Page 114 - 1898-11

Pagina 6. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 262—1898.

Jn mijlocul grelelor sforţări, el toriei împlinite, şi recunosmnţa patriei mai reveni şi-i voiţi spune numele, căci prin învăţătură. 2) Maşini ca: un car
era adesea chiar crud de nemilos şi a neamului întreg! faoe şi el parte din dăscălime. şinuit, o secure bună, o bardă, fâr-
atât faţă de tovarăşii însufleţiţi, ce Cu acest caracter superior şi cu Sfirşind fiic: înainte fraţi colegi! Pu­ fecl de tăiat via, o râba pentru că­
îl urmau, cât şi faţade sine însu-şl! acestă inimă curată, acest model de neţi mare pond pe creşterea religioso -mo­ rat bălegar, un pluguşor universal,
Şi pentru neisbutirile momentului el bărbat a sciut să străbată în inimi rală a tinerimii — speranţa venitorului, o grapă de fier pentru a mărunţi
nu se oprea, ci trecea peste ele şi şi frumos e legionul de admiratori căci numai un individ, care are de basă pământul, 2 boi graşi bine, una seu
mergea înainte! ai săi şi de idealişti, ce’l urmâză, şi religiunea, pote înfrunta socialismul şi două vaci de lapte, o vânturătâre
:
Din scrierile rămase după el, mândru e rolul, pe care-1 duce de anarcbismul, cari ac}I aşa dimensiuni ia în (cel puţ n pentru 5 âmenî), o ma­
Mazzini apare în tâtă frumseţa sa aci încolo în lupta cea grea a ado­ tâte olasele de omeni. şină de treerat cu caii (la fiece âmenî
cea vrednică a fi statornicită ca ratei sale patrii. Suferiţi tâte lipsele şi şicanările la întovărăşaţî), 5 rîmătorî: doi pentru
pildă pentru luptătorii naţiunilor. cari fiilnic sunteţi espuşl, căci şi uouă ne tâmnă şi ernă şi trei de vânfiare ş.
Pe la anul 1837 însă, pedecile, Adunare de învăţători. sună cuvintele Mântuitorului: „In lume a. pe care le sciţi şi d-vosrtă a 3)
ce întâmpinau naţionaliştii italieni, scârbe veţi avâ, dâră îndrâsniţl, oă eu am maşinăria pentru muncă e „capita­
erau atât de mari, de numărose şi Căpâlna-inf., 28 Nov. 1898. învins lumea**. lul**; fiă-care bun muncitor se aibă:
de negrăite, încât chiar şi neabătu­ Onorate D-le Redactor! Mâ rog a da D. L. T., în chimirul său 50—100 fl. cel pu­
dascăl român. ţin pentru muncă; căci fără bani
tul Mazzini începu să se clatine.... loc în unul din numerii de Duminecă a
nici în pământ nu poţi se întri.
]5tă, în schiţare, .cum descrie el în- preţuitului fiiar „Gazeta Transilvaniei** ur-
su şl aceste clipe şi starea sufletu­ mătârelor: Sfaturi pentru plugari. Fără acestea nu poţi fi un bun.
lui său : Am tot aşteptat, ca o mână mai muncitor.
...„Nu voiii uita niciodată, vijelia măâstră sâ scrie, ceva şi despre adunarea Locuitorii muncitori din alte Trezesce-te odată şi tu plugar
de tâmnă a învăţătorilor români gr. cat. teri, ca: Belgia, Olanda şi Elveţia, român în lupta pentru viaţă, age-
morală, în vârtejurile căreia (la acest an)
din districtul protopopesn al Biei, dâr în de sute de ani s’au deşteptat la resce-ţl mintea, citesce şi tu, ori as­
era aprope să pier şi eu. Era vijelia în- cultă dela alţii şi pe urmă fă şi tu.
doelii, care se abate la fiă-care om cel pu­ deşert. In oele următore anticipând bună­ muncă şi la învăţătură. Acolo mun- Fii cu chibzuială în glavă, din tâtă.
