Page 49 - 1898-10
P. 49
REDACŢI1JNEA, „gazeta* iese în Mcare fli.
Administraţiunea şi Tipografia. Abonamente pentru Anstro-Dngaria:
BBAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fl., pe săse luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un an 40 franol, pe şăse
INSERATE se primesc la AD luni 20 fr., pe trei luni lO fr.
UNI STR A JIU NE in Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franol.
următdrele Birouri de anunolurl: Se prenumeră la tdte ofi-
In Viena: M. Dukes Nachf. oiele poştale din întru şi din
■ax. Augenfeld JiEmsrloh Lesner, afară şi la d-nii colectori.
Helnrloh Sohalek. Rudolf Mosse.
A. Oppellks Nachf. Anton Oppellk. Abonamentul pentru Braşov
InBudapesta: A.V. Qoldbor- Administraţiunea, Piaţa maro,
osr, Eksteln Bernat. InHam- Târgul Inului Nr. 30, etagiu
bnrg.- Marolyl & Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şăse
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
ria earmond pe o colânâ 6 or. Cu dusul în casă: Pe un an
şi 30 or. timbru pentru o pu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei
blicare. — Publioări mai dese lunî 3 fl. — Un osomplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atăt abo
RECLAME pe pagina a 3.a o namentele cât şi insorţiunile
seria 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 224. Braşov, Luni-Marţî 13 (25) Octomvre. 1898.
Cum se cultivă ura de rassă. lui Herczeg şi soţi, atunci nu ni-ar fi chiar în contra convingerei sale cuvânt, să fim la culmea ohiămării atât ca
Înfăţişat ac}î foile guvernului un mai bune. studenţi, cât şi ca fii ai poporului român
Am arătat în numerul trecut, spectacul atât de dejositor şi de-o Nu era nimic în pericul. Stu persecutat din patrie. Drept devisă ni-a
cum e’a pus la cale din nou o agi completă decădere a simţului de denţii români dela Academia din pus cuvintele marelui şi nemuritorului poet:
taţiune din cele mai ticălâse în con dreptate, echitate şi bunăcuviinţă, Oradea erau şi sunt în dreptul lor „Deştâptă-te Române!“
tra tinerimei române etudiose dela cum ni-1 oferă, când iau parte, în de' a*şî cultiva, cum se cuvine cetă A fost de ajuns şi numai atât, pen
institutele mai înalte din Transilva raporturile lor, acelei necalificabile ţenilor unui stat constituţional, sim tru ca foile şoviniste maghiare să dea alar
nia şi Ungaria. purtări, de care s’au făcut culpabili ţul lor naţional pe cale socială şi ma, că se „tradâză" patria şi că tinerii
In timpul, când scriam acele şire tinerii academici maghiari faţă cu culturală. Ei nici n’au agitat, nici români dela Academia de aici s’au consti
despre noua erupţiune vulcanică a colegii lor români. n’au provocat pe nimeni şi s’au pur tuit în „club secret", în care se uneltesoe
urei în contra Românilor, în Ora- In loc de a lua în apărare pe tat leal şi corect ca totdeuna. în contra maghiarismului.
