Page 85 - 1898-11
P. 85

Nx. 256 - 1898                                                           GAZETA TRANSILVANIEI                                        ____________________ Pagin 5.

         curios,  dâr  dovedit,  că  otrava  şer­      pletă  scriere  despre  eroul  Pintea.  In  ea  '  ‘  gros  de  pae.  Diminâţa  a  prins  găina  ninţă;  păstorii  însă  n’au  dat  ascultare.  Cen­
                                                                                                                                                                        f
         pilor  se  pote  bea,  căci  în  stomac       se  cuprind  forte  interesante  tradiţiunî  şi   cu  nărav,  a  căutat’o  de  ou,  şi  dâcă  trul mişcărei era localita ea Stane.
         nu  face  nici  un  reu;  numai  în  sânge    istorisiri  din  tote  părţile,  pe  unde  a  um­  a  simţit  că  are,  a  băgat’o  în  cutie   In  diminâţa  qilei  de  9  Septemvre
                                                       blat  Pintea.  Se  află  de  vendare  la  tipo­
         se  n’ajungă.  Se  înţelege,  că  dâcă  ai    grafia  „A.  Mureşianu   în  Braşov  şi  la  au­  şi  a  închis’o.  Acolo  găina  a  ouat,  1798,  sorele  răsări  ca  tot-dâuna  peste  cul­
                                                                           44
         vr’o  rană  la  buze,  ori  în  gură,  te  torul  în  Beteag  (Retteg).  Preţul  20  cr.  (cu  dâr  îndată  ce  a  eşit,  a  şi  că4ut  mea  munţilor  Elveţiei.  Piscurile,  acoperite
         poţi  otrăvi  aici,  sugând  veninul  şar­    posta 23 cr.).                               printre  şipcî  şi  s’a  oprit  pe  paele  de  cu  ghiaţă,  străluceau  ca  argintul.  Omenii
         pelui.  Deci,  deşi  sugerea  e  cel  mai                          *                       sub  cutie,  de  unde  ’1  putea  lua.  erau  însă  cuprinşi  de  o  mare  nelinişte,  şi
         sigur  mijloc  de  a  scote  otrava  şer-          Minunate sunt pentru popor scrierile    După  acesta  i-se  dă  drumul  găinai  se  adunară  în  grupe.  Aveau  privirile  ful-
         pelui,  ea  e  primejdiosă  altfel.  Omenii   fericitului ioan Creangă, cari conţin cele   pănă  a  doua  (ţi  de  diminâţă,  când      gerătore  şi  pumnii  încleştaţi.  De  pe  tâte
                                                       mai drăgălaşe poveşti, istorisiri, poesii etc.
         prin  ţerile  calde,  car!  umblă  desculţi,   N’ar trebui să lipsescă aceste scrieri nici   reîncepem operaţiunea seu se ţine în­      costele  şi  din  tote  văile  se  adunau  păstori,
         îşi  dresâ'ză  cânii  aşa,  că  dâcă  stă­    dintr’un sat, în care esistă cetitori români,   chisă  vre-o  4—5  rjfie  în  cutie,  apoi   vânători  şi  ţărani  înarmaţi.  Unii  aveau
         pânul  e  muşcat  de  un  şerpe  —  şi  căci ele procură cetitorului nu numai forte î     (îi  dăm  drumul  o  (ţi  şi  ©   o  închi­   pusei  şi  alţii  lănci  şi  cose.  Veniau  în  tă­
                                                                                                                                   r
                                                                                             1
         pe  acolo  sunt  fârte  mulţi  —  cânele      plăcute momente de petrecere, der îi dau     dem.  Acesta  se  face  în  timp  de  15  cere şi cu hotărîre.
