Page 5 - 1898-11
P. 5
Krr. 289—1898 GAZETA TRANSILVANIEI Pjgina 5.
poporul la tot felul de virtuţi, a-i somnul eternităţii un părinte, care detunata, numai aşa pote fi desăvîr- putâ bucura de-o viâţă veselă şi îndelun
înainta cultura şi luminarea, a des- a lucrat credincios în via Domnului, şită, dâcă ne urcăm pe culmea ei. gată. Se pâte procura şi dela Tipografia
rădăcina din sînul lui credinţele cele şi a servit ca verigă de aur în ne La marginea răsăritenă a stâncei se „A. Mureşianu" din Braşov cu 85. cr tri
deşerte, aplicarea spre beţiă, care a mărginitul lanţ al credinţei şi al află aşternută o potecă preţipişe, mis franco.
ajuns unul din cele mai mari rele virtuţilor, lăsându-ne o credinţă vie, care ne conduce sus pe vîrf, unde
pentru poporul nostru, necumpătul, o lege şi un Dumnec[eu adeverat". este construit un mic chioşc din G l u m e .
lenea şi alte rele. Numai astfel educat, poporul va fi bârne de brad. Chioşcul e în şese
Datorinţa preotului adevărat la înălţimea sa şi va ţine piept ini unghiuri şi e legat de stâncă cu Semne rele. Un betrân: „Da, da,
este de a lucia la mântuirea sufle micilor lui. copcii de fer, ca să nu fiă doborît eu simt, că pe 4* ce merge tot mai
telor spre mărirea lui Dumne4eu, Teologul. jos de viforele, ce bântue cu furiă tare îmbătrânesc!
a-şî câştiga prin blândeţă iubirea la acâstă înălţime. Din ferestrile Mai demult era mai uşor, atunci
turmei sale sacrificându-se pe sine chioşcului ni-se deschide o privire puteam se înghit 6 părechî de câr-
D e t u n a t a . năţei unul după altul — acum înso,
pentru mântuirea ei; ei au dato- largă jur împrejur. Spre apus vedem
riDţa de-a stinge datinele cele stri- — Fine. — puternicul Vulcan, cu culmea lungă- lângă cele 6 părechî, trebue se mai
căciose şi sălbatice, ce sunt în po Am amintit mai nainte, că în râţă, er în ceţa depărtării ni-se arată mănânc şi o farfurie plină de varză
por, cari sunt un abus de credinţă, apropiere de Detunata g61ă, spre muntele Găina. Urmecţă apoi în cerc acră !"
ce sunt în popor; a îmblân4i pa mecjă-cjî se află Detunata flocoasâ. spre mecjă-nopte-apus, culmile de *
timile cele cru4e, a depărta super- Acesta e o stâncă de formă conică trachit, ce îneunjâră Roşia şi peste Esplicare. Suboficerul (catră sol
stiţiunile din popor, cari sunt un (ţuguietă) şi e acoperită cu brădet; ele munţii Bihariei; spre me4a-nâpte dat): „Ce e disciplina?"
abus de credinţă, ce întunecă sân- numai în partea dinspre mâcjă-ndpte- se zaresce în mare depărtare, din — Soldatul: „Aceea ce nu faci,
ţenia religiunei. Să dea tinerimei o apus are un părete pleşuv, care ase colo de valea Arieşului, câma lungă ce bucuros ai face!
