Page 98 - 1898-10
P. 98
Pagina 6. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 234 — 1898.
Acâstă lăture, sâu mai bine acest şi bătrânul să rostogoli alături, lovit gata să mă retrag. Dâcă a-ţî şti ce bucu acâstă tăcere, de când a aucjit glasul eter
părete al Detunatei gdle stdrce ad- în inimă de pumnalul fiului său. ros a-şl pleca! Iubesc atâta viâţă la ţâră, nităţii.
miraţiunea visitatorilor. El are în Iarba şi muşchii se colorară cu pădurile şi natura! Decă n’ar fi o poruncă (După Chateaubriand.)
lungime la 2000 de metri, se ridică sânge, er feciorul urla şi mugea frânt a lui Dumnecjeu, de ce m’aşl supune eu *
în înălţime la 100 m. şi e alcătuit de durere, cum mugesce vita în ago acestor Hohenzollern ? Ei sunt dintr’o fa Crai de curtea vechiă.
din stîlpî de basalt, cari se par a fi nia morţii. Der atunci, o minune! milie din Svabia, care nu e mai nobilă ca La 1770, după măzilirea lui Grigore
aşecjaţî unul lângă altul de mână la glasul lui răsunară tunete şi trăs a mea ! .... Ghica, Muntenia se afla sub un guvern
u
omenâscă. Stîlpii au câte patru, şese nete înfiorătâre, de se cutremurau provisoriu. O câtă de mahalagii bucures-
seu opt laturi, sunt aşecjaţî treptat munţii şi văile. Dumnedeu şi ariciu. cenl, în frunte cu grecul Melanos, s’au răs
în sus şi în spre vîrf stau puţin în Pământul să crepâ şi înghiţi la culat şi şi-au ales Domn. Toţi ştrengarii
covoiaţi simetric în afară, încât se moment pe cei doi îndrăgostiţi, er (Legendă). din BucurescI s’au înfrăţit ou revoluţionarii
pare, că păretele este începutul unei trăsnetele şi limbile de foc, ce eşiau Când a făcut Dumnedeu pământul,
şi au început să jăfuiâsoă oraşul şi să co
uriaşe boltiturl frânte. Stîlpii sunt din măruntaiele pământului, schim la început nu era delurl şi vâlcele ca as- linde stradele aprincjend şi omorând. Me
de colore sură, său surie-întunecată. bară în stanuil de petră trupul cru tăcjl; oi era ca o masă mare, întinsă şi ne lanos având cucă de Domn în cap şi tâte
La pblele păretelui se află o mare dului betrâu şi pe ceilalţi uriaşi. tedă, ce crescea şi se întindea. Văcjend hainele domnescl — pe cari le furase —
grămadă de frânturi de stîlpî, răs Şi aşa au rămas cu toţii pănă Dumnecjeu crescerea tot mereu, mereu a şi călare pe un măgar, mergea în frunte
turnaţi jos de apele ploilor şi de în di de adî, căci din trupurile loi pământului, a început a-se teme, ca, nu mort de beat. Aşa a ţinut lucru trei cjile
ua
trăsnetele, cari isbesc în puternica s’au format stîlpii Detunatei. cumva odată pămentul să crâscă atât de şi trei nopţi. Negustorii, văcjându-şl ame
stâncă. Printre frânturi cresce feregă Astfel ne tălmăcesce tradiţia mult încât să trâcă peste bolta cerului. Din ninţate vieţile şi averile de aceşti „orai",
şi alte plante de pădure, apoi bracjb poporală originea Detunatei gole. acâstă pricină a înoeput a-se îngriji şi a au alergat la OotrocenI la un Agă, turc,
singuratici seu în grupe mai mici. (Va urma). căuta un mijloc prin care ar pute opri pă care sta în mănăstire cu puţintică âste.
Mulţi scriitori susţin, că Detunata mentul din cresoere.
Aga întră în Buouresol, se luâ după „crai“,
şi-ar fi primit numirea dela tunetele, A trimis să chieme la sine şi să în spâncjurâ pe care unde-1 prindea şi restabili
ce o lovesc şi dela detunătura, ce Credinţa Ini Bismarck în trebe pe t6te dobitâcele pământului; ce e ordinea. Acâstă revoluţiune se numesce „a
o fac stîlpii prin căderea lor. Dumnedeu. de făcut? Rând pe rând a venit şi au fost apelpisiţilor dela Curtea-vechiă .