                                                       şi forte preţiose poveţe şi învăţături. Tote
         linge rana şi suge otrava.                    scrierile la-olaltă costă numai 1 fl. trimise   (ţile,  apoi  încercăm  găina,  decă  s’a       In  apropiere  de  Stanz  se  afla  o  că­
               Contra  otrăvirii  cu  gâzurî  (d.  e.   francat şi se pot căpăta la tipografia „A.   lăsat  de  nărav;  încercarea  se  face  suţă  ţărănâscă.  Uşa  era  prinsă  cu  un  zăvor
         în  odăi,  în  care  se  nasce  gaz  de  Mureşianu“ în Braşov.                             astfel:  se  pune  sub  ea,  în  momentul  de  lemn,  căci  n’avea  de  ce  să  se  târnă  de
         mangal,  ori  se  scurge  printr’o  spăr­                                                  când  e  să  ouă,  un  ou  de  porţelan  hoţi.  Păreţii  erau  făcuţi  din  bârne  şi  cră­
         tură  gazul  de  luminat,  ori  în  peşteri                                                aşe(ţat pe ceva, ca se nu cadă printre  păturile  astupate  cu  muşchi.  Ferestrile
         gazurile  ameţitore,  ori  prin  saline,                 ULTIME SOIRI.                     şipcî;  decă  găină  nu  încercă  săi  aveau  plăci  mici  de  sticlă  prinse  cu  plumb.
         prin  galerii  etc.),  trebue  se  scotem                                                  mănânce,  e  semn  că  s’a  desveţat  de  Podela  consta  din  pământ  galben  bătut
                                                            Viena,  1  Decemvre.  Din  inci­
         pe  cel  ameţit  la  aer  curat,  se-1  des-   dentul  jubileului,  Majestatea  Sa  a      a  mânca  ouă  şi  putem  să-i  dăm           bine.  In  mijlocul  odăii  se  afla  o  masă  fă­
         brăcăm  pănă  la  piele,  ca  se-1  res-      dat  amnestie  în  Austria  tuturor  ace­    drumul.  In  cas  contrar  n’avem  decât  cută  din  topor,  în  jurul  căreia  erau  aşe-
         bată  aerul  de  pretutindeni,  apoi  se-1                                                 să o ţinem încă în cutie.                     date  o  jumătate  duzină  de  scăunele.  Lângă
         frecăm  pe  mâni  şi  pe  pici  ore  cu  o    lor  persone,  cari  pănă  la  2  Decem­                                                   uşe  atârna  o  căldăruşe  cu  apă  sfinţită,  âr
         bucată  de  postav  uscată  şi  încălcjită,   vre  1897  au  fost  pedepsiţi  pentru                                                     de  părete  o  cruce  de  lemn.  Soba  era  alcă­
                                                       lesa  majestate,  ori  pentru  vătăma­
         âr  pe  piept  —  la  furca  pieptului  —     rea  vre-unuia  din  membrii  familiei          Scene din viaţa marelui pedagog            tuită  din  o  zidire  fără  formă.  Putea  cine­
         se-i turnăm apă rece. Dâcă t6te aces­                                                                     Pestalozzi.                    va  să  stea  pe  partea  d’asupra  sobei.  Patu­
         tea  nu  ajută,  e  semn  reu,  şi  trebue    domnităre.  Pe  cei  acusaţî,  dăr  neju­        Curagiosul părinte al orfanilor.          rile  erau  aşternute  cu  saltele  umplute  cu
         •ckiămat doctorul numai decât.                decaţi  încă,  i-a  achitat  de  sub  pro­                                                 frundă  şi  cu  muşchi.  La  masă  se  afia  lo-
                                                       cedura penală.