dea-mare, la academia de drept de colegii lor în contra grbznicei învi Provocaţia şi agitaţia a venit îndată după acesta, s’a pornit g6na
acolo, s’a petrecut i n scandal, ca şi nuiri de „trădare de patriă" ; în loc din partea maghiară şi însuşi minis în potriva nostră. Se afirmă, că însu-şî mi
\are nici în analele demonstraţiuni- de-a sta cel puţin liniştiţi în faţa trul de instrucţiune este culpabil, nistrul unguresc de culte Wlassics, a tri
lor turbulente dela academiile şi paşilor întreprinşl de autorităţile su- pentru-că i-a dat nutrement prin dis- mes directorului Academiei o telegramă,
universităţile uDguresci nu se mai peribre s:olare cu scop de-a stabili, posiţiile sale nesocotite. în care l’a provocat să sufoce, vecfi Domne,
găsesce. dbcă adevărată este său nu acea Adevăratul pericul suntisbucni- orî-ce mişcare a tinerilor academici Ro
Cu o ne mai pomenită lipsă de acusare, tinerii maghiari şî-au uitat rile de ură, sprijinite şi încuragiate mâni. Spre scopul acesta s’a constituit o
bun simţ şi selbăteciă a inimei, ti în aşa măsură de cinstea şi demni prin astfel de procederl, căci aceste comisiune cu menirea de a investiga şi a
nerii maghiari dela Academia din tatea lor academică, încât, pândind isbucnirl nenorocite măresc tot mai aduce judecată. In comisiunea acesta face
Oradea mare, aţîţatî de agenţii pro pe tînărul jurist român, care fusese mult prăpastia, ce desparte poporul parte şi fratele lui Sipos Orban. Pe cfiua de
vocatori ai maghiarismului violent, ascultat de cătră comisia corpului maghiar de cel român. acfi, Sâmbătă, a fost citat înaintea comi
s’au năpustit cu o ură nedescripti profesoral în acesta afacere, au nă siunei tînărul academic Lucian Bolcaş, în
bilă asupra colegilor lor români, in- vălit asupra lui cu înjurături suru- vinuit, că ar fi agitat printr’o vorbire în
sultându-i în modul cel mai neome- giescl, au aruncat asupră-i ouă clo Gona în contra tinerimei române. contra statului şi a Maghiarilor, şi câte şi
nos şi barbar tocmai într’un mo cite şi l’au ameninţat cu bastbnele mai câte năzdrăvănii de acestea, născocite
(Coresp. part a „Gaz. Trans“.)
ment, când unui dintre ei, care a între strigări: „Jos cu Valahii, cu de bolnava fantasie a şoviniştilor. L’au
fost acusat, că într’o vorbire, ce a opincarii, ducă-se la sapă, să mă Oradea-mare, 22 Oct. n. ascultat lung timp, dâr se vede, că în lipsa
ţinut’o la o convenire socială a stu nânce mălaiul Onorată Redacţiune! Cele-ce s’au pe de orî-ce dovadă, comisiunea şl-a amânat
denţilor români, ar fi agitat contra Etă icbna viuă a degenerărei, trecut astădl între zidurile academiei de „sentinţa" pe săptămâna viitore.
statului ungar, a fost citat înaintea la care a ajuns sentimentul public drept din Oradea-mare, merită să fiă cu In timpul, când Lucian Bolcaş era
comisiunei corpului profesoral pen maghiar în urma necurmatelor pro noscute spre ruşinea vecului şi a acelora, ascultat, nobila odraslă a arpadianilor făcuţi
tru a-se justifica faţă cu acea acu- vocări şi aţîtărî în raportul cu na cari în orba lor ură şi duşmănie le-au să şi nefăcuţi dela Academie, s’au aduuat în
saţiune. — • * • - ţionalităţile ! vârşit în contra nostră. Să vă fac dâr un curtea insitutului cu plan de-a face o mare
De-un an de cjile şi mai bine Adevăraţii vinovaţi nu sunt a- scurt istoric al celor întâmplate. demonstraţie contra Românilor. Aşa s’a şi
!
