Page 111 - 1898-11

N. 262—1898. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3.

iese „cântându-se şi urlând formal pe stra­ mic, pentru o vorbă prostă se iau la cârtă, două ca vai de ele, în loc de-a susţină o monie a celor doi preoţi români, gr. or.
44
dă, este o desperată cu inima sfâşiată de se bat, se juoghie . . . . ajung în „varme- singură scâlă, der bună, care poporului să-i şi gr. cat.
durere, că — nu a mai aflat pe cel-ce l’a gie , părinţii, nevestele, copilaşii rămân aducă îndoit folos în schimbul unor sar­
w
După terminarea serviciului divin a-
căutat! A muritşi deja l’au îngropat „pan­ acasă pustii, averile nemuncite, vitele ne- cini pe jumătate mai uşâre. nume, toţi credincioşii amândoror confe­
1
durii *, orl-câ erl sâu alaltă-erl l’au trimis grijite, ba mai cheltuieso sute de fl. şi Eta, anume, ce ’i-se scrie „Telegrafu­ siuni, cari au fost în acea Duminecă la bi­
14
în „ţâră departe : la Vaţ, Aiud, Seghedin averi întregi ca — să se scape! lui Român din comuna Turdaş: serică, au mers din biserică în scolă, în
44
sâu alt unde-va, la temniţă mai grea şi Prâ peste măsură s’au dedat omenii frunte cu păstorii sufletesc! Teodor Adam
lungă-lungă, de (jecî de ani.. . cu ruşinea. In vremile de demult era ru­ Turdaş, 21 Nov. v. 1898. şi Dumitru Iancu, cari au început celebra­
Ţi-se sfâşie inima şi numai ca privi­ şine să se mai întorcă în sat din „varme- D-le Redactor! Să scie^ că între cele rea sărbătorâscă a sfinţirii scolei. Tot po­
tor, dâcă inimă ai şi dâcă durere simţi de gie ! A<jl — pare, că e o virtute pentru două Metropolii române, dela Sibiiu şi porul asculta cu evlavie şi cu feţe, pe cari
44
durerea nâmului teu. Şi te întrebi: ore nu plugarul, care cu o naivitate nespus de Blaşiti s’a statorit, cu ani înainte, 'o înţe- se oglinda bucuria şi fala pentru-că îşi vede
poţi ajuta cum-va? Judecând după esterio- mare se scuză cătră sătenii săi ou, cjisa: lâptă învoire privitor la susţinerea scolei gata frumosul altar al culturei.
rul celor ce aşteptă la pdrtă: fârte puţini „Am fost în varmegie — oâte-va luni — confesionale-naţionale în comunele mixte La sfirşitul serviciului, părintele Teo­
44
rupţi şi sărăcăcioşl, cei mai mulţi bine îm­ dâr am scăpat cu omenie . gr. orientale şi gr. cat., mai ales unde una dor Adam ţinu o cuvântare potrivită şi
brăcaţi, cu traistele pline şi, de sigur, şi Cum? Oel-ce pentru blâstămă.ţii a din confesiuni fiind mai slab representată, pătrundătore pentru popor, arătând prin
cu bănişorl în pungă, trebue să crecjl, că stat în temniţă timp orl-cât de scurt, ace­ nu pâte să-şi susţină scola proprie. Acolo cuvinte blânde şi alese, cum un popor nu­
nu tocmai răutatea, nu jaful, nici furtul la mai scapă cu omenia?! confesiunile se vor înţelege şi vor susţină mai atunci înaintâză în tâte privinţele,
44
chiar i-a adus în temniţă sâu în „robiă , Ei, mă dore inima! Popor bun, deş­ la olaltă o scolă, eventual îşi vor şi zidi decă să ridică în cultură, în învăţătură,
ci mai mult uşurătatea, desfrânarea, chiar tept, ambiţios, popor care se însufleţesce edificii la olaltă, cari vor fi proprietatea âr la acâsta să ajunge prin scole bune şi
îngâmfarea, apoi pe alţii şi lipsa. Politica pănă la extas pentru scopuri bune şi su­ amândurora în măsura contribuirii la zidire, bine conduse, de aceea nu numai e vred­
încă-şl are partea sa leonică în acâstă jal- blime culturale, cum este Bănăţanul ro­
ori apoi numai confesiunea mai numărosă, nic de totă lauda, ci îşi şi face sie-şl un
nioă situaţie, ca şi tendinţele nu prâ as­ mân, şi totu-şl de el să gâmă temniţele ?! rămânând scola proprietatea ei, er confe­ mare bine poporul, care preţuesce scola şi
cunse ale codîcelui criminal, care" {JeU cel Este lucru dureros şi ruşinos. siunea soră mai mică, contribuind propor- jertfesce pentru ea.