               3.  Scursorile  de  sânge.  Dâcă  scur­                                                    Cătră  sfîrşitul  secolului  al  18-lea  s®  chen  Wifs  cu  femeia  sa  şi  cu  patru  copiii
         gerea  de  sânge  e-  externă  şi  e  pri­                                                 făcurâ  mari  sguduiturl  şi  transformări  în  în  vârstă  de  3—10  ani.  In  blidul  de  pă­
         cinuită  de  o  rană  (tăietură,  strivire,                 E U V E Ţ E.                   Franţa.  Poporul  se  xăsculâ,  alungă  său  mânt  aburia  ciorba  de  diminâţa.  „Să  mân­
         rupere  de  os  etc.),  vom  pune  com­                                                    ucise  pe  nobili  şi  pe  preoţi,  decapita  pe  căm  !  Grăbiţi-vă,  căci  n’am  timp  de  per-
         prese  de  apă  forte  rece  —  decă  se                                                   bunul,  der  slabul  rege,  dărîmâ  tote  insti­  dut!“,  dise  tatăl.  Toţi  îşi  făcură  cruce  şi
                                                                                                                                                                      u
         pâte  cârpele  se  fiă  ţinute  pe  gkiaţă         Găinile care-şT mănâncă ouele. —        tuţiile  vechi  şi’întroduse  domnia  poporului.  cjiseră  „Tatăl  nostru .  In  timpul  mesei  tatăl
         —  dâr  în  acestă  apă  vom  pune  şi  Se  întâmplă  adese-ori,  mai  cu  sâmă            Nimenea  să  n’aibă  drept  mai  mult  decât  adesea  arunca  priviri  spre  locul,  unde  se
         oţet,  zemă  de  lămâe,  ori  vom  topi  unde  sunt  găini  multe,  că  unele  din         altul.  Să  fiă  între  toţi  libertate,  egalitate  afla  puşca  şi  asculta  orî-ce  sgomot,  ce  ve-
         în  ea  puţin  clorid  de  fier  (din  far-  ele  îşî  mănâncă  ouăle.  Pentru  a-le       şi frăţietate.                                nia  din  spre  uşă.  „Trebue  să  mergi  şi  tu
         maciă).  Cârpa  trebue  pusă  pe  rană  desvăţa  de  aâest  nărav  nu  există                    Aceste  idei  sburară  ca  nisce  scântei  cu  ceilalţi  ?“,  întrebă  femeia  neliniştită.
         de-odată,  adecă  nu  lipită  întâiu  cu  nici  un  mijloc  eficace.  Cel  mai  ni­        şi  la  poporele  vecine.  Aprinseră  şi  Elveţia.  „Fie-care  trebue!“,  răspunse  bărbatul.  „Nu­
         un  colţ  şi  apoi  aşecţată  liniştit  pe  merit  lucru  este  de  a-le  tăia  sâu  a     Familiile  nobile  apăsau  şi  aici  poporul.  mai  omenii  de  nimic  rămân  acasă.  Este  în
         rană,  ci  ore-cum  potrivită  aşa  ca  le  vinde.  Dăr  se  pote  întâmpla,  ca           Puterea  lor  fu  acum  sdrobită  prin  mai  joc  dreptatea  şi  libertatea,  Dumne(jeu  şi
                                                                                                                                                                u
         s’o  asvîrlî  pe  rană  dintr’odată,  apoi  năravul  acesta  să-l  aibă  tocmai  o         mult9  răscole.  Ou  ajutorul  Francesilor  fură  sfânta biserică ! .
         trebue  strînsă  tare  şi  schimbată  mai  găină  la  care  ţinem  şi  nu  vrem  să        reunite  tote  cantinele  sub  numirea  de  re­    „Eu  cred,  că  Francesii  voiesc  binele
                                                                                                                                                                                           44
                                                                                                                                                         44
         des.  E  mai  bine  se  ai,  în  loc  de  o  tăiem  mai  înainte  de  a  ave  câte­        publica  helvetică,  una  şi  nedespărţită.  In  Elveţiei ,  clise  femeia  cu  sfială.  „Binele? ,
         cârpă,  vată,  căci  prinde  mai  bine  va  ouă  dela  ea.  Ce  să  facem  der  ca         fruntea  republicai  se  aflau,  ca  şi  în  Paris,  întâmpină  bărbatul  supărat.  „Aşa  cum  cel
         într’ensa zemurile din apă.                   să  scăpăm  ouăle  de  lăcomia ei  ?  Să o   cinci  directori.  Intre  aceştia  erau  câţi-va  rău  doresce  binele  celui  slab  de  âuger!
