Page 42 - 1898-10
P. 42
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 223-1898.
îndată după morteaMetropolitului Con- pantlică tricoloră naţională, depusă de pă se împliniră formele rituale prescrise, cos se pun Statutele, apoi o listă a plă
sistorul archidiecesan din Sibiiu a adresat că- rintele protopop Mâneguţiu. ciugul a fost ridicat de pe car şi a fost ţilor, ce le va face membrul mai
tră toţi protopresbiterii cătră preoţimea şi po Imormântarea s’a făcut Joi. La 9 ore aşetjat în mormântul anume zidit, cu capac încolo, precum şi o tabelă de soco
porul credincios al Archidiecesei un circular, a. m. s’a început celebrarea sfintei liturghii, de piatră. După îmormântare s’a dat o po tire a ajutdrelor, ce i-se cad lui,
prin care s’au luat măsurile de lipsă pentru pontifioând episcopul Caransebeşului P. S. mană în sala cea mare a seminarului archi după plăţile ce a făcut. Tipărirea
înmormântarea răposatului, dispunând, cala Sa N. Popea, încunjurat de archimandriţii diecesan, la care au luat parte 240 per- Cărticelelor acestora, din cari fiă-
tâte bisericele să se tragă clopotele dimi- Dr. II. Puşcariu, Aug. Hamsea, Filaret sone, în frunte cu episcopii, vicarii, asesorii, care membru primesce una, apoi
neţa, la amiacjl şi sâra pănă în ch înmor Musta şi Iosif Goldiş, precum şi mai mulţi protopopii ş. a. procurarea Cărţii principale, a jur
ua
mântării; în Dumineca după îmormântare assesorl consistoriali, protopresbiterl şi doi * nalului de cassă şi a altor tipări
(adecă mâne) să se facă parastase în tâte diaconi. In drâpta scaunului metropolitan Răposatul s’a născut în 23 August turi necesare, rnistue vre-o 100 fl.
bisericele în amintirea Archiereului, aceste ocupa la P. S. Sa episcopul Meţianu cu I. 1828 în comuna Mezieş din comit. Biho din cele trei.
parastase să se repeţâseă la 40 de cjile dela P. S. Sa Ghenadie, fostul metropolit primat rului. In botez a primit numele de Moise. Remân deci încă 200 fl, la cassa
diua morţii, apoi la o jumătate de an şi al României. Cosciugul se afla în mijlocul Cunoscinţele învăţământului le-a primit Reuniunii. Din aceştia se pot plăti
la anul; pănă la întregirea scaunului me bisericei, care era înţesată de public. Asis în Beiuş, de unde s’a dus la Oradea-mare în tbtă vremea cam 4 caşuri de
tropolitan cârma bisericei o va purta con- tau deputaţiunile clerului romano-catolic, înscriindu-se la cursul de sciinţe filosofice. mbrte, decă s’ar ivi. Der nici caşu
sistoriul archidiecesan şi clerul şi poporul greco-catolic, luteran, reformat, calvin, de- La stăruinţele mamei sale, întră la 1846 rile de mbrte nu se ivesc aşa des,
credincios se va adresa în tote afacerile putaţiunea Reuniunei femeilor române din în seminarul teologic din Arad. Dela 1849 ca se fi silit a goli pănă în fund
sale bisericesc!, şcolare şi fundaţionale că- Sibiiu, din Reşinarl, deputaţiunea Associa- pănă la 1860 a fost notar consistorial. In cassa Reuniunii, şi nici golirea asta
trâ Consistoriul archidiecesan, respective ţiunei, a tractelor protopopesc!, a ofiţerilor, urma stăruinţelor episcopului Ivacicoviel nu pdte să se întâmple, căci după
cătră archimandritul şi vicarul archiepis- a comitatului şi representantul guvernului de pe atunci al Aradului, s’a călugărit în fiă-care cas de mdrte încurg erâşi
copesc Dr. II. Puşcariu. în persona comitelui suprem Thalmann 1857, primind numele de Miron. De atunci bani în locid celor plătiţi.
din Sibiiu. Biserica română gr. catolică era înainta din trâptă în trâptă pănă când la
Luni la amiacjî doi medici au făcut Fiă-care membru adecă se obligă
representată la îmormântare prin II. Sa d. 1864 deveni protosincel şi curând după
îmbalsamarea corpului răposatului Metro- prin intrarea îu Reuniune, ca la măr-
vicar capitular I. M. Moldovan, canonicul aceea assesor consistorial. După 10 ani de
polit. După îmbălsămare a fost îmbrăcat tea fia căruia dintre tovarăşii săi, va veni
Gavr. Pop, secretarul Dr. Bunea şi Dr. profesor la seminarul din Arad, la 1869 îşi
în hainele cuviinciose, punându-i-se pe cap familiei aceluia într ajutor cu 30 cr.
