Page 41 - 1898-10
P. 41
KEDACŢIUNEA, „gazeta" jese în aacare i}i.
Alministraţiunea şi Tipografia. pentru Austro-Ungaria:
BEAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fl„ pe sise luni
6 fI., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un ftn 40 franoT, po ş6se
INSERATE se primesc la AD- lunî 20 fr., po trei luni 10 fr.
S1NISTRAŢIUHE în Braşov şi la N-rii do Duminecă 8 franoî.
nrmătorelo Birouri de onunoluri: Se prenumora la tdte ofi-
In Vi o n a : M. Dukos Nachf. ciolo poştale din întru şi din
Box. Augenfeld &. Emerloh Losner. afară şi la d-nii colectori.
Helnrloh Schalek. Rudolf Mosso.
A. Oppeliks Nachf. Anton Oppellk. Abonamentul pentru Braşov
In Budapesta: A.V. Goldbor- Administratiunea, Piaţa mare,
jer, Eksteln Bsrnat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, etagiu
burg.- Marolyl 4. Llobmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şese
PREŢUL IHSERŢIUN1LOR : o se lunî S fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr.
ria garmond po o colină 6 or. Cu dusul în casă : Po un an
şi 30 cr. timbru pentru o pu PiTuuaQ.er d.e 4=1) 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atât abo
RECLAME pe pagina a 3-a o namentele cât şi inserţiunile
seriă 10 or. siu 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 223.—Anul LX!. Braşov, Diminecă 11 (23) Octomvre. ~ 1898.
n \J \J A 1 ■ A i , 1 u * . A / 1 A V » 1 1 1 * 1
crete", ce pretinde, că le-ar fi for glasul întru apărarea autonomiei bi-
Nimic nu arata mai vedii, cât mat tinerimea universitară din Cluşiu t sericei şi a constituţiei ei, şi pentru
de mult este duşmănit poporul ro şi ascultătorii români dela academia Metropolitul liron Romanul. apărarea şcălelor de sub scutul bi
mân din Transilvania, Bănat şi Ţâra de drept din Oradea-mare. sericei în potriva povoiului de ma-
ungurescă de cătră politicienii un Ca şi în iărna trecută, când gbiarisare.
guri de tot soiul, decât noua cam s’au pus la cale „proclamaţiile re- Cât de călduros acia să se avente
pania, ce s’a pornit acum de curend voluţ onare române" pentru ca mai Sunetul jalnic al clopotelor dela spiritul răposatului metropolit în apă
în contra tinerimei 'române. tdte bisericele române greco-orien- rarea marilor bunuri ale neamului,
târdiu să ese la lumină, că totul a
Se înţelege, că asemeni cam fost numai o născocire răutăcidsă tale din Transilvania, Bănat şi Ţăra în clipitele, când nu se afla nemij
panii se încep în pressa maghiară şi şi tendenţiosă, — aşa şi acuma s’au uugurescă a vestit deja pretutin- locit sub ochii şi ameninţarea tor-
se sfirşesc apoi cu prigonirile din scris cele mai înfricoşate minciuni denea trecerea din vieţă a archi- turătorilcr sei dela stăpânire, ni-o
partea guvernului şi amicilor tirani despre planurile, ce le-ar urzi tine episcopului şi metropolitului Miron arată cu deosebire circulara ce a
de nrin comitate. rimea română. Romanul, întâmplata înainte cu şâse edat’o cu prilegiul serbărilor mile
A. (file. nare ungure-cî.
Erăşî e’a făcut sgomot în toile Acele minciuni şi calumnii sunt
şoviniste, că Românii ar pregăti o aşa de grosolane, încât oficibsa co Metropolitul Miron a fost al trei Acum, trei-decî de ani după
acţiune resvretitbro. De astă-dată respondenţă de Budapeşta s’a vecjut lea dela reînfiinţarea Metropoliei şi inaugurarea constituţiei bisericesci,
învinuirile şi calurrraiile se îndreptă constrînsă de-a le deaminţi, spre cea dela intrarea în vigdre a Statutului rămase erăşi văduvit scaunul arebi-
în contra tinerimei române studibse mai mare indignare a celor dela organic, prin care s’a stabilit şi în epis.opesc şi metropolitan între cele
dela universităţile şi academiile un „Egyetertes". Nu sunt adevărate, de tărit constituţia bisericei. Lui i-a fost urai grele împrejurări, în care se-
guresc!. dată făia oficibsă. cele ce s’au adus dat dela Provedinţă se cârmuescă află biserica şi neamul românesc.