educaţiune religiâsâ morală cu te- menea e alcătuit din stelpl. a Muntelui-Mare, spre mâ4ă-nopte- *
meiu, să sădescă în sufletul ei curat în Ardei formaţiunile de basalt răsărit şi spre răsărit din mulţimea
pietatea, consciinţa, iubirea virtuţei sunt cam rare şi se află mai mult de piscuri mai apropiate şi mai de Are multă minte. Un amploiat
şi tot ce este bun şi frumos. ca stâncî singuratice, încunjurate cu părtate apar, ca nisce uriaşi, piscu înalt din Dania voi se ajute statului
Illtă der un şir de datorii, cari alte formaţiuni geologice. In Munţii- rile Poiemţa (1440 m.) şi Colţul Cio- prin un nou soiu de dajdie şi i făcu
ministrului propunerea, ca să pună
zac pe umerii preotului: Numai îm- Apuseni singurele stâncî de basalt ranului, apoi stâncâsa Suligata, cele dajdie după înţelepciunea omului şi
plinindu-le acestea după cuviinţă, îl sunt cele doue Detunate. Ele sunt două piscuri ale Giamănei, coma lungă
putem numi un părinte în adevăr împrejmuite cu gresie carpatină (în a muntelui Căpâţina, din prejma Mo- anume: Cel ce e mai înţelept, să
bun; pentru-că atunci a format un unele părţi cu conţinut de aur) şi goşului ş. a. In sfîrşit spre mâ4ă 4i plătâscă mai multă dajdie, cel ce e
copil bun, un tată bun, un cetăţân cu munţi de trachit, mai cu semă privirea ni-se opresce, dincolo de mai prost, mai puţină. S0
bun, un amic bun, un om binefăcă spre răsărit, cum sunt între altele Detunata flocâsă, de munţii Negri- „O să ve4î, d le ministru, 4'
tor şi cu inimă, numai atunci me munţii Giamena, Suligata etc. lesa, Vulcoi sâu Corabia (1851 m.) şi amploiatul, cum se vor îmbuci
ritul preotului pentru societate va Detunata g61ă este cea mai fru- Boteş, cari sunt acoperiţi cu bra4l âmenii ca se fiă însărcinaţi cu daj
0
fi nepreţuit, va fl în etern neperitor. m6să stâncă de basalt a Ardeiului şi în şi închid valea Buciumului spreme4ă- die". — „Forte drept, 4is ministrul,
Şi cine pâte avâ o influenţă mai trece cu formaţiunea stâlpilor ei 4i. La Vulcoi şi Boteş se află în şi ca recunoscinţă a invenţiunei d tale
mare în desvoltarea virtuţilor, decă multe alte stânci de acest soiu. Ast lucrare mai multe mine bogate de ingeniâse, să fii unicul scutit de acea
nu preotul? El ia pe om dela piep fel d. e. ea este mai frumdsă şi mai aur. Aici ca şi la Roşia, băieşitul e dajdie /'* *
tul mamei şi nu-1 mai părăsesce prin interesanta ca stâncile de basalt dela forte vechiu. Romanii încă au avut
tâte greutăţile vieţei pănă la uşa Aussig, de', pe valea Elbei (Boemia aici mine şi urmele lor se cunosc S'a tradat. Sergentul (catră vo
mormântului. El binecuvinteză leagă de mâ4ă-n6pte) şi-şî are o vrednică pănă a4î- Să crede, că ei au făcut luntar): „Ce ai fost d-ta ca civil:
nul prin sântul botez; el binecuvin părechiă numai în columnele de ba- tăietura uriaşe de pe Vulcoiu, care „Pictor, care desemnâză caricaturi".
teză legătura a două inimi prin sânta salt din peştera lui Fingal, de pe despică muntele şi dela care ’i-se Sergentul: „Aha, acuma sciu eu,
cununie; la piciârele lui depun creş mica şi stâncâsă insulă Staffa, aparţi- trage numele al doilea: Corabia. d-ta eşti acela, care desemnezi pe
tinii dorinţele lor cele mai intime; netore Scoţiei. Apoi tot aici, lângă Corabia, s’au sergenţii cei proşti şi duri — bine,
la uşa lui bate tot într’o formă avu Astfel este Detunata nostra: o descoperit două vechi cimitere ro bine, eu îţi spui numai atâta, că decă
tul şi săracul. minune a naturei, despre ce aceia mane, unul destinat pentru soldaţi m’oi vede într’un chip, atunci....!".
Pe preotul bun nu-1 reţine nici din noi, cari avem prilejiul a o ve şi altul pentru sclavii, lucrători în
viscolul cel mai tare, nici depărta dea adese-orl, nu ne dăm sema în mine Aceste condiţioneză o locali POSTA REDACŢIUNEI.
rea, nici bâlele cele lipiciâse, nici destul. Munteanul, care şî pasce li tate romană în apropiere.
