Page 22 - 1898-12

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 2G8 -1898.

Mult svon au făcut în t6tă lu­ că Germania ţine fdrte mult de-a ceput a năvăli din răsărit, adecă, Poporul român a apărat lucruri
mea vorbirile ţinute de Imperatul susţină strînse raporturi de amiciţie cum am cjice acj! din părţile Ru­ sfinte: a avut de apărat limba, care
Germaniei cu prilegiul primirei în cu regatul român. siei şi Asiei, multe popore în ţerile a supt’o dela sînul maicii sale, a
audienţă a presidiului parlamentului Despre călătoria împăratului la locuite de Român!, adecă în ţerile avut de apărat ţâra, în care zac
ce
german, precum şi discursul ce l’a Ierusalim cj> ) că ea a contribuita Daciei traiane. Valuri, tot valuri, ca osămintele strămoşilor, moşilor şi
ţinut în parlament secretarul de stat ridica stima şi vacja împărăţiei ger­ spumegâsele valuri ale turbatei mări, ale părinţilor; a avut de apărat cre­
(ministrul de esterne) d-1 de BiilOW. mane la Mohamedani. Germauia nu veniau popârele, cari de cari mai dinţa şi legea moştenită din străbuni.
Şi împăratul şi ministrul seu au vor­ vrea să vateme în Orient interese sălbatice, ca nisce fiare setose de Pentru aceste trei lucruri s’au lup­
bit despre starea generală politică Fiă- străine bine întemeiate; nu vrea să -sânge omenesc, ca se ar<Jă şi să tat Românii vecurî întreg!!
;
care vorbă a împăratului şi a mi­ combată acolo interese francese pre­ pustiescă, se stingă şi să nimicescă Şi pentru-că s’au luptat Românii
nistrului seu a fost ascultată cu mare tinde însă ca asupra supuşilor ger­ tot ce le sta în cale. cu atâta bărbăţie, de aceea le au
băgare de semă şi cumpănită de man! din Orient numai ea păta avă Şi au venit Goţii, şi au venit încă şi astăc}!: au limbă, au ţâră,
bmenii politic! din t6te ţările, fiind­ protectoratul, adecă dreptul de a-i Hunii, au venit Longobardpi şi Gepicţii, au lege!
că rolul Germaniei în politica lumei scuti. au venit Avarii şi Tătarii, potop, po­ Dâr’ vai de clipa aceeea, când Ro­
e atât de însemnat şi în multe pri­ Pretutindeni guvernele se ni- top au venit, ca să prede şi se mânii şi-ar perde limba, căci atunc!
vinţe chiar hotărîtor. împăratul Wil- suesc a susţină pacea — încheiâ omâre. Fruncja’n codru tremura, pa- totul ar perde; atunci perdută li-ar fi
helm a cjis, că Germania stă bine Biilow, — dăr susţinerea păcii nu serea’n aer ţipa, pământul în fund şi ţâra, perdută li-ar fi şi legea şi
cu tdte puterile, dâr trebue se-şî în- aternă numai dela o singură putere. gemea, lumea sta şi ’ncremenea de credinţa. De asta tot dâuna aminte
tregescă înarmările şi să şî mărăscă Viitorul poporului german se basăză groznica năvală, ce asupra Românului se ne fiă, de câte-orî ne-om culca şi
armata, fiind-că deşi acjî sunt vre­ pe puterea l u i , ăr acăstă putere stă venea; dâr el vecinie îu piciore, de câte or! ne-om scula.
muri pacînice, p6te se isbucnescă în ascuţişul săbiei sale. Germauia printre valuri ar<jetore se lupta,
resboiul de pe o cji pe alta. Intre nu se va retrage nici odotă de-acolo, lupta se fârte, fără a fi atins de Câmpul luptei de astăcj! e cu
mai multe mar! puterii, adause îm­ unde se tracteză de scopuri univer­ morte. Ca stâucă vertosa în mij­ mult mai întins, decât cel de odi-
păratul, s’au ivit neînţelegeri şi di­ sale şi de susţinerea păcii lumei. locul turbatelor valuri ale mării, nioră; der şi lupta de astăcj! e cu
vergenţe, car! au făcut să li se schimbe * aşa sta şi poporul român neclintit, mult mai crâncenă şi mai grea, de­
raporturile de mai naiute. Sperâză După desbaterî, car! au ţinut în mijlocul potopului sălbatecelor cât lupta ce au purtat’o strămoşii
însă, că se va pută susţină pacea şi chiar cjec© săptămâni, s’a semnat orde barbare, ce se isbeau cu tur noştri.
