Page 115 - 1898-11

Nr. 262—1898 GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 7

ţin timp a trăit, timpul cât a trăit luase locuinţa în mănăstire. Cu multă gre­ tuâscă aşa mult în aşa de scurt timp? El
înse l’a folosit hine. utate putu străinul să pătrundă pănă la introduse in orfelinat adevărata educaţiune MULTE ŞI DE TOTE.
Sănătatea, averea şi t6te cele­ dânsul. Generalul ’l privi cu asprime : „Oine casnică. îngrijire de mamă şi autoritate de
lalte se pot recâştiga, în3e timpul eşti şi ce poftesc! ?" tată nu numai la educaţiune de familie, ci Cele mai spornice animale.
trecut nici odată. Mulţi se găsesc în „Eu sunt Pestalozzi dela Neuhof, pe şi la cea de şcâlă. Copiii simţiau, că inima In vremea că despre raci s’a aflat, că
gura morţii şi ai crede, că n’au mai care directorii l-au îmbiat cu o slujbă. lui Pestalozzi bate pentru ei, că fericirea tot mai mult se împuţinâză, ştiuca se spo-
mult ca o minută, şi totuşi îşi re­ Voiesc să fiu părinte acestor orfani şi al­ lor este fericirea sa şi bucuria sa. Des de resce în continuu. însuşirea de sporire a
capătă sănătatea şi trăesc. Sunt ărăşî tora oe rătăcesc pe afară văitându-se. A- diminâţă pănă sâra târZiu vedeau şi ce­ ştiucelor e adecă aşa de mare, încât peri-
mulţi, carî din avuţi ajungând săraci, cesta să fie slujba ce-o primesc dela noua teau acâsta pe fruntea şi pe buzele lui rea acestui soiii de pesce n’ar putea să
se ridică erăşî câştigând din nou stăpânire!“ Pestalozzi. Nu căuta şi n’avea trebuinţă de se întâmple nici chiar în caşul când icrele
11
avere. Aşa e şi cu tote celelalte lu „Oe pot să fac pentru dânşii? în­ mijloce artificiale pentru copiii săi. Firea, s’ar mânca de două-oii mai multe. După
crurî. Timpul trecut însă nici-odată. trebă generalul mai cu blândeţe. „Mă trebuinţele Zilnice şi înclinarea copiilor la socotela învăţatului Bar, dâcă ar rămânâ
Piua de erî în veci nu se mai în- dore inima de poporul orbit şi de ne­ activitate erau mijlâcele sale de cultură. în viâţă toţi pescii câţi se produc din
u
torce. De aceea şi cjice proverbul norocirea sa, dâr nu voia să înţelâgă ( lnv. Pritn. ) A. B. ouăle unei ştiuce, atunci în a patra gene-
V
latin: Tempus praeteritum irrevocabile alt-fel!“
v
„Resbelul nu cunosce compătimire!" raţiune deja ar forma o masă atât de mare,
£St U . încât ar întrece chiar şi mărimea masei
Fericirea nostră presentă şi vii- Zise Pestalozzi, „blândeţea onorâză însă pe A n e c d o t e .
tdre atârnă dela buna întrebuinţare învingător. Aţi luptat cu bărbaţi, aveţi i. globului pământesc. Se înţelege, că numai
când toţi s’ar desvolta şi ar cresce, ceea-ce
a timpului. De aceea ce putem face acum milă de orfani, cărora resbelul li-a Ţiganul şi naşul. nici-odată nu se întâmplă, de ore-ce partea
astăcji, să nu lăsăm pe mâne, căci răpit pe susţinători! Lâsaţi-mî pentru or­ Merse ţîganul la naşul său; — naşul
timpul e tesaurul cel mai preţios, şi fani mănăstirea Ursulinelor. Să fie o casă la cină covârşitore a lor piere încă înainte din ou,
e păcat de a -lăsa să trâcă o sin­ de orfani şi eu să fiu părintele lor!" Ge Caş prâspăt înaintea lui şi pită albă. ori ca pescuţi mititei.
— Asemenea sporire se observă şi la
se
gură <ţi fără a-o folosi pentru sâvîr- neralul îl privi în tăcere şi Zi in cele; „Bun aflat, naşule ! u
şirea de fapte bune, pentru noi şi din urmă: „Bine! Să fie aşa! AstăZl vom — „Sănătos, Anule". ostrige. Mobius dice, că o pereche de os-
pentru alţii, dâr mai ales pentru nea­ pleca mai departe, spre a înăbuşi cu totul trige lasă în urma lor 2 milione şi 100.000
„Şi mai bună oină!" de urmaşi. Din acâstă uriaşă câtăţime însă
mul nostru, care numai atunci se mişcarea. Adună pe toţi orfanii şi fă-le aci — „S’ai parte de ea".
va ridica, când fiii săi vor fi harnici, un adăpost! Bine ar fi de-ar reuşi acâstă numai doi .IpuiţI rămân în viâţă; cei-lalţl
„Har pe noi naşule!" Şi taie ţiganul se prăpădesc înainte de-a ajunge să se
11
muncitori, îotrebninfând tot timpul întreprindere! Ast-fel găsiră sărmanii or­ scrijelele cât pălmile.