ce fură spre a-şl stîmpărafâmea, ori setea, Deşteptaţi-vă şi în acestă privinţă, ţionat la plătirea învăţătorului şi îngrijind
îl condamnă mai aspru, decât pe cel-oe fraţi Români din Bănat. Săriţi şi voi, bă­ de catechisarea elevilor săi.
ou violenie înşâlă seu defraudâză, spre a trânilor,. preoţilor şi învăţătorilor, săriţi Cestiunea rentei
Ceva mai înţelepţesc abia se pote în­
se înavuţi. . . toţi în ajutor să abatem poporul din calea bisericei şi a şcolelor române din
chipui pentru buna şi raţionala împreună
Dâr să stau la vorbă: 6re nu se pâte rătăcirilor, se stârpim din el patima, în­
vieţuire între fraţi. Şi totu-şl în ce puţine Braşov în Senatul român.
ajuta? gâmfarea, destrăbălarea, uşurinţa, să um­
locuri poporul şi conducătorii lui au înţe­
Ba da, cred eu, şi ajutorul depinde plem cu el bisericile şi scotele, ca să se go- Ia şedinţa de Lunea trecută
les şi înţeleg binecuvântarea din acest pact
dela ai noştri — în mare parte. lâscă temniţele! Senatul român s’a ocupat de mult
al bisericilor nostre !
GăcI d’atunci gem temniţele de Români, Să facem, ca temniţele să rămână lă­ agitata cestiune a rentei anuale, ce
Fost’au însă străbătute în chip îmbu­ o datoresce Statul român bisericei
de când bisericile stau gâle şi Dumineca şi caş de suferinţe numai pentru hoţi, tâlhari
curător de acestă înţelepciune inimile şi
în cţile de sărbători! Şi cine p6te contri­ şi rău-fâcătorl, dintre oarl Românul are Sf. Nicolae şi a şcdlelor române din
bui, oa bisericile să se umplă ârăşl ? Nu­ mai puţini dela fire, âr nu pentru âmenî minţile conducătorilor poporului gr.-ort. şi Braşov.
mai noi, dâr cu toţii. Ar fi păcat de-a în­ altcum oinstiţl, pentru juni şi fete ori ne­ gr.-cat., din comuna Turdaş, (tractul Orăş- Pentru-ca se cundscă şi ceti­
tiei), comună cu mai mulţi gr.-or. şi mai
vinui numai pe preoţi, escepţionând pote veste de părinţi cinstiţi, din familii de torii noştri de Dumineca căuşele din
puţini gr.-cat.
icl-colo câte-un cas — şi de-a esousa pe frunte ţărănescl, şi fără ca să fi hoţit, je­ carî au provenit discusiunile înfocate
cei de-acasă. Părinţii au datorinţa de-a în­ fuit sâu furat. Deja în anul trecut fruntaşii acestei şi vehemente, ce s’au încins de când
griji de moralitatea casnicilor lor, biserica Român cu Român să se iubâscă, dâr comune, în frunte cu preoţii locali Adam cu intervenirea guvernului unguresc
Teodor (gr.-or.) şi Dumitru Jancu (gr.-cat.)
şi preotul este numai locul şi mijlocul răs- să nu se urască, pizmuâscă, junghie, bată, în cestiunea acâsta, şi carî disensiuni,
s’au întrunit la Qrăştie (reşedinţa protopopi­
pândirei ei. Cel-ce nu caută aceste locuri, ucidă. Oei mai tineri să fie mai supuşi şi spre regretul şi durerea nâstră cea
lor ambelor confesiuni), şi poftind pe pro­
cel-oe nu-şl trimite pe ai săi la ele, nu mai ascultători de vorbele celor mai bă­ mare, le-am vecjut degenerând pănă
topopii lor şi pe alţi bărbaţi cu interes
are de unde să înveţe a-se feri de rău: de trâni . . . . Urmaţi cu toţii învăţăturile e şi în pătimaşe personalităţi, vom da
robiâ şi de temniţă. vangeliei şi faptele apostolilor, cari se ce­ pentru biserică, s’au sfătuit la olaltă, şi mai jos un scurt resumat al vorbi­
sfirşitul a fost, că s’a hotărît în frăţie sus­
Apoi luxul, îngâmfarea, destrăbăla­ tesc în fiă-eare Duminecă în — biserică rilor ţinute în Senat cu ocasiunea
rea în familiă, între casnici, 6re cine are sâu în şcâlă. ţinerea unei scole comune anume aşa, că interpelării d lui Titu Maiorescu.
gr.-cat. îşi sistâză pe a lor, âr gr.-orientalii
să o combată în prima linie, dâcă nu mai Er păstorul bun să nu fie nepăsător D-l Titu Hlaiorescu, luând cuvân­
să-şi mărescă localul de scolă, care n’ar fi
marii familiei: tata, mama, fratele ? ! faţă de nenorocirile, ce bântue turma lui. tul, şi-a desvoltat interpelarea sa, care este
putut cuprinde şi pe copiii gr.-cat.