cjice, că Germania va sprijini nisuin- Sâmbăta trecută tractatul de pace bare înverşunată în pieptul lui oţălit Năvălesc şi astăcj! asupra nds-
ţele Ţarului pentru întărirea ei. între Spania şi America. Pentru rati­ de furtunele vâcurilor. Tdte însă s’au tră popdre streine, nu însă cu fure!,
Mai liuiştităre puţin a fost vor­ ficarea acestui tractat de pace, s’a trecut, căci „apa trece, âr’^ pietrile cu ciomege, cu săgeţî şi cu săbii,
birea ţinută de secretarul de stat stabilit un termin de 6 luni. Prin rămân! •* împotriva cărora te-ai pută lupta tot
Biilow despre situaţie. Din cele spuse acest tractat Spania pierde mai tdte înverşunat mai era duşmanul cu săbii şi cu săgeţi, cu fure! şi cu
de acesta se vede, că Germania con- coloniile sale, ce le-a avut pănă acum acelor timpuri, der şi-a găsit omul! ciomege; ci popdrele, ce năvălesc
scie de puterea ei duce o politică peste mare. In urma acăsta în cu­ Dinte pentru dinte, cjice slâuta scrip­ astăcj! pe capul nostru, sunt înar­
hotărîtă, dăr cumpănită. In Orientul rând guvernul spaniol va propune tură. Cu ciomege a năvălit duşma­ mate cu alte arme, cu arme cu mult
S
european, <J‘ © ©1> stările sunt a(Jî desfiinţarea ministeriului coloniilor, nul, şi cu ciomege l’a isgonit şi Ro­ mai ascuţite şi nimicitdre, decât cele
mai puţin ameninţătăre pentru pa­ devenit în urma tractatului, de prisos mânul dela vatra lui strămoşecă; cu de odinidră.
cea lumii, dăr cu atât mai mar! săgeţi şi buzdugane au căutat să Nemurile, ce vin astăcj! în ţeri-
sunt duşmăniile şi nemulţămirile în­ omdre duşmanii năvăl'torî, cu buz­ şdra nostră, umblă şi ele cu gândul
tre diferitele popore creştine şi în­ Sfânta luptă pentru limbă. dugane şi săgeţi i-au nimicit Românii să ne nimicâscă, dâr aşa, ca să nu
tre Mohamedanii din Peninsula bal­ din vechiul lor pământ; Românii se mai pomenesca, că au trăit când­
canică. Bărbatul de stat german Făia naţională poporală a Ro­ se apărau voinicesce, plin! de nă­ va Român! pe aceste mândre locuri.
vorbi şi de tripla alianţă, care vine mânilor bucovineni „Deşteptarea", ce dejde în Domnecjeu, neclintiţi în cre­ Şi grozave sunt armele străinilor:
în ajutor păcii europene şi se sili a apare în Cernăuţi, împlinesce peste dinţa strămoşescă, cu o dragoste minte şcolitâ şi luminată cu învăţături
a răspândi îngrijirile, ce s’au născut câteva cjile şese anî, de când a în­ sfântă pentru limbă, ţâră şi lege. adencî de-o parte, apoi viclenie şi
pentru tripla alianţă din causa ne­ ceput să apară, luptând neîncetat şi Ce s’au ales din Goţii, ce din şerlătănie de altă parte, âtă groza­
înţelegerilor ivite între guvernul pru­ cu multă bărbăţiă pentru luminarea Hunii, ce din LongobarŢi şi Gepicjii, vele arme, cu car! se luptă astăcj!
sian şi austriac în urma unor espul- poporului şi pentru apărarea drep­ ce din Avarii şi Tătarii, ce şi din străinii în potriva ndstră. In potriva
sărî a supuşilor austriac! slav! din turilor naţionale ale ftvţilor noştri celelalte popore avane, cari cu o fu­ acestor arme nu ne putem lupta nici
Prusia. In fine 4ise, că speranţa e din Bucovina. E o gazetă bună, scrisă rie turbată au cercat să i stingă pe cu sabia şi nici cu puşca, ci numai
îndreptăţită, că încă multă vreme la priceperea orî-cărui plugar şi ar Român! de pe faţa pământului?! cu mintea şcolitâ şi luminată. Dâr toc­
se vor pută încunjura conflictele merita să fiă sprijinită cu mai multă Au perit, s’au stins, precum piere mai arma asta ne lipsesce nouă, pen­
seridse. căldură din partea Românilor, mai negura de faţa sdrelui! Căci popd- tru-că timp prea lung am fost ţi­
Vorbind despre România, pe ales fiind-că abonamentul anual al reie acele nu s’au luptat pentru lu­ nuţi în orbie.