Radu, protopopul M. Uiorei. Representată schimbă de-odată cariera şi păşi ca candi
mitra de archiereu, în mâna stângă mătă- Banii aceştia se plătesc la cassa
a fost şi tinerimea română academică dela dat de deputat în cercul Chişineului; nu
niile câlugăresel şi în drâpta sf. Evangelie. „Reuniunii" în cţiIele următore ca
universităţile din Cluşifi şi Budapeşta. mai 4 luni însă a făcut parte în dietă, căci
Trupul mort fu aşecjat apoi într’un cosciug şului de morte, de6re-ce cassa a
de sticlă, pentru a putâ fi văcjut, acest cos Terminându-se liturgia, s’a început la 4 Aug. a aceluiaşi an fu numit inspec plătit deja urmaşilor legiuiţi ai mor
ciug aşedat într’altul de metal argintat şi prohodul, intrând acum în şirul slujitorilor tor şcolar în comitatul Caraşului. La 1871 tului, suma ce i-s’a căcţut deja în
ridicat pe catafalcul din salonul reşedinţei şi P. S. Sa episcopul Meţianu, alături de fu ridicat la gradul de archimandrit, âr la cjiua morţii. Pentru umplerea golu
archiepiscopescl. întreg salonul era îmbră P. S. Sa episcopul Popea, amândoi în plin 1873 ales de episcop al Aradului în locul lui la cassă, în urma acestei plăţi,
cat în negru. ornat bisericesc. Cuvântarea funebră a ros- lui Ivacicoviel, care după mortea lui Şa- dă fiă-care cei 30 cr.
tit’o episcopul dela Arad, care a făcut guna fu numit metropolit la Sibiiu. Ivaci-
Din incidentul morţii au sosit la a- Din aceşti 30 de cr. înse, cum
schiţa biografică a răposatului Metropolit. covicî alegându se patriarch la Carloviţ,
dresa Gonsistoriului numărose telegrame de am mai amintit, de fapt numai 5 cr.
Cătră orele 12 a pornit conductul fu congresul naţional bisericesc a ales ca me
condolenţe dela: Majestatea Sa monarchul, tropolit pe Ioan Popasu. Guvernul însă n’a se dă ajutor familiei tovarăşului ră
nebru spre biserica din suburbiul Iosefin.
prin cancelaria cabinetului, dela ministrul voit să înainteze spre întărire alegerea lui posat, er 25 cr. i-se scriu bun însu-şî
In frunte mergea un cleric, ducând crucea
Wlassics, dela episcopul Aradului I. Me- Popasu, şi în urma acesta la 25 Nov. 1874 membrului plătitor, cu atâta eres-
negră de lemn îmbrăcată în văl negru,
ţianu, episcopul Caransebeşului 'N. Popea, ceodu-i dreptul lui la premiul, ce
elevii seminariall, poporul, corpul învăţă- s’a făcut o nouă alegere în persona epis
Patriarchnl sârbesc din Carloveţ, Metropo- copului Miron, care alegere a şi fost întă i-se cade. Etă cum e asta:
toresc, corpul preoţesc, musica militară ;
litul Arcadie al Bucovinei, fostul ministru rită de Majestatea Sa în Decemvre acelaşi Premiul, ori ajutorul cel mai
urma carul cu cele 42 cununi, corul, un
de culte al României Tache Ionescu, etc. an. Reposatul Metropolit a primit dela uni mic, ce Reuniunea îl dă unui mem
cleric cu crucea dela mormânt provăcjutâ
La adresa familiei Cosma din Sibiiu, înru versitatea din Cernăuţi şi titlul de Doctor brul al seu, e 50 fl. De aci încolo,
cu fotografia răposatului şi împodobită cu
dită cu răposatul metropolit, au sosit te în sciinţele teologice. de câte-orî membrul a plătit 30 cr.
cununa Consistoriului din Oradea-mare;
legrame de condolenţă dela : fraţii Alexan la mortea ortacilor, de atâtea ori
urma corul cântăreţilor, . preoţii slujitori,
dru, Eugeniu şi Zeno Moeioni, Tache Io i-a crescut ajutorul seu cu câte 25
diaconii, protopopii, asesorii, Episcopii, ală
nescu (BucurescI), George Şerb (Budapesta),
turi de aceştia fostul primat al României „ A c | î ţie, mâne mie“... or. peste cei 50 fl. fundamentali.