■cu folos. fani un părinte şi o adăpostire. desvolte. Spre a împedeca perirea acestora
Naşul pe gânduri. comercianţii de ostrige fac aşa numite
J E h n iliu Papp, Răseola pricinuise o mare miserie în
Ya s a d. Aşa nu merge... Cu Z 006 turme de bance de ostrige, în care cresc ostrigele.
învăţător localităţile din Unterwalden. O mulţime de, oi nu mă ajung.
orfani rătăceau fără adăpostire. Fâmea şi Şi mai de mirat e însuşirea de spo­
Zăpăcit apoi Zice cătră fin: „fin îmi rire a muştelor. Profesorul Howard, direc-
bălele ’i însoţiau.
Scene din vieţa marelui pedagog Guvernul dete lui Pestalozzi mănăs­ eşti, griji trebue să-ţi port. Grigeşte, finule, or al iustitutului englez de iusectiologie
că cine mănâncă prea cu nădejde din caşul a calculat, că o singură pereche de muşte
Pestalozzi. tirea din Stanz pentru orfelinat şi înouvi- ăsta, mâre".
inţă şi mijlocele pentru întreţinerea orfani­ ar putâ produce în decursul unei veri pa­
Curagiosul părinte al orfanilor. — „Blagă ţie Devlo şi laudă în veci! tra şi jumătate trilion© de urmaşi, dâcă
lor, Numărul copiilor orfani, scoşi din mi­
00
Gândiam io, Z' harameul. liltă la sfârşit din tote ouăle ar eşi musculiţe. Spre ne­
— Fine. — serie, se urcă pănă la 80. La început lip -
i-am aflat şi lâcul", şi jumătăţesoe caşul cu norocire însă forte puţine ajung depuse în
In sfîrşit se făcu cjiuă. „Trebue să sia de tâte, nu erau nici loc, nici paturi, o tăietură. locuri acomodate spre cocere. Afară de a-
8
•mergem să căutăm pe tata şi pe mama! nici îmbrăcăminte şi nici nutremânt. Mă­ — „AuZl naşule, Zice după aceea. Mila câsta multe milione de muşte se prăpădesc
■dise Anni. Şi toţi patru plecară şi rătă­ năstirea numai încetul cu încetul putu fi Domnului cu mine 'şi cu dumnâta. Am parte din causa vremii nepriinciose, parte
ciră pe câmpul de luptă căutând pe pă­ prefăcută în locuinţă, âr ajutorele sosiră acasă o babă — carabă, ţîgană spurcată, pustiite de diferiţi duşmani ai lor, între
rinţii lor. numai rând pe rând. Toţi orfanii fură în­ holbată, o să duc ei căşuleţul ăsta, bat’o caii în locul întâiu sunt paserile. O rân­
Rudi striga de-odată: „O Anni, aioî, ghesuiţi la început într’o singură odaie. plăcintele peste gură s’o bată, dâră — doră dunică, spre pildă, prăpădesce pe Zi 4-200
aici sunt tăta şi mama! Amândoi zăceau Ferestrele erau sparte şi vântul şi ploia more dela mine. Mi-am mâncăt dilele cu de muşte. Dâcă nu ar fi paseri, nici n’ar
8
morţi şi îngheţaţi. Copiii se aruncară pe străbateau neîmpedecat. Coridâfele erau ea şi-o parte din viâţă. Eră de n’o fi nici putâ omenii trăi de plaga muştelor.
■cadavrele lor scoţând vaiete sfăşietore şi pline de-o duhâre nesănătâsă şi de praful oum şi nu: — cuvânt să am naşule, de nu Intre soiurile de animale de rang mai
■strigând mereu, ca să se scâle. In sfârşit zidului surpat. In ast-fel de împrejurări vrea să moră de ăsta* vin şi după ceilalţi . înalt încă sunt câte-va care se sporesc
11
Rudi clise suspinând: „Sunt morţi, Anni, îşi începu curagiosul bărbat lucrările sale forte repede. O pereche de cloţanl, spre
să ne rugăm pentru dânşii!“ Ingenunchiară de iubire şi de educaţie. La îngrijirea or­ Ba cu soirea dracului, cugetă nănaşul, pildă, în 10 ani ar putâ produce numai
în faţa cadavrelor şi se rugară lui Dumnezeu. fanilor era ajutat numai de-o servitâre bă­ VăZând cu cât alipot aşâZă ţiganul caşul în puţin decât 70 milione de urmaşi, presu­
Ei nu băgară de sâmă, că un om trână. Sălbătăcirea copiilor era mai rea, straiţă. punând, că nici unul dintre ei nu piere de
strein cam de cincizeci de ani vine grab­ decât starea neregulată a casei. Erau plini II. morte nefirâscă.
