Page 25 - 1898-10
P. 25
REDACŢIUNEA, „gazeta“ lege în aacare di.
AdiiiistratlUDea şi Tipografia. Abonamente pentrn Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fI., pe săse luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori ne francate nn N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un an 40 franol, pe şăse
INSERATE se primeso la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
HINISTRAŢIUNE în Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franol.
urmâtrfrole Birouri de anunolurî: Se prenumeră la tdto ofi-
In Viena: M. Dukes Nachf. ciele poştale din întru şi din
Bax. Auşonfold 4 Emerloh Lesner, afară şi la d-nii colectori.
Helnrioh Sohalek. Rudolf Hosse.
A. Oppellks Naohf. Anton Oppellk. Abonamentul pentru Braşov
InBudapesta: A.V. Qoldbor- Administrafiuma. Piaţa mare,
oer, Eksteln Bernat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, etagiu
burg; Marolyl 4 Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şâse
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr.
ria garmond pe o coldnă 6 or. Cu dusul în casă : Pe di tn
şi 30 or. timbru pentru o pu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl.—Un esomplar 5 or.
după tariiă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atât abo
RECLAME pe pagina a 3-a o namentele cât şi inserţiunile
seriă 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 219. Braşov, Miercuri 7 (19) Octomvre.
sericesc! şi ai funcţionarei regulate
f Metropolitul Miron Romanul. Astfel vedem contrastul, de care Sibiiu, 5 (17) Octomvre a. c.
a statutului organic încă ca o scăpare era stăpânită şi muncită în tot tim Escelenţa Sa înalt Prea Sfinţitul
Cu mortea archiepiscopului şi din impas, din încurcătură. pul personalitatea sa. 11 vedem, cum Domn Archiepiscop şi Metropolit al Ro
metropolitului Miron Romanul, care Noul metropolit, a cărui apro cu inteligenţa sa superidră, cu tac mânilor gr. or. din Transilvania şi Unga
a iost cap al bisericei române gr. bare n’a mai întîmpinat greutăţi, a tul său fin şi cu buna sa intenţiune ria, Miron Romanul, de acjî nopte (Dumi
or. din Transilvania şi Ungaria timp desfăşurat în circulara sa de insta se străduia se se apropiă de doririle necă spre Luni) la orele 11 şi jum. — nu
de apropo un pătrar de secul, se îu- lare un program de împăcare a spi generale, ce se îndreptau adeseori mai e între cei vii. După un morb greu
choiă erăşî un period din viâţa n6s- ritelor, de apel la toţî factorii com cu putere spre prosperarea sfintei bi de 6 săptămâni, s’a sfîrşit acjl-nâpte, de tot
tră bisericescă şi naţională de-o petenţi, pentru a ş! da concursul la serici şi a poporului. II vedem, de liniştit, de tot uşor, fără luptă grea.
gravă importanţă istorică. consolidarea instituţiunilor bisericesc! altă parte, cum se lupta cu aşa nu Erau în jurul Esc. Sale toţi asesorii
L’am pute numi periodul situa- în direcţiunea indicată de întemeiă- mitele îndatoriri, ce 4icea adese-or! consistoriali cu d-1 Archimandrit şi Vicar
ţiunilor strîmtorate şi siluite; strîmto- torul lor Andreiîi baron de Şaguna, că le are faţă cu guvernul, şi cum, archiepiscopesc Dr. II. Puşcariu în frunte,
rate din causă, că timpurile vif'orbse spre ajungerea scopului comun: pros- de câte-orî sucumba in lupta acâsta,
precum şi familia Oosma, d-na Maria Oosma,
ne-au aflat neconsolidaţî bisericesce perarea poporului şi a bisericei. căuta cu ore-care nerăbdare ocasiu- cu d-na tînără Lucia venită anume dela
şi naţioDalicesce, ne-au aflat cu pă Program frumos şi mult promi nea, de-a îndrepta într’un mod sâu Timişora, d-şorele Oosma, d-na Fâşie din
catele erecflte din vechime, cari ne ţător era acesta în grelele jurstări, altul ceea ce simţea, că a greşit. Beiuş, oficialii consistoriali şi alţi fruntaşi
împedecau de-a traduce în fapte aşa că efectul lui n’a putut fi, de Acest contrast al personalităţii români gr. or. din Sibiiu.