I. cav. de Puşcariu (Bran), Dr. Gali (To-
I. P. S. Sa Ghenadie, în rassă negră căiu- (Urmare.) Se arătăm câte-va cifre:
poloveţ), Rotariu (Timişora), Dr. Brânduşan
gărescă; după ei urma carul mortuar cu Decă eu am întrat ac]î în Reu
(Blaşitl) familia Puşcariu, Valeriu şi Lucia Orăştie, Oct. 1898.
rămăşiţele răposatului Metropolit, împodo niune, am plătit 1 fl. De mor mâne,
Bologa, adv. Damian, N. Petra-Petrescu
bit cu câte-va cununi alese, după car Con- Etă acum, pe cât voiu reuşi urmaşii mei capătă deja 50 fl. 25
(Braşov) şi alte numărose telegrame din
sistorul metropolitan în frunte având pe se o descriu, însa-şî construcţia „Reu cr. cât e prescris pentru întâiul cas
tote părţile. A condolat apoi Comitetul 1
fraţii Moeioni, alături representantul gu niunilor de înmormântare' ': de moite (socotit pentru fiă-care
Asociaţiunei, Reuniunea femeilor române
vernului; urmau rudeniile răposatului, patru Pentru-ca se-ş\ pdtă începe ac dela intrarea sa în Reuniune). De voiu
din Sibiiu etc.
generali în uniforme strălucite, represen- tivitatea, „Reuniunea" trebue se aibă trăi însă, să plătesc la 10 tovarăşi
Miercuri s’a îndeplinit cu pompa cu tanţii armatei în frunte cu comandantul cel mai puţin 300 de membri. Mai cei câte 30 cr., premiul ce urmaşi
venită mutarea răposatului din reşedinţa de corp din Sibiiu şi nnmăroşl ofiţeri de mulţi pot se fie, der mai puţini nu, lor mei compete, e cu de 10 ori 25
arohiepiscopescă în biserica din Sibiiu-ce- tote rangurile ; mergeau apoi deputaţiunile căci altfel nu ies socotelile, şi cu cr. mai mare, deci 50 fl. fundamen
tate. La 10 ore a. m. s’a ţinut un serviciu bisericescl, profesorii dela gimasiul săsesc, timpul Reuniunea ajunge în crisă. talul, 2 fl. 50 cr. crescerea, total:
divin la Metropolie, âr după amiacll un representanţii bisericei Sfintei Adormiri Totă cheltuiala, ce o au mem 52 fl. 50 cr. De voiu fi plătit eu la
serviciu divin la catedrală, la care a asis din Braşov-cetate şi ai bisericei Sf. Nicolae bri, ca atarî, cu acesta Reuniune, e, 100 de inşi ajutorul de câte 30 cr.,
tat lume multă. După serviciul divin, cos din Braşov-Scheifi, deputăţia Societăţii că la intrare au se plătescă o taxă partea mea va fi: 50 fl. fundamen
ciugul a fost dus la catedrală de opt pro 1 „Petru Maior" din Peşta, cea a tinerimei din de 1 fl. ca taxă de inscriere (mai tal şi 25 fl. crescere, total 75 fl.
topopi, în frunte cu episcopii Meţianu şi Cluşift, „Albina , etc. etc. Musica militară corect ca taxă fundamentală). Din După 200 caşuri plătite, când însu ţi
u
Popea. Aici s’au pus o mulţime de cununi şi corul cântăreţilor se preschimbau în in taxa asta se adună aşa-der cel mai ai plătit 60 fl., primesc! 100 fl.;
de cătră familie, episcopul Meţianu, Oon- tonări de melodii jalnice, pănă la mor puţin 300 fl. Din aceştia se cheltuesc după 300 de caşuri plătite, când
sistoriul archidiecesan, corpul profesoral mânt. vre-o 100 fl. cu tipărirea „Cărtice însu-ţî ai tot plătit câte 30 cr. de,
dela seminar, o cunună a protopopilor cu Ajungând conductul la cimiter, aici lelor de membrii", în fruntea cărora ai adunat 90 fl., primesc! 125 fl.
bine esecutate, ea isbucnea de rîs, scutu- der în deşert! frumosa arătare, după ce îl sărutase de altfel atât de mult, în o mai putea suferi. El puse mâna pe co
rându-şl pletele; er ochii ei străluciau de rîse şi mai mult, se făcu nevădută. cât văpselile lui cele frumose suferise gro pilul din legăn şi jura să-l ocrotescâ.