nic spre dânşii. Era de statură mijlocie, de necurăţenii. Unii erau aşa de slăbiţi, El sci unguresce. Tot aşa şi epurii. E lucru sciut doră,
.slab şi fârte urît. Faţa-i era pârlită şi plină că nu se mai puteau ţinâ pe piciâre, âr la Doi fraţi rămaşi de părinţi începură că cei câţl-va epuii de mare, pe cari colo­
■de încreţituri şi de ciupituri de vărsat. Din alţii se mai afla numai scheletul. Ici pri­ a neguţători cu vase. Unul avea un oal niştii i-au dus în Australia, s’au sporit aşa
scâstă faţă urîtă luceau însă doi ochi plini viri sfiiciâse, frunţi încreţite şi târnă, colo celălalt un măgar. La gâtul măgarului de mult, încât au devenit adevărată plagă
de blândeţe şi de bunătate. Acest bărbat înfăţişare obraznică, obiclnuinţâ de-a cerşi, ţîngălău. pentru acâstă parte de lume. Tot acolo s’a
mergea când grăbit, când încet. Ridica a- de-a linguşi şi de-a minţi. Unii copleşiţi Oar de loc; şi pentru-că n’aveau car, arătat a fi fost de forte mare folos aduce­
•desea braţele în sus, murmurând ceva. Une­ de miserie, suferind cu răbdare, însă neîn- încarcă vasele pe vite şi dau în ţâră să rea unui alt animal. Anume în 1878 ’au
ori avea privirea pironită în jos, alte ori creZătorî şi sfiicioşî, alţii răsfăţaţi, plini de facă bani. importat în Australia cele dintâiâ 22 ca­
se uita mai în sus, cuprinzând cu vederea pretenţiunî, aspri şi îngânfaţl faţă de cei­ Odată ajung într’un sat unguresc şi pete de oi. Din urmaşii acestor oi s’a for­
tot ce-1 înconjârâ. Acum vă<ju grupa ne­ lalţi orfani. Toţi leneşi, nedeprinşl cu lu­ cârcă târg. mat apoi contingentul de oi al Australiei,
norociţilor copii de lângă cele două ca­ crările sufletesc! şi corporale şi cu totul — Descarcă din vase şi mai lasă şi care se urcă la 120 milione de capete şi
davre. îndată alerga acolo şi Zise cu mare nesciutorl de carte. pe vite. Oi cum se face, cum nu — nu formâză un fârte înfloritor ram de econo­
•compătimire: „Iubiţi copii, ce faceţi aici?“ Astfel de copii se aflau în orfelinatul v’aşl sci spune; pănă se sucesc ei de ici mie a coloniştilor australieni.
„Ne rugăm pentru tata şi pentru ma­ lui Pestalozzi. El păşi cu o inimă plină de
colo pe lângă vase, vitele au fîşticat în-
ma!" Zi copila podidită din nou de la- iubire, de blândeţe şi de devotament, ca un
86
cătrăua şi şi-au perdut urma.
<3răml. „Soldaţii săi i-au ucis!" adăogâ trimis al lui DumneZeu, în mijlocul aces­ „Ce-a fi acuma, frate, întrâbă cel mai POSTA REDACŢIUNEI.
Rudi. Oei doi copii mai mici se uitau cu tor copiii părăsiţi şi neîngrijiţi. Era totul
mic? Eu nu sciu unguresce, tu nu soi un­ D-lui 1. Grofşoreatm, Galşa. Cărţile
sfială la omul străin. pentru copii, stăpânul şi servitorul lor, ta­ ce a-ţî binevoit a-le dărui pentru biblio­
guresce, între străinii ăştia nici câştiga
„Morţi ? Omul se apleca pipăi pulsul tăl şi mama lor, îngrijitorul şi povăţuito- n’om putâ, unde să fie zăpsit vitele?" tecile poporale, le-am primit. S’au şi pre­
u
•soţilor ucişi şi se uită în ochii lor. „Morţi, rul lor, învăţătorul şi cartea lor, căci ei -- „Ba eu sciu — dice benicul. Să dat comitetului despărţământului.