„Albelele, rumenelele, chiar şi sără­ de următorul cuprins:
S’au pus pe lucru împreună, şi adî
14
cia — încă au început a înpopula ou Ro­ 0 frumosă înţelegere între fraţi. „Am onâre a interpela pe d-l minis-
mâni şi Românce „temniţa Timişorii. [Ce scola gr. or., mărită, e gata, în 25 Oc- „tru-president şi pe d-l ministru de culte
44
tomvre st. v. s’a şi sfinţit şi s’a predat
fao părinţii şi bătrânii satelor, pentru a-se Românii din comuna Turdaş, lângă „şi instrucţiune publică asupra refusului
destinaţiunii.
apăra de aceste nenorociri? De ce nu pă­ Orăştie, caii sunt împărţiţi în greco-orien- „d-lor de a plăti bisericei Sf. Nicolae şi
şesc ei âre mai resoluţl ? Şi ce fac mamele talî şi greco-catolicl, au dat un esemplu Noua zidire şcolară e un edificiu, ce „gimnasiului român din Braşov anuitatea
cu fetele lor, în punctul „dragostei din din cele mai frumose asupra modului, cum ar pute străluci cu cinste şi într’un oraş, „de 38,500 lei prevăzută în două legi spe­
44
oausa luxului: oprege cu aur greu, cămeşi, trebue să trăâscă şi să se ajutore unii pe stând mărturie despre aceea, că nu e ni­ ciale ale statului român .
44
44
cătrinţe cu „pupi de aur!? Pună-şl ele alţii fraţi între fraţi. Esemplul lor dove- mic mai frumos şi mai înţelepţesce, ca D-nul Maiorescu spune, că în causa
mâna pe inimă. . . când plâng pe la p6rta desce înţelepciunea conducătorilor şi ar aceea, ca fraţii se fie împreună, şi să lu­ acâsta s’a interpelat deja la 15 Maiă în
44
„varmegiei aducă-şl aminte, că — după fi un mare bine pentru popor şi pentru creze împreună cu dragoste, că darul lui Senat, dâr atunci nu ’s’a sfîrşit [cestiunea,
dreptatea lui Dumnecjeu—ele ar merita să causa învăţământului nostru naţional, dâcă D-deu să va pogorî atunci asupra lor şi care într’aceea a devenit mai grea prin
fie înăuntru şi nu la pdrtă, afară. . . . esemplul Românilor din Turdaş ar fi imi­ supra muncii lor. faptul următor: Răspunsul din Maiii al mi-
Feoiorandri uşuratici mai slăbâseă cu tat din partea tuturor acelor comune ro- Pe 24 Oct. v. c. scola avea să fie nistrului-preşedinte, oă nu dă nici un ban
cuţitele pe la jocuri, oăcl asta-i duce pe mânescl, ai căror locuitori fiind de două gata. A şi fost. In 25 Oct. apoi, a urmat şcâlelor, fără nici un prospect de îmbună­
forte mulţi în robiă. Pentru lucruri de ni­ confesiuni, susţin câte două scâle, amân­ sfinţirea ei, âră-şî în cea mai bună ar­ tăţire, a îndemnat pe comitetul parochial

German în pârtă să-i împărtăşim decisul duc eu cu German, dâr nu putem esopera — „Nu numai a vâstră, fraţilor, mi­ rele, vă sunt străine; daţi-vă jos pe scaune,
nostru. Cu bunăvoinţă îi împărtăşesc, ru- nimic, el rămâne neînduplecat. Galfi era se pare, că şi a mea. Eu sunt pus aici de faceţi-vă comofll aici lângă masă, să gus­
44
gându-1 să între cu câţiva voi dintre tri­ mai mort de frică. — Trimitem în depută­ pacjâ . Intra unul pe o uşă, ce ducea în tăm câte un pahar de punciu, apoi vom
bunii săi aşeejându-şî, lagărul la curtea din ţie pe dame: Preotâsa lui Vlăduţ, fiâ-sa, casa lui Galfi. Cum întră pune mâna pe un vedâ de cină şi în urmă de repaus, de
jos, împărtăşindu-i şi voinţa preotesei sale economa lui Galfi, Petrona, d-ra Agiţa şi obiect, ce era atârnat pe părete. Eu îl apuc care cred, că aveţi lipsă după atâta stra-
a surorei lui, preotâsa lui German. sora-sa preotâsa lui German, însă ârăşl smâncesc obiectul şi-l acăţ de părete. Eram paţ Fiţi cu voie bună, domnul Vlăduţ a
