Page 15 - 1898-10

Nr. 217—1898 GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3.

cei de naţionalitate română, portă, proto- Alegerea de medic din Mehadia, — „A$ ţie, mâne mie! “ sar se-i dee sicriul, şi de ve­
colele representanţei comunale şi ale jude­ unde protopretorele Fiola nu a voit să cinul cutare se-i dee nisce bucate
ţului comunal în limba maghiară, în co­ candideze nici pe un concurent român, Orăştie, în Oct. 1898. pentru pus pomana, şi de crâşmar
mune, unde afară de Jidovul din sat alt ne­ numai ca să potă reuşi candidatul său, un se-i dee un pic de beutură pentru
Onorată Redacţiunel
român nu e, şi nici Jidovul nu scie ungu- medic scos din Moldova-vechie, — s’a ni­ pomană, şi de preot se-i îngrope ne-
resce; cu tote-că limba oficiosă a comu­ micit. Părintele Pepa din Mehadia, arată, Urmărind acum de un an de silindu-l de bani, — trebue se se
dile şi mai bine, activitatea pe care
nelor, după statutele comunale, e cea ro­ că mai înainte tot Români au fost medici r6ge de frunejă şi iarbă, că n’are ce
o desvâltă în mijlocul poporului
mână. Dela notarii unguri mai vede omul în Mehadia, ceea-ce e şi firesc şi mai bine face! Ori apoi ia dela cutare cămă­
nostru românesc din acest oraş „Reu­
câte o citaţie, ori protocol în limba ro­ pentru popor, ca tot Român să fiă medic; tar fără inimă bani împrumut pe
mână, pentru-că ei nu sunt suspectaţi de aceea propune, ca fisolgăbirăul să fiă niunea română de înmormântare*, şi ve- carnete scumpe, ori punându şl o
de nepatriotism, dâr notarii români, îndrumat a pune în concursul, ce se vaes- cjend folosul cel mare ce urmâză parte din pămânţel în zălog lui!
pentru poporul serac pe urma ei, de
pănă se sciu vecinie controlaţi şi bănuiţi crie de nou, — precum s’a practicat mai Tot atâtea lucruri, cari fac pe bietul
multe ori m’am întrebat aşa singur,
— de bună sâmă, ca se încungiure tot înainte, — şi acea condiţiune, ca recurenţii om, ori biata familiă rămasă, se simţă
felul de şicane, croiesc la protocole şi se posădă şi limba română, ca limba prepon- că ore de ce Dâmne suntem noi Ro­ îndoit de tare durerile şi amarul pen­
sentinţe în limba maghiară; căci „să le pdtă derantei majorităţi a poporaţiunei. mânii aşa de târejii, aşa de neajuto­ tru mârtea ce a atins’o!
raţi, că ochi avem şi nu vedem,
fi o altă limbă mai dragă, decât limba învă­ Der totă acestă parte a durerii,
Acâstă propunere produse mare şi în­
ţată, sugând la dulcele sin al mamelor lor, urechi avem şi nu aucjim, — sâu de ce frumos o vindecă, luând’o ca cu
focată discusiune, căci vice-comitele sus­
asta nu o pot crede, nid dăcă toţi ar jura în ce dâră nu ne sărim înşine mai cu mâna din sufletul celor încercaţi şi
ţine, că e în contra legei şi stirbesce drep­
faţa Ungurilor din ţâra întrăgă ! u sfântă însufleţire într’ajutor, înte­ vărsând în locul ei chiar o parte de
tul de candidare al pretorelui.
„Aşi voi se fac — cjise mai departe meind peste tot locul în mijlocul dulce alinare, „Reuniunea de înmor­
valorosul membru, — ca şi în ciuda frigu­ Membrii Dr. Ştefan Petrovicl, Dr. nostru astfel de aşecjeminte. de cari mântare* acolo, unde este!