S’a afirmat, ca studenţii român! ca dovecjî pentru trădarea de patriă biserica afirdpe două deci şi cinci de De-ar înţelege fiii bisericei şi ai
dela aceste institute superibre s’ar fi a studenţilor români. Totul, 4i°e ani pe temeiul nouălor ei instituţiunî, neamului, cât de mult se cere dela
pus în legătură cu studenţii român! „Bud. Tud.“, se reduce numai la ce le-a pus în vieţă stăruinţa de fier ei, tocmai în aceste grele timpuri
din Paris, cu scop de-a porni o ac faptul, că la Cluşiu şi la Oradea- şi înţelepciunea marelui seu premer să se însufleţescă de acea iubire,
ţiune mare în contra statului ungar mare studenţii români au ţinut la gător Andreiu Baron de Şaguna. care se-i lege strîns, întărindu-i, ca
şi a Maghiarilor. Eiind-că studenţii începutul anului şcolar întruniri so Cum a păzit metropolitul Miron să nu-i păta înfrânge nici răutatea
român! din Ciuşra şi dela -Oradea- ciale cu colorit naţional, şi că în acele instituţiunî; cum a lucrat şi duşmanului, nici invidia dintre fraţi!
mare s’au întrunit la începutul anu urma acăsta ministrul Wiassics a luptat pentru înaintarea bisericei şi De e’ar pătrunde de marea răs
lui şcolar pentru ca sb se apropiă provocat autorităţile dela universi a sântelor ei scopuri religiose, mo pundere faţa cu viitorul bisericei ro
şi cunoscă unii pe alţii, după datina tate şi academii să procedă cu cea rale şi culturale; cum a apărat le mâne naţionale acei representanţî ai
vechiă, sfrîngend ast-lel legăturile, mai m a t e stricteţă in contra ori gea şi limba românâscă în contra ei, cari în curend vor fi chiâmaţi se
ce-i unesc ca fii ai aceluiaşi popor, cărei acţiuni naţionaliste a tinerimei uneltirilor şi prigonirilor duşmane: aiâgă pe noul metropolit!
denuneianţii de profesiune ai şovi române. despre tote acestea va răspunde ju Atunci am pute să răsuflăm cu
nismului maghiar au dat akrma, că Etă unde am ajuns în anul Dom decata dreptă a istoriei. Cei ce vor nouă speranţe şi încredere în viitor,
tinerii români ameninţă cu „trădare nului penultim al veacului al nouă- scrie însă despre arebipăstorirea ră şi sufletul răposatului metropolit ar
de patria" şi că ar urai „complo spre-deceleal Tinerimei române, care posatului archiereu, nu vor pută tre zîmbi cu mulţumire vedeud. că se
turi" care de care mai „grbznic" ■după dreptate'ar trebui se se bucure ce cu vederea, că timpul, cât a con împlinesce dorinţa, ce de atâtea-orî
pentru răsturnarea stărilor actuale. dus el Aichi-difccesa şi Metropolia, a esprimat’o când a fost în viâţa,
cel puţin de-o universitate paralelă a fost un timp greu şi viforos, cât ca toţi fiii credincioşi se se unesca
Strigă şi ţipă aceşti denuncianţî română. în Cluşiu, i se impută, tră se pote de nefavorabil nisuinţelor şi în iubire, în cugete, în aspiraţiuni,
.plătiţi şi neplătiţi, că tinerimea ro dare de patriă, fiind că se adună odată, aspiraţiunilor neamului şi bisericei şi astfel să lucreze împreună cu de
mână agităză în mod periculos şi de două-orî in an, în întruniri so române. votament pentru binele şi prospera-
cer se se ia rnesurî „stricte" şi „e- ciale, cum se adună fraţii cu fraţii
M u l t s’a aşteptat şi mult s’a rea bisericei şi a poporului.
nergice" în contra ei, căci „patria în tdtă lumea. pretins dela bărbatul, ce se afla la
este în peri cui". *
E tristă şi umilitbre acăstă stare, cârma bisericei tocmai în aceste vre Metropolitul Miron Romanul fusese de
In fruntea acestor miserabile der mai trist şi mai dureros este, muri grele şi vijeliăse. Intru cât timp mai îndelungat cercat de-o bolă grea,
calumniări păşesc vestiţii coritei ai că tot noi Românii purtăm cea mai s’au împlinit aşteptările şi întru cât care în cele din urmă îi curma firul vieţii.
„ideilor liberale şi independente" mare vină, că am ajuns a fi pănă nu, nu este adî momentul potrivit El a răposat în noptea de Duminecă (4/16
dela fdia kossuthistă „Egyetertăs". într’atâta desconsideraţi. de a judeca. Oct.) spre Luni în reşedinţa metropolitană
Acestă foia şi-a făcut un adevărat Nu putem se no ne reamintim din Sibiiu, unde la patul morţii alergară
sport din denunţarea orî-cărei con însă acele puncte luminose din viâţa membrii familiei sale şi membrii consisto-
veniri în sînu! Românilor. Acum nu şi activitatea archi păstorului, când, riului din Sibiu.