44
Se pote Inse, că stânca s’a nu întrebate, der nici una n’au putut da vre
mit astfel pe basa tradiţiei, prin care In cartea d-lui Moritz Busch, intimul un sfaţ folositor. In sfîrşit a venit şi rân *
lui Bismarck, asupra vieţei acestuia, gă O petiţie cătră Ţarul.
poporul ne esplică formarea ei, în dul Ariciului. Vine şi el încet, încet şi se
sim relatate o sumă de fapte şi vorbe
tre fulgere şi tunete. ghemuesce înaintea lui Dumnecjeu. Fiind O curiâsă petiţie a înaintat mai săp
Era de mult, fărte de mult, când ale marelui cancelar, privitâre la convin întrebat, a început a-se văeta, că el este tămânile trecute, un zugrav din Berns-
pe frumdsele plaiuri ale Ardeiului gerile lui religiâse şi la credinţa lui oel mai oropsit dobitoc din t6te, că lui nu torff ajuns aprâpe la desperare. Sermanul
se luptau pentru stăpânire uriaşii cu Dumnedeu. ’i-s’a dat alte bunătăţi, decât a purta în zugrav, el şi-a compus petiţiunea, apoi şi-a
zinele. Si se spune, că în ţinutul în Chiar în 1847 Bismarck îşi manifestă spinare un car de ţepi şi a-se putea che- purisat’o frumos pe o câlă de hârtie şi in
cântător, unde se află acum Bueiu- principiile religiose de pe tribuna Statelor mui la vreme de primejdia. Oă se miră de cele patru colţuri ale câlei erau zugrăvite
niami şi Detunata, a tăbărît o câtă generale şi şi-le reînoi în diversele adunări ce-1 mai întrâbă şi pe el, fiind-că nu p6te nesce chipuri naive. Primul tablou, cum
de uriaşi şi au luat în stăpânire pla representative din cari făcu parte. Deve da sfat bunului Creator, care a făcut totul! s’ar cjioe mai bine, representa pe zugrav
iurile şi codrii pustii. Căpetenia lor nind cancelar el răspunse odată de pe Pe când sta aşa ghemuit şi credând, stând desperat cu soţia şi cu copiii în jurul
era cel mai neîmpăcat duşman al banca ministerială protestanţilor ortodoxl, că Dumnecjeu a pleoat, a înoeput a vorbi unei mese gâle; al doilea representa pe
zinelor; era vai şi amar de acea cari îi imputau, că nu merge la biserică. singur: hm, hm, şi Dumnecjeu ăsta! Par’că soţia lui, care sta plângând înaintea mun
ziuă, care cădea în mânile lui, aceea „Prea sunt încărcat de lucru, prea mă nu scie ce să facă? Ia să strîngă pămân telui de pietate în mână ou o legătură,
nu mai vedea sârele cu ochii, căci apasă sarcinile patriei, pentru-ca să-mi ră- tul în curele, se mai facă dâlurl şi vâlcele ultima speranţă, ce o mai putea amaneta;
straşnicul căpitan jurase mârte tu mâie vreme a merge la biserică; der de să am şi eu unde-mî face casa şi să vadă al treilea tablou representa ârăşl pe zugrav
turor zînelor. aci nu trebue să se conchidă, că în rarele mai cresce atunci?' cum se plâcă cu adânc respeot înaintea
Voinicul uriaş avea un fecior, mele momente de odihnă, nu mă dedau la Aucjind Dumnecjeu aceste vorbe, mus gardistului dela castelul din Bernstorff şi
frumos şi drept ca bradul din munte meditaţiunl religiose, nu-mi înalţ sufletul tră ariciu, că de ce nu i-a spus dela în cere audienţă; ultimul tablou representa
u
şi vitâz mare minune. Singura plă cătră cel Prea-Inalt . ceput; ariciu se ruşina şi fugi. Dumnedeu cum el (zugravul) cu faţă veselă iese sărind
cere a acestuia era lupta vitejescă, Convingerile religiose ale lui Bismarck strînse curelele pământului şi făcu dâlurile pe scările castelului, ţinând în mână un
âr când luptele conteniau, pleca la sunt caracteristica şi explicaţia întregei sale şi vâlcelele, ce se văd pănă astădî şi mereu săculeţ cu inscripţia: 100 fl.
vânat prin codri, ca se se lupte cu cariere politice. se fac şi altele noui. Acâstă petiţiune, unică în felul său,
urşii şi bourii, ce se aflau pe acele Conservatismul şi regalismul lui se a fost dată Ţarului, care într’atâta s’a mi
Ariciu, acum der, are unde-şl face
vremuri în munţi; în lupte cu ei fe explică —el singur le explica, prin credinţa rat de ea, încât pe loc i-a trimis omului
ciorul de uriaş îşi stîmpera dorul de lui în Dumnedeu şi în dreptul divin. Răs- casa nesopărat de nimeni! năcăjit cei 100 fl.