propusurile nhstre cele bune, ce is- cât favorabil asupra obştei bisericei, care, firesce, a trebuit să producă Atfl, Luni, se ţine grabnică şedinţă
vorau din consciinţa periculului ame în sînul căreia începură a încolţi ade8e-or! cele mai aspre contrastul'! plenară extraordinară la Consistor, hotâ-
ninţător; siluite, fiind-că ne aflam în încetul cu încetul speranţele, că ar- între archiereu şi credincioşii, or! rîndu-se edarea Circularului vestitor al du-
faţa unor nisuinţe duşmane fbrte cu
chipăstorirea noului metropolit nu conaţionalii săi, e9te aşa cjicend firul rerosei întâmplări, pentru clerul şi poporul
tezate şi neînduplecate, cari ţinteau se va abate dela drumul doririlor roşu, ce trece prin tâtă activitatea sa din Archidiecesă.
a sufoca libera nbstră desvoltare na generale. ca cap al bisericei. Acest fir nu-1 va Se trimit telegrame tuturor d-nilor
ţională în vieţa publică, ca şi în putâ afla pe deplin, decât numai protopresbiterl din archidiecesă, mai de
vieţa bisericescă şi şcolară, avend Cum a sciut metropolitul Miron acela, care va cuDâsce cu de-amă- parte P. S. Lor d-uii EpiscopI diecesanl,
ca sprijin puterea statului. Romanul se împlinâscă promisiunile runtul nu numai ceea-ce s’a petre Arehiereilor români din afară, ministrului-
Diatr’o situaţiune strîmtoiată şi sale sărbătoresc!, cum a lucrat şi cut înaintea ochilor obştei, ci şi preşedinte şi caucelariei de cabinet a M.
siluită a eşit şi alegerea lui Miron cum a stăruit pentru a apăra, des- ceea-ce s'a petrecut după culise, în Sale Impăratului-Rege.
Romanul ca metropolit în tbmna volta şi consolida instituţiunile bi
sericesc! ; cum ş!-a resolvat marea camerele miniştrilor şi în jurul Tote se pregătesc cu mare febrilitate
anului 1874. mecanismului, ce s’a pus în lucrare pentru îndeplinirea celor de lipsă şi aran-
Bărbatul dorit şi ales în tbtă problemă a promovărei binelui po cu premeditare şi cu sistemă pentru gearea cuviinciosă a dării ultimelor ono
libertatea de congresul naţional bi porului şi al bisericei: la acâsta va de-a pune pedecî din ce în ce mai ruri bunului şi regretatului Metropolit Mi
sericesc a întâmpinat cea mai hotă- avâ să răspundă critica nepărtini-
ţâre a istoriei nostre bisericesc! na mari prosperărei bisericei şi a po ron Romanul.
rîtă oposiţiă din partea guvernului porului român. Mortea, deşi aşteptată după boia în
unguresc şi aprobarea alegerei sale ţionale în ceşti 24 de an! din urmă delungă şi la versta Sa înaintată, — a fă
de metropolit a fost zădărnicită. ai archipăstorirei sale. Fiă, ca obştea, cel puţin acum, cut totuşi surprindere în cercurile atât ro-
Din acest moment s’au ridicat Noi, car! ne aflăm astacjî sub când se începe un period de nouă mânescl, cât şi săsescl din Sibiiu.
şansele lui Miron Romanul, care pe impresiunea întristătârei scirî despre lupte şi stăruinţe pentru prospera Pe reşedinţa metropolitană, pe semi
atunci era episcop al Aradului. A încetarea din viâţă a capului bise rea bisericei şi a poporului, să înţe- nar, pe edificiul „Albinei , al „Tipografiei
u
trebuit se se facă a doua alegere şi ricei nbstre greco-orientale, nu pu legă, că trebue se se facă faptă archidiecesane , pe a domnilor asesori, pe
u
votarea se se repeţâscă pentru ca în tem în aceste momente, decât să ne ceea ce şi răposatul archiereu a ac ale şcolelor române şi pe multe edificii
cele din urmă se tiă ales, cu o mică aducem aminte de sentinţa stră centuat la tote ocasiunile sărbăto private, s’au arborat deja în zori de di fla-
majoritate, bărbatul, care dintre toţi bună: de mortuis nihil, nisi bene. resc!, începând dela instalarea sa ; mure negre.
candidaţii, pe-atuncî trecea ca cel Astăcjî, când rigida mârte l’a ca tâte spiritele să se unâscă în *
mai agreat de guvern. răpit dintre noi, archiereul, cu tăte iubire, în cugete, în aspiraţiun! Mcsurile luate <le Consistor.
