Page 62 - 1898-11
P. 62

Pagina 6.                                                           GAZETA TRANSILVANIEI                                                                     Nr. 261—1898-

                              Loc deschis/)                   du-se  odată  în  holde,  nu  piere  aşa  uşor,                                             deduce,  că  a  trebuit  să  esiste  aici  şi  fabrici
                                                              ci  trebue  să  întrevină  omul  cu  anumite             P  O   V   E  Ţ   E  .             de zahăr.
                              Braşov, 2B Noemyre n. 1898.
                                                              mijlâoe,  cari  aplicate  cu  cunoscinţă  şi  la                                                 După  1490  au  importat  din  America
                      Mult stimaţi amici şi cunoscuţi din Bra­  timp,  îl  fac  în  cele  din  urmă  ou  neputinţă                                        sfeclele  de  zahăr  şi  de  atunol  pe  încetul
                 şov  şi  împrejurime!  In  scurtul  timp,  cât  am   de a mai pută rodi.                        Limba  omului  —  o  sabie  cu  doue  cultivarea  trestiei  de  zahăr  a  dat  înapoi,,
                 petrecut  între  voi,  mi-aţi  câştigat  simpatia                                          tăişuri.  Nu  esistă  nici  un  mădular  al  cor­
                                                                    Tăciunele  grâului  se  ţine  de  familia                                             aşa  că  aZl  numai  pe  insulele  Cuba  şi  lava
                 şi  iubirea  mea  perpetuă.  Din  incidentul
                                                              părăsitelor,  său  a  ciupercilor,  care  ca  şi   pului  omenesc,  prin  care  diavolul  ne  pâte   şi  în  Brusilia  se  mai  cultivă  trestia  de-
                 unui  avansament  în  cariera  mea,  am  fost
                                                              acestea  cresce  pe  trupul  altor  plante  său   înşela  şi  duce  la  peire  aşa  de  uşor,  ca   zahar.
                 silit  a  mS  depărta  repentin  dintre  voi  spre
                                                              putreziciuni.  El  este  de  două  feluri;  făinos  printr’o  gură  nechibzuită.  Prin  aoâsta  se               *
                 a-ml  ocupa  noul  post,  la  care  am  fost  chiă-
                                                              şi  grăunţos.  Cel  dintâiîi  atacă  numai  o  nasc  o  mulţime  de  greşeli  şi  păcate.  Cât   Din viaţa unui făcetor de rele.
                 mat.  împrejurarea  acâsta  m’a  oprit,  în  con­
                                                              parte  a  grăuntelui,  âr  cel  de  al  doilea  de  uşor  pâte  păcătui  cine-va  cu  limba,  a   Din  Roma  se  scrie  următorele:  Viola
                 tra  voinţei  mele,  de  a-mî  putâ  împlini  o                                                                                                                                     r
                                                              atacă  grăuntele  întreg,  prefâcecdu-1  în  tă­  arătat  înţeleptul  Sirach  prin  cuvintele:   renumitul  făcător  de  rele,  care  numai  de  2
                 sfântă  datorie  şi  o  caldă  dorinţă  a  mea,
                                                              ciune.  După  cercetările  naturaliştilor,  cău­  *  „Mulţi  au  picat  prin  ascuţitul  săbiei,  dâr   ani  s’a  reîntors  în  comuna  sa  natală  Ab-
                 de  a-ml  lua  în  persână  un  rămas  bun                                                                                          1
                                                              şele,  cari  dau  nascere  tăciunelui  de  grâu,  tot nu aşa demidţl ca prin limba lor proprie.'  ruzzi,  din  închisorea  de  34  de  ani,  Zii !©'
                                                                                                                                                                                                  0
                 dela voi.
                                                              sunt următorele:                                   Dâr  va  întreba  cineva,  la  oe  ni-a  dat  trecute,  îmbătându-se  a  omorît  un  bărbat
                      ’Ml  rămâne,  ca  pe  calea  acâsta  să  vă
                                                                    Dâcă  pe  timpul  când  au  să  se  întă-  DumneZeu  din  capul  locului  acest  mădular  tînăr  şi  apoi  a  dispărut.  Acest  omor  e  al
                 mulţămesc  de  încrederea  şi  iubirea,  ce  din
                                                              râscă  grăunţele  plouă  şi  apoi  îndată  se  care  aduce  atâta  nevoie?  —  De  aceea  30-lea  din  câte  a  săvârşit  renumitul  Viola.