(„Am. Pop.“).
vitejia,, dorul de resbunare___ Odată boiul frauco-german din 1870 încă are
străbătând forte departe prin cei legătură' cu condiţiile religiâse ale lui Osulendarixl septemânei.
codri fără potecurl, înoptâ prin pă Bismarck. MULTE ŞI DE TOTE. OOTOMYRE. are 31 <jile. BRUMĂREL.
dure. Nesciind încătrău se dee, se înainte de-a porni în campania dela
puse se dârmă peste nopte la rădă 1870, Bismarck se împărtăşi; şi în timpul Pilele
i e r u s a l i m u l . Călend. Iul. v. Călend. Gregor.
cina unui brad. Dâr n’apucâ să aţi- asediului Parisului, în villa Versailles, unde
pescă, când zăresce prin pădure în locuia, cartea pe care o cetea noptea când Intre valea Iordanului şi între şesul Dum 26 S. m. Marcian 6 Leonard
colo o mică rac|ă de lumină şi în se culca era : „Lecturile cjilnice ale comu- Iudumeei, se întinde un şir de munţi, cari Lnnl 26 f S. Mar. Dumitru 7 Engelbert
8 Godefried
Merţl 27 S. m. Nestor
urechi îi străbate sunetul unui glas, nităţei credincioşilor" seu „Cordialul dilnic din câmpiile productive ale Galileei se duc Mer. 28 S. m. Terenţiu 9 Teodor
care cânta o doină, atât de dulce şi al creştinului credincioşi să se perdă în nisipurile Yemenului. Iu Joi 29 S. m. Anastasia 10 Andreiu
atât de fermecător, cum nu maiau- Pe vremea aceea Bismarck se exprima mijlocul acestor munţi se găsesce un basin Vin. 30 S. m. Zenobiu 11 Ep. Martin
pustiu, închis din tâte părţile cu piscuri Sâm. 31 S. ap. Stachie 12 Iosafat
cjise pănă atunci nici odată.... era ast-fel:
un glas dulce de femeia.-... Voinicul „...Nu înţeleg — dicea el—cum nişte gălbui şi stâncoşl, cari nu se întrerup
sări drept în piciâre, mai ascultă un omeni pot trăi, cum îşi pot face datoria decât la răsărit, pentru a arăta prăpastia Preţurile cerealelor din piaţa Braşov.
minut răpitorul cântec, apoi îşi în şi lăsa pe cei-lalţî să şi-o facă, dâcă nu întunecosâ a Mării morte şi munţii înde Din 4 Octomvre 1898
părtaţi ai Arabiei. In mijlocul acestor lo
dreptă paşii spre lumina, ce licărea cred într’o religiune revelată, într’un
curi petrâse, pe un pământ neregulat şi Măsura V aluta
printre brac}!. Si ce să vadă? In o Dumne4eu a cărui voinţă este binele, în sâu austr.
povâmos, în incinta unui zid, întărit altă C a l i t a t e a .
mică poeniţă, lângă un foc de vres- tr’un judecător suprem şi într’o viâţă vii- greutatea
dată cu turnuri, dâr pe care vremea l’a do- fl. | cr.