1
D-lui E. F. Povestea „Finul lui Dumnezeu * a
frigul, când se cere să târne untde niştit caprele pe la pâlele Detunatei Detunata golă are o înălţime f)S oliţă, publicată, în diarul nostru. Manuscriptul
lemnul cel vindecător pe ranele ce se miră când vede, că vin se admire de 1182 m. peste faţa mărei, er De îl veţi primi.
lui rănit. Timpul de Dumineca şi stâncile lui călători din ţări depăr tunata flocâsă este ceva mai mică, D-lui... în r r a Poesiile fiind slabe, nu
U :0V
sărbători el îl petrece la altar şi în tate. El însă trebue să scie, că o având 1168 m. se pot publica.
mijlocul fiilor săi sufletesc!, pe cari stâncă mărâţă, cum e Detuuata, nu Cineuu, dieoesa Gherlei. Poesia e defectuosă, ?
scirea firă importanţă, deci nu se pot publica.
trebue să-i înveţe catechismul, filo- se găsesce ori şi unde şi trebue să
bl fia cea mai înaltă a poporului. mergi departe, pănă în Scoţia, ca Ii i t e r a t u r ă.
Luminaţi poporul! Acesta este să-i afli părechea! Dietetica poporală, scrisă cu deosebită împărtăşire importantă. Chiar şi o gus
chiămarea preoţilor români! Să de Mai amintim aci, că lângă De consideraţiune la modul de veţuire a ţă tare moderată de mâncări greu de mistuit
părteze ignoranţa şi superstiţiunile tunata să află o casă forestieră, în ranului român, scrisă de d-1 Simeon Stoica, aduce adeseori suferinţe de stomac, care la
din sânul poporului, acesta este mi care sunt cuartire pentru călători, er medic pensionat. Uarte tipărită cu ajutorul început apare cu dureri de stomac, rîgăell,
siunea preotului. Atunci şi numai la pâlele ei, în partea de mecţăcţi- Asociaţiunei transilvane, având în text un vărsături etc. Contra acestor apariţiunl de
atunci putem spera o fericire mai apus, ascuns în brădet, să află un număr mare de ilustraţiuul. E o bună şi bole cel mai bnn mijloc cu efect este
durabilă, numai atunci generaţiunea mic gheţar, un isvor, îngrădit cu petri, preţiâsă călăuză pentru ţăran, oa şi pentru Dr. Eosas Lebensbalsam din farmacia d-lui
tineră |va împleti cununi pe mor unde şi în cel mai cald timp de vară orl-ce familie, arătându-i cum să-şi păzâscă B Fragner, Prag 205—HI. Se pote că
mintele nâstre, şi binecuvântând ţă- să găsesce ghiaţă. sănătatea, cum să se hrănâsoă, cum să păta în tote farmaciile. Să se ferâscă de
rîna va 4ice: „Ve4l, acolo dârme Icâna, ce ne-o plăsmuim despre trăâscă şi de ce să se ferâscă pentru a se imitaţii.
botezul căreia am ohiămat şi pe Suoiu Pe nesc. Eu scobiam literele în pâtră, âr fra Că cjâu eu ţi-oih spune Intr’o Joi, mergând la Vaşarheiu, ârăş-
tru. Acesta e acel Suciu Petru, care tre tele cu o ţeve de cucută sufla pravul, Săraca-mî de mine, — i-am cercetat. Era tatăl Iancnlui acolo, om
când în Moldova, unde avea un frate, Geor- şi aşa am isprăvit epitafiul, precum se vede Cine m’a înşelat frumos, înalt, îmbrăoat în port românesc:
ge, a studiat dreptul şi în Dresda (Saxonia) şi astăcjl pe cruce! De m’a sărutat, oiâreol de habă, peptar cusut cu fir de aur,
a depus doctoratul, apoi a funcţionat ca Tot în acest an a fost procesul feri Săraca-ml de mine, un şerpar ţintuit asemenea ici colea cu
profesor în Iaşi. citului Episoop loan Lemeni. A eşit o co De m’a sărutat. aur, om ca de 50—51 ani.