                inimă  curată  mi-aţl  dovedit’o  totdâuna  şi
                                                              face  s6re,  atunci  grăunţele  se  înmoie  şi  pentru-că  el  aduce  şi  atât  de  mult  folos,  Cariera  sa  urîtă  şl  a  început’o  în  etate  de
                 pentru  cari  vă  rămân  pururea  dator  şi  re­
                                                              uscându-se  aşa,  se  face  tăciune  din  ele;  ba  dâcă  suntem  cu  băgare  de  sâmă,  atunci  18  ani,  omorind  pe  un  concurent  al  său
                 cunoscător.  Rămas  bun,  vă  c}ic  la  toţi,  şi
                                                              dâoă  se  duce  gunoiQ  prâspăt  pe  loc,  apoi  limba  ne  aduce  numai  folos  nu  şi  daună.  din  pismă.  Viola  a  străpuns  pe  concurentul
                la revedere, când va fi posibil, în viitor!
                                                              se  sâmână  îndată,  atunci  încă  se  face  tă­  Limba  e,  ce-i  drept  o  sabie,  dâr  şi  sabia  său  în  mijlocul  pieţii  în  faţa  âmenilor  şl-a
                            Ou distinsă stimă şi caldă iubire   ciune,  fiind-că  gunoiul  prâspăt  conţine  în   se  pote  intrebuinţa  spre  două  scopuri.  Dâcă  pus  cuţitul  sângeros  în  buzunar  şi  a  mers
                                     Gavriil Maroş,           cele  mai  multe  caşuri  sămânţă  de  tăciune;   o  întrebuinţezi  contra  inimicului,  atunci  ea  într’o  trafică  din  apropiere,  de  unde  şl  a
                             subsecretar în direcţiunea reg. ung.
                                                              dâcă  se  sâmănă  grâu,  care  nu  a  fost  copt   este  pentru  tine  un  instrument  folositor,  cumpărat  tutun  şi  liniştit  şl-a  aprins  pipa,
                                       de finanţe.
                                                              de  ajuns;  dâcă  se  sâmână  prea  târziu  colo  dâcă  te  vulnerezi  însă  cu  dânsa,  atunci  nu  âr  dintre  omeni  nimeni  n’a  îndrăznit  să-l
                                                              prin  postul  Crăciunului;  decă  pământul,  în   e  ferul  de  vină  la  acâstă  vulnerare,  ci  prindă.  Acâsta  s’a  întâmplat  la  1860,  când
                      Câtră  P.  T.  Domne!  Prin  acesta  îmi   care  se  sâmână  grâul  e  rău,  sarbăd  şi   voinţa or’ nechibzuinţa ta proprie.       era  obiceiul,  că  cei  dela  putere  folosiau
                împlinesc  numai  o  datorinţă  plăcută,  când   rece;  dâcă  timpul  când  înfloresce  grâul  e   Aşa  se  pote  întrebuinţa  şi  sabia  lim-  astfel de omeni pentru scopurile politice.
                atrag  atenţiunea  onor.  mele  clientele,  că
                                                              ploios,  umed  şi  rece  ;  dâcă  se  sâmână  grâu  bei  spre  două  scopuri:  Ascuţesoe-o,  spre  a   Viola  şl-a  alcătuit  o  bandă  întrâgă
                vencjarea  pentru  sărbătorile  Crăciunului  din   atăcat de tăciune ş. a.                  acusa  păcatele  tale  proprii;  nu  o  întrebuinţa  din  omeni  asemenea  lui,  cu  cari  acum
                ăst  an  se  va  începe  în  28  1.  c.  şi  cumcă                                          însă  spre  a  vătăma  pe  fratele  tău.  De  aceea  ajuta  Papei  acum  Bourbonilor,  din  care
                                                                    După  numărose  încercări  plugarii  har­
                t6te  stofele  de  ârnă  se  vor  vinde  cu  pre­
                                                              nici  au  putut  afla,  că  sămânţa  sâu  sporii  a  încunjurat  DumneZeu  limba  cu  zidul  causă  Viola  umplea  de  grâză  ţinuturi  în­
                ţuri considerabil scăcjute.                   tăciunelui  după  un  an  îşi  perd  puterea  lor  drept  al  dinţilor  şi  al  buzelor,  pentru-oa  să  tregi.  Odată  Bourboniştilor  li-s’au  urît  de
                      Mă  rog  a  se  convinge  ori  şi  cine  des­                                         nu  potă  vorbi  nebunii  în  mod  uşuratec  şi  atâtea  fapte  sângerose  şi  au  prins  pe  Viola
                                                              roditâre.  De  aceea  ei  Zi°?  că  grâul  vechili
                pre acâsta.                                   se  pote  sămăna  şi  dâcă  a  fost  încât-va  ata­  fără  de  luare  aminte.  Ţine-o  deci  în  freu.  şi  pe  alţi  consoţî.  Pe  renumitul  căpitan  de