(urî, şedea cântând o fată feciâră, tore. Dâcă n’aşl mai fi creştin, n’aşl mai
borît cu totul, se zăresc dărâmături întinse,
frumosă şi ademenitâre, ca un vis servi un moment pe regele meu ! Dâcă nu 1H. L. Grâul cel mai frumos 7 80
ciprii împrăştiaţi, tufârii de aloes şi de
plăcut din o nopte senină... era o aşi ave credinţă în Dumnedeu, n’aşl ave o Grâu mijlooiu . . 7 60
zină, dintre acele, cărora tatăl său nici într’un stăpân lumesc! Nu vedeţi: eu, nopall; câte-va ruine arabe, sămânând cu Grâu mai slab . . 7 40
niârte le jurase.......... Zîna zărindu-1, care vă vorbesc, aveam destul pentru a morminte înălbita, acopere acea sumedenie Grâu mestecat . . 4 70
voi să fugă, dâr voinicul o opri şi trăi, ocupam chiar o situaţie destul de de dărâmături: acesta e Ierusalimul. Săcară frnmâsă . . 5 30
Săcară mijlociă . . 4 80
mult, mult au stat ei povestind şi înaltă. De ce aşi munci atunci fără răgaz La cea dintâiii vedere a acestei re
Orz frumos . . 3 60
glumind la olaltă. pe pământ? De ce m’aşl expune la vexaţii giuni pustiite, simţi o mare plicteselă în Orz mijlociu . . . 3 40
Focul de vrescurl a aprins în şi la suferinţl dâcă n’aşî simţi că-mi îm suflet. Insă cu cât treci din singurătate în JJ Ovăs frumos . . . 2 10
inimile lor un alt foc mai puternic, plinesc datoria în Dumnecjeu? Dâcă n’aşl singurătate, spaţiul se întinde fără margini Ovăs mijlociu . . 2 —
focul dragostei pătimaşe şi mistui- crede într’o Providenţă divină, care a dat înaintea ta, puţin câte puţin urîtul se ri- )) Cucuruz . . . . 3 30
Mălaiu....................... 3 60
târe. Din acel ces voinicul uriaş să poporului german o menire mare şi bună, sipesce; călătorul simte o sensaţie ascunsă Mazăre...................... 6 40
schimbase cu totul, nu era ca mai aşi renunţa imediat la sarcina mea de om care departe de a-i apăsa sufletul îi dă Linte ......................... 9 —
11
’nainte. O tristeţă adâncă îl copleşise de stat — ba nici n’aşl fi primit’o. Titlu curagiu şi înalţă geniul. înfăţişări extra } ) Fasole........................ 4 60
şi nu avea alt dor, decât se plece rile şi decoraţiile au puţină atracţie pentru ordinare desvâlesce în tâte părţile, un pă J ) Sămânţă de in 8 60
Sămânţă de cânepă 4 10
prin codri, unde îl aştepta zîna, cu mine. Sunt regalist fiitd-că cred într’o mânt lucrat de miracole: sârele strălucind, »
cântecul ei fermecător. altă viâţă după morte; alt fel aşi fi repu vulturul mândru, umilul hysop, cedrul mă Cartofi . . . — — 70
s
w Măz riohe . . —
14
Tatăl său, bătrânul uriaş, avea blican . reţ, smochinul sterp, totă poesia, tote ta 1 kilă Carne de vită . . . — 48
bănuială de acest lucru şi odată îi Şi mai departe: blourile Sfintei Scripturi sunt acolo. M Carne de porc . . . — 57
urmări paşii, însoţit de o mare câtă ....„Luaţi-ml credinţa în Dumnecjeu şi Fiă-care numire ascunde un mister M Carne de berbece . . — 32
100 kil. Său de vită prâspăt 20 —
de uriaşi. Şi ce să vadă? Feciorul într’o vieţă viitâre şi-mi luaţi iubirea de fiă-care peşteră declară viitorul, în fiă-care
Său de vită topit 32 —
seu se afla în braţele unei zîne toc patrie. Fiţi încredinţaţi, că dâcă n’aşl fi culme răsună cuvintele unui profet.
mai pe locul unde se înalţă ac|î De aşa de bun creştin, n’aţl avea un atât de Dumnecjeu a vorbit în aceste locuri, Cursul la bursa din Viena.
tunata. mare cancelar al confederaţiei Decă n’aşl torentele secate, stâncile despicate, mor Din 4 Noemvre 1898.
Un strigăt de mănie, şi nevino fi atât de bun creştin aşi întorce spatele mintele întredeschise, dovedesc minunea. Renta ung. de aur 4%.........................119.rO
vata zînă căcju străpunsă de spada întregei curţi, şi, decă mâine mi-aţl găsi Deşertul însuşi pare mut de grâză, şi ori Renta de corâne ung. 4°/ . . . . 97.75
0
bătrânului. In minutul următor însă un succesor mai bun creştin ca mine, sunt cine ar dice că el nu a îndrăsnit să rupă Impr. căii. fer. ung. în aur 4 / % . 119.20
1
2