ţin odată în viaţă, decă, s’a apucat de lu­ voinţa D.-V6stră, mă voiii sili a da un cesce pământul cu plugurile cele munca ce o înduri în cursul unui
cruri mari! raport scurt şi fidel despre decursul acelei mai bune trase numai de doi boi, an, reguleză-ţl aşa de bine treburile,
„Ceea-ce se ridica din tâte părţile în adunări. pe cari când îi vet}! din depărtare
La 6rele 8 dim. toţi învăţătorii pre- îţi închipuescî, că sunt coşerî, nu ca să-ţi rămână ceva la finele fie­
jurul meu, era ^desnădăjduirea, slăbirea în cărui an, ca profit, pe care s’o pui
credinţă a acelora, cari se legaseră să vină senţl luară parte la serviciul divin în fru- glumă. Pământul lor produce de la păstrare pentru „fiile negre**. Ur­
bărbătesce în arma mea pe un drum, pe care mâsa biserică de nou renovată — oficiat fieee-orl mai mult c’al nostru; dâr mând tot aşa, cu timpul ai se devii
îl sciam de mai înainte acoperit de dureri! prin On. D. Vasile Szmigels-ki preotul lo­ şi muncă primesce de trei ori mai
cal. Cântările au fost eseoutate de corul multă, der mai uşâră. Cu tâte astea şi capitalist, nu ca afiî, un adevărat
era neîncrederea, ce prinsese putere şi în rob al muncei.
inimile celor mai buni ai mei, faţă de sco împrovisat de învăţători. A luat parte şi muncitorii sunt bogaţi, sănătoşi, prea
purile mele !... mult popor. voinici şi se hrănesc bine de tot. Cu sfirşitul tâmnei se sfîrşesc©
„Am început să mă judec eu însu-mi, La finea s. liturgii On. preot local Şi pentru-ce stau aceşti âmenî şi munca câmpului. Să nu te dai
mai bine decât noi ? Mai întâiu toţi lenei, în timp de 6 luni se stai to~
dâcă nu cumva mă înşel în credinţa mea, ne a bineventat prin o vorbire frumâsă în­ scm carte lună, nu flec. Păstorii merg lenit de surda. Nu!... că cine şede,
şi lumea oare nu crede va fi avend drep­ cepută cu: „Celor ce şed îu întunerec şi după vite cetind cărţi şi reviste, pere. îngrijesc© ţî vitele pentru târg,
tate ? în umbra morţii, li-a răsărit lumina**. unde află cum să-şî facă brânza, un­ hrănesce-le bine şi curăţe-le. Pune
„In fiiua, în care sufletul meu fu stră­ Arătând frumosa chemare de învăţă­
bătut de aceste temeri, începui a mă simţi tor precum -şi pedecile, cari sunt de învins tul şi felul cum trebue se îngrijescă pomi în ograda ta, pune gunoiul
nu numai nenorocit mai pe sus de ori-ce şi îndemnând îuvăţătorimea la activitate şi: de vite. Acolo, când un om scie strîns la car, şi du-1 la câmp. In-
graşe-ţî un porc doi pentru iârnă,
carte, este cel mai muncitor şi bo­
cuvânt,(ci aveam şi fiorose remuşcări, că ore dorind înaintare reuniunii nâstre în numele
nu cumva am împins eu pe atâţia nevino­ dânsului — curatorul bisericesc-scolastio şi gat, el este pildă vie pentru toţi ca să te hrănesc! bine, fiind-că cor­
pul fără hrană bună e un corp pe
vaţi în perdare ? împuşcaţii dela Genua, — întregului popor ne salută fiicendu-ne ceilalţi. jumătate mort. Fă-ţî din timpul care
Alexandria, eto. începură a-se ivi înaintea „bine a-ţl venit**. La noi, cei cari învaţă ceva vine, un timp de câştig pentru tine.
ochilor mei în chipul unor fantâme, ce le La orele 10 presidentul T. Pănăzan carte (spoială) urăsc munca; er cei
vedeam căcjute jertfe nevinovate, de cari mă înv. prim. în Sâncel, prin o vorbire oca- cari muncesc fao tot ca în vremea „Amicul Poporului**.
câiam acum înzadar. Suferinţele mele au sională deschide şedinţa. Păcându-se apel veche. N’au nici un spor în muncă,
fost în aceste clipe atât de vii, că eram nominal să constată că din 12 învăţători curăţenia şi hrană. La noi prin sate, Preţul timpului.