FOILETONUL „GAZ. T.RANS." ore două laturi, două feţe şi două părechî jura : — mieii cei minunaţi, de lemn şi de grozavă, aşa că bietul Pulcinel nu mai ve
de ochi, ca să privesc! în lume! Nu ţi-e bumbac, — copacii cei verdl şi mândri, dea şi nu mai au(jia nimic, căci făcea să
destul atât? Ce mai vrei? — corabia lui Noe, în care veveriţa era riturile cele mai nebunatice şi mişcările
Domnul Pulcinel. — Der n’am inimă de loc nici măcar tot atât de mare, ca şi un câne, er porcul cele mai nepomenite, der eu faţa de tot
Poveste, de Carmen Sylva. loc pentru o inimă! cât cămila, — satele şi oraşele cele mari, seriosă, ca şi când ar fi fost vorba despre
I. — Dobitoc ce eşti! în locul unei ale căror case erau zugrăvite cu fel de fel vre-o afacere de stat.
inimi nefolositore şi de prisos, ţi-am pus de colori şi aveau ferestrile închise, de nu Copiliţa nu-1 mai lăsă din mâni, şi
A fost odată, ea nici odată; deeă n’ar se deschideau nici-odată, pentru-ca nu cum
ceva mai bun, o sforicică, care să te câr aşa Pulcinel părăsi raiul copilăriei sale şi
fi, nu s’ar povesti. va aerul dinăuntru să se strice şi pen
muiască ! Aşa e lucru mai simplu şi mai pleca în lumea mare. De altmintrelea, el
Pe când se potcovea purecile cu 99 sigur. tru-ca să nu pătrundă pulberea înăuntru, era mândru de acestă schimbare.
oca de fer, de da cu spinarea de cer, şi — Aşa este! M’aşI mulţumi şi cu sfo morile ce se îutorceau cu cheia şi cari fă
tot rămânea călcâiul gol, pe atunci s’a ricică, dâcă n’ar trage-o alţii. ceau tic! tac! şi din caii morarul îşi sco III.
născut Pulcinel. tea capul clătinându-1, — staulele pline de Acasă la fetiţă, Pulcinel întâlni o nu-
— Der nu scii tu, băete, că şi inima
Când Pulcinel se pregătea să vină în vaci pătate cu negru şi cu corne ade- mărosă societate, care-1 cam puse pe gân
este numai o sforicică, pe care o trag alţii ?
lume, se audi o straşnică trăsnitură în pă verate. duri.
Er Pulcinel, deschidend nisce ocliî
durea din del, unde meşterul îl croia din- Pulcinel ar fi fost mulţumit să se uite Erau domne frumose cu rochii de mă
mari, răspunse plin de mirare!
tr’un brad, cu unelte care veniau singure, cu amândouă feţele, ca să se bucure îndoit tase şi cu păr lung, căişorî, caii mergeau
— Şi eu, care credeam, că omenii pot
singurele, de ’i-se puneau în mână. Lucrul de tote aceste frumuseţi, mai cu sâmă de singuri, maimuţe, cari cântau, dănţuitore
face tot ce voesc!
mergea repede, fnimos şi bine, însă meş o gingaşă păstoriţă de lemn, cil rochiţa cu tamburinele lor şi altele. El se simţia
terul nu sciu pentru-ce, îi trecu prin minte, — Der n’ai tu şi o mască, puiule? rotundă, cu pălăria rotundă, cu capul ro de tot străin în mijlocul acestor mândre
că un grozav Pulcinel are să iasă din mâ- — Ce să fac cu ea? tund, cu ochii rotund!; der era aternat de fiinţe, caii îl priviau cu dispreţ.
nile sale. — Ce să faci!... Sâ-ţî ascund! gân părete şi nu se pută mişca. Der fetiţei îi era Pulcinel mult mai
Când însă noul născut se vădu ispră durile ! într’o di veni un domn cu o fetiţă, drag decât tote domnele, ori cât erau
vit, el nu fu de fel mulţumit cu făptura sa, II. care îndată ce vădu pe Pulcinel, numai ele de frumose, şi nici nu se mai uita la
şi, strîmbându-se urît de tot, (lise: Astfel făcut, Pulcinel avea aerul unui decât voi să-l aibă. dânsele. Ea nu se mai juca decât cu scum
— Der sunt al dracului de lat! înţelept, când sta atârnat de părete în totă Meşterul îl luâ de pe părete, er fetiţa pul Pulcinel, îi povestea basme lungi, fă-
— Prostule! îi dise meşterul, n’ai tu frumuseţea lui, privind lumea ce-’l încon începu îndată să tragă de sfori cu putere cându-i tote mişcările, şi când ele erau