care, între tăte statele mic! neater- ei este numai 2 fl. cruri, ce îi sunt sfinte unui popor, Pentru-că suntem neşcoliţî şi
nate din Orient, numai singură a Pentru a se cunâsce mai bine ca pentru limbă, ţâră şi lege; ci s’au i neluminaţi, avem tare mult de su­
spiritul, în care e redactată acesta
amintit’o, d-1 de Biilow <Jis© : luptat, ca se trăâscă numai bine de ferit din partea străinilor, btrăinii,
„Constat cu satisfacţie, că sub gazetă poporală a Românilor buco­ ac|! pe mâne. Ele au prădat, au pus­ pentru-că-s şcoliţ! şi luminaţi, ne
regimul înţelept al unui Suveran lu­ vineni, reproducem din numărul mai tiit şi nimicit, numai pentru-ca din sugrumă văcjeud cu ochii: ne scot
nou următorul articul, întitulat „Sfânta
minat, regatul României devine din ce prădăciunile şi jăfuirile lor, să tră­ rend pe îend din vetrele părintesc!,
u
in ce mai mult un element însemnat de luptă pentru limbâ , asupra căruia atra­ iască o viaţă mai sburdalnică, decum ne alungă de pe moşiile străbune,
ordine, de progres şi de civilisaţmne în gem luarea aminte a cetitorilor noş­ o duceau în ţările, din cari năvă- laptele dela vacă ni-1 răpesc, oul de
Peninsula balcanică“. tri. Etă articulul: liau. Ecă, aşa se ’ntâmplă.cu popd- sub găină ni-1 înhaţă, mămăliga de
Cuvintele aceste măgulitdre pen­ Intr’un timp, cam dela anul 375 rele, cari nu se luptă pentru limbă, pe fund ni-o iau, sumanul din spate
tru România, dovedesc tot-odată, după nascerea lui Christos, au în­ ţâră şi lege! ni-1 trag; din gospodar! ne-au făcut

clericul, pe German şi pe dereg. Osep — doi omeni înerecjuţi, umblători la curte, şi topopul Tomas au prins pe popa din Bu- nici o stricăciune, l’au liberat — redân-
şi i-au dus la Ciacalaoa . Aucjând acestea cu Marti bătrânul încalecă pe 3 cai murgi diu, tatăl lui Alexandru Papiu, pe feciorul du-i-se şi caii.
w
m’am minunat în ce mod m’a scăpat Dum- pornind la Oiacalaca, ca pe arestaţi să-i protopopului din Ernut Lazar Iosif şi pe IncunosciinţaţI de acâsta, am eşit din
necleu. I-am mulţămit din adâncul inimei. elibereze, — cum socotea Galfi la moment, — un tribun din Supădure cu numele Erdoali, pădurice, am întrat în curte şi am mers la
însă s’a înşelat. M’am scoborît, am mers ârăşî cari se răspândise din lagărul lui Vlăduţ. dâmne. Ele erau înfricate şi supărate şi
In curtea lui Galfi toţi durmiau şi era
în casa deregătorului şi dâmnele mi-au trimis Aceştia erau în carul, care 1 vedeam noi nesigure, ca şi noi, căci domnul casei nu
linişte. In casa dereg. însă se vedea lumină.