                                 Cu totă stima                cat  de  tăciune,  căci  de  cum-va  nu  se  ivesce  Dâcă  nu  voesce  să  asculte,  atunci  pedep-  bandiţi  l’au  internat  în  arestul  din  fortă-
                                         Bobert Weber,
                                    (Braşov, Strada vămii 5.)  vr’una  din  căuşele  mai  sus  amintite,  nu  sesce-o  cu  dinţii.  E  mai  bine,  ca  ea  să  râţa  Aquila.  Viola  împreună  cu  alţi  doi
                                                              mai produce tăciune.                          sufere  acuma,  când  voiesce  să  păoătuâscă,  arestaţi  au  spart  uşa  închisorii  şi  după-ce
                                                                                                            câte-va  muşcături  durerose,  decât  ca  să  au  urcat  mai  multe  ziduri  înalte,  au  ajuns
                                                                   Dâcă  totuşi  suntem  siliţi  a  sămăna
                                                                                                            gâmă  în  focul  etern  înzadar  după  un  strop  la  zidul  esterior  al  fortăreţei.  Aici  auZiră
                                                              grâu  atacat  de  tăciune,  atunci  luăm  două
                                                                                                            de  apă  şi  să  fiă  lipsită  de  ori  oe  mângâiere  apropiindu-se  paşii  sentinelei,  âr  Viola  Zise
                                                              chilograme  pâtră  vânătă,  pe  care  o  topim
                                                                                                            (S.  Ioan  gură  de  aur,  Catech.  I.)      soţilor  săi:  „Sentinela  numai  odată  pote
                                                              în  apă  caldă,  apoi  o  amestecăm  cu  300  -
                            Tăciunele de grâu.                                                                                                           puşca.  (Pe-atuncI  încă  nu  erau  puşcile  cu
                                                              400  litre  de  apă  rece,  pe  care  o  turnăm
                                                                                                                                                         repetiţie).  Să  năvălim  de-odată  asupra  sen­
                      Nimic  nu  este  mai  rău  şi  mai  păgu­  peste  grâul  pus  în  ciubară,  unde  se  ames­
                bitor  pentru  grâne,  decât  tăciunele  (mă-  tecă  bine  şi  apoi  se  lasă  de  sâra  pănă  di-   MULTE ŞI DE TOTE.                   tinelei  şi  astfel  o  putem  împedeca  să
                                                                                                                                                         pusce“.  Toţi  trei  bandiţii  stăteau  în  rând,
                lura),  oare  cresce  şi  el  în  spice  asemenea  minâţa  înmuiat.  Ou  două  chilograme  pâtră
                                                                                                                                                         Viola  era  în  mijloc;  şi  când  sentinela,
                grâului  şi  mai  nu  se  deosebesce  de  acesta,  vânătă  se  pot  face  10  —  12  hectolitre  de
                                                                                                                       Din istoria zahărului.            care  nu  simţise  nimic,  se  apropiâ  de  ei,
                decât  la  b6be,  cari  în  loc  de  grăunţe,  dau  grâu.  Diminâţa  se  scote  apoi  din  ciubăre
                                                                                                                 Se  Zice,  că  aşa  cam  pe  la  300—600  aceştia  la  un  semn  dat  de  Viola,  au  sărit
                un  fel  de  materiâ  nâgră,  care  la  început  se  întinde  la  sâre  să  se  usce  şi  apoi  după
                                                                                                            după  Ohristos  s’a  aflat  trestia  de  zahăr,  asupra  ei.  Viola  însă,  fiind  astut  s’a  retras
                este  mole,  âr  după  aceea  devine  făinosă.  două-trei Z^ 6 se  pote sămâna.
                                                                                                            care  pănă  atunci  a  fost  necunoscută.  In  la o parte aşa că a putut scăpa norocos.