plăcere. Pulcinel făcea tot ce-i sta prin zav. Der nu i mai păsa lui de nimic, de Când însă fetiţa se încerca să-l facă
putinţă, ca să-şi mulţumâscă stăpâna; sfo- IV. când faţa cea strălucitore se întorsese ri
să sară de bucuriă, sfora se rupse în mâni;
ricelele lui tremurau de dragoste şi de iu Abia uitase acâstă groznică întâmplare, dând dela el. er bietul Pulcinel rămase încremenit şi fără
bire, ca şi cum ar fi fost o adevărată când âtă că se ivi alta şi mai grea. Găsit
Y. simţiri, ca o petră, ca şi când ar fi fost
inimă. jos pe scânduri, el fu atârnat de braţul mort.
O nouă spaimă cuprinse pe ’ Pulcinel
într’o nopte se petrecu ceva neobici unui candelabru. Când sorele pătrunse în
după câteva dile. Spaima a fost aşa de în- Cum mai plânse biata fetiţă, cu la
nuit, care nici nu i-a trecut prin gând vre casă, Pulcinel zări pe părete ceva ce nu
grozitore, încât tote sforicelele lui, de alt crimi ferbinţl! câtă amară întristare! —
odată. El vădu o faţă rotundă şi luminosă mai văcluse încă: umbra sa! Mai întâiu îşi
fel îndestul de şubrede, slăbiră într’atâta, „Dâr, dragă Pulcinel! vream să-ţi fac o
uitându-se înlăuntru pe ferestră. închipui, că este cineva, care vrâ să-l su
încât nu mai putură pune de loc în miş bucuriă!"
în lumea lui de altă-dată, la sfinţitul pere ; der vădând că acel cineva nu se care piciorele şi braţele lui. Ei! ca să guste cineva bucuria, mai
sorelui, se închideau tot-dâuna oblonele de mişcă de loc, Pulcinel începu să-l ameninţe Etă cum s’a întâmplat lucrul: Fetiţa trebue şi putere, şi putere nu mai era.
fer cu sgomot îngrozitor. Nici nu-şî putea cu mâna; necunoscutul făcu şi el tot aşa.
dobândise un frate. Ii trebuia deci şi ei
închipui, că putea să esiste şi luna în lume. Sări în sus, ca să se arunce asupra lui; în un copilaş înfăşat, ca să facă şi ea ca Curând însă părinţii împăcară şi mân-
îi tremura tot trupul, când faţa lunei se tocmai aşa făcu şi celalalt. Şi celalalt îi găiară pe fetiţă, încredinţându-o, că omul
uita la el cu surîs prietinesc. ’l-se părea semăna atât de mult la faţă, der era aşa mama sa. în casa căruia se născuse Pulcinel, era un
■chiar, că se apropie de dânsul, de-ore-ce de fără trup, aşa de neînţeles! Atunci Pul Şi în adevăr se găsi un copil de lemn, mare doftor, care îndată îl va vindeca.
aluneca de-alungul ferestrei ca şi cum ar cinel se simţi cuprins de o mare spaimă. pus într’un lâgăn minunat, zugrăvit cu roşu VI.
fi vrut să între înăuntru. Ah ! cât era de Păţi şi el ca mulţi omeni: i-a fost şi cu albastru.
frumosă, de rotundă şi de luminosă! Der frică de tainicul necunoscut. Din acestă — Pulcinel ! striga fetiţa; vedî tu Pul Ca om păţit, care a vădut lumea,
-de-odată! Sfinte Dumnedeule! ’i-se păru, pricină, el simţi slăbiciune prin tote sfori- cinel, avem şi noi amândoi un copil! Pulcinel se întorse în patria copilăriei lui.
că luna îşi bate joc de dânsul şi-şî întorce celele, tote răpselile ’i-se îngălbeniră, şi Dâr după durerea cea mare şi după Der acolo nimeni nu l’a mai cunoscut, nici
faţa dela el. Pulcinel sgudui atât de tare cădii într’un adânc leşin, din care numai întristarea cea amară şi după spaima gro chiar meşterul, care-1 făcuse.
de sfora, de care era acăţat, pentru ca să mica copiliţă l’a putut scote, după-ce l’a zavă, prin care trecuse, bietul Pulcinel se Era aşa de schimbat! El privia de
se ia după lună, încât cădii jos în genunchi; mângâiat timp îndelungat. simţia atât de slab, încât nici bucuria nu sus cu amândouă feţele lui cu mândrie la