dejunul, âr pe omul meu, ca să fiu mai si­ din pădurea, unde eram. Pe aceştia du- s’a reîntors. Mi-au dat de mâncare şi m’au
M’am dus aoolo. Casa era deşartă, muerea
gur, l’am trimis în grădina din co9tă să cându-i în Turda, peste vre-o câteva (file rugat să nu mă depart de curte, căci dom­
lui Răduţ şi copila plângeau şi se văie-
pătjâscă să nu fiu surprins. Abia am luat i-au strangulat. Intru atâta erau de înfri- nul cât mai curând se va reîntârce. Aces­
rau, că tot ce au avut mai bun : haine de
cafâua şi şi vine să-mî spună, că un husar catî omenii, cât 16 honvecjl trecând prin tea, firesce, erau numai ilusiuni, cum îşi
pat, prosope, feţe de masă, cuţite, şervete
pe la curtea din jos a întrat în Bichiş. sate curat românesc! ca Deagul, Selcudul, face omul în astfel de împrejurări. Noptea
ş. a. în (jiua aceea pentru mai mare secu­
Mă îmbrac eu căpenegul, căciula pe cap, cu popor de câte 1000 omeni, nu cutezau ârăşî nu m’am culcat în curte, şi după cină,
ritate le mutase în casa deregătorului, de
mâncarea rămasă luându-o cu noi trecem să se opună sâ elibereze pe prinşii lor. intrând în grădina şurii, într’un vârf de
unde t6te le-au robit, dâr în casa dindărăpt
în grădină, de acolo pe o uşiţă în vie, şi stog între snopi ni-am făcut loc şi am dor­
unde locuia n’a întrat nimeni. Aici intrând Am mai văcjut din Bichiş, dela curtea
trecând un părâuţ într’o pădurice stufosă mit, precum se dârme în luna lui Faur
şi eu, mi-am aflat oăpenâgul şi căciula, căci din jos, mânându-se la Oiacalaca un boteiu
ou fruncle uscate de stejar, întâlnim în fuga afară în aerul liber.
eşisem cu capul gol şi într’un căput de de oi şi un ciopor de vite, câte le avuse
nâstră şi pe bătrânul Răduţ. Ne-a însoţit Dimineţa sculându-ne am trimis pe
vară. Era la 2 bre după miecjul nopţii. Vlăduţ pe sema lagărului. Galfi nu se mai
şi el, şi aici eram ca într’o fortărâţă, de întorsese. Era de cătră sâră, pe când în omul meu înainte, nu cumva să fiă cineva,
Dâmnele prin ore cine încuncsciinţate, unde se vedea pănă în Oiacalaca. Ne mai care să mă trădeze, căci era un afurisit de
mi-au trimis prin o servitore mâncare: ridicam, ne mai mişcăm, cum era posibil. câsta de dincolo păcurariul lui Galfi îm- Ungur din Turda, prins mai ’nainte de Vlă­
friptură, vin ars de prune şi pâne. Am Când era aprâpe de amiacll vedem intrând părţia oilor fân pentru cină. Am mânat pe duţ, şi-l folosia ca măcelar. Acest pripăşit ne
mâncat, precum mâncă omul în astfel de în Oiacalaca un car cu 4 boi şi câţl-va omul meu la păcurariu să mai sciricâ3că cunosoea pe toţi câţi trăiam în curtea lui
împrejurări, şi m’am mai restaurat. 6menî în car, petrecuţi d© honvecjl, dâr din câte ceva, despre cum stau lucrurile în
curte. El s’a întors peste puţin şi ni-a spus, Galfi, el era un om respingător, om fără
aşa depărtare noi nu-i puteam distinge bine.
După acestea n’am mai mers în curte, că în curte e linişte, âmenii cari au fost căpătâiu. Când a întrat omul meu în curie,
unde mai ’nainte durmiam, oi ne-am dus, Aceia,cari în noptea trecută prinseră mers cu Galfi s’au reîntors, Galfi însă fiind­ el era pe acolo mirosind, nu cumva dă
eu şi omul meu Ioan Moldovan, în podul în curtea lui Galfi pe menţionaţii, pe care că n’a putut elibera pe cei prinşi, s’a dus peste ceva vânat.
grajdului, şi prin fân în jos ne am afundat îi transferară în Oiacalaca, numai decât la Turda, pe Popa din Nandra, mergând După-oe s’a depărtat, m’am dus, însă
pănă unde am socotit, că e de ajuns şi am s’au pornit să vadă, nu cumva din cei ce mai mulţi Unguri din Bichiş au stat bun numai în casa deregătorului. Aid mi-s’a
durmit până la 6 ore dimineţa, când eşind scăpase vor pute prinde pe vre-unii. Aşa pentru el, că e om de pace, nu e ames adus dejun: cafea, slănină afumată papri-
în uşa podului, am vădut cum Galii cu trecând dâlul, au mers în Deeg, şi la pro­ tecat în revoluţie şi n’a causat Ungurilor catâ şi vin. Am mâncat şi nu peste mult