               Contra  curgerii  sângelui  din  nas  păzim  câud  vrea  să  oue  şi  să  luăm       bărbaţi  harnici,  cari  lucrau  cu  entusiasm   Francesii  se  gândesc  numai  la  binele  lor!
         se  pun  comprese  cu  apă  şi  zemă  de  oul  înainte  de  al  sparge!?  De  loc!         pentru  binele  poporului.  Unii  dintrenşii  Să  stăpânâscă  şi  să  ia  tot.  Chiar  şi  pe  bu­
         lămâe,  ori  peste  ochi  şi  frunte,  orî  înainte  de  a-te  repeefi  să-l  iei,  găina   erau  amici  cu  Pestolozzi  şi  ’i  oferiră  un  nul  Dumnecjeu  voiesc  să-l  alunge.  In  Paris
         în dosul capului.                             ’l-a şi spart!                               post  însemnat  în  noul  guvernământ.  El  a  şi  făcut  acâsta.  Noi  Elveţienii  vom  apara
               Contra  scursorilor  de  sânge  in­          Acest  cas  s’a  întâmplat  de  mai     însă  se  cunoseea  mai  bine  pe  sine  însuşi,  cu  tărie  munţii  noştri,  obiceiurile  şi  cre­
         terne  sunt  bune  acidele,  acrelile  —      multe  ori  într’o  găinărie  mare,  unde    şi  răspunse:  „Nu  sunt  făcut  pentru  a  fi   dinţa  nostră.  Să  se  atingă  numai  de  aces­
         limonade  de  lămâe  şi  de  oţet,  apoi      o  găină  de  rassă  Dorking,  ţinută        slujbaş,  căci  sunt  neîndemânatec  şi  nedes­  tea şi vor vedâ ei! 44
         aşa numitul Cremor tartari, prafuri de        anume  pentru  prăsilă,  îşî  mânca          toinic  pentru  lucrări  complicate.  Yrâu  să     „Vor  într’adevăr  să  ne  răpâscă  to­
                                                                                                                                                                                           44
                                                                                                                                                     44
         eşire  afară.  La  vărsături  de  sânge,      ouăle  îndată  după  ce  le  oua,  aşa       mă  fac  învăţător!  Pentru  acâsta  ’mî-a  des­  tul? ,  întrebă  femeiă.  „Firesce,  că  tot? ,
         nu  se  pot  da  sfaturi.  Se  pote  încerca   că  proprietarul  era  cu  totul  lipsit    tinat bunul Dumne(ţeu şi mintea mea! u        strigă  bărbatul.  De  acea  vin  ei  cu  putere
                                                                                                                                                         44
         se  dai  bolnavului  apă  în  care  ai  to­   de  ouele  ei,  pe  care  ar  fi  voit  să  le     Acestă  nouă  organisare  nu  le  plăcea  armată .  „Ce  pot  să  ne  ia  nouă?“,  (fise  fe­
         pit  câteva  linguri  de  sare,  seu  chiar   aibă pentru prăsilă.                         la  toţi,  mai  ales  păstorilor  şi  muntenilor  meia  şi  se  uită  prin  prejur  prin  odae.
         sare  golă,  şi  gălbenuşuri  de  oue                                                      din  Unterwalden.  Erau  alipiţi  cu  credinţă  „Nouă  sâu  altora,  este  tot  una!   strigă  băr­
                                                                                                                                                                                44
         crude.                                             te ce a făcut proprietarul:             de  vechia  întoomire.  Voiau  să  păstreze  cele  batul.