                Cu  ocasiunea  îmblătitului,  acâstă  materiă      Un  alt  mijloc  în  contra  tăciunelui  de
                                                                                                            vâcul  al  6-lea,  când  Arabii  aflară,  că  în   Ou  altă  ocasiune  se  presentă  înaintea
                ese  din  plâvă  şi  umple  cu  un  praf  negru  grâu,  inventat  acum  de  curând  la  Oraiova,
                                                                                                            India  se  află  un  material  dulce,  au  învăţat  lui  Viola  doi  tineri,  cari  s’au  refugiat  dela
                funinginos  nu  numai  grăunţele  de  grâu,   în  România,  de  Ioan  Pefea  sub  marca
                cu  cari  au  crescut  împreună  ci  şi  pe  îm-   „Floricu“,  este  aşa  numita  salamură  de   fabricaţiunea  lui  şi  au  cultivat  şi  ei  trestia  asentare  şi  1  rugară  să-i  primâscă  în  banda
                                                                                                            de  zahăr  şi  în  scurt  timp  atât  s’a  lăţit  lui.  —  „Aveţi  voi,  ştrengarilor,  curaj?  îi
                blătitorî.                                    murat  sămânţele  de  grâu  (un  fel  de  sare
                                                                                                                                                                                        u
                                                                                                            acâsta,  încât  s’au  format  oraşe  întregi,  oarl  întrebă  Viola.  —•  „Da,  avem  !   răspunseră
                      Praful  acesta  de  tăciune,  ce  se  răs-  amestecată  încă  cu  câte-va  materii),  care
                                                                                                            cultivau trestia de zahăr.                   aceştia  fălindu-se.—  „Bine,  mai  întâiă  însă
                pândesce  cu  ocasiunea  îmblătitului,  nu  este  se  vinde  în  pachete  de  câte-o  jumătate  de
                                                                                                                                                                                   w
                                                                                                                 Dela  Egipteni  au  învăţat  cultivarea  am  să  vă  pun  la  probă  !   Viola  i-a  condus
                alt-ceva  decât  sămânţa  seu  sporii  tăciu­  chilogram,  pe  cari  stă  scris  şi  modul  în-
                                                                                                            acestei  plante  şi  Spaniolii  şi  deja  la  1160  într’o  pustietate,  unde  un  păstor  aprig  îşi
                nelui  viitor.  Aoeştia  se  acaţă  de  grăunţele  trebuinţărei  ei.  Salamura  numită,  după  cum
                curate  şi  sănătâse  ale  grâului  şi  le  fac  mai  se  vestesce,  ajută  într’un  mod  vădit  şi   numai  în  Motril  au  fost  14  fabrici  mari  de  păşcea  turma.  O  măciucă  sdravănă  avea
                                                                                                            zahăr  şi  pe  29  mii  hectare  de  loc  se  cul­  acest  păstor.  —  „Omorîţl  pe  păstor"  le
                de  tot  negre,  aşa  că  măcinându-se  în  starea  crescerea  şi  desvoltarea  bobului  şi  nimi-
                                                                                                            tiva trestia de zahăr.                       porunci  Viola  celor  doi  candidaţi  de  ban­
                acâsta,  pânea  făcută  din  asemenea  grâu  cesce  tot-odată  .şi  sămânţa  tăciunelui  de
                încă  se  face  nâgră  de  tot.  De  aceea  trebue  grâu.  La  acelaşi  resultat,  ajungem  şi  dâcă   Pe  timpul  răsbâielor  cruciate  trestia   diţi.  Aceştia  zăpăciţi  priveau  spre  coman­
                să  se  spele  grâul  în  apă  curată,  pentru  a  înmuiăm  grâul  atăcat  de  tăciune  în  apă   de  zahăr  a  fost  cunoscută  şi  în  Veneţia,   dantul  lor.  Intr’aceste  Viola  îşi  scâse  pum­
                pute  face  din  el  o  pâne  eevaşl  mai  bună  sărată  şi-l  lăsăm  în  acea  apă  de  sâra  pănă   Germania  şi  Ungaria.  Pe  timpul  regelui   nalul şi se apropiâ do păstor.
                şi mai albă. Tăciunele de grâu, încuibân-     diminâţa.                                     Matia  în  Ungaria  trebue  că  se  cultiva  pe    Când  acesta  observă  planul  banditului,
                                                                                                           un  teren  estins  trestia  de  zahăr,  deorece   îşi  apucă  măciuca  în  amândouă  mânile  şi
                                                                                                           Matia  a  făcut  dar  Beatricei  o  grădină  plan­  aşa  se  aruncă  spre  bandit.  După  o  luptă,
                      *) Pentru cele cuprinse în rubrica acesta,
                Bedacţiunea nu ia răspundere.                                                              tată cu trestiă de zahăr. Tot de aci se       tsribilă  scurtă,  dâr  sângerâsă,  păstorul  era-
                                                                                                                                                         întins mort pe pământ.