morţi!“ Zise cu durere. „Ucişi pentru o ră­ nu mai aveau pe nimeni alt cine-va în ne luăm numai vasele şi să plecăm la D-lui Z. Z. Ouredia. Asemenea şcole
tăcire ! Şi voi a-ţl rămas acum orfani. O lume. Jertfia acestei însărcinări tote orele românescl la noi în ţâră nu avem.
căutate. Intreba’oiă eu“. D lui N. N. înainte de a fierbe i a-
-sărmanilor de voi! Veniţi la mine, vă Zilei şi tote puterile sufletului şi ale cor­
Nu merg departe — dau de un ungur ehiul, trebue să se anunţe direcţiunea fi­
voii! fi eu tată! Yă voii! îngriji şi vă voii! pului. Iubirea sa îl făcea, ca să îndepli-
cu musteţele sulă. nanciară, cere in urma aoâsta trimite fi-
iubi ! u nâscă şi cele mai grele lucrări. Prin mo­ nanţî la faţa locului pentru a măsura căl­
„Baoi" -- întrâbă cel mare, nem
picând acestea luâ pe mica Marei în dul său fireso de a instrui, putu în scurt darea eto. Pentru instrucţiuni mai amă­
latta pe-aicî: trapp-lapp, ţinghili-binghili cu
-braţe şi pe Sepp de mână, Rudi şi Anni timp să ademenâscă pe copil la învăţătură. nunţite adresaţi-vă la cel mai apropiat post
fozocate legate’n spate? a de finanţî.
-se apucară de pola hainei şi-l urmară. Co­ Din potopul de mojicii şi de sălbâlăcii
Ungurul nu ’nţelesese nimic. De unde? D lui Cor., Oîăştie. Atât corespon­
pila cea mai mică începu de-odată să sciu să desvâlte aptitudini bune şi puteri
„Bolond kend". denţa, cât şi articulul ni-au sosit prea
rplângă: „Mi-e f6me! Mi-e tare fâme!" sufletescl. El introduse instruirea mutuală.
— „Da, da ! avea şi un dărab de că- târZiu. Trebuia să le avem aici încă de
.„Şi. mie, şi mie, şi mie!" diseră şi cei-lalţl Copiii învăţau pe copil; unul învăţa dela ce­ Mercur!. Partes din urmă a eerespondenţei
prăst în grumazi cu nod în capăt".
trei. lalalt. Unul, care soia mai mult, decât al se va folosi.
„Meujen a pokolba".
Omul străin scose atunci din buzunar ţii, se punea în mijlocul altor doi, îi apuca
— „La podul dela Pocola?... Mul-
• o bucată mare de pâne şi patru mere şi le pe după gât cu amândouă braţele şi le Oăulexs.cla.r'uil săptemânei.
ţămim!“
•împărţi copiilor. arăta cu iubire frăţâscă aceea ce cunoscea 0
S’au înţeles cât se pote de bine şi DECEMBRE. are 31 Zii . ANDREA.
Ou câtă poftă mâncau copiii! Uitară mai bine. Copiii tatălui Pestalozzi erau
s’au despărţit.
pe tată şi pe mamă, morte şi gropă. Co­ aşa-dâră conlucrătorl şi ajutore. Pilele
n
ice
„Alelei, frate, Z ’ drum 00 1 mai C fileu d. Iul. v. C filon fi. Gregor
pilul este stăpânit numai de-o gândire! Se îndeplini cu totul încrederea sa, mic, da bine scii tu unguresce ! Uite ...
Nu simte, ce a perdut. In sfîrşit omul Zise: că cu o inimă bună se va schimba starea Dum 29 S. m. Paramon 113 Adv. Dam.
două-trei vorbe şi ne şi îndreptară la podul Luni 30 S. m. ap. Andreiu 12 Otila
„Acum să mergem, trebue să vă caut o copiilor, cum schimbă sorele de primăvară
dela Pocola!" Marţi 1 S. pr. Naum 13 Lucia
11
nouă locuinţă! ’Şl deschise calea printre starea pământului îngheţat. Abia se mai Mer 2 S. pr. Avaeum 14 Spiridon
ruinele din Stanz cătră mănăstire, avend puteau recunâsce copiii săi, când sorele de De şi-or fi aflat vitele, de nu, n’am Joi. 3 - . pr. Sofronie 1B Valeriau
J
iîn braţe un orfan, de mână un altul şi primăvară topia zăpada de pe AlpI. scire. Koevary. Yiner 4 f S. m. Var vara 16 Eusebiu
-alţi doi de-;0 parte şi de alta. Generalul Cum a fost cu putinţă, ca să se făp- Săin. 5 f 0. păr. Sava 17 Lazar