se face a âta svon pe la institutele ceia, cari cred a fi săvîrşit o faptă La începutul anului şcolar curent, întâmplat. Când tînărul Bolcaş a eşit din
mai înalte unguresc! cu „simţul de gloribsă când se fac instrumentele ne-am adunat şi noi tinerii academici ro tre murii Academiei, „fiii patriei" înscenară
colegialitate", ba de „simpatiă" chiar, urei, ce se nutresce sistematic în mâni de aici, ca să ne eunoscem şi să le un scandal rar în felul său. Năvăliră asu
cu care tinerimea studibsă maghiară contra Românilor, ci vinovaţi sunt găm frăţie. Ne-am adunat în număr com pra acusatului cu înjurături cocişescl şi
ar vrb se îmbrăţişeze pe colegii eei aceia, cari le dau prilegiu de-a glo plet şi ne-am veselit în ordine şi linişte. înarmaţi cu bastone şi cu ouă clocite. Era
de orî-ce naţionalitate. Este în viuă rifica asemeni fapte condamnabile cu Unul dintre ai noşţri, tînărul jurist Lucian adunată lume multă, totă plâva („cso-
memoriâ fiă-căruia acea „fraterni- cântarea imnului unguresc pe strade. Bolcaş, a luat în acea sâră de cunoscinţă cselâk -ul) şi toţi doritorii de scandale, ca
ff
sare" între tinerimea studibsă, ce a In caşul de faţă cea mai mare vina cuvântul, în numele celor mai bătrâni, ca să pună la regulă pe „hazaârulok". Mul-
pus’o la cale fostul rector al univer o are însu-şî ministrul de instruc să închine un pahar pentru cei tineri. In ţămită însă atitudinei vrednice şi seriose a
sităţii din Pesta. Decă acbsta n’ar fi ţiune, care nu s’a sfiit de-a trimite termini cuviincioşi şi calmi a vorbit des tinerilor români, adevăraţii complotişti nu
fost o simplă comediă respingetbre, porunci la Oradea, ca să se suprime pre stările de aici — stări triste — însă şi-au ajuns scopul lor infernal şi înainte
nu s’ar fi putut petrece în Oradea, pretinsa mişcare a tinerilor a- ade- ni-a insuflat duchul curagiului şi ne-a în pregătit, de a ne provoca şi lăsându-ne
ua
în cfi mare, un ast-fel de scandal micî români, de-a le trimite înainte demnat, ca cu puteri unite să delăturăm răpiţi de provocarea lor, să degenerăm la
public. Decă ar fi fost numai pe sfert de-a se fi convins însu-şî despre ade pe cât ne e posibil piedecile, ce stau în fapte nevrednice de noi şi numele nostru.
sincere acele apeluri la frăţietate ale vărata stare a lucrului, seu pbte calea luminării şi deşteptării nostre, c’un D-l Bolcaş a fost copleşit cu săgeţi
FOILETONUL „GAZ. TRANS." pot fi de mare însemnătate din respect acolo, că în epilogul din tâlcul evangelie- în conspectul asupra literaturei rom. etc.
limbistic, al formelor gramsticale, al topi lor (tipărit după tetraevangeliii în Braşov, (BucurescI 1875), la pag. 44 „pravilă" în
cei şi al stilului pentru cei, cari se ocupă înainte de anul 1580), pe care epilog îl re loc de „praxiul" seu „praxă", deşi Cipariii
Bibliografia yechiă. înadins cu limba şi filologia peste tot. produce în Analecte (Blaşiii, 1858 la pag. încă pe la anul 1866 şi-a fost schimbat
Din acest punct de vedere nu fără de 29—31) fiind idsă de şârecl - cum cfi părerea, venind la convingerea, că în loc
00
Precum la unele popâre creştine, aşa
îndreptăţire se pote atribui merit în locul Ciparitl — partea dindărăt a cuvântului a de pravila, ce o amintise în Analecte 1. c.