— „Dâr voi să-mi oroiţl mie ţinută? acelaşi resultat. om de 30 de ani tare şi viguros German sta precipitat lucrul, noi pentru comoditatea
14
s
şi să-mi deţărmuriţî voinţa mea? a <p Tâte le cârară cu două care cu bi­ înmărmurit la spatele mele. Galfi în casa vostră am vrut să fiţi cât mai bine trac­
aprins de mânie. — „Las’ că voi arăta eu voli: haine de pat, bucate şi alte. care erau laterală mai leşinase de frică. Văcjând cei taţi, âr nu că dâră n’am fi voit să vă pri­
lui Galfi! In zadar am raţionat eu şi Ger­ în curtea cea veche vis-avis de ceea în care doi omeni, că nu-şi pot împlini pofta, se mim, nu, nici de cât nu!“
44
man, căci el şi-a strîns calul în pinteni şi locuiam noi, şi pe urmă pe copii şi preo­ reîntorc la curtea din jos, şi-şi narâză pă­ ’Ml primesc sfatul, cuprind loc la
cu sabia fluşturând în vânt s’a dus ca puş- tâsa oare îşi aştepta câsul în care avea să ţania. După-ce s’au depărtat, ese Galfi din masă, începem a deşerta din punciu, bem
cat, cu totă armata, la curtea din jos. Eu nască. casa laterală şi-mi dise : „Vecjl, d-le părinte, şi âră bem. Eu mă reţineam; ei se muiară
şi German ne suim în curte, întru la Galfi — „Ce va fi cu mine şi ai mei? ’mî că mai bine era, dâcă mă ascultai pe mine; şi fără a putâ cina, îmbrăcaţi cum erau pe
44
44
şi îi împărtăşesc tâtă întâmplarea. 4ise Galfi. „Vlăduţ mă va omorî. 44 — pănă acum era lucrul isprăvit . canapee, au adormit. Noi am cinat şi ne-am
Galfi era spăriat, galben ca câra. El — „Nu te teme d-le, nu-ţl va pica păr — „Nu te teme, d-le, oă-ml dau capul culcat more solito. Diminâţa le-am făcut
44
44
ascultase din ferâstra din sus tâtă conver­ din cap i-am cjis.— „D-le Părinte? Eu am de ţi-se întâmplă ceva rău Strig bucă- prin bucătărâsa o zamă bună acră de mâre
saţia, aucjise şi ameninţarea lui Vlăduţ. aici (îmi arăta usciorul uşii) 16,000 fl. m. c., tărâsa şi-i cjio să facă un punciu tare cum de curechifl ou cârnaţl prospeţi ferţî, apoi
u
„Yâgem van ! (sunt perdut) îmi cjise ! — aceia îi scâtem luând bucşa, iei la d-ta şi-i se pâte, că de vor mai veni âspeţi, să am cafea şi celea ce au mai urmat. După
„Nu te teme nimica ’i cjisei. folosesce sănătos. Apoi mergem în grădina cu ce să-i ospătez. Galfi ca o statuă stând dejun mulţămindu ml, că i am scos din în­
44
Peste puţin după acestea, ne vine o şurii, aprindem stogurile cu grâu şi fân, să minuna de isprăvile mele. curcătură, s’au reîntors la Vlăduţ, l’au con­
sorisâre dela Vlăduţ de următoriui cu­ împuşc pe Petrona, pe Agiţa, apoi pe mine, Nu preste mult vin alţi doi, şi un al vins, că precipitase lucrul şi cum-că am
44
prins: „Muierea mea, copiii mei, şi tot ce şi tot nu voiă cădâ în mânile lui Vlăduţ . treilea necunoscut, de care nu ne-am in­ avut tot dreptul, ce şi Vlăduţ a recunoscut,
44
am în curtea lui Galfi să se trimită la — „D-ta acâsta nu o vei face, la a- teresat. — „Bună sâra Moldovene! mă că n’a lucrat înţelept
curtea din jos, apoi celea-lalte vor urma câsta eu nu mă învoesc îi replicai. salută ironic — „Bună vă fiă inima!" îi (Va urma).
44
44
de sine . Eram cu toţii în coridorul cel Nu terminăm dialogul şi sosesc doi resalut — „Noi vom isprăvi, ce n’au putut
44
lung. Mânăm pe German la curtea din âmenl mie necunoscuţi. Era pe înserate. cei mai ’nainte trimiş (liseră — „Eu nu cred.
4
jos, de s’ar putâ să liniştâsoă pe Vlăduţ, „Ce voiţi? îi întreb — „Trâba nostră ' Tu frate P. profesor calificat şi tu O. can-
14
dâr vine cu răspunsul rău prevestitor. Mă răspund. oelist, asemenea om onorat, cărora faptele