George Dobrin, — sprijiniţi şi de d-1 Cor. ne e posibil se întemeiăm şi pe ur­
rilor de maghiarisare, să se respecteze Reuniunea este aşa întocmită,
Bredicean, în două rendurl, — unul mai ma cărora se se reverse bine peste
drepturile poporului garantate în lege şi în că la cassa ei se află tot-deuna bani
temeinic, decât celălalt arătară netemeini­ n o i ?
statutele comunale ; deci întreb: a) Are d-1 cât se plătescă numai decât, nu unul,
cia şi absurditatea opiniunilor contrare. Şi multe sunt atarl aşe4âminte.
vice-comite cunoscinţă^despre acest fapt de ci şi trei caşuri de mdrte. Şi bieţii
Tabăra guvernamentală nu avu nici o iotă
nerespectare a drepturilor poporului ro­ Intre ele şi „Reuniunile de înmormân­ rămaşi după răposat să duc uşuraţi
de obiecţionat, şi astfel şi d l vice comite tare ca cea dela Orăştie, a Româ­
41
mân, în special a limbei poporului român? de-şl câştigă tdte cele de lipsă, pe
primi propunerea Românilor. nilor.
b) Au âre notarii vre-o îndrumare des­ bani gata, când apoi le capătă mai
chisă, seu ascunsă în acâstă privinţă ? c) înregistrăm încă o iniţiativă forte ni­ Ce este acâstă „Reuniune?" O ieftin decât atunci, când le-ar lua
Dâcă nu au, — precum cred, că nu pot să merită, şi anume: In cercul Bogşei s’a vo­ întovărăşire a mai multor parochieDÎ „pe aşteptare". Ba multor familii
aibă — are d-1 vice-comite de gând, a în­ tat, la sfatul fisolgăbirăului Iuliu Knothy, între sine, cu scop de a-şî da împru­ din popor, le mai rămân şi ceva
druma pe notari, ca la afacerile comunelor din fondul comunal câte 20 -30 fi. la an mutat ajutor la nenorocitul cas, când creiţarî din ajutorul primit, mai ales
să compună protocolele şi tote sentinţele pentru provederea copiilor săraci cu îm­ unul din ei, dintre tovarăşi, mâre. decă răposatul fusese membru vechiu,
în limba oficiosă a comunelor, şi unde aceea brăcăminte peste ârnă. Hotărîea acesta Şi aşa e alcătuită, că forte pe uşor când i-se dau 60—70—100—125 fl.!,
e cea română, în limba română?' 1 s’au încuviinţat din partea congrega- se dă rămaşilor după tovarăşul mort un după cât i-se cade, potrivit statu­
Motivarea a făcut’o interpelantul cu ţiunei, şi salutându-se cu vie plăcere din ajutor în bani gata de 50 fl. şi şi mai telor.
o vervă deosebită şi plin de însufleţire na­ partea Românilor prin vocea d-lui Ooriolan mult, cu care familia necăjită se aju­ Der abstrăgând dela aceste bi­
ţională, sbiciuind fără cruţare boia patrio­ Brediceanu, s’a esprimat dorinţa, ca acestă toră fârte bine, căci d6r trebuinţele nefaceri pentru familia rămasă după
tică a şovinismului ! iniţiativă frumosă să se urmeze şi în cele­ unei înmormântări la 6menl din po­ mort, că o scutesc! adecă de înglo-
Yice-comitele Litseh recunosce îndrep­ lalte cercuri ale comitatului, căci prin spri­ por, nu trec peste 40 — 50 fl. dare în datorii şi de umiliri pe la
tăţirea interpelaţiunei şi promite a da un jinirea în acest mod a copiilor săraci, Şi câte dureri, D6mne, nu se uşa celor boltaşi, ba şi crâşmarl,—
circular în înţelesul acela, ca notarii se scola se ridică, miseria se alină şi sănăta­ alină prin acest grabnic ajutor, câte aşe4§mântul are şi un alt mare me­
facă protocoale comunelor înjimba oficiâsă, tea sărmanilor prunci se scuţesce. neplăceri nu se încungiură! rit moral şi mai general, decât acest
resp. română ; şi dâcă e de lipsă vre-o ho- La arunoul de l°/ pentru acoperirea Membri sunt mai ales părinţii folos numai personal.