Alegeiea acâsta, în împrejură însuşirile sale, ni se înfăţişeză într’o şi în lucrare, ca astfel, având în
rile de atunci, dificile prin presiunea lumină lipsită de reflexul judecăţii vedere marele şi sfântul scop, să lu In urma morţii Metropolitului, Con-
guvernului şi şi mai dificile prin ne înrîurite de pasiunile luptelor cjilnice. creze în comun şi în bună şi frăţâscă sistoriul dat îndată următorul circular că-
înţelegerile şi rivalităţile, ce se ma In chipul lui putem să distingem înţelegere pentru ajungerea lui! tră toţi protoprasbiterii şi administratorii
nifestaseră în sînul congresului, era mai bine şi mai nepreocupaţî con protopresbiterall, cătră preoţime şi popo
privită de amicii constituţiunei bi turile înşuşirilor sale. \ rul credincios al archidiecesei, subscris de
FOILETONUL „GAZETEI TRANSILVANIEI". se vede îndată unul din acele obuse, caii au eşit din tea, atunci trebue să admitem, că el poseda fericitul
gura unuia din tunurile monstre ale flotei italiene în dar a trage, ca puţini omeni, o mulţime de experienţe
(22)
dreptat fiind asupra fortificaţiunilor insulei Lissa. Acest din tot ce el vădu sâu păţi, făcu seu contribui se se
Colonelul Baron Urs David de Margina obus a căcjut tocmai lângă colonelul Urs şi a întrat în facă; că, în fine, el sciu să utiliseze cât mai bine tote;
pământ; renegându-şl natura sa de granată, a căcjut aşa- că avu o inteligenţă rară, un spirit clar şi pătrundător,
la Solferino şi Lissa. dâră fără să esplodeze, lângă comandantul cel neînvin- o voinţă tare şi facultatea a pune în practică, repede
gibil al fortăreţei—care a sciut să resiste unei flote atât şi cu noroc, tote intenţiunele şi ideile sale, şi în acelaşi
Conferinţă ţinută de Colonelul austro-ungar FrniiciscRiegerîn cer
cul militar din Sibiiu şi Braşov, la 2 Ianuarie şi 20 Februarie 1898. de puternice — rămânând pe loc nevătămător, ca şi timp să-şi subordone voinţa inferiorilor săi. Şi decă mai
cum, recunoscând puterea acestuia ar fi voit să sfîrşescă remarcăm ce inimă caldă, ce suflet nobil se asocia cu
— F i n e . —
mut şi fără efect. un zel şi stăruinţă de fer, atunci trebue să <ji cem fără
Vestea despre încetarea sa din vieţă s’a lăţit cu Acest obus l’a păstrat Urs, ca aducere aminte de consideraţiune:
iuţâla fulgerului în Sibiiu. şi telegraful a dus’o în tote Lissa, şi în urma disposiţiei sale a fost pus pe mor „El ne este o pildă, de care a-se însufleţi se cu
comunele, a căror binefăcător a fost el. Tot-odată s’a mântul său. vine tot-deuna generaţiunilor mai tinere ! G.
u
făcut curând cunoscut, că averea sa .nu neînsemnată, La acest loc a primit — conform ultimei voinţe
după plătirea unor mici legate cătră rudenii de ale sale, a colonelului Urs — fie-care şcolar, care a luat parte
şi-a dedicat’o pentru scopuri umanitare şi a ales ca exe la îmormântare, câte-o coronă din lăsământul său. Opere folosite: „Der Krieg inltalien 1859“ Generalstabswer, 1876.
Der Militar Maria-Theresien-Orden, V. Bând.
cutori ai ultimei sale voinţe pe căpeteniile bisericei Fie, ca şi dânsul să-şi primâscă încă corona sa; Geschichte des Feldzuges 1866 in Italien von Alexander
greco-catolice din Transilvania, căreia aparţinea după fie ca şi monumentul ce şi l’a aşedat el în inimile fra Hold, Wien, 1867.
confesiunea sa. ţilor săi compatrioţi, să-şi afle un contrast în piatră Die Kanoniere von Lissa, von Knobloch, 1896.
La mormânt l’a petrecut garnisona din Sibiiu, care şi aramă, în templul de glorie al armatei cesare şi Der Krieg Osterreichs in der Adria im Iahre 1866, von
Ferdinand Ritter von Attlmayr.
în urma plecării trupelor la manevre era redusă la un regescl.
Tagebucb eines Generalstabsofdcicrs des Generalcommandos
număr forte mic, precum şi şcolele comunelor, cari erau Dâcă ţinem sema cât de simple sunt condiţiunile in Zara aus dem Jahre 1866.
mai apropiate. Mormântul zace în cimiterul bisericei în care a crescut colonelul Br. Urs din copilăria sa, împărtăşiri private, mai ales din partea d-lor majori; George
greco-catolice din Sibiiu, aprope de zidul despre miadă- cât de modestă şcola ce a absolvat’o, cum însă ea fu Maxim şi Nobile de Hocbstenberg.
cfi al acestei modeste clădiri, şi este însămnat printr’o totuşi d’ajuns ca să-i formeze o basă bună pentru a-se
piatră momentală, ce a proiectat’o el însuşi şi pe care instrui singur mai departe; decă considerăm tote aces