                                          („Albina ).        Şi-a construit o cutie din şipcî       dobândite  înainte  cu  500  de  ani.  0  mânie    De-odată  liniştea  dimineţei  fu  între­
                                                 11
                                                       de brad. Tote şipcile, care formâză          furiosă  isbucni  contra  stărei  nouă  de  lu­  ruptă  de  sunetul  cornului.  Bărbatul  se  sculă
                                                       păreţii şi fundul cutiei erau la 5—6 J                                                     şi  apucă  puşca.  „Semnalul  este  dat,  sun­
                        l i t e  r a  t u  r ă  .                                                   cruri.  Se  împotriviră  cu  toţii  de  a-se  su­
                                                       centimetri una de alta. Cutia a pus’o        pune  nouei  stăpâniri,  alungară  slujbaşii  şi  tem  chiămaţl,  Dumnecjeu  să  te  aibă  în
               „Ţintea     Viteazultradiţiuni,    le­
         gende  şi  schiţe  istorice,  de  Ioan  Pop-Bete-   pe patru piciore înalte de 040 cm.     închiseră  gura  văilor.  Guvernul  Elveţiei  ’i  sfânta  sa  pază,  iubită  soţie,  şi  pe  voi,  iu­
         ■ganul. Acesta, pe cât seim, e cea mai com­   şi dedesubtul cutiei a pus un strat          învită,  ca  să  se  supună,  er  Francia  ame­  biţilor copii!  picând acestea, dete mâna.
                                                                                                                                                             44



          teu,  nu-i  trage  fără  pricină  la  tine,  de  argint  nicî  zavistnic  şi  pismăta-  singur  te  vei  căi,  dâcă,  în  loc  de  pentru  cineva,  măcar  de  ai  avâ  şi
          ca  se  nu-1  scârbescî  pe  dânsul,  că  reţ.  Oâ  zavistia  nu  te  va  lăsa  nicî  câştig, pagubă vei dovedi.                        îndoită  siguranţie,  âr  de  te-ai  făcut
          sciut  este,  că  nici  ţie  nu  ţî  va  plăcea,  îutr’o  vreme  a  te  odihni,  nicî  a  în-   §.  27.  Dâcă  ai  dobândit  slugi  chizaş, sileştete curând a te mântui.
         •dâcă  altul  cu  muşterii  tei  asemenea  betrâni.                                        şi  calfe,  subiecţi  bunî  şi  credincioşi,        §.  31.  Dâcă  făgăduescî  cuiva
          ar  urma;  pentru  aceea  der  se  păcjirn        §.  24.  Prin  sciinţă,  lucru  furat  cu  care  te-ai  deprins,  şi  care  s’au  vr’un  ajutoriu,  sâu  alt  ceva,  îngri-
         •st. poruncă, care (ţice, că ce ţie nu-ţî  (răpit)  nu  cumpăra  (şi  omului  ne­          deprins  cu  ale  prăvălii:  sâu  a  casei  je8ce-te  a-1  şi  sevîrşi  şi  a-1  împlini.
          place,  altuia  nu  face:  şi  ârâşî,  ceea-  drept  parte  nu  ţine,  fiă  măcar  şi  ru­  ştiinţe,  ş.  a.,  lesne  nu-i  schimba,  nicî  Că  cel  ce  făgăduesce  şi  pe  urmă  nu
         ce  voescî  aţi  face  şi  a  dobândi  tu  denia  ta),  că  în  loc  de  câştig  îţî  va  nu  te  scârbi  pentru  plata  ce  le  dai,  împlineşte,  este  ca  sârele  care  stră-
          dela ei, fă şi tu lor asemenea.              aduce  pagubă  şi  ocară,  şi  mai  pe  că  sluga  vrednică  nu  va  lua  plata  lucesce, der nu încăl4esce.
               §.  21.  Decă  va  veni  vr’un  cum­    urmă şi blăstem dela cel păgubaş.            în  zadar,  ârâ  cel  ce  preface  slugile         §.  32  Numele  teu  lesne  nu-1  în­
         părător  (muşteriu),  care  nu  stă  bine          §.  25.  Ori  ce  vei  da  afară  scrie  pe  ceas,  nu  se  foloseşte,  ci  mai  datora,  âr  dâcă  l’ai  îndatorat  pen­
         în  credetul  seu,  pre  unul  ca  acela  nu  şi  apoi  dă,  er  ce  iai  pănă  când  nu  mult  să  păgubeşte;  cine  nu  va  tru  ceva,  silesce-te  îngrabă  a-1  des-
         •să  cade  a-1  scârbi,  cumcă  nu-1  cre-  vei  primi,  nu  scrie  şi  erăsî  să  nu  crede  că-i  aşa,  se  cerce,  şi  se  va  în­    datora, şi a-1 mântui.