0
tărîre pentru guvern, atunci să o traducă deficitului din budgetul comitatens, Ro­ de familiă. Când m6re tata, ori mama Cei-ce au avut ocasiune a trăi
în limba ungurăscă. D-1 vice-comite orede, mânii au votat contra, pe basa propunerii casei, cine nu scie ce necaz, ce lipsă în popor, vor sci tot aşa de bine,
că notarii, cari au călcat legea, — au fă­ motivate, făcută de membrul Dr. G. Do- rămâne în casă? Că de-ar fi fost ca şi mine, că mai ales prin satele
familiă chiar cu stare bunicică boia,
cut’o acesta mai mult |din comoditate, de hrio, care le frecâ guvernamentalilor galan­ ndstre, multe duşmănii dintre preot
cât din rea voinţă. teria dela iubileele preamăririi, sub nas, şi de cele mai multe-orî îndelungată şi cutări fii sufletesc! ai săi, seu din­
La raportul general al vice-comitelui, îi învită a face astfel de chieltuelî de lux a răposatului, a cam sleit creiţarii tre un parochian şi comitetul paro-
din casă, mai cu doftorul, mai cu
şi în special în căuşele de comunicaţiune, numai pe punga lor. chial al bisericii sale, să reduc la
membrul Dr. George Dobrin atrage aten­ lăcurî, mai cu slujbe sfinte, âr ur­ aceea, că omul a rămas dator preo­
Comunitatea de avere din Caransebeş
ţiunea vice-comitelui, că pe linia căii ferate mând mârtea, a întrat sărăcia în- tului cu plata cutărei înmormântări,
a avut mai multe cause importante, der
Verşeţ-Ilia tote tablele, prin cari se avi- tregă pe-o ferestră, căci se recor ori bisericii cu taxa pentru trasul
din ai noştri n’am avut onorul de a vedea pe
sâză publicul a se feri de pericolul obveni- acum şi mai multe, şi mai mari chel- clopotelor, pentru scosul praporilor,
nimeni 1
ent la trecerea trenurilor, sunt scrise numai tuell, şi tote de-odată! (pe unde sunt atarl taxe), şi apoi
Unde eşti, Traian Doda, să-ţi vedl
„unguresce* — un lucru fără scop în comita­ Cine nu scie câte lacrimi nu pentru acâstă plată cerută mai târ-
liliecii !
tul nostru, unde mai tote satele, pe unde pricinuesce familiei atinse de neno­ 4iu, a urmat o încordare, un schimb
trece acâstă liniă a căii ferate, sunt curat Plecat-au din Severin la anul 1894 rocire, chiar şi numai gândul acesta, de vorbe, o duşmănie, care adesea
rvmânesd. Popune deci, că d-1 vice-comite 110, şi la anul 1898 — durere, — n’a simţământul acesta al lipsei? Se ia nu se mai lecuesce viaţa întrâgă;
să ia măsurile de lipsă la direcţiunea căii mai rămas nici unul în tabăra, în care a bietul om rămas p6te fără o lăs- âr de vor fi aceste duşmănii dese,
ferate, ca acest rău şi inconvenient să se strălucit Traian D o d a ! — caie chiâră în casă, se ia acum multe, e vai de mersul întreg al
delăture astfel, ca tote tablele să fiă pro- Eremit. cu capul plecat, cu pălăria în mână, afacerilor bisericesc! şi publice din
vădute şi cu inscripţia în limba romanăscă. cu înecul în grumacjî, să se râge şi acel loc, pe an! şi an! de 4he!
Vice-comitele promite a întreveni pen­ de boltaş să-i dee pânzele şi lu­ Şi când cauţi mai deaprâpe, că
tru împlinirea acestei dorinţe juste. minile „pe aşteptare", şi de mă- cine-i adevăratul vinovat: nu e nici

serâm în grădină şi tăind nisce altoie, ce-mî — Ba da, tată, relua copilul iute. mi-se pare, că acâsta e dragostea de fru­ — Ba din potrivă, se află la mai toţi
dăduse ţăranul voie să iau, diseiti: Sunt lucruri, oare nu sunt folositore sto­ mos ! omenii, dâr în deosebite grade. Sălbaticul
— Ce om original e moş Horn ăsta! macului şi totuşi îţi slujesc... îţi slujesc a — In sfîrşit am dat de ea! răspunsei îşi sculptâză în chip grosolan mânerul de
— Aşa c}ău, tată! fi fericit. Ecă, spre pildă, când am eşit rîcjend. Ei bine, da, e dragostea de frumos; lemn al cuţitului său. Bietul Negru, a că­