şi la Români începutul literaturei scrise
prim fericitului T. Cipariu, care în curs de rămas numai silaba pra, lipsind (din cu e de a se pune praxiul, pentru-că în prin
l’au dat cărţile bisericesc!; acesta se pâte
susţină din împrejurarea, că alte urme şi mulţi ani a adunat vechile cărţi bisericesc! vântul praxiul, sâu praxa) silaba xiul (sâu cipie de limbă (Blaşiii 1866), unde repro
şi, făcându-le cunoscute, a deschis litera xa), şi acâstă silabă, precum arată apoi în duce ârăşl cărţile tipărite transilvanice din
probe de limbă scrisă, din câte a succes
ţilor calea spre a pute continua cercetă notiţa liter. din Analecte la pag. XX. sub seci. XVI, în şirul acestora nici sub D.,
literaţilor a scote la lumină înainte de in
troducerea tipariului în special la Români rile mai departe. lit. D, a supbnit’o cu vila, crecjend, că ar nici sub celelalte litere pag. 101—2 nu mai
înainte de secuiul XVI, pe lângă aceea, ţ)icem mai departe, pentru-că pot fi fi pravila, în loc de praxiul sâu praxa. pune pravila, âr la pag. 103—4 sub lit.
încă şi alte producte literari bisericescl, A creclut aşa-dâr Cipariii, că în epi A. vorbesce despre praxiul, pe care l’a tra
că sunt fârte puţine, servesc mai mult ca
cari său că nu i-au putut fi cunoscute nici logul reprodus se vorbesce de pravilă şi nu dus Coresi diaconul, autorul tetraevange-
martori ai stilului curial. Cu drept se pote
susţine deci, că fiind în biserica Români lui Cipariu, său, că le-a cunoscut numai de praxiu seu praxă, de unde cuvântul liului şi elice: praxiul cuprinde în sine fap
lor, după scoterea limbei slavone, limba după nume. pravilă l’a pus şi sub lit. D. în şirul edi- tele apostolilor împreună cu epistolele (apostol.),
maternă, acesta a fost împrejurare favo- Intre aceste ocupă loc de frunte şi ţiunilor tipărite în acel secul, la Braşov spune însă Cipariii, că acâstă carte nu a
ritore, precum este şi astădl pentru Ro „praxiul (seu d6ră praxa) apostolilor", des (1580). Ne aducem bine aminte, că pe la văcjut’o, nici nu scie să se afle unde-va, de
mâni ; a avut dreptate prin urmare Petru pre care Cipariu numai după nume a an. 1859, când studiam în Blaşiii, profeso unde nu e mirare, că o confundase cu pra
8
Maior, când a (fi ) din acest respect Ro sciut şi a dedus să fi fost tipărit la Bra rul de limba română Simeo'n Mihali, ce vila. In archivul pentru filologiă şi istoriă
mânii sunt mai fericiţi, decât multe alte po şov, de-odată cu tetraevangeliul tradus de dia tind din Analecte, ne atrase pe atunci aten (Blaşiii 1867 Nr. V. pag. 89) scrie „£n loc
prire. Dâcâ Românii nu s’ar fi luptat pentru conul Coresi; ba la început se pare, că Ci ţiunea la acest loc susţinând, că în loc de de pravila, în Analecte p. XIX lit. D. am
limbă aşa de mult, ca şi pentru viâţă, şi pariu a confundat acâstă carte cu pravila pravila, ar fi să se pună praxa apostotilvr. îndreptat în principie nota 3 la A. Praxiul,
u
ar fi fost aşa de slabi, ca să-şi piârdă mică, tipărită în Govora la an. 1640 (vedl Părerea lui Cipariii urmându-o apoi care îns6 — din nou cţice Cipariu — „nici
limba, biserica ar fi păstrat’o în sanctua Analect. pag. 141). Dim. Jarcu în bibliografia chronologică pănă astăcţl nu sciu, decă se mai află undeva*.
rele sale. Acestă părere a lui Cipariii, care şi-a română (BucurescI 1873) în şirul cărţilor (Va urma).
Se scie de altă parte, că cu cât pro cores’o apoi mai târdiu, precum vom vede tipărite la anul 1580, a pus şi el pravila
ductele literare sunt mai vechi, cu atât în cele următore, se vede a fi provenit de mică. — Tot aşa a pus şi Vasile Gr. Pop