vecin cu nebunia!...“ sunt presenţl 11. Iu trei comune n’avem bălegarul şi murdăriile din ogâre se
învăţători (!) Nu sciu causa (?), Presidentul scot de sila cu gendarmiî, er în alte „Mai line acţi un ou, decât mâne
Dâr într’o di ©1 a© scutură de
aceste temeri, ca prin farmec. Idiea, şi cassarul au fost realeşî, âr de notar a ţâri îl îngrijesc şi-l cară cu mare un loufiice proverbul român. Altă
fost ales Demetriu Lazar Todoran învăţă­ îngrijire. Ba, ce e mai mult, acolo vorbă din bătrâni fiice: „Ce poţi face
că patria lui iubită şi poporul seu
u
adorat nu pote să rămână mult sclav tor în Căpâlna-inferioră în locul lui Romul bălegarul se vinde cu chilogramul astăcţî, nu lăsa pe mâne .
al altor popă re chiar mai tinere şi Rus, oare este aplicat de v.-notar în Hu- ca fasolea la noi. Der şi pământul Adevărul cuprins în aceste pro­
susău. le dă de 3 şi 4 ori mai mult ca la verbe e colosal fie mare, căci în ele
mai puţin gloriăse; că patria lui
trelue să ajungă stăpână pe sărtea Cassarul I. Frăţilă raportezi, că în noi, er râdele se vând cu preţuri ni-se arată valârea timpului, de care
mult mai bune. Acolo munca dă
sa, — îl electrisâ de nou, şi ca tre­ anul 1897/98 au incurs ca taxe 50 fi. 20 câştig, nu glumă. trebue se ne folosim pănă când îl
zit dintr’un vis urît, din clipele des- cr., cari parte s’au administrat la comite­ avem, căci trecând timpul, trece o-
peraţiunei de mai înainte se avântă tul central, parte sunt la dânsul. F. Hăl- Grâul, secara, orzul, hrişcă, meiul, parte din viaţa nâstră, cu care nu
cu mai multă hotărîre luminată şi maciu înv. în Vesăuş îşi cetesce disertaţia rapiţa sunt aşa de vânturate, încât ne mai putem întâlni în veci.
cu suflet liniştit în luptă. „Mama, ca primul factor al instrucţiunii şi nu vefil, decât bob şi bob. Ar fi. cel Timpul este scurt şi trecător.
educaţiunii**, er I. Frăţilă înv. sec. în Sân­ mai mare păcat pe muncitorul de Dintre mii şi mii de âmenî, puţini
1
„Revenii la înţelepciune *, fiice ©1 în
cel, ţine prelegere din intuiţiune „masa** acolo, când ar vedâ o neghină seu ajung la adânci bătrâneţe, cei mai-
descrierea acestor momente de reînălţare
cu clasa I. Asupra acestora urmând o cri­ un bob de tăciune în grâu. mulţi mor înainte de timp. Pe câţi
sufletescă, „şi fiicendu-mî, că fiă-care dintre
tică severă, ambele s’au judecat bune. Acolo omenii muncesc cu tra­ tineri nu-i răpesce mârtea tocmai
noi trebue să caute, cari sunt trebuinţele cele
S’au discutat şi propus multe şi s’au gere de inimă, au maşini de vântu­ când sunt în ajunul terminărei stu­
mai grabnice ale omenilor, ce îl încungidră,
luat mai multe concluse, dintre cari amin­ rat, de treerat grâul (cilindru ori diului lor?
apoi cercetându-şî puterile, e dator să şi-le
tesc, că în cestiunea edării unei foi peda­ trior) de tocat paie şi sfecla pentru Dâcă socotim timpul copilăriei
jertfăscă cu hotărîre, fără preget, sub iote for-
gogice s’a încredinţat comitetul a recurge vite. Tote aceste maşini şi-le pro­ în care timp nu ne cugetăm şi nu
mele pentru întărirea acestor trebuinţe, — îmi
la Prea Ven. Consistor metropolitan. S’a cură ei prin tovărăşie. Acolo nu lucrăm nimic şi dâcă socotim ârele
luai şi eu un lung şi trist rămas bun tutu­
decis a se procura un sigil oficios pentru mai sunt omeni, cari se se uite după petrecute în somn, cât timp ne mai
ror nădejdilor mele personale pe acest pământ!
reuniune şi un protocol legat, în care să nor, sâre şi vânt. Ei sâmănă cu cre­ rămâne âre ca 6ă trăim şi să-l îm­
Am săpat cu, propriile mele mâni mormân­
se inducă tote procesele verbale. dinţa, că va scâte, şi în adevăr, că plinim cu folos pentru noi şi pen­
tul nu numai al plăcerilor, ci al tuturor do­
Locul ţinerii adunării proxime s’a ales şi scot cu vârf şi îndesat. Nu ca la tru alţii?