In 1844, 2 Decemvre, mi-s’a născut misie ou Episcopul rutân Gaganeţ. Resul- Un voinic înalt — „Aucjî Avrămuţ" a 4is cătră Iancu.
altă copilă, Maria, astăcjl preotâsă în Sub- tatul e cunoscut, mai mulţi profesori şi Ca un fir de brad. „Numai acjl mai stau, prea mult am zăbovit,
pădure, măritată Anoa. Copila oea dintâiiî teologi au fost eliminaţi, precum : Simeon Sprîncenile lui am şi eu lucrurile mele pe acasă; dâcă mai
a murit peste puţin. Bărnuţ, Dimitrie Boer, Vasilie Ladislau Pana corbului, sunt creditori, să vină să-i plătesc".
La 1845 fratele meu Vasilie a întrat Pop, mai în urmă baron, Dr. Iosif Pop, Ochişorii lui Veneau creditorii, şi toţi cu galbeni
în teologia, ca primianit, âr în 1846 Hal care s’a aruncat în Târnava-mică de pe Mura câmpului, erau plătiţi.
Ier Lajos lipsindu-se, a mai cerut dela tatăl podul Jidveului şi s’a înecat. Câţi au ră Dragă faţa lui Intr’o cfl na’au cercetat Iancu şi Bo
meu bani şi nevoind să-i mai împrumute, mas în viâţă, toţi erau în Vaşarbeiiî la tabla Spuma laptelui, — loga la casa mea în Ohirileu. Ei merseră
a vândut moşia zălogitâ de tatăl meu lui regâscă oancelistl practicanţi. Acolo era Săraca-mi de mine. din Vaşarheiu la Molomfalău la Vlăduţ,
■Covrig Mihailă, fătul din Mirasteu. Tatăl şi Avram Iancu şi Iacob Bologa, locuiau Spuma laptelui, născut din tată român şi din mamă ungu-
meu şi-a recăpătat cei 400 fl. oonv. şi s’a în casa unde fusese mai de mult spitalul Săraca-mî de mine, râică. El s’ar fi ţinut buouros şi de Ro
mutat la miue, însă şi-a făcut casă deschi- vechiu. Când mergeam Joia (cji de târg) Nu mă bate taică, mâni, se împretinise ou canceliştii. Dela
jlinit, unde locuia şi fratele meu Vasilie. în Vaşarheiu, îi cercetam. Pe profesorii din Nu mă bate maioă, el au venit la mine în Ohirileu, era şi fra
In Februarie a acestui an a murit preotâsă Blaşifi Ladislau Pop şi Dimitrie Boer îi Că el s’a jurat tele meu Vasilie acasă. I-am ospătat cum
fratelui meu loan, preot în Hidra, şi a ră ounosceam şi mă cunosceau şi dânşii. Cu Săraca-mî de mine, se cade, preotâsă mea scia să gătâscă mân
mas văduv, cu doi copii, Susana şi Alexan Bologa şi Iancu pe astă cale am făcut cu- Că mă va lua cări, ca orl-ce bucătărâsă, apoi atunol nu
dru. Tot în acest an, în 24 April la St.- noscinţă. Când se va ’nturna, eram sărao ca mai ’nainte. Aveam şi jur
Georgiu, mâre şi mama mea în etate de Bologa era un tinăr vi al, cântăreţ Săraca-ml de mine, nale la casă: „Gazeta", „Fâia pentru minte
>63 ani. I-am cumpărat o cruce de petră mare, ne cânta mai multe versuri românescl, Să fiu soţia sa. inimă şi literatură", „Organul Luminării",
dela Uiâra, nescrisă. Eu cu fratele meu mai ales cu predilecţiune cânta: Bologa având un organ pefect argin „Fâia poporului". Din 1847 sunt prenume-
Vasilie ne-am făcut la faur nisce unelte Nu mă bate taică, tiu, cânta cu atâta efect şi dulcâţă acest rant al „Gazetei Transilv." pănă în mo
mici de scobit şi am făout şi epitafiul lati Nu mă bate maică, cânteo, oât l’ai fi ascultat pănă-i lumea. mentul de faţă. (Va urma).