                                                                                                                                                               —  „Vedeţi  ştrengarilor  (Zise  Viola
                        Să vă văd bătuţi odară,                       Cine n’are viaţă, măre,                      Cele rele Zi© că-s bune,              celor  doi  feciori,  cari  tremurau  de  frică)
                        Cum m’aţi bătut voi ca orbii!                 Ş’al mântui, nu putem.                       Cum sunt ei deprinşi de mult.         acâsta  e  măestria  bandiţilor.  Acum  însă-
                                                                                                                                                         căraţi-vă  acasă  şi  mai  bine  alegeţi  la  ma­
                                                                                                                   Şi la vreme tot ce are,               mele vostre fasole .
                                                                                                                                                                         u
                        N’ar mai fi de voi pomană,                    Nucul Zi°  °’  fi bine,
                                                                               e
                                                                                 ar
                        Pasări cu ciocul de fer,                      Dâcă omul s’ar gândi,                        Nucul de tâlhari ascuns,                                   *
                        In pustiu să n’aflaţî mană                    Pă nu facă oum îi vine,                      Dă la toţi fără cruţare,                            Teatrul la TurcT.
                        Şi nici o milă la cer.                        Oi cum cei buni ar dori.                     Tot ce bine el a pus.                      La  Turci  esistă  două  teatre:  unul
                                                                                                                   Nu de frică, ci de voie; —            pentru  bărbaţi  şi  altul  pentru  femei.  Acâsta.
                        Că voi n’aveţl nici o lege:                   Cel rău nu vede ce-i bine,                   Si tâlharii dâcă-ar sci,              din  causă,  că  bărbaţilor  nu  le  este  ertat  să-
                        Nu-i nimica bun în voi,                       Şi mulţi răi sunt pe pământ,                 N’ar avâ nici o nevoie                stea împreună cu femeile.
                        Când îi căta, n’ai ce-alege:                  Oare fac, cum lor le vine,                   Pâră vreme-al jăfui.                       La  teatrul  femeesc  numai  actorii  sunt
                        Tot e putred şi gunoiu ! u                    O ’ndrepta-i-ar Domnul sfânt!                                                      bărbaţi;  musica,  servitorii  şi  întreg  perso­
                                                                                                                   Dar’ ei fac, cum lor le pare,         nalul  e  compus  numai  din  femei.  Ca  să  ca­
                        Dar’ tot nucul trage scurta,                  Că prea mult pământ în lume                  Praznicul nu sciu când e;             pete  un  loc  mai  bun,  Turcoicele  merg  la
                        Căci el e prea răbdător                       Se ’nvârte numa ’n zadar                     Nucul ţine sărbătâre,                 teatru  forte  de  vreme,  cu  câte  2  ore  îna­
                        Şi mişeii i-au copt turta; —                  Şi să pierde fără nume,                       Când dă tot, fără de ce.             inte  de  începerea  representaţiunei.  Ca  să-
                        Nu sciu ce-o fi ’n viitor...                  Dar’ în urmă lasă-amar. —                                                          nu  li  se  urască,  îşi  duc  cu  ele  diferite  lu­
                                                                                                                   Nucul pentru el n’adună,              cruri  de  mână  şi  de-ale  mâncărei:  câsă,.
                        Semne rele să arată:                          O ce tristă moştenire                         Ci pare căi gânditor,                fumâză,  bâu  cafele  şi  mânâncă  ca  la  ele
                        N’aţI aucjit cucuveicl,                       Celor care le-a rămas                         Ca şi inima cea bună,                acasă,  aşa  că  sala,  care  e  plină  pe  jos  cu
                        Voi, pe oase nici odată,                      Amarul spre stăpânire,                       Pentru alţii ’n viitor.               apă,  vărsată,  cu  pete  de  cafele,  cu  coji  de-
                        De când ţeseţl ca suveici?                    Intr’astă lume de năcas!                   Braşov, 8 Noemvre 1898.                 portocale,  sfărîmăturl  de  pâne  etc.,  sâmănă
                                                                                                                                             I. Oariu.   mai mult a grajd.
                        Cam rele prevestitore                         Nucul multe ar mai spune,                                                               Intre  privitore  cele  mai  multe  nu
                        Semnele ce le vedem :                         Dar’ mişeii nu-1 ascult:                                                           pricep ceea ce se jâcă,. dâr tocmai acestea.
   57   58   59   60   61   62   63   64   65   66   67