în locul, unde acum dece ani fre­ care avu pe genunchi o strachină cu două costa tot aşa de bine, ca şi mine, care nici
.. .Sunt doi, sâu trei ani de-atuneî. gata lor s’a sdrobit de stânci... Sărmanii! felii de pâne nâgră înainte îmuiate în nu mai sciu alt-ceva.
Străbăteam marea Sardinei în tovă­ nu-i prea cercetâză nimeni; cel puţin să de ajuns. Prâncjul fu făcut; eram pătrunşi — Şi la ce ceas se crede, că a pierit
44
răşia a 7 sâu 8 marinari. Grea călătorie le dăm o „bună-ejiua odată ce suntem în pănă la ose, eram flămând! şi apoi vecină­ „Sglobia ?
44
pentru un începător! N’aveam nici măcar apropiere... tatea cimitirului... Ou tote astea, când — Trebue, că pe la prânej; da, dom­
o sigură cji bună în totă luna lui Martie. — Cu plăcere, domnule. străchinile se goliră, pipele se aprinseră şi nule, cjiua mare, la amiacjl... Ce folos
Intr’o seră, când vântul se deslănţuise asu­ poveştile începură. Natural, că se vorbea însă! cu câţa aia de mare... cjiua nu făcea
* de „Sglobia .
44
pra nostră, fugind înaintea furtunei, coră- * * mai mult decât o nopte nâgră, ca gâtle­
biora nostră se refugiâ în strîmtorea „Bo- Ce trist era cimitirul „Sglobiei"! — Der în fine, cum s’au petrecut lu­ jul unui lup... Un vameş de pe costă
44
nifacio , în mijlocul unor insuleţe. înfăţi­ Pare-că-1 văd încă, cu anticul lui zid, cu crurile? clisei eu stăpânului, care privea mi-a povestit, că în cjiua aceea, pe la 11
şarea lor nu era de loc plăcută: stânci porta de fier, râsă şi greu de deschis, cu flăcările, gânditor, cu capul între mâni. şi jumătate, eşind din căsuţă, ca să strîngă
mari rose, acoperite de pasări, niţel mus- capela sa tăcută şi cu sutele de cruci ne- — Cum? ehei, domnule, îmi răspunse pânzele, vântul i-a luat pălăria, şi cu risi-
cbiă şi ici colo, prin noroiti, bucăţi de negre ascunse în iarbă. Nici o coronă de bunul Lionetti, cu un adânc suspin; ni­ cul de-a fi prins de valuri, alergă după
lemn aprope putreejite: der, ori şi cum, imortale, nici o amintire, nimic . . . Ah! meni pe lume nu ar pută spune. Tot ce dânsa de-alungul ţărmulni. înţelegi, că va­
44
stâncile astea sinistre valorau mai mult de­ sărmani morţi părăsiţi, ce frig trebue să seim e, că „Sglobia , având trupe pentru meşii nu-s bogaţi şi o pălărie costă scump.
cât vechea nostră barcă, în care valurile vă fiă în mormântul vostru întâmplător! Crimea, plecase în ajun din Tulon, pe un Se pare însă, că într’un moment, ridicând
întrau ca la ele acasă — aşa că furăm Râmaserăm cât va timp îngenunchiaţl. To­ timp urît. Noptea, timpul se înăspri şi mai capul, ar fi zărit aprope de el, în câţă, o