— N’am mai vrut să mai dic ceva, dela şcolă şi te-am vădut pe d-ta şi pe da, e pasiunea deliciosă al cărei cel mai rui colibă e făcută din noroifi, zugrăvesce
der istoria cu cutiile cu geamuri pentru mama, am fost forte fericit, şi totuşi ve­ nobil caracter e tocmai, că n’are în vedere pe păreţi figuri de animale, copaci sâu nu­
fiori mi-s’a părut de rîs. derea dumneavostră nu mi-a dat de mân­ nici un folos material, că ne aduce numai mai rotogole ori pătrate, dâr şi acâsta e
— De rîs, tată ? care. bucuria curată la care dă" nascere, şi că ne tot podobă; e cactusul lui. Mai bagă de
— Vecjl b i n e ! El are trebuinţă de Argumentul lui îmi merse la inimă şi face să dispreţuim f6mea, setea, lipsa, bel­ sâmă, că dintre tote fiinţele, numai omul
vin, ca să fiă mai puternic, are trebuinţă îmi veni să-i săr de gât; dâr îmi aduseiu şugul, pentru mulţumirea simţământului dă acest caracter locuinţei sale. Dâcă iei
de somn, ca să potă lucra, şi nu dorme şi aminte, că eram în rolul meu de învăţător ideal, care se numesce admiraţie! un cuib de pasăre, dintre care unele sunt
nu bea vin ca să se uite şi ca să mirosă şi reluai, după ce tăcui puţin: Mai alaltăieri îmi spuneai, că cui îi artistic zidite; dâcă te uiţi la minunata ce­
nisce fiori, unele mai albe decât altele. — Ai dreptate: sunt şi alte plăceri, place frumosul, trebue să aibă bani mulţi; tate a albinelor ori a furnicilor; la casa
Par’că omul s’ar hrăni pe nas şi şi-ar po­ nu numai ale corpului, der nici unele, nici acum când ai vădut, că acâstă pasiune no­ aprâpe omenâscă a castorului, găsesc! apa­
toli setea prin ochi. Nebuni sunt omenii, altele nu au vre-o legătură cu dragostea bilă se află şi în inima unui muncitor, care rate puternice împotriva frigului, culcuşuri
cjău! lui moş Hom pentru grădina şi cutiile lui abia îşi câştigă pânea, mai cretjî acâsta? moi pentru pui, hambare pentru provisii,
—- Ce, ţi-se pare că moş Hom. e cu geamuri. Nu e nici plăcere de amor M’ai întrebat la ce slujesce acâstă dra­ în sfîrşit tot ce trebue, dâr nu găsesc! ni­
nebun ? propriu, căci aici nimeni nu se uită la flo­ goste ; înţelegi acum, când vecii, că un biet mic frumos. Animalele îşi aduc aminte, pre­
— Nici vorbă! Căci la ce îi slujesc rile lui. Cum să definim acâstă pasiune ţăran găsesce în acest simţământ uitarea văd, iubesc pote, dâr nu admiră. Sub aco­
cactusul şi cutiile cu geamuri? La ce? ciudată, care nu are drept obiect, nici cele sărăciei şi un scut împotriva beţiei ? Ah! perişul omului însă lucrurile se schimbă:
— L a . . . l a . . . Nu sciu să spui, der ce ating inima, nici cele ce sunt folositore mulţumesc lui Dumnedeu, că ţi-a înfăţişat nobila dragoste de frumos, cu care Dum­
cred că slujesc. corpului nostru, nici ceea-ce ne îmbogă- mai întâiu acâstă iubire a frumosului sub nezeu a înzestrat pe moş Hom, mai mult
— La ce? îl apără 6re ârna de frig, ţesce, nici ceea-ce ne face mai consideraţi, una din formele sale oele mai naive şi mai decât pe un altul, trăesce ascunsă, desfigu­
cum l’ar apăra o haină bună? der care se mulţumesce cu privirea singu­ curate, statornicită în inima unui biet om rată în multe inimi în care nu o recunoscl.
— O ! nu! ratică a uneia dintre cele mai neînsemnate şi având de obiect o flore, âr ca cortegiu Adineauri, înainte de a întră aci, n’ai vă-
— Ii încăldesce stomacul, ca o far­ creaturi ale lui Dumnetjeu? o grămadă de virtuţi alese. q}ut la văcarul satului o cadră atârnată
furie cu ciorbă? — Ah, ţaţă! striga fiul meu cu un — Moş Hom nu e om de rând, tată, lângă cămin ? 6că, şi lui îi place frumosul.
— Nu. accent particular copiilor, când le trece nu e aşa? Şi dragostea de frumos se în- — Da ? . . . Dâr mi-se pare, că era

— Vedl, că nu-i slujesce la nimic? adevărul ca un fulger pe dinaintea ochilor.,. tâlnesce rar. urîtă cadra dela el.