rinţelor, al tuturor bucuriilor iubirii, şi înde
comuna Făget. noi, când muncitorul bagă grâul în Nu-i vorbă, ne rămâne destul.
sând cu piciorele pământul de-asupra aces­ Dintre preoţi, pe lângă preotul local arie şi când vine plâia, trebue să-l Ce-i drept, mulţi dintre muritori
tui mormânt, — aşa, desbrăcat de nădejdi
a participat şi On. D. Iosif Lita preot în copere, şi se stea două seu patru murmură contra naturei, fiind-că s’au;
şi bucurii personale, păşii mai departe pe
Iclod. Au mai participat din Sâncel d-1 no­ fiile pănă trece. La vânturat ase­ născut pentru aşa puţin timp, şi.
câmpul de luptă!
tar Albert Elek şi loan Marele adm. do­ menea îi roşesc ochii ’n cap, uitân- fiind-că timpul trece aşa de iute..
„Nici-odată, nici pân’aci, dâr mai vâr­
minai, precum şi G. Sabău îuv. în Boziaş, du-se după vântul mare. Aşa perd Insă timpul ar fi destul de lung,,
tos de aci încolo, nu îngăduli, ca măchnirile
care s’a anunţat ca representant al învăţă­ muncitorii vremea la noi. ni-ar ajunge să săvârşim şi destule-,
mele personale, să înrîurăscă asupra mersului
torilor din tractul Dicio-Sân Mărtinului Plugarul se nu-şl pismuescă me­ fapte nobile, decă l’am folosi înţe-
bun al afacerilor obşteşti*.
deşi n’a putut arăta nici o plenipotenţă. seria, căci nimic nu-i mai frumos, lepţesce şi dâcă noi înşi-ne nu l’am,
Etă un chip de bărbat luptător, La ârele 2'/ d. a. presidentul închide mai plăcut, şi mai cu linisce sufle­ scurta.
2
aşa cum el trebue să fie, decă e ca şedinţa. După şedinţă a urmat masă co­ tescă şi mulţâmitâre, decât „munca Precum averea cea puţină e de
la bun sfîrşit să ajungă! Şi Mazzini mună. Ca învăţători tineri am mai cântat pământului**. Chiar Dumnefieu a dat’o ajuns pentru a ne acoperi trebuin­
aşa a fost şi aşa s’a purtat, cum aci, şi câte o doină. Dâră ce să vedî, un ospe omului dela început, ca cel mai mare ţele vieţii, ba încă se şi înmulţesce,
prea pe scurt, e schiţat tabloul lui. neaşteptat ne-a surprins forte rău cu Kos- dar. Munca e cea mai liberală me­ decă e în mâni isteţe, aşa şi timpul
El nu vorbesce nici poporului suth-nota şi alte multe de aceste, aşa încât serie din lume, care face pe om ade­ cel scurt, dâcă îl folosim-bine, e des­
cătră care se adresâză, decât despre toţi ne-am scandalisat. văratul stăpân al comorilor de pe tul de lung. Viaţa unul om nu se
datoria lui de a lupta! Nu lăgăduesce Sermană simplicitas! Adecă numai pământ, dâr şi plugăria este un meş­ judecă după aceea, cât timp a trăit,
mulţimii nici o bucuriă, nici o mul­ pinteni, atilă şi musteţe răsucite şi apoi teşug ca cismăria, cojocăria, câsor- ci după modul, cât de onest a trăit.
ţumire, nici o fericire ! ci pentru un post la vre o scolă de stat. Eu nu nicăria, ş. a. Va să fiică pe fie-cine după meritele-
munca cea uriaşă, ce o cere dela voesc a-1 judeca, îl las să 1 judece On. pu­ Muncitorului de pământ, ca ori­ lui trebue se-1 judecăm- şi nu după.
popor, el îi pune în vedere numai blic cetitor, ci tot ce-mi rămâne este a căruia altul, îi trebue următorele ins­ numărul anilor, şi să ţinem de fe­
bucuria cea sfântă şi curată a dato- spera, că se va îndrepta, la din contră voiţi trumente: 1). Minte ageră, luminată ricit pe acela, care cu tâte că pu^