          detălueştî,  ci  decă  nu  voescî  a-i  da  te dai odihnei pănă când nu vei trece  credinţa.                                                 §.  33.  Pană  nu  vei  socoti  urma,
          marfa  în  credet,  (pe  aşteptare  adecă)  în  jurnal  lucrarea  cţilei  aceea,  şi  ori       §.  28.  Păcjeşte-ţî  credetu  teu  ca  nu  începe  nimica:  că  prâ  lesne  este
         cere-i  ori  un  preţ  înalt,  orî  pune-i  ce  vei  scrie  în  catastifele  (isvodele)    pe  lumina  ochilor,  şi  te  silesce  pe  a  începe,  dâr  e  cam  cu  anevoie  a-1
          vr’o  politică  înainte  ca  se  nu  se  tale,  să  fie  cu  bună  rânduială  scrise,     creditorii  tăi  la  vremea  cuvinciâsă  ai  sevîrşi cum se cuvine.
          pricepă,  şi  se  se  scârbescă,  şi  în-  şi  fără  pripire,  ca  se  pâtă  măcar        odihni  şi  ai  mulţumi  —  şi  ţine  cu           §.  34.  Ia  sâma  bine,  pe  cine
         tr’acest  chip  vei  scăpa  de  dânsul  cine  a  ceti  şi  a  înţelege,  si  să  nu-ţî     fiteşî-care  socotâlă  scurtă  şi  curată.  credetlueştî  cu  marfă  sâu  banî  —
         fără  a-1  scârbi,  şi  fără  a-1  face  ne­  fie  cu  supărare  şi  îngreuere  a  cer­    Că  socoteala  scurtă  întăresce  cre­        şi  te  socotesce,  că  multa  împrumu­
          prieten.                                     ceta  şi  a  doua-6ră  lucrurile  trecute,   detu, âr cea prelungată îl vateraă.           tare,  de  multe  orî  aduce  supărare:
               §.  22  Nu-ţî  încredinţa  talantul  şi  surfiele  lor,  că  o  mică  lenevire,            §.  29.  Cel  ce  plâtesce  bucuros  mai  cuviincios  lucru  va  li,  a  te  uita
          (Becretu)  inimei  tale  şi  a  negoţului  pote se-ţî aducă păgubire.                     şi  fără  întîrcjiere  află  pururea  cre­    şi  a  privi,  la  banî  sâu  marfă,  decât
         teu  nimerui,  ba  încă  nicî  fratelui            §. 26.  Încheie  măcar odată pe au  dincioşi  creditori  (şi  vân4âtorî),  âr  la partidele maestrului cele deschise.
          teu,  că  decă-ţî  vor  afla  speculaţia  bilanţul  lucrării  (neguţătorii)  tale,  platnicii  cel  reu  nu  află  cinste  în                §.  35.  Dâcă  te  obicînuescî  banii
         fa  alţii,  atuncia  tu  rămâi  de  rîau  lor,  pentru-ca  să  scii  cum  stau  interesu-  prăvălie,  nicî  partidă  în  maestru.  prin  interes,  adecă  dobândă,  ai  ne-
         .şi şi în pagubă.                             rile  negoţiaţii  tale  şi  în  ce  stare  te  (Isvâde).                                   goţia,  dobândă  nelegiuită  nu  lua,  ca
               §. 23. Nu fii prea mult iubitor         afli, că lenevindu-te cu acjî cu mâne, |           §.  30.  Nu  te  face  lesne  chizaş se nu se întâmple vr’odiniâră capi-

                                                                 f
   80   81   82   83   84   85   